do it like a dude!

I can do it like a brother
Do it like a dude
Grab my crotch, wear my hat low like you

Do it like a brother!
Do it like a dude !
Grab my crotch, wear my hat low like you !

We can do it like the man'dem, man'dem
We can do it like the man'dem,
Sugar sugar sugar!

Dirty dirty dirty dirty dirty dirty sucka'
You think I can't get hurt like you, you motherfucker!

-daca un om "normal" realizeaza ca a luat autobuzul in directie grsita coboara la prima statie si se intoarce de unde-a plecat.
-...realizezi ca daca n-am fi frati m-ai uri, nu?
-ce-mi place cand esti atenta!
-si eu ador sa-mi vorbesti in metafore!
-da bine!
-zi-mi direct ce crezi ca fac gresit?
-doamne! nu vorbeam despre tine! o data in viata mea mi-am permis si eu sa nu vorbesc despre tine, printesa!
-gata! bun ! am priceput , doar ca ma simteam cu musca pe caciula!ce crezi ca faci gresit?
-lasa-ma! mi-a pierit chefu'...
-ma simteam cu musca pe caciula!
-nu suport cand fumezi cand vorbim!
-o sting daca vrei!
-nu...azi gata! mi-a pierit chefu'.

cautam cuvinte pierdute pe pagini complet goale ca sa pot uita ca te caut pe tine. as fi vrut sa gasesc orice si n-as fi vrut sa gasesc nimic doar ca sa pot continua sa caut. sa caut insemna sa uit si sa uit insemna tot.
cel putin asa credeam .
si n-am gasit cuvinte scrise , dar am gasit cuvinte rostite demult si pierdute tot de pe atunci . pe unele m-am facut ca nu le vad ca sa nu ma doara, pe altele le-am adunat la loc si le-am lipit ca pe cioburi: "fericiti nu sunt cei care au raspunsurile. fericiti sunt cei care nu-si pun intrebarile."
cine le rostise? eu sau tu? am ales sa fiu "eu" pentru ca acel "tu" rasuna prea puternic in mine!
cel putin asa era.
am mai gasit inca o data sensul lumii in " binele si raul nu exista. sunt doar niste iluzii conventionale."sau "se va intampla atunci cand vei fi pregatita". am mintit universul ca e prima oara cand le descopar, dar pe mine nu ma puteam mintii.
nu era nicio revalatie in asta.
sau cel putin asa parea.

"mi-ai amintit ca iubesc viata fara sa-mi amintesti si de ce. m-am intrebat intr-una cum ai facut si intr-o zi , cand ma asteptam mai putin,a venit revelatia: niciodata nu stiusem de ce. niciodata nu ma obosisem sa ma intreb de ce. si atunci , acum DE CE ma intreb?"

am citit biletul . ma durea sufletul , ochii ma tradau si totusi curva din mine a gasit taria sa articuleze : penibil!

-toata lumea o sa-ti spuna acelasi lucru : "ai grija la iubire! ai mare grija cand te indrgostesti!ai grija de tine, esti tanar , mai bine nu o fa!"..
-"nu te da pe o pereche de craci!" , "brows before hoes"...
-ai prins ideea!ciudat e ca toata lumea e prinsa in stilul asta atat de comercial de implinire sprirituala , unde iluminarea a devenit un brand gen coca-cola si ciudat e ca toti ne inchipuim ca preferam sa suferim din iubire! decat sa nu fi iubit deloc! si sa ne izbim cu pumnun-n piept ca adevarati cruciati, martiri ai unui scop nobil si inaltator! dar!dar! dar! mai ales! facem prostia de a crede ca decizia ne apartine,de fapt ca deziziile ne apartin in general.
-deja in vorbesti in termeni de iluminare. asta e concluzia ta, ca deciziile nu ne apartin. nu pot sa ma pronunt.
-e o chestie care te lovedeste o singura data in viata si pe care o intelegi pentru eternitate. e exact ca prima daca cand revelezi ca "se va intampla cand vei fi pregatit".
-...
-apropo de iubire. citeste-l pe rabindranath tagore. stiu ca nu te omori nici cu poezia , nici cu orientalismul asa ca nu-ti recomand decat "nu-ti este tie harazit!". considera ca-ti fac un bine: citeste-o peste ani , acum nu vei pricepe mare lucru din ea.
-nu mi se pare prea intelept din partea ta .
-ce?
-sa simplifici lucrurile in halul asta si sa ma subestimezi doar pentru ca am spus adevarul ; nu pot fi , cel putin inca, de-acord cu tine
-...tot pe tagore il am in cap: adevărurile care-s prea mari pentru a încăpea în cămaşa cuvintelor trebuie cioplite, curăţate şi simplificate pentru a fi acceptate şi preţuite la târgul negustorilor de cuvinte.asta suntem noi acum , nu vorbesc de tine-ciudat ! am inceput sa sun ca cineva pe care l-am cunoscut de mult!-oricum oamenii sunt doar atat : negustori de cuvinte.

bluff

today,we play the game my way!have fun.

priveam lumea prin ochi obositi.poate lumea era exagerat de obosita , poate pe buna dreptate eu eram obosita.
imi asteptam binemeritata portie de "elixir al vietii" cand i-am intalnit privirea. "doamne, nu!" ma rugam unei divinitati in care nu credeam sa nu fiu nevoita sa-i fac fata uneia dintre multele figuri paternale care au inlocuit de-a lungul timpului nevoia mea de mai mult decat(presupusul)datator de viata si blesteme.poate cea mai draga mie.
licarirea aia din ochi era suficient pentru a-mi reprosa tot ce stiam si eu sa-mi reprosez.nu as fi rezistata sa mai aud odata refrenu' aceleiasi melodii asa ca m-am prefacut ca nu vad -teatru jucat prost pe marea scena a vietii- .
urcam scarile incercand sa ma conving ca gustul amar pe care-l simteam era de la cafea.
si usa din fata mea s-a deschis facand loc unei lumini izbitoare. era calda , curata , dulce si ardea frigul din mine.amarul meu s-a inecat si el treptat in lumina.
era mai mult gol in mine si lumina ma facea sa-l vad mai bine. era atata liniste in mine incat vocile de afara pareau urlete.
"cine pleaca in america?"nu ma deranja uimirea cu care am constientizat ca inca mai pot articula , ma deranja in schimb ca intrebarea mea urma sa aiba un raspuns. m-am rugat deci divinitatii in care credeam sa nu vina. "nu acum!".
a venit totusi. am ridicat privirea am vazut figuri, am auzit voci si am continuat sa privesc prin ele ca si cum asta urma sa ma scuteasca de vina. poate a mers : curand s-a facut liniste in jurul meu si nu se mai auzea decat un usor murmur atat de isteric incat seca pana si nimcul din mine.
m-am intrebat ce ramane dupa nimic?dar nu mi-am raspuns. niciodata nu raspund la propriile intrebari.
si lacrimile au inceput sa curga.

"eu vreau o bertha , iar tu esti o lou"
si lacrimile au continuat sa curga.

all is said and done!

Thanks for all your generous love and thanks for all the fun
Neither you nor Im to blame when all is said and done

so watch me strike out a match on all my wasted time!

that went well!
there's only so much you can learn in one place!the more that i wait the more time that i waste.

there's something in the air in Hollywood.

"priveam secundele cum fugeau de mine si auzeam linistea lui blaga! auzeam cum lumina se izbeste de geam si priveam clipele cum se pierd in marea infinita a trecutului!
atingeam spuma marii prafuite si suflam usor in lumina rosiatica a verilor pierdute si-a anilor trecuti.imi scapa printre degete vantul pentru ca eu il lasam .atingeam valuri inegrite si suflam usor in caldura imaginilor insorite cu veri si ani ingropate in mine.vantul se juca printre degetele mele pentru ca eu asta vroiam."

-nu!asa ceva nu!
-e gunoi.
-bun!esti de acord! deci nici nu-i devoie sa mai fac o argumentare.
-daca ai 3 motive logice si coerente, incepi slab si inchei printr-o dezvoltare a argumentului forte : te rog!
-tu, ai citit cacatu' asta inainte sa mi-l pui in fata?
-sincer... nu. dar vreau sa te aud criticand spontan.
-stii?e chiar fain!uite! e o rubrica saptamanala in monumentul ala de iprocizie de ti-l insusesti ca revista literara...ah!cum ii zice ,ma?
-aha...ai devenit previzibila sa stii.
-doar pentru ca tu n-ai invatat ca psihologia inversa nu mai functioneaza de mult nu inseamna ca eu sunt previzibila.
-poate nu la tine desi tot ai sa-mi dai o argumentare.
-si-au batut joc si de asta!
-de carte?
-de singura cafea den tonomat pe care mai sufeream si eu s-o beau.
-scuze , lady! te scot la un starbuck's!
-am avut eu nevoie vreodata d-un barbat pentru ceva?
-vrei sa-ti raspund?!
-nu stiu!chiar vrei sa dai tu raspunsu' la asta!?
-aha...acida , nervoasa, colerica, dependenta de tigari -5 silabe: previzibila.
-bravo!ai urcat in ochii mei pe scara evolutiva.
-ceea ce , scumpo e aproape imposibil.
-...da pentru ca ai uitat ironica.
-mai tii minte?
-ce?
-cand traiam!
-inainte de a deveni ipocriti si a ne castiga existenta din lucruri in care nu mai credem de mult folosindu-ne de pretextul jalnic ca e totusi existenta cea mai apropiata de imanentul fiintelor noastre interioare -in care am incetat sa mai credem tot cam atunci?
-cam asa ceva.
-e scrisa de-o adolescenta in calduri. a folosit probabil toate sinonimlee si antonimele neologice pe care le-a putut oferi google-ul pentru fiecare cuvant al unei manele de-a lui guta si asa s-au nascut cele 5 paragrafe care mi-au ucis 3 in cel mai poetic si dureros mod pe care mi-l pot inagina.dar e doar o opinie!
-pe scurt: nu publici.
-pe scurt nu-mi mai adu asa ceva.
-unde-au disparut poetii?
-au murit odata cu fowles. pe care apropo l-as reedita mai degraba decat sa public asta.
-argument forte. bravos!
-hai sa ma vand pe un starbuck's.
-la mine sau la tine?
-unde ti-e mai comod.
-hai te rog aici e vorba de tine.
-daca-as vrea s-mi fac probleme cu privire la o eventuala intarziere la redactie m-as vinde altciuva.
-asta e subtilitatea aia extravaganta si de finete pe-o cautati domnisoara?
-argumentul forte: i-as inmana personal un al doilea nobel hertei muler decat sa public asa ceva.
-stii ca-mi palce cand esti in toane bune.
-....stii ca suntem morti de mult?!
-...da!
-twain spunea...
-sa nu pui niciodata semnul exclamarii atunci cand scrii e ca si cum ai rade la glumele tale.
-si totusi...
-uneori e necesar sa radem la glumele noastre.
-te-am invatat tot ce stii!cum dracu de-ti mai aduci aminte asta?
-n-o sa uit niciodata cum as fi vrut sa...
-sari pe mine sau pe geam cand ai intrat cu rahatu' ala de manuscris cu pretentia ipocrita de a ti-l insusi drept carte?
-haideti, doamna!
-nu-mi ma fa mai batrana ca lumea.
-deci totusi argumentu' forte?
-si sadoveanu scria mai bine.

am fugit! am fugit ca nebuna, am fugit fara directie, am fugit fara scop! am fugit de furtuna!am fugit pana cand am uitat de ce fug! am fugit pana cand fugeam doar ca sa fug!si-am fugit ca fara sa ma uit o clipa in urma!
am fugit privind cerul implorandu-l sa se termine!am fugit privind cerul cu teama ca se va termina!am fugit implorand cerul sa ma lase sa ma opresc! am fugit privind cerul cu teama ca ma voi opri!
am fugit ca sa uit!si-am fugit pana am uitat de ce fugeam!si-apoi am fugit de spaima sa nu-mi amintesc!
si m-am oprit!si-am blestemat cerul pentru minunea mea!am blestemat cerul pentru ca mi-o daduse mie!am blestemat cerul si m-am blestemat pe mine!am tipat chinuita de durerea care ma inunda! am urlat inundata de teama! am urlat atat de tare pana cand nu m-am mai putut auzi decat pe mine urland! si-am tipat pana cand tipam doar ca sa pot tipa!
si-am tacut! si-am cazut in genunchi privind cerul dar nu-l mai puteam vedea! furtuna era in mine! ma ajunsese din urma si m-ar fi gasit oriunde!era furtuna in mine si ochii mei nu incetau s-o slaveasca, ochii mei inecati in marea tulbure din mine!in ochii mei isi revarsa apele tulburi!prin ochii mei vedeai furtuna, prin ochii mei vedeai valuri spumegand, prin ochii mei simteai durerea, prin ochii mei zareai straluciri de foc si sclipiri de argint , prin ochii mei iubeai si ochi si flori si buze si morminte caci prin ochii mei vedeai furtuna!
mai asurzitor ca urletele!mai asurzitor ca tunetele! tare! zgomot! si zgomotul imi inunda mintea! si apa ma inneca!si urletele abia incepeau! si nu auzeam decat tunete ! si marea ma inunda si nimic nu oprea zgomotul! un tiut surd calma furtuna doar ca totul sa inceapa iar!si zgomotul! zgomotul! nimic nu oprea zgomotul! nimic nu oprea vocile! nimic nu oprea tipetele! nimic nu oprea sunetele! si marea ma ineca!ma rugam ca apele sa omoare ecourile!ma rugam ca marea sa ucida sunetul! ma rugam ca apa sa omoare tot ce mai era viu in mine! dar nimic nu oprea zgomotul!

you say we'll never make my parents' mistakes.

mofturi

a durut si a trecut si asta.
intr-o singura privinta te-ai inselat totusi: eu am fost margareta indragostita de maestru nu margareta cea cu multe jucarii care mai vroia inca una, nu ai fost un trofeu.
mi-am castigat de mult trofeul. eu vroiam mai mult de atat si nu vedeam lucrurile asa. nu ai fost un capriciu, nu ai fost o incapatanare, nu ai fost un teritoriu nou de cucerit, nu ai fost "vreau sa-mi dovedesc mie ca pot...". de ce? pentru ca am putut!pentru ca am cucerit, pentru ca mi-am facut moftul si nu m-am oprit...
am continuat sa continui!am continuat sa vreau sa raman, am continuat sa vreau sa ramai, am continuat sa te iubesc chiar si fara sa-mi doresc sa ma iubesti inapoi.
si m-ai iubit!si nu te-ai oprit!inca o mai faci si-o stii...
pacat ca nu mai conteaza!pacat ca am plans desi stiam asta.pacat ca acum zambesc desi poate ar fi fost mai normal sa plang.
daca acum mai vreau ceva astea da! dorintele astea chiar sunt mofturi! chiar e un moft ca vreau sa ma uit in ochii tai si sa te oblig sa-mi spui " nu te mai iubesc!" pentru ca stiu ca n-ai sa poti.
e un moft ca vreau sa ma tii in brate si atat.
e un moft pana si faptul ca vreau sa rad cu tine. e un moft si faptul ca vreau sa mai bem o cafea si sa vorbim despre lume. e un moft faptul ca vreau sa fumam o tigare si sa tacem.
e un moft faptul ca din cand in cand te sun ca sa-mi spui ce mai faci, unde esti, pe cine iubesti. iti fac un moft vorbindu-ti despre ce mai fac, cum mai sunt, ce planuri mai am si ce vise imi implinesc.
e un moft sa-mi cer sa traiesc frumos. e un moft sa vreau sa vorbesc cu vechiul tu. e un moft sa vreau sa-ti vorbesc despre noua eu si e un moft de-al tau sa nu vrei sa asculti nimic din ceea ce totusi iti spun uneori despre ea.
e un moft felul in care ma descoperi, e un moft felul in care ma revoltam pe tine. e un moft ca acum zambesc impacata cand ma gandesc la tot ce ma revolta.
e un moft felul in care te faci ca nu exist atunci cand sunt in fata ta. au fost un moft lacrimile mele pentru tine si tot un moft e acum si zambetul de pe chipul meu cand ma gandesc la tine.
e un moft al meu sa stau si sa astept . la fel cum e un moft al tau sa nu astepti niciodata nimic.
au fost un moft deciziile mele. de-asta azi e un moft faptul ca nu mai decid eu nimic. e tot un moft faptul ca decizi atat de multe desi spui ca nicio hotarare nu a fost luata de tine si pe niciuna n-ai putut si n-ai sa poti vreodata s-o influentezi.
a fost un moft de-al tau s ama minti. a fost un moft de-al meu sa te cred.
e un moft de-al tau sinceritatea, e un moft de-al meu faptul ca nu mai vreu sa o cred.
e un moft al nostru faptul ca ne vom vedea totusi intr-o zi si poate cel mai mare moft al nostru e ca am facut din ACUM -imposibil si din MAINE- poate purtandu-ne de parca am trai o vesnicie , desi candva am incalcat legea asta spunand ca niciodata noi doi nu vom face asa.

-sa stii ca in viata fiecare clipa moare ca sa se nasca alta si tot asa pana la ultima-ala-i apogeul pe care multi nu vor sa-l vada. moartea nu-i altceva decat o alta schimbare, schimbarea ultima din etapa asta daca vrei , da nu-i un sfarsit.
-...o poveste se termina pentru a incepe alta, o iubire se termina pentru a naste alta , un om pleaca pentru a veni un altul....asta nu putem eu sa accept?
-da si asta. vezi, tu, pentru cineva care e atat de ancorat in prezent, de la ultima "moarte" sezsizabila tu n-ai facut altceva decat sa traiesti din trecut.
-...si nu e vorba ca n-am putut...n-am vrut sa merg inainte nu....de ce naiba n-am vrut sa fiu in prezent.
-prostiile tale. el nu mai e in prezent. el e doar in trecut si poate va mai fi in viitor dar ACUM nu!ai priceput!
-nu!am acceptat!...stii..important e sa ne concentram pe nasteri nu? asta vroiai sa-mi spui.
-da.
-si ce s-a nascut dupa "moartea" lui?
-...
-a da!o noua eu!cu libertate deplina si gata de viata!un copil superb pe cale sa devina o femeie puternica...
-..numai tu stii sigur, dar fi la feld e sigura ca s-a nascut de mult un lucru pe care ai refuzat sa-l vezi...oricum..treaba cea mai grea pentru un maestru e sa-si faca elevul sa-si dea seama ca nu mai are nevoie de el.
-ai meditat azi/
-da.
-esti in forma!
-stiu...merci.
-ti-aduci aminte cand am invatat sa mergem pe biciclete?
-da.
-cati ani aveam?
-..nu stiu. eram mici.
-ti-aduci aminte cand mi-a dat drumul sa merg singura am inceput sa urlu si-am cazut.
-da.
-am refuzat sa ma mai urc pe bicileta daca nu ma tinea mama si-apoi...
-ti-a dat drumu' fara sa-ti spuna.si ghici ce?! stiusesi de la bun inceput sa mergi singura...buna analogie! puerila asa , da' ok!
-eu ,de fapt, vroiam sa-ti zic sa mergem maine sa ne plimbam.
-sigur!
-sa mor daca te mint!

run

Will you tell me when your lines are fading?
Cos I can't see
I can't see no more

Will you tell me when the song stops playing?
Cos I can't hear
I can't hear no more

She said "I don't know what you're living for"
She said "I don't know what you're living for at all"
He said "I don't know what you're living for"
He said "I don't know what you're living for at all"

But I will run until my feet no longer run no more
And I will kiss until my lips no longer feel no more
And I will love until my heart it aches
And I will love until my heart it breaks
And I will love until there's nothing more to live for

Will you tell me when the fighting's over?
Cos I can't take
I can't take no more

Will you tell me the day is done?
Cos I can't run
I can't run no more

She said "I don't know what you did it for"
She said "I don't know what you did it for at all"
He said "I don't know what you did it for"
He said "I don't know what you did it for at all"

But I will run until my feet no longer run no more
And I will kiss until my lips no longer feel no more
And I will love until my heart it aches
And I will love until my heart it breaks
And I will love until there's nothing more to live for

And I will love until my heart it aches
And I will love until my heart it breaks
And I will love until there's nothing more to live for

walk of life

e ciudat cum unii oameni nu pot sa planga. e ciudat cum eu nu mai pot sa mai plang. e ciudat cum am ajuns sa rad cand simt ca mi se impaienjenesc ochii de lacrimi.si multe alte lucruri mi se par ciudate.
e greu sa nu-ti pui nicio intrebare timp de o ora. e cumplit sa nu te intrebi nimic o zi intreaga. si e greu sa te simti puternic stiind ca deciziile nu sunt ale tale. nu mai sunt atat de multe lucruri care mi se par grele.
e aiurea ca toti vorbesc despre iubire. e aiurea ca unii o confunda cu sexu. e si mai aiurea ca unii cred ca apogeul vietii e casatoria si intemeierea unei familii. aproape toate lucrurile lumii asteia superficiale sunt cu adevarat aiurea.
e trist sa vezi oameni care mint alti oameni. e trist sa auzi minciuni pe care sa fie absolut necesar sa le crezi. e si mai trist cand te minti singur. si e trist ca nu mai pot sa cred totusi ca tristetea exista cu adevarat desi inca mai pot sa o simt.
e frumos sa fi nostalgic. e frumos sa te bucuri. e frumos sa stii ca scopul iubirii nu e fericirea sau durerea , scopul iubirii e insasi iubirea. e si mai frumos ca pot inca sa iubesc.
e ciudat cum unii oameni pot sa planga de fericire.
mai e putin!inca putin si gata!

there's a drumming noise inside my head
it starts when you're around!
i swear to god that you can hear it
it makes such an all mighty sound!
louder than sirens, louder than bells,
sweater than heaven and harder than hell!

the dog days are over!

Happiness, it hurt like a train on a track
Coming towards her,
stuck still no turning back....
She hid around corners and she hid under beds
She killed it with kisses and from it she fled;
With every bubble she sank with a drink
And washed it away down the kitchen sink

And I never wanted anything from you
Except everything you had
And what was left after that too. oh.

Happiness it hurt like a bullet in the mind
Stuck them up drainpipes
By someone who should know better than that

The dog days are over
The dog days are gone
Can you hear the horses
Cuz here they come

Run fast for your mother and fast for your father
Run for your children for your sisters and brothers
Leave all your love and your loving behind you
Can't carry it with you if you want to survive

The dog days are over
The dog days are gone
Can you hear the horses because here they come!

am plecat fara sa-i spun nimic, nici macar adio desi cumva stiam ca n-am sa-l mai vad niciodata. ceea ce facusem elida chiar si acel "poate" din mintea mea, in inima mea nu fusese niciodata.

invatasem sa nu privesc in jos atunci cand merg, indiferent de cate ori as fi facut drumul acela priveam mereu in jur si catre cer. cumva priveam prin oameni, privirea mea trecea de zidurile inegrite , se ridica pana la coroanele copacilor si se oprea undeva in infinitul albastru de deasupra-mi. credeam instictiv ca dincolo de cer e mult mai mult si ca vesnicia va fi suficienta ca sa aflu exact ce.
dar cerul nu mi se mai parea infinit, azi nu mai era nimic dincolo de el si nu-mi pasa de ce. cu siguranta ca daca as fi cautat raspunsul meu te-ar fi implicat pe tine . si nu vroiam sa-mi amintesc de tine.nu vroiam sa-mi amintesc ca te iubeam , nu vroiam sa-mi amintesc ca te uram pentru asta, nu vroiam sa-mi amintesc ca trebuie sa-ti spun ca mi-e dor de tine si nu vroiam sa-mi aminesc ca intr-o si urmeaza sa-ti spun sa nu ma mai cauti. nu vroiam sa-mi amintesc ca sunt prea tanara desi niciodata nu crezusem asta. nu vroiam sa stiu ce inseamana "imposibil " asa ca incercam sa-mi amintesc de inexorabil, imanent, inavuabil, homodiegetism , funambulesc,hedonism, transcedental, propedeutica....
am inceput sa privesc oamenii oprindu-mi privirea in a lor- nu gaseam nimic si nu vroiam sa ma gandesc ce caut defapt pentru ca nu vroiam sa-mi amintesc ca te caut pe tine asa ca am continuat sa caut fara sa stiu ce. si n-am gasit decat vite in staul , sete de bani, libertate ingradita, posibilitati limitate, nici o urma de sentiment, nici o urma de bucurie, nici macar liniste doar strigate disperate izvorate din jocuri banale ale mintii, lux si saracie, noroi si mocirla si nici o urma de sentiment, nici o urma de fericire, nici o urma de plinate, nici macar multumire doar sete si disperare si strigate disperate. si eu strigasem odata cu ei , dar nu vroiam sa-mi amintesc ce pentru ca nu vroiam sa stiu ca te chemasem pe tine.
si priveam in gol spre cerul limitat si prea putin albastru si cautam ceva dar nu vroiam sa-mi amintesc ce.

se uita la mine. ce-ar fi vrut sa-i spun!? ca eram aceeasi!?ca nu ma schimbasem!?ca daca se uita atent m-ar fi putut vedea pe mine cea veche!?
m-am pierdut o secunda in privirea aia disperata. o stiam asa de bine . doamne cum o stiam! fusese a mea si-a nimanui altciuva!am simtit o clipa gustul amar al unui trecut renegat pe care-l ingropasem de mult in mine. il mai simteam pe varful limbii atunci cand i-am vazut lacrimile din coltul ochilor.
as fi putut sa-i spun ca n-are rost! dar nu asta ar fi vrut sa auda si stiam ca as fi mintit. imi placea ca plangea, imi palcea ca lacrimile erau pentru mine si ca undeva eu eram vinovata pentru tot.am tacut pentru ca nu puteam spune nimic din ceea ce as fi vrut.am tacut si pentru ca el ar fi vrut sa vorbesc.
stiam ca ar vrea sa-l opresc. stiam ca puteam sa-l opresc . stiam ca puteam sa ma absolv de vina dar mai stiam si ca nu era suficient. stiam ca nu asta vroiam , stiam ca nu vroiam nimic de fapt!. stiam ca mai facusem inca o victima colaterala pentru propria-mi fericire.
stiam ca urma sa mai fiu si eu asa cel putin o data!stiam ca va trebui sa platesc cumva pentru faptul ca aveam tot si totusi vroiam si mai mult.
stia si el ca trebuie sa renunte , dar inca se mai mintea. inca se agata de o amintire, inca se agata de un fir de ata , inca spera ca o sa spun ceva, iar eu taceam privind la lacrimile lui.
erau pentru mine, erau ca ale mele , poate la fel de sarate sau poate mai dulci. poate ca la fel ca ale mele si ele ar fi vrut sa sece, si ele ar fi vrut sa se opreasca si ele usturau sau poate lacrimile lui vroiau sa curga, poate lacrimile alea alinau si vindecau. poate eu nu stiam sa plang.
de iubit nu iubisem decat o data si stiam ca aveam sa iubesc pe veci!dar nu asa ! nu lacrimile alea! nu disperarea aia! nu sperantele alea! nu monotonia niciunei schimbari!nu! asta n-aveam sa mai iubesc vreodata!
se uita la mine. ce-ar fi vrut sa-i spun?!

artista zice...

I remember years ago
Someone told me I should take
Caution when it comes to love
I did, I did
And you were strong and I was not
My illusion, my mistake
I was careless, I forgot
I did
And now when all is done
There is nothing to say
You have gone and so effortlessly
You have won!


Falling out of love is hard
Falling for betrayal is worst
Broken trust and broken hearts
I know, I know
Thinking all you need is there
Building faith on love is worst
Empty promises will wear
I know (i know)
And know when all is gone
There is nothing to say
And if you're done with embarrassing me
On your own you can go ahead tell them

Tell them all I know now
Shout it from the roof top
Write it on the sky love
All we had is gone now
Tell them I was happy
And my heart is broken
All my scars are open
Tell them what I hoped would be
Impossible!

I remember years ago
Someone told me I should take
Caution when it comes to love
I did

back to school...it feels good:>:>

am sa-ti spun intr-o zi...

am sa-ti spun intr-o zi cat de tare m-a durut cand ai plecat.
am sa-ti spun intr-o zi ca nu m-a durut plecarea ta cat m-a durut felul cum ti-ai luat ramas -bun.
am sa-ti spun intr-o zi si de ce plangeam cu adevarat.
am sa-ti spun intr-o zi ca nu sunt chiar atata de fericita precum te-am lasat sa crezi.
am sa-ti spun intr-o zi ca nu te-am iertat.
am sa-ti spun intr-o zi ca inca n-am aruncat cutia cu amintirile noastre intr-un ocean infinit numit trecut.
am sa-ti spun intr-o zi ca nu mai stiu cum sa joc teatru din cauza ta.
am sa-ti spun intr-o zi si de ce nu ma cunosti atat de bine pe cat crezi tu.
am sa-ti spun intr-o zi toate dorintele mele arzatoare.
am sa-ti spun tot intr-o zi cand va conta.
am sa-ti spun intr-o zi la ce-am renuntat pentru tine.
am sa-ti spun intr-o zi si ce mi-ai daruit.
am sa-ti spun intr-o zi cand voi fi pregatita ca te iubesc inca.
am sa-ti spun intr-o zi cand voi fi pregatita ca pentru asta o sa te urasc toata viata
am sa-ti spun intr-o zi ca mi-e dor de tine la fel cum am sa-ti spun intr-o zi sa nu ma mai cauti.

trei la mana...

asa! trei la mana....am discutat despre aroganta, am discutat despre durere si despre regret.acum ... sa eliminam si ideea prin care scoala ar fi vre-un fel de piedica , un fel de prapastie intre lumile concrete din faceti parte voi si cea din care fac parte eu -pentru ca nu sunteti atat de prosti incat sa credeti sau sa va lasati influentati de asta...buN! si acum ca am facut asta sa revenim la farama aia de sentiment ascuns in spatele unei aparente ascunse....
nu insisit prea mult pe tonul de protectie paternala pe care aveti impresia ca-l puteti justifica prin experienta , mai mult decat prin varsta care nu a fost nicicand o notiune de limitare...si fac asta ca sa ajung la aceea iubire speciala, care-si picteaza peisajul fara nicio nuanta paternala sau amicala...
da genul ala de iubire!caci asta e motivul asemanarii!asta e cauza tuturor similitudinilor, a coincidentelor , a confruntarii, a dorintei de individualitate si exclusivitate, a concurentei, a luptei si indraznesc sa spun a plecarii...
caci ma iubiti poate diferit , dar ma iubiti!si desi nu am certudinea zilei de maine , acum in clipa asta inca o mai faceti!
fraza aia stupida a reusit sa spuna tot ceea ce voua va fost prea teama sau ati considerat prea inutil sa spuneti .a fost o declaratie de dragoste! a fost rostirea unui adevar pe care singuri il faceti imposibil si dureros ...
asa ca am raspuns si eu chemarii voastre, am ascultat ce aveati de spus , am inteles ce era de inteles si am raspuns indubitabil mai sincer si mai profund decat oricare din voi : "DA..(eu sunt hermina lupilor de stepa)"

doi la mana

....si da tonul ala a fost identic pana la cel mai mic detaliu! si nu nu-i un repros pentru nici unul din voi, nu pentru ca nu mi-as permite -am trecut de mult si peste faza asta evolutiva- dar pentru ca mi se pare inutil sa incerc sa exprim pozitia mea in fata unei decizii de mult luata; si asta cu toate ca am sa revin la partea cu iubirea si mai exact la partea cu mine pentru ca undeva in intrepatrunderea astora doua zace si cheia solutionarii misterului.dar sa le luam pe rand!
am inceput cu tonul , nu? mai exact cu ce ascundeau defapt aroganta si durerea din tonul vostru. acum sa discutam despre regret...celalat gen de durere modulat in glasul vostru cu aceleasi variatiuni si aceeasi intensitate : regretul...
cifra 6...cifra anilor pierduti, cifla timpului scurs intre noi , un timp ce-i drept masurat de dobitoci care in fond si la urma urmei raportat la triunghiul asta nu inseamana nimic si doar luat individual se rezuma la inca cateva granule de nisip scurse pe fundul clepsidrei. cifra asta fatidica dintre noi nu inseamana mare lucru pentru un copil care inca-si traieste copilaria , ce-i drept printre profunzimi si nume mari si filozofii si fanfaronade fara rost. desi nu e pe deplin asa si eu sunt pe deplin constienta de farmecul pe cale sa se piarda ai celor mai frumosi ani , dar pentru voi doi e ceva de mult apus, sunt clipe moarte si ingropate in trecut , clipe din care n-au ramas decat amintirile.
am citit si-un indemn in regretul ala , un alt lucru pe care mi l-ati spus , dar in moduri diferite si anume indemnul oricarui batran catre oricare tanar ; acela de a se bucura de tineretea lui ... nu ca ati fi matusalemici , dar ati pierdut tinerea pe care o invidiati in mine, deja simtit primele semne ale bolii, ale oboselii, ale neputintei fizice, ale iluziilor moarte, ale unor flacari pe care timpul le-a transformat usor-usor in scrum. si stiu prea bine ce vise , ce sperante, ce pasiune, cata viata cata ,cata inflacarare, cata putere si cata tinerete se citeste pentru unul in ochii , iar pentru celalalt in obrajii mei.
am inteles...poate ma insel, dar cel putin acum asta cred, ca desi varsta e ceva irelevant , timpul insa nu cruta pe nimeni...
de ce sunteti totusi mai batrani decat ar eticheta realitatea stiti prea bine si nici nu vred ca sunt eu in masura sa justific chit ca poate as avea dreptate, dar nu puteti , n-ati putea sa ma priviti in ochi spunandu-mi ca nu-mi invidiati tineretea! sau ca nu regretati ca pentru voi nu mai incepe scoala, nu se mai repeta filmul ala al celor mai frumoase amintiri, nu e nimeni sa intoarca clepsidra!

unu la mana...

partea ciudata?! ma rog!e un fel de-a spune ciudata...dar sa revenim la idee ca e mai importanta decat felul in care o denumesc.
initial...traiam cu impresia ca oricat as fi cautat in lumea asta larga printre 7 miliarde de suflete nu as fi putut nici in 10 vieti de om sa gasesc doua fiinte de-o antiteza atat de opulenta incat sa duca pana la grosolanie.si as fi trait din ce in ce mai convinsa de asta (nu ca ar avea vreo importanta pentru voi si nici chiar pentru mine de altfel ce cred eu despre caracterele si personalitatile voastre)pana ieri.
a da!... inainte de a continua tin sa mentionez ca antiteza asta se naste paradoxal, dintr-o asemanare ; caci e o antiteza de natura spirituala, e o antiteza a celor mai adanci profunzimi, e o antiteza de origine care tine de eul launtric si perfect intrinsec al fiecaruia din voi si pentru ca ea sa existe trebuia ca voi sa aveti cel putin un grad asemanator de spiritualitate si profunzime.simplu, nu?
asta face cumva ca deosebirile dintre voi sa se departeze mult de ideea generala de antiteza si sa fragmenteze cumva ideea asta absoluta de diametral opus. si totusi pentru mine nu exista nici perfectune nici absolut se poate trece cu vederea incoerenta lingvistica (atata timp cat voi respira si-mi va bate inima nici ca vor exista vreodata) si la un asemenea nivel se poate ignora cu usurinta ideea conform careia un cocalar si un rocker sunt doua notiuni antitetice.
si totusi...am deviat!...
spuneam ca ieri a fost ziua in care mi-am dat seama ca gresesc si asta dintr-o prostie, o fraza tampita , in aparenta banala si lipsita de sens , dar rostita de voi in exact acelasi mod , ascunzand aceleasi idei, substraturi si profunzimi, atingandu-ma in exact acelasi mod : " si tu, incepi scoala."
am sa incep cu tonul...tonul ala arogant si plin de sine al celui ce se izoleaza pentru a suferi, a celui ce ma lasa in urma nu pentru ca nu m-ar iubi, nu pentru ca nu l-as fericit , dar pentru ca alaturi de mine nu va atinge niciodata desavarsirea absoluta prin durere, a celui ce se rupe de viata pentru a suferi , a celui ce stie cat de profunde vor fi insingurarea si suferinta si stie ca rasplata va fi creatia,nasterea unei creatii, izbavirea celor spirituali al caror nume dainuie peste veacuri.tonul acela arogant si plin de o nesfarsita durere ai celor ce viseaza sa ajunga nemuritori, sa pacaleasca cumva iminentul, ai celor ce si-au asumat deja riscul unui vesnic potential anonimat...tonula cela prin de superioritate ai celor care stiu ca pot desi succesul nu le e garantat, a celor ce stiu ca geniile nu sunt chiar atata de rare, a celor ce stiu ca intr-adevar numai suferinta ( aceea pe drept profunda si cu adevarat demna de atributul covarsitoare) naste arta si a celor ce stiu ca au mereu la indemana o cale mai scurta de a termina cu totul.

doar oamenii..

doar oamnii pot rani oameni la fel cum doar oamenii pot naste, creste, schimba alti oameni...
doar oamenii pot vindeca sau pot provoca durere, doar oamenii pot sa iubeasca sau sa urasca, doar oamenilor le poate fi frica si doar oamenii o pot invinge...
doar oamenii pot sa riste inaitne de a-si asuma riscul, doar oamenii pot sa fuga de ei insisi , doar oamenii pot sa minta pentru a se salva, doar oamenii pot ignora chemarea launtrica, doar oamenii pot ignora supraumanul si tot doar oamenii pot sa se creada deasupra altor oameni...
doar oamenii pot sa rataceasca prin pustiurile propriei lor existente, doar oamenii pot sa se intrebe si tot doar oamenii pot sa nu afle in viata raspunsurile..
doar oamenii pot sa spere, doar oamenii sunt neputinciosi si doar timpul oamenilor se masoare in ore, in zile, in luni si in ani.. doar oamenilor poti sa le dai ani de viata, doar oamenii au varste phihologice, patologice, biologice, mithice, doar oamenii au ere de glorie si decadere...
doar oamenii se mint ca au putere, doar oamenii au nume care dainuie peste generatii sau care mor ingropate in trecut, doar oamenii pot sa creada in glorie , in euforie, in simtire, in bani, in zei , in temple, in vise, in lumi departate pe care nu le vor atinge nicicand atata timp cat inca inima lor de oameni bate....
doar oamenii au si creaza idealuri care mor odata cu cei ce le-au dat nastere doar pentru a face loc altora mai noi, mai frumoase, mai marete,mai moderne... doar oamenii se pot minti ca exista maretie si exista nemurirea unui nume, a unei conceptii , aunei idei ... si asta tot din vina lor caci nimic nu se chimba mai repede ca oamenii!
doar oamenii se pot afunda in mocirla cuvintelor, doar oamenii nu pot avea pace si linsite, doar oamenii se pot chinui si innebuni singuri desi doar oamenii pot intui ca nu exista pe lume doaua lucruri la fel , ca adevarul uman e individual , ca nu exista pe lume absolut , transcendent, imanent, funambulesc , abaracadrabism, perfectiune si obisctivism pur...doar oamenii pot fi nebuni sau normali, doar oamenii pot fi criminali sau judecatori, doar oamenii pot fi buni sau rai , drepti sau nedrepti, vindecatori sau focare de boala, culti si inculti, scriitori si analfabeti, colerici si melancolici, visatori sau idealisti, optimisti sau pesimisti, superstitiosi sau rationali, logici sau boemi.. doar oamenii pot fi aroganti, altruisti sau egoisti, nepasatori sau ultraimplicati, reci sau calzi, nesimtiti, aroganti, artificiali, noi, moderni, invechiti, naturali, sintetizati, introvertiti sau extrovertiti, singuri,tristi,sinucigasi, indragostiti de ura, inveninati de bunatate, invatati de timp, empirici,puerili sau maturi, profunzi sau superficiali...doar oamenii se pot defini atribuind nume unor notiuni abstracte, ridicularizandu-se pentru a insuma complexitatea intr-o caricatura grotesc de proasta, intr-o schita inuman de simpla...
doar oamenii pot rani oameni la fel cum doar oamenii pot naste , creste, schimba alti oameni...

we're flat broke but hey we do it in style!;)

you've got the music in you! don't let go!

i've been away too long
and every day i've missed you more and more and more

you look like you did before only prettier,
and every day i love you more!

si ma dureau ochii. ma dureau ingrozitor... o clipa am crezut ca ma dor pentru ca vreau sa plang si nu pot; mi-au secat toate lacrimile. dar de ce as fi plans? nu eram nici macar trista...
m-am convins apoi ca e de la orele de citit si atat.
si cumva m-am ridicat masinal si m-am apropiat de biblioteca. m-am oprit exact la cartea in care zaceau invelite intr-o foaie cu versuri traduse cele doua "amintiri" : a mea si a ta.
acum erau ambele ale mele si atat.
si am luat cartea, m-am asezat turceste pe pat, am deschis foaia cu versuri traduse si am scos afara cele doua "amintiri". pe-a mea am pus-o deoparte si am tinut-o doar pe cea de la tine. am privit-o cateva secunde jucandu-ma cu varful degetelor pe firele negre cu reflexii argintii.
iti contemplam "amintirea" si atat.
si-apoi am simtit soarele cald al unei zile de iunie , si ti-am vazut chipul ,si ti-am simtit zambetul ala sincer, si te-am vazut razand, nu lumii , te-am vazut razandu-mi mie si pentru o clipa am reinviat o alta care murise demult. lacrimi calde au inceput sa cada pe colturile foii cu versuri traduse. si nu eu plangeam , era altcineva pentru ca eu nu sufeream; pe mine nu ma durea.
eu eram fericita si atat.

aseara am gasit o pana neagra ca cea pe care mi-ai dat-o ....pe tine insa, poate nu te-am gasit.

"n-am sa te rog decat sa ai grija la oameni,chiar nu sunt ceea ce par a fi!"

in sfarsit calm si liniste.......doamne! calm si liniste....

sa avem clipe frumoase... atat ne-a mai ramas de facut!

nu ma uit in urma, nu traiesc din amintiri chiar de-ar fi s-am lacrimi in priviri...

can we pretend that airplanes in the night sky are like shooting stars 'cause you could really use a wish right now , wish right now, wish right now....

GAME OVER, BABE!

iar am ajuns la punctu' mort:| .

ce dracu mai cautam sa mai salvez nu stiu. pe zi ce trece ne tot afundam mai mult in mizeria asta unde eu am acceptat sa joc dupa regulile tale , eu am acceptat sa nu am nicio putere si tot tu esti ala care-mi reproseaza ca n-am suficienta demnitate!

azi achimbam regulile! azi invat din nou sa mint , azi ma intorc la teatru , azi imi incep un nou rol.n-ai fost capabil sa ma accepti jucand dupa regulile tale foarte bine! azi le refac pe ale mele! si poti sta calm ; o sa-ti dau la demnitate de n-ai s-o poti duce!

ti se pare ca sunt prea proasta pentru tine?:)))
abia astept s-o cunosc pe aia suficient de desteapta:)))!

game over!

de parca n-as mai fi spus-o de 1000 de ori...

am primit leapsa de la irina asa ca am s-o onorez ; leapsa asta consta in a vorbi despre mine:)).


CANDVA nu demult (acum o luna) imi placea la nebunie sa vorbesc despre mine! toate prostiile! fie ca ma flatam singura, fie ca imi dadeam singura pumni in cap imi placea sa ma definesc prin cuvinte si atunci cand simplele insiruiri nu-mi ajungeau imi placea sa ma definesc prin metafore si atunci cand nici ele nu mi se mai pareau suficiente ma corelam cu sentimente sintetizate...acum stiu cine sunt si stiu ca n-are nicio importanta sa le "povestesc" si altora despre asta.
am invatat ca sunt limitata pentru ca nu pot percepe lumea decat prin mine, nu o pot vedea decat prin ochii mei . am invatat ca sunt limitata pentru ca limbajul e insuficient, adevarul e relativ si individual. am inteles ce inseamna inexistenta binelui sia raului si ca tot ce e antiteza, opozitie sau contradictie nu e altceva decat insuficienta de limbaj.

CANDVA nu demult,imi puneam intrebari si toate erau legate de mine si cand mi se parea ca devin prea narcisista incercam inutil sa le dau o nota generala -uneori aveam impresia ca limita mea tindea spre universal.un 'doftor' mi-a spus "anuka, iti pui prea multe intrebari!". nu l-am inteles atunci si reactia mea a fost initial un ras prostesc.
acum nu mai aud si nu mai vad, acum ascult si privesc. acum invat sa am rabdare si nu sa astept (si daca oamenii nu sesizeaza diferenta e mai putin din cauza insufientei de limbaj decat a experientelor imanente)-acum am inceput sa inteleg ca avea dreptate.

CANDVA nu demult cautam sa stiu care din laturile mele e mai puternica : cea umanista sau cea rationalista. m-am luptat ani multi si grei cu intrebarea asta incercand sa-mi dau seama ce voi face cu viata mea si care e defapt scopul meu...i-am crezut pe moment pe toti cei care-mi spuneau ca realismul ma va duce la ratare si in acelasi timp ii credeam pe cei care pe moment imi spuneau ca voi muri de foame anonima cu toata boemitatea mea.
acum am priceput si eu ca aceste doua fatade, care pastreaza si intaresc nota echilibrul meu dimanic setat prin compansatie si antiteza, coexista fara a se anula una pe cealalata. mi-e mai neclar ca niciodata ce voi face cu viata mea, dar sunt mai sigura ca niciodata ca atunci cand va fi momentul o voi stii.pana atunci voi continua sa stabilesc caracterul reducator in functie de structura analitia dupa care voi incerca sa pricep la nivel teoretic cele 3 idei ale ratinuii pure kantiene , dupa care ma voi gandi la propria mea varianta a 'cautarii oii fantastice"...si toate astea intr-o singura zi:)).

sunt dracoasa, acida, capabila de multa iubire si TRAIESC! IN REST TRAIESC!
a da si citesc ador sa citesc! antoine de saint-exupery ,clasici rusi si francezi, herman hesse, murakamy, garcia marquez,william faulkner,mihail sebartian, mihail drumes,goethe,john fawles etc. etc.etc.etc....(astia-s mai recenti)

"n-ai de ce=)).uneori mi-e mult mai usor sa scriu decat sa vorbesc. de-asta am ales mesajele -sunt mai rapide, dar te inteleg."


cele mai frumoase lucruri le-am primit in scris.nu lucruri!mint! cuvinte! cuvintele care m-au miscat cel mai mult, fie ca am ras, fie ca am plans, m-am indragostit, am inceput sa urasc, m-am bucurat pana la exaltare sau m-am intristat pana la depresie, au fost toate scrise , nu rostite.
cand scriem (cel putin eu sau cel putin asa mi se pare) suntem mai sinceri, in primul rand, cu noi insine. chit ca mintim un auditoriu fictiv sau o persoana cat se poate de reala careia ii scriem, in noi se produce o delimitare perfecta, de-o claritate incontestabila intre adevar si minciuna : de-asta ne alegem cuvintee cu atentie, de-asta punem accent pe estetica, de-asta taiem fraze intregi si reformulam idei; pentru ca adevarul launtric e atat de clar si de veritabil incat ne copleseste.
atunci cand scriem un mesaj, un mail, un bilet sau (prea rar ) o scrisoare nu avem decat doua alternative ; sa mintim prin fiecare cuvant sau sa fim crunt de sinceri. si asta pentru ca puterea aia covarsitoare a adevarului din noi nu ne da decat aceste doua variante- eliberare totala sau compelta inchidere in sine.
de-asta uneori aleg sa scriu si nu sa vorbesc.pentru ca atunci caut ADEVARUL MEU si numai atunci il gasesc complet, perfect si nealterat. oricata durere sau bucurie mi-ar produce cautarea asta atunci cand duci o viata boema si in acelasi timp superficiala,o viata plina de sentiment si totusi neveritabila, o viata plina de locuri, oameni, lucruri , experiente si nou,o viata pe cat de colorata pe atat de monocroma din perspective improprii tie, atunci cautarea adevarului devine o necesitate.nu exprimarea sau exteriorizarea lui sunt importante-importanta e acceptarea strict intrinseca care aduce , nici mai mult, nici mai putin decat cunoasterea de sine.
asta pentru ca cineva m-a intrebat candva de ce scriu si ce insemana asta pentru mine si pusa in fata faptului implinit nu am mai putut lega doua vorbe -via a vis de mine. iata deci si raspunsul!

azi am recitit, poate din plictiseala, toate conversatiile noastre -ciudat e ca am tot ce am vorbit noi doi pe net pastrat in arhiva-.
DOAMNE! e tot ce-am putut sa zic . cum au putut si cum pot 2 -3 saptamani sa faca tot ceea ce simteam eu sa para undeva cu 10 mii de ani lumina in urma mea!?cum naiba de nu mai sunt capabila sa mai gasesc in mine nici macar ramasite din ceea ce ma inunda cu 2 luni in urma?!nu mai am decat amintiri si nici alea nu sunt capabile sa-mi redea ce simteam.

imi amintesc cum mi se lumina fata cand te vedeam si eram ca un copil de 3 ani in fata unui cadou mare cu funda rosie.imi amintesc cum plangeam cate 2-3 ore pana reuseam sa ma adorm. imi amintesc ca am fost la limita de a te uri de vreo cateva ori .imi amintesc ca vlad ma facea sa constientizez ce fac si sa-mi dau seama ca sunt nebuna crezand ca pot vreodata sa o fac.imi amintesc toate motivele pentru care as fi fost o jigodie daca as fi facut-o totusi. imi amintesc ca de fiecare data nu vlad era cel care mi le invoca- mi le puneai chiar in fata tu.imi amintesc cum ma trageai inapoi si parca ma impiedicai sa reusesc sa te urasc . pe moment aveam impresia ca o sa te urasc si pentru asta.
imi amintesc cum am plans in bratele lui vlad in seara in care am realizat ce simt cu adevrat si de cat de departe mersesem.imi amintesc ca era aprilie. imi amintesc ca am incercat cu disperare sa joc teatru cu toti , dar mai ales cu mine.
imi amintesc cum plangeam in bratele lui vlad blestemand felul in care stricasem tot si cum ma rugam in fiecare seara sa fie totul ca inainte.
imi amintesc ca vlad m-a convins sa-mi dau masca jos si sa incetez sa mai joc teatru . imi amintesc ca tu m-ai eliberat de mine. imi amintesc ca m-ai salvat de mine inca o data si cam atat.imi amintesc ca era iunie...
si mint! doua amintiri imi mai pun inca zambete amare pe fata!dar astea ti le voi spune numai tie.
restul imi pun zabete sincere si frumoase pe fata, restu-s legate de familie si de felul in care a fost si in sfarsit e totul cum ar fi trebuit de la bun inceput.restu e tot ce-a ramas si tot ce inca mai e frumos din noi si din mine...cel mai frumos an din cei mai frumosi ani.

asta e tot ce mai reusesc sa gasesc scormonind prin mine....doamne! -e tot ce pot sa zic.
ciudat e ca acum simt ca te iubesc mai mult si mai inexplicabil decat te-am iubit vreodata. si mai altfel decat te-am iubit vreodata!si ma bucur ca din nou nu imi mai e teama sa o spun!

"e bine ca lacrimile nu se vad nicodata prin ploaie. ca si cum atat de putin bine ar putea recompensa vreodata toata durerea."

obisnuiam sa-mi spun asta candva.imi placea cum suna , imi placea ca era adevarat.imi placea ca plangeam si-mi placea ca durea, imi placea ca stiam pentru ce si de ce sa plang, imi placea ca puteam sa-mi justific lacrimile.
obisnuiam sa am un motiv pentru care sa plang si pentru care sa sufar si obisnuiam sa ma hranesc cu asta.
acum mai am momentele mele de revolta - umbre ale unor rani care inca nu s-au cicatrizat , dar se vor vindeca curand.
obisnuiam sa cred ca nu am nevoie decat de oameni si de iubire neconditionata, obisnuiam sa ma agat de primii oameni care-mi ofereau oricat de putina afectiune cu speranta mantuirii. si apoi obisnuiam sa-i indepartez pe rand cerandu-le sa ma salveze de toti demonii care ma bantuiau.
atunci cand am realizat-tarziu- ca eu eram singura care ma puteam salva de mine caci singurul meu demon era imaginea din oglinda am capitulat. as fi putut lupta cu orice concretizare a transcedentarului, dar n-as fi putut castiga niciodata in fata unor notiuni imanente, idealuri imperfecte, deziluzii realizabile.
acum nu mai cred in bien si rau. acum mai am un echilibru dinamic si in tensitatea sentimentului pur. imi las ratiunea sa derive primordialul si sa incerce sa ma inece in amalgam fara sa mai sufar -pentru ca acum stiu ca totul d scinde din mine si stiu sa separ adevarul meu de minciuna mea.


SI CITATUL ZILEI : "cand esti bun esti luat de prost;)....mare adevar cel care a spuso"
nici eu nici academia romana nu ne asumam drepturile de autor pentru maxima citata anterior.

Call you up in the middle of the night
Like a firefly without a light
You were there like a blowtorch burning
I was a key that could use a little turning

So tired that I couldn't even sleep
So many secrets I couldn't keep
Promised myself I wouldn't weep
One more promise I couldn't keep

It seems no one can help me now
I'm in too deep there's no way out
This time I have really led myself astray

Runaway train, never going back
Wrong way on a one-way track
Seems like I should be getting somewhere
Somehow I'm neither here nor there

Can you help me remember how to smile?
Make it somehow all seem worthwhile
How on earth did I get so jaded?
Life's mystery seems so faded

I can go where no one else can go
I know what no one else knows
Here I am just a-drownin' in the rain
With a ticket for a runaway train

And everything seems cut and dried
Day and night, earth and sky
Somehow I just don't believe it

Runaway train, never going back
Wrong way on a one-way track
Seems like I should be getting somewhere
Somehow I'm neither here nor there

Bought a ticket for a runaway train
Like a madman laughing at the rain
A little out of touch, a little insane
It's just easier than dealing with the pain

Runaway train, never going back
Wrong way on a one-way track
Seems like I should be getting somewhere
Somehow I'm neither here nor there

Runaway train, never coming back
Runaway train, tearing up the track
Runaway train, burning in my veins
I run away but it always seems the same

si dac-am crescut asta nu-ti da dreptul sa ma parasesti...
mai intai, cine ti-a dat dreptul sa te implici de la bun inceput?!trebuia sa nu te apropii de mine daca stiai ca asta se va intampla...
nu-mi spune ca "ti-ai indeplinit "misiunea"!" ca si cum ai astepta sa-ti raspund "esti liber sa pleci!"...

soarele nu e, s-a pierdut...
nu mai iese din amre ca anul trecut!

esti la fel de liber ca si mine. e decizia ta!
nu-mi cere sa-ti vorbesc sau sa-ti raspund din moment ce crezi ca nu gresesti niciodata....
nu-mi cere sa vorbesc, sa raspund, sa ma cert si nu indrazni sa -mi ceri vreodata sa ma mai joc.
am hotarat... de azi incolo jucam dupa regulile tale.
m-ai invatat ca deciziile nu sunt ale mele si chit ca stiu de la bun inceput ca n-am cum sa castig nici "meciul" asta mai indraznesc o data sa te contrazic.

si ploua, ploua, ploua peste inima mea!


m-ai invatat ca trebuie sa am rabdare, nu sa astept. azi daram eu toate astea doar ca sa nu o mai poti face tu vreodata.
poate ai dreptate si te-am tinut prea mult inradacinat aici , dar nu indrazni sa pleci reprosandu-mi asta...
nu eu am inceput!...nu eu te-am fortat sa alegi nimic!nu indrazni sa ma acuzi ca te-am obligat sa ramai!
m-ai invatat ca spunem prostii si ca mai bine tacem . ai stiut mereu ca pentru mine asta e ca si cum m-ai pune sa sap un tunel.acum am invatat si asta!

iar e vara dar ai plecat.
nu pot cladi castele din nisip uscat.

esti ignorant! esti rece! ipocrit!mizantrop!inconstient!cerebral!glacial!grosolan!imperinent!misogin
si mai presus de toate mincinos! si nu te prefa!nu indrazni sa te prefaci!stiu clar ca de data asta doare!
esti liber sa pleci...

ON TO THE NEXT ONE!

era ora doua si nu reuseam sa adorm.mi-era cald!groaznic de cald! dar nu stiu daca nu adormeam din cauza zapuselii, a transpiratiei, a respiratiei sacadate, a cartii despre o oaie fantastica,a oboselii, a sentimentului de vinovatie sau a ochilor alora verzi.
ma gandeam la toate astea si ma simteam cumva invadata de o stare pe care nu mai simtitsem de foarte multa vreme: ASTEPTAREA.
dupa multe luni ma vedeam pentru prima data fortata sa astept luarea unei decizii-o nenorocita de decizie bivalenta- lucru care pentru mine tinea deja de trecut ; ma hotarasem de mult si actionasem , iar acum asteptam..si asteptam ...si asteptam.
nu avusesem niciodata rabdare de cand ma stiam . nici acum nu aveam.nu-mi placuse sa depind de nimeni si oricat de incredibil ar fi parut la prima vedere cei care ma cunosteau cu adevarat realizau ca in ciuda dependentei mele afective de oameni ma feream pe cat de mult posibil de hotarari, planuri si actiuni care implicau asteptarea unei decizii sau acceptarea altcuiva.
nici dependenta mea afectiva nu avusese vreodata rabdare; mereu mi-am satisfacut nevoile cu promptitudine si punctualitate.
acum am intrebam daca vreau sa astept , daca-mi palce sa astept , dar mai ales daca am ce sa astept?!
si vroiam sa dorm si vroiam sa le dau drauc pe toate si sa nu-mi pese...as mai fi vrut sa ma ridic din pat, sa ma imbrac in fuga ,sa sparlesc toti banii de-i gaseam in casa, sa plec catre o gara si sa ma urc in primul tren : nu conta destinatia. orice numai sa nu mai fiu nevoita sa astept pe nimeni si nimic niciodata.
pe scena vietii am jucat rolul "pesimistului fericit" un fel de mitomanie exercitatata atat aspura extariorului , cat mai ales asupra fiintei mele interioare, o arta a manipularii neintrecuta si o naturalete fantastica in a juca teatru...si cat de departe mi se parea gandul asta de asteptarea insuportabila.

se ducea spre apa neagra plina de alge cu mirosuri cadavrice. il priveam stiind ca nu e film, ca nimeni n-o sa spuna "stop!" sau "taiati!". facea ceea ce vrusesem eu sa faca. eu il creasem , eu il controlam; controlam un copil blond, cu ochi albastri , atat de hotarat cum nu fusesem eu niciodata, atat de sincer cum n-aveam eu sa mai fiu niciodata.
ducandu-se spre apa mintea mea a inventat pentru el un scop altul decat moartea. era prea copil ca sa-l omor asa; am gasit ceva nobil -se sacrifica pentru cineva- aveam sa-l omor sau nu?
si a disparut totul; m-am trezit priving in gol o camera de camin cu unde un alt copil blond cu ochi albastrii astepta. nici el nu ma vedea deci si el era creatia mea ; a asteptat cat am asteptat si eu apoi am vrut sa se ridice si s-a ridicat . ii priveam mersul ca sa-l descopar -il creasem mai mare decat primul si vroiam sa realizez daca e totusi acelasi -il scapasem de la moarte ca sa ce?-. nu avea acelasi mers hotarat si aceeasi sinceritate completa , dar nu-mi putea da seama daca e altul .
l-am dus untr-o camera alaturata unde era asteptat. auditoriul lui il privea cu ura si ostilitate am incercat sa gasesc o justificare si in mintea mea a rasarit o disparitie indelungata si nejustificata si cadavrul unui copil blond scufundandu-se in ape adanci...
era altul! era pretextul! cautasem un sacrificiu : cel privit cu atata ura era ceea ce eu deliberasem a fi sacrificiu...
am cautat in incapere chipuri ,dar eram eu in locul fiecaruia dintre ei. m-am asezat langa copilul blond privind scena de undeva din afara mea si am vazut ca nu era copil, era adolescent. pe el il caracterizau o durere sfasietoare care imi facea greata.mi-am apropiat buzele de ale lui , el privea prin mine, am inchis ochii , l-am sarutat si i-am spus :
-nu te teme!ai sa mori si tu!

nu merit sa visez!

lumea e mea nu conteaza cati o vor;)

I used to rule the world
Seas would rise when I gave the word
Now in the morning I sleep alone
Sweep the streets that I used to own

I used to roll the dice
Feel the fear in my enemy's eyes
Listen as the crowd would sing:
"Now the old king is dead!
Long live the king!"

One minute I held the key
Next the walls were closed on me
And I discovered that my castles stand
Upon pillars of salt and pillars of sand

I hear Jerusalem bells are ringing
Roman Cavalry choirs are singing
Be my mirror my sword and shield
My missionaries in a foreign field
For some reason I can't explain
Once you go there was never, never an honest word
That was when I ruled the world
(Ohhh)

It was the wicked and wild wind
Blew down the doors to let me in
Shattered windows and the sound of drums
People couldn't believe what I'd become

Revolutionaries wait
For my head on a silver plate
Just a puppet on a lonely string
Oh who would ever want to be king?

I hear Jerusalem bells a ringing
Roman Cavalry choirs are singing
Be my mirror my sword and shield
My missionaries in a foreign field
For some reason I can't explain
I know Saint Peter will call my name
Never an honest word
But that was when I ruled the world
(Ohhhhh Ohhh Ohhh)

I hear Jerusalem bells a ringing
Roman Cavalry choirs are singing
Be my mirror my sword and shield
My missionaries in a foreign field
For some reason I can't explain
I know Saint Peter will call my name
Never an honest word
But that was when I ruled the world
Oooooh Oooooh Oooooh

hea!

tot ce iubesti acum, zambetul, rasul, privirea aia calda, bataile inimii, sunetul respiratiei, atitudinea smechereasca- usor aroganta, curiozitatea detasata EU am creat.
toate lucrurile pentru care acum ai sacrifica tot sunt ale mele ; respiratii sacadate, strangeri de mana, atingeri de buze, lascivitate, instincte reprimate, dorinta.
tot ce adori acum e al meu!
ti-am oferit tot ceea ce am creat , ti-am oferit tot ceea ce aveam fara voia mea, deci nu astept recunostinta...
tate visele si toate sperantele , toate lacrimile si toate zambetele toate s-au nascut prin si pentru mine, deci sa nu cumva sa indraznesti vreodata sa crezi ca ceva din toate astea ti se cuvine caci tot ce ai tu acum e al meu.
si nu indrazni sa arunci ceva, nu indrazni sa te prefaci ca nici acum nu vezi ca am dreptate , nu indrazni sa pretinzi ca vei uita vreodata caci,cel putin de data asta, universul mi-a luat tot ce aveam mai bun fara sa-mi ofere nimic inapoi.

si mi-a fost dor pana cand sentimentul ma inundase atat de tare incat ma amortise complet. mi-a fost dor pana cand tot ce trecea de momentul apoteotic al intensitatii ma depasea fizic si senzorial.
am adormit plangand cu gandul pierdut departe si m-am trezit inapoi in patul meu.am incercat sa las lumina sa ma inunde ducandu-ma inapoi catre sursa durerii pe care aveam s-o reprim.n-a putut ea sau poate n-am putut eu...
eram incapabila sa simt asa ca am predat controlul celei de-a doua puteri in fiinta mea (nu cred ca duce pe nimeni cu gandul la putere in stat) instinctul de supravietuire.
atunci cand sentimentele esuau in a ma ghida , adica atunci cand eram prea amortita sa simt singurul lucru care ma putea transcede timp de 24 de ore intr-o stare de normalitate relativa era puterea lui "respir deci exist!".
mi-am calmat setea cu cafea si foamea cu tigari pregatita sa satisfac orice alta nevoie care-mi aigura supravietuirea.au venit matematic si le-am satisfacut calculat. nevoia de societate cu "directorul de publciitate", nevoia de integrare cu glume si discutii inutile despre familie, oameni , viata si vise, nevoia de aer cu geamurile deschise la maxim, nevoia de sunet cu muzica "la blana" , nevoia de imagini cu valea valsanului, nevoia de a ma simti superioara cu baietii de la drumuri si poduri, nevoia de intinerire cu cineva cu 13 ani mai mare, nevoia de libertate cu timp pierdut mintind departe de casa ...
simteam ca sunt si atat cand am ajuns la redactie cu un zambet pe fata.
nu zambeam de bucurie, zambeam pentru ca imi satisfacusem nevoile.
n-am mai zambit in timp ce alergam ca disperata prin casa ce urma sa fie a mea din motive de ironie a sortii si o legislatie proasta, am continuat sa zambesc chit ca aveam nevoi ce nu puteau fi satisfacute , chit ca simteam durere si oboseala...zambeam pentru ca inca nu simteam nimic.
am ajuns si acasa ...ar fi fost prea de tot inca sa mai zambesc ...in sinea mea totusi o faceam pentru ca imi invinsesem pshihicul: desi lacrimile curgeau iara si amintiri despre sursa durerii au inceput sa le alimenteze progresiv totul urma sa se termine repede ...apogeul era aproape si simeam omniprezneta aia divina a certitudinii cu toata fiinta : curand intensitatea avea sa ma depaseasca fizic si senzorial.

I was born in the arms of imaginary friends
Free to roam, made a home out of everywhere I've been
Then you come crashing in, like the realest thing
Trying my best to understand all that your love can bring

Oh half of my heart's got a grip on the situation
Half of my heart takes time
Half of my heart's got a right mind to tell you
That I can't keep loving you
Oh, with half of my heart

I was made to believe i'd never love somebody else
I made a plan, stay the man who can only love himself
Lonely was the song I sang, 'til the day you came
Showing me a better way and all that my love can bring

Oh half of my heart's got a grip on the situation
Half of my heart takes time
Half of my heart's got a right mind to tell you
That I can't keep loving you
Oh, with half of my heart
With half of my heart

Your faith is strong
But I can only fall short for so long
Time will hold, later on
You will hate that I never gave more to you than half of my heart
But I can't stop loving you
But I can't stop loving you
But I can't stop loving you with half of my...

Half of my heart
Half of my heart

Half of my heart's got a real good imagination
Half of my heart's got you
Half of my heart's got a right mind to tell you
That half of my heart won't do

Half of my heart is a shotgun wedding to a bride with a paper ring
And half of my heart is the part of a man who's never really loved anything

Half of my heart
Half of my heart
Half of my heart

si-am plans ...am plans pana cand am simtit ca nu mai am lacrimi si totusi nu s-a schibat nimic.
as mai fi plans dar inutil. eram tot eu: nemultumita, singura, mica, o picatura in marele ocean.eram tot eu : neputincioasa, disperata, sfasiata de ceea ce credeam ca e realitatea mea.
ma devoram singura si mi se spunea ca-mi place...
as fi vrut sa ma opresc , dar nu stiam cum. inca mai caut in mine o schimbare si caut prin toate colturile si formele intortocheate ale amalgamului pe care-l numesc fiinta si ori nu sunt capabila s-o gasesc ori ea chiar e acolo doar ca eu n-o vad.
am crezut ca asteptand o sa vina. poate am avut dreptate, dar mi-a lipsit rabdarea.
am inceput sa-mi construiesc salvarea, am inceput sa produc eu o schimbare dar m-am trezit in acelasi loc...
eram tot acolo de unde plecasem doar ca peisajul era altul.si eram tot eu : trista si vesela, depresiva si euforica, puternica si slaba, mandra si umila.
eram tot eu...

am crezut ca auzind cuvinte care dor n-am sa ma mai intorc. am sperat iar in van, mi-am facut iluzii, am trait mereu sperand ca vitorul ma va uri pana in clipa cand va deveni prezent.uneori m-am inselat.
inca imi doresc aceleasi lucruri, inca ma agat de aceleasi vise, inca mai lupt pentru acelesi idealuri, inca mai iubesc , mai am inca incredere oarba in oameni, maiam inca zeci de droguri si dependente,inca mai plang si inca mai zambesc.
sunt tot eu desi uneori ma vad altfel, sunt tot eu desi uneori cred in schimbarea mea.

azi n-am stare!
trebuia sa fiu singura ca sa plang......trebuia , cineva mi-a spus ca trebuia.

azi a fost o zi...si-atat!

m-am trezit obosita ca dupa o noapte alba ca-n filmele cu prosti...a da! fusese o noapte alba ca-n filmele cu prosti patata doar cu urme de atipeli ocazionale si gustul amar al unui vis pierdut printre atatea altele.aveam...de dracu aveam!?a da! mi-am amintit!
aveam iar un reviriment neplacut , dar de data asta nu l-am savurat- "poeta" din mine a suferit putin-.m-am opus cu fiecare fibra din mine. mi-am facut cafeaua de dimineata si-am iesit in zapuseala sufocanta a orei 9 ca sa savurez aroma micului dejun: doua kent 10 si jumatate de litru de apa (plata de data asta) neintrerupta de nimeni.
parea o dimineata promitatoare cand am plecat de acasa, parea un nume frumos "agent publicitar" : dupa primele doua dezamagiri am inteles ce implica deci undeva pe la ora 12 savuram pranzul- un kent 10- in sala de receptie a hotelului confarg, deja intr-o nota de pesimism notoriu umbrit totusi de cele 33 de grade de afara.
la ora 12 si jumatate am ajuns mult prea devreme la pregatire.(teoretic am intarziat groaznic dar lu' sefu ii venise ITM-u -ceva cu protectia muncii parca- si a stat asa in sedinte pana la vreo unu jumate .
pe la 3 fara un sfert nimenresc in mijlocul unui board meting tot la receptia hotelului confarg , le dau sfertu' academic asteptand in restaurant savurandu-mi gustatea ( un kent 10). incep sa zbarnaie telefoanele care-mi aminteau ca-mi uitasem atributiile alea de om matur care ma depaseau asa ca iau un numar de telefon si plec spre spital.
o ingrijesc pe bunica asa cum m-a ingrijit si ea pe mine, inghit cu lacrimi mari injuraturile tatei si atitudinea dezamagita a mamei , imi accept egoismul ca o parte din mine si-l las pe bravul de frati-miu sa-mi curete mie mizeriile -doar pentru ca sunt prea aroganta sa recunosc ca gresisem cand nu trecusem pe acasa pentru mancare calda- si toate astea la telefon!
ajung acasa repetandu-mi intr-una ca sunt doar un copil si luptandu-ma cu vocea din capul meu care-mi spunea ca nu mai e de mult asa.intrand pe usa n-a mai fost nevoie de nicio lupta : o voce puternica a unui despot fara supusi, a unui om fara viata , a unui gol care vroia cu disperare sa se umple imi urla ce sunt.
in capul meu nicio voce nu strigase: javra, proasta, inconstienta, lepra, dar venite din exterior nu doar le percepeam fara sa ma opun cumva lor, capatau o familiaritate extrem de dureroasa si scoteau din mine ceva ce speram sa nu mai fie acolo: lacrimi. deschideau rani care niciodata nu apucasera sa se vindece si le mareau tot mai mult. copilul pe care-l pierdusem de mult il gaseam uneori acolo: eu il priveam plangand si el imi facea la fel.
in timp ce ma urzicam pe 34 de grade cu jumatate de vase ramase nespalate si inca doua camere de aspirat ( sa zicem ca tatal meu e un om indecis care nu prea stie sa prioritizeze atunci cand da ordine) ma gandeam cat de dor imi e deja de scoala, imi insiruiam a mia oara in cap motivele pentru care scoala era ACASA si prietenii mei erau FAMILIA si ma dureau lacrimile care nu incetau sa curga.
pe la 6 m-am refugiat in niste amestecuri echimolare de dizaharide dextrogire si puternic levogire, dar n-a durat prea mult pana sa vina mama ca sa-mi aminteasca ca visam frumos si ca viata reala ma cheama cu spitale, cumparaturi, noi ordine , dar mai ales atacuri anxioase care devenisera incontrolabile.
acum mai am o speranta pe cale sa fie spulberata, o voce calda gata sa ma sfasie si ea intr-o nota seaca , dar nu conteaza!maine o noua zi ..si-atat!

azi nu te rog eu nu!
maine poate facem cum zici tu! dar azi nu! nu! nu !nu!

si am stiut dintotdeauna!

si am stiut dintotdeauna sa ascult vocea din mine fara sa-mi pun intrebarea "cine sunt eu?" la fel cum stiu ca facand asta o sa am raspunsul in fiecare clipa...
am stiut dintotdeauna ca nu stiu sa iubesc asa cum am stiut mereu sa las impresia ca o fac mai bine ca oricine...
am stiut dintotdeauna sa mint la fel cum am stiut mereu care-i adevarul meu...
am stiut mereu ce-nseamana sa ai si sa-ti aperi lumile interioare la fel cum acum stiu ca unele lucruri nu se pot explica ...
am stiut mereu ce sa zic din impulsul momentului la fel cum acum stiu ca gresesc doar atunci cand nu-l urmez ...
am stiut mereu ca nu stiu sa ma joc la fel cum acum stiu ca asta e doar numele pe care oamenii il dau lucrurilor cu adevarat importante...
si am stiut mereu ca o sa ma gasiti la fel cum acum stiu ca intr-o zi am sa va pierd...
am stiut mereu ca am pierdut din vina mea la fel cum acum stiu ca nu e mereu important sa castigi...
am stiut mereu ca primesc ceea ce merit la fel cum acum stiu ca atunci cand nu mai am nimic nu e timpul sa cer, e timpul sa dau...
am stiut mereu ca nu voi putea pastra copilul din mine, la fel cum acum stiu ca am fost mereu o combinatie intre copilul rasfatat si mama ultraprotectiva..

LA MULTI ANI, SMECHERE!

seara a inceput lent si fara a promite prea multe: prea multi invitati si totusi prea putini pentru o sala atat de mare, un alt sava mai dragut care dansa si bine si era cam la fel de destept, prea mult fast si bun gust pentru un majorat (parere personala), tigarile intrau pe banda rulanta si glumele cu "e frumos aici da' nu prea" erau in toi, gazda alerga de colo-colo si mutrele prietenilor lui (CARE AU AVUT TUPEUL SA SE CONSIDERE BURICUL PAMANTULUI IN SEARA AIA)lasau de dorit...cu alte cuvinte nimic nu ne -ar fi putut pregati pentru ceea ce avea sa urmeze!
am inceput strong cu dansu' pinguinului,hore si sarbe (invatate prin parcare) si am cam spart tiparele confrom carora "un majorat fara manele, nu e majorat!".
poze, fete transpirate cu freze stricate, rupere in figuri , i love rock'n'roll, vodka si whiskan,flamingo boys si joe cocker ("you can leave your hat on!"), M IS FOR MICHAEL si nevestele disperate. soldurile n-au mintit (si sa recunoastem ca shakira a tinut loc de salam intr-un mod aproape ireprosabil- nu-i nimic ca salam), rupere in figuri, the 70's, the 80's, ultima figura sandwich-ul:>:> , dar mai ales FAMILIA!-asa cum a fost dintotdeauna, asa cum ar fi trebuit sa fie mereu si asa cum va mai fi poate inca un an de acum incolo.
zambete, rasete, tipete, chiuieli , cacatu ala de laser, cazaturile, pozele, tabelul periodic(m-am rugat de el sa-mi dea o bucata cu tabelul periodic un an de zile s-a facut ca ploua) , epubetele si steagu' japoniei de pe tort(apropos-ala e strontiu?!;) ) ...de toate vreau sa ne-aducem aminte cand o sa ne vedem peste ani...
restu' ...e bicileta.

si poti sa-mi iei ce vrei!
cand am langa mine toti prietenii mei!

STIU!

n-am sa public asta:)(inca)

solkanu (pe care eu l-am facut celebru in liceu asta de *****)mi-a furat azi din cirese...si atat!

nu va pot lasa sa-mi violati intr-atat mintea desi as spune multe...am invatat ca e cazu' sa mai tin si pentru mine cate ceva.as urla.da! as striga sa ma auda o lume intreaga!dar as face-o doar pentru cativa(probabil din lipsa tariei de a le spune in fata).
am invatata ca uneori e bine sa te contrazici pe tine ca sa-ti demonstrezi ca ai avut dreptate de la bun inceput si ca trebuie sa fi certat cu tine , ca sa poti sa ajungi sa fi impacat cu tine:)si guess what!am invatat asta ca-n vremurile bune...pe riscu' si pe cracii mei.
si vreau sa strig si doar cativa sa m-auda!si daca cineva crede ca acum plang: tzeapa!sunt pur si simplu inexplicabil de fericita.

dracu mai stie cat!-continuare

si n-a durat prea mult ca "pericolul iminent" sa-si inceapa atacul:
-ai mancat ceva azi?
-da.
-minti!(chiar minteam , dar n-a asteptat sa mai incerc sa ma justific inchizandu-mi gura cu mult inainte de a apuca eu sa o deschid)mary, hai stingeti tigarile mergem sa mancam.
-dar...
-taci si misca-te!(incercam degeaba)
-bine, coaie. unde mergem?9tot mary ne salvase de la pieire)
-o sa vedeti. ma duc sa scot masina.(si-a iesit)
-pot sa-mi gatesc si singura!(am strigat inutil ca un copil pe care nu-l baga nimeni in seama de prea mult timp).idiotu' dracu!mereu face asa!
-cred ca de data asta are si de ce.
-cat de al dracu poate sa fie!
-e modu' lui de-a spune "te iubesc"!altu stii ca n-are.(am zambit in semn de multumesc, dar luciditatea incepea sa-mi revina asa ca trebuia cumva sa scap de starea de umilinta in care ma cufundsem.
-mai taci ma , si tu!chiar?! stiu de ce e acasa , dar ...
-stai calma si nu te mai baga. se descurca singur.
-..da' tu!?(citea o ingrijorare sincera in ochii mei si ca sa-mi poata raspunde si-a intors privirea de la mine zambind fals si teatral)
-nu-ti bate tu capu'!stiu eu ce fac!
as fi vrut sa mai adaug un "oare? " , dar la ce m-ar fi ajutat!?am realizat apoi ca nu acest gand al insignifiantei intrebarii cat claxonu' bmw-ului negru ma trezise la realitate.
-hai sa mergem!
-hai.(a fost tot ce-am putut adauga ridicandu-ma de pe scaun in timp ce el fugea deja spre usa)
-baaaaa, nu mai claxona ba, boule, asa!ce te crezi la tine acasa!?
-stati ma, asa!asteptati-ma!
-auzi la sor-ta: s-astept sa vina sa ma tina sa nu cumva sa te omor!(am iesit si eu la chemarea rasetelor seci, dar sincere care improspatau aerul prea plin de mirosul testosteronului)

Go ahead and say goodbye
I’ll be alright
Go ahead and make me cry
I’ll be alright
And when you need a place to run to
For better for worse
I got you
I got you

Ain’t falling a part, or bitter
Let’s be bigger than that and remember
The cooling outdoor when you’re all alone
We’ll go on surviving
No drama, no need for a show
Just wanna say
I got you

ce-i asta?!

-in seara atsa nu plange nimeni!
-las-o.e beata.
-beata e mata!
-rectific: las-o ca poate ii fut una sa se potoleasca.
-si eu te iubesc , fraiere.
-hai, culca-te!
-ma faci sa plang.
-daca-ti spun ceea ce vrei s-auzi si stii deja te culci?
-nu. dar, poti s-o spui.
-daca te culci.
-bine. ma crezi beata -informativ : sunt doar bine dispusa- asa ca ma car si te las cu nervii tai.(am iesit trantind usa)

-te iubesc!....
-nu puteai sa spui cand era aici?
-de ce?tu-i spui vreodata cand vrea ea s-auda?!ai macar suficienta energie sa i-o spui de cate ori vrea ea s-o auda?!
-nu mai zic nimic.
-esti beat si tu.
-ba,... sa stii ca are dreptate. daca ai nervi te las si eu.
-nu, ma! iarta-ma stii ca-mi ies din sarite usor de cand cu..
-da!
-cheam-o inapoi.
-prea tarziu, se-aude masina.
-unde cacat pleaca acuma!?
-unde-ai trimis-o...probabil la dracu.
-n-am chef!bai, n-am vazut asa ceva! om mai tampit: nu-i convine ceva : pleaca! n-are chef de ceva: pleaca! n-o pupi in cur : pleaca!si tot ea pune botu!du-te la dracu, ba!
-strigi degeaba.parca n-ai cunoaste-o de-o viata.
-ba, pe vremuri...ne mergea bine, pe vremuri as fi primit-o cu noi in camera fara sa ezit.as fi lasat-o sa bea cu vadra cata tarie vroia curu' ei si i-as fi tinut apoi capu' sa borasca.
-pe vremuri ...sa stii si tu: cand era suparata, oricat de putin, erai primu' pe care-l cauta si uneori singuru' pe care vroia sa-l vada.
-....unde am pierdut-o?
-n-ai pierdut-o. e tot aici si va fi aici numai ca n-o sa ma ceara nimic de la tine. s-a schimbat si ea , te-ai schimabt si tu, a trecut timpu'.ei i-a fost cel mai greu..o vreme am crezut c-o sa-si taie venele si noi n-am fost langa ea. ei bine nu si-a taiat venele da' a invatat sa traiasca si fara.acuma bea vadra aia de tarie cum si cat vrea curu' ei da' n-are nevoie de tine sa-i tii capu'.
-cacat!am gresit , nu?
-nu.dar nici ea n-a gresit.si apropo nu-njuri cam mult?
-de la facultate, anturaj,pizda masii!
-aha!
-....tu?
-eu ce?daca injur?!
-nu.
da si mie o bere...mersi!tu , cum te-ai schimbat?
-eu sunt acelasi care-am fost numai ca ceva mai mare si cu ceva mai multe cunostinte.
-a avut dreptate sa stii...atunci cand a zis ca tu esti tu cu sau fara noi.
-nu in totalitate sa stii...daca avea nu mai eram azi aici.

-ce faceti ma?unde s-a dus animala?
-nu stim.
-ati enervat-o cu ceva?!
-i-am zis eu ca e beata si sa se culce.
-nu mai are 17 ani sa stii.
-nici noi, ba! nici noi!
-si-acuma ce facem!?ne vedem o data pa an ca sa stam botosi!?
-corect! hai sun-o si zi-i sa vina mai repede sa facem un bridge.
-ba, esti culmea!iara!?
-ma crezi ca uneori ma gandesc c-am irosit doi ani din viata aia buna pe bridge!la pensie ce-o sa facem ,ma!?
-cei mai frumosi ani!
-mare lucru!o sa ne-apucam de table!
-esti fantastic , ba , baiatule!
-unde-ai fost,tampito!?
-iara faci d-astea, ma!?si acu' la batranete fac astia crize da inima din cauza ta.
-am fost dupa tigari.
-eu i-am zis ca daca nu se lasa in liceu nu se mai lasa deloc.
-nu mai fumez decat cand sunt nervoasa.
-si la cat de nervoasa esti tu!
-doi cu 4 la a treia ..da!un pachet pe zi!
-ba, am un chef d-un bridge!
-si tu!?
-firi-al dracu da joc cu ma-sa!scoate ma, SAYC-u!
-draga!scuza-ma!esti deja invechit!unii dintre noi jaoca trefla de nu orice precizie!trefla de super-precizie!
-ba, mai du-te!
-sa-mi pice plombele daca va mint!
-ba, cat e ceasu!?
-trei. de ce?
-am uitat sa-mi iau sticluta!







****
when my world is falling apart
When there's no light to break up the dark
That's when I, I...
I look at you

When the waves
Are flooding the shore and I can't
Find my way home anymore
That's when I, I...
I look at you
***cine se pirnde de unde-s versurile rade de mine ci cu curu"

-si ce-ai facut cu tot ce simteai?
-am incuiat tot intr-o cutie...(am expirat fumul gros cu reflexii albe de luna)
-( a mai tras un fum) si cutia?
-am aruncat-o...undeva departe intr-un ocean infinit numit trecut.
-ce poeta esti!
-nu-s singura....n-am fost , nici n-o sa fiu.
-si ai pierdut-o de tot?
-asta-i intrebarea!....nu.inca mai pot s-o gasesc oricand vreau.
-si sa zicem c-ai vrea acum.
-as gasi-o.
-si ai tine-o in maini recunoscand ca e ea.
-asa...
-ai deschide-o?
-....nu stiu.(eram sincera si se vedea asta)
-bun! nu azi! nici maine! nici poimaine! candva...ai deschide-o?!
-(am inceput sa rad) cine-s eu sa vorbesc de viitor?!pana acum nu mi- adat decat tzepe timpu' asta.
-se oftica pe prezent. prea il iubesti doar pe el.
-pe prezent adica?
-da...pe prezent adica.
-poate o s-o deschid iar. acum nu cred ca as face-o, totusi.
-...de ce?
-la ce dracu m-am mai chinuit sa inchid tot acolo?!
-da...corect!
-multumesc.
-si ce-o sa faci acum?!
-...o sa continui sa simt fericirea asta cat va dura dupa care ...o sa astept enervata si nerabdatoare sa vina...alta!
-asta e fericire?ce simti tu acu'?
-....da!
-chiar te crezi!ma sperii.asta e eliberare, e o euforie trecatoare, da' nu-i fericire.
-si ce e fericirea daca nu o euforie trecatoare?!ce e daca nu e eliberare!/ ce e daca nu e vindecare!?
-....asta e pentru tine.
-si n-ajunge?!
-...deocamdata da.
-deocamdata e PREZENT.
-ba si daca n-o sa vina!?
-sincer ...viitoru' m-a urat dintotdeuna ...da' asta pana s-ajunga prezent.
-(radea) imbatabila!

***scriu numa' porcarii cand nu sunt depresiva:))

dracu mai stie cat!

-imi place cum miroase paru' tau.(fusese, ce-i drept, mai bine ca data trecuta si acum nu facea decat sa incerce sa indrepte lucrurile, desi el nu gresise cu nimic. ceda in fata mea si nici n-o contientiza, dar in mine domnea acelasi omniprezent NIMIC. m-am inotrs cu fata catre el evitand sa-i suflu fumu' in fata, asta in ochii mei era deja un sacrificiu)esti misto!(fiecare fibra din el spera sa-i raspund, dar ca sa nu tradeze asta a inchis ochii si si-a intors el fata de la mine. ma salvase fara sa vrea de la a vorbi.mi-am lipit totusi buzele de umarul lui o data, de doua ori, de trei ori-deja ii provocam dureri fizice asa ca m-am oprit cu un pufait cald-prea tarziu!m-am trezit in curand cu mana in jurul gatului lui si o privire care nu avea de gand sa ma mai fixeze prea mult timp, jenant de aproape de mine.am sacrificat o parte din nimicu' ala -nimic minus nimic e tot nimic- si pana si el fusese de acord ca mozolu' ala a fost ca la carte. pacat ca ar fi vrut mai mult)
-trebuie sa ajung acasa.
-deja?(limba lui se juca in continuare tot mai jos pe gatul meu)
-o sa se sperie maica-mea.
-si!?(coborase suficient de mult incat sa inceapa sa-mi placa asa ca l-am mai lasat putin inainte de a-l impinge cu o privire rugatoare). inca putin!
-te rog!(privirea aia tradase toate poftele pe care le trezisem in el, dar n-a avut ca efect decat amplificarea nimicului din mine -nimic plus nimic fac tot nimic)

m-am imbracat repede, si m-am grabit sa ajung acasa in speranta ca inca l-as putea gasi pe frati-miu.era 3 si 17 PM cand am intrat pe usa si susotelile venite din bucatarie s-au transformat intr-o liniste penibila.
crezusem ca era mama si ca din cauza mea nu plecase la serviciu. ei bine oricat de grava ar fi fost depresia mea sedintele si "ce punem pe masa?" erau mai importante.erau intr-adevar doua persoane in bucataria deja plina de fum. mi-am apins si eu o tigare inainte de a intra pe usa ca sa-l salut pe mary si sa gasesc o posibilitate de a asista la conversatie, dar m-a intampinat vocea aia serioasa, ipocrita si deloc smechereasca.
-stinge-o acum!(nu eram capabila de o privire scrutatoare, asa ca am inlocuiot-o cu o privire imploratoare , dar in directie gresita. mary ma privea usor socat si cu un aer amuzat). iti mut fata daca ii iei apararea!
-te rog!(de data asta priveam unde trebuie. se abtinea sa nu ma injure si sa nu sara sa-mi ai chiar el tigarea din mana-ii era frica de mine in stadiul ala si oricat as fi vrut sa spun ca trecuse orice urma de pericol , adevarul era ca si mie mi-era tarta. spusesem "te rog" deja de doua ori intr-o singura zi. desi tot ce era in mine era atent inchis si pus sub lacat tot ce era in afara mea trada o nevoie disperata de protectie.desi o facusem toata ziua abia atunci realizam ca tinusem capul plecat si ascuns intre umeri si aveam tendinta de a-mi trosni nervos articulatiile degetelor inclestandu-le cu un fel de miscare epileptica care-mi tortura intreg corpul intr-un frison. tresarisem electrizata toata ziua , dar n-am contientizat asta decat atunci cand mary si-a pus din instinct mana pe umarul meu, atunci abia am constientizat ca ma asezasem, umila, langa el cersind un fel de protectie- doamne! ce ochi verzi avea in ziua aia!- in fata pericolului iminent cu acelasi sange ca mine)
-esti bine?
-da.(am raspuns teatral , dar m-a crezut)

fericire!

imi place cand bubuie muzica in difuzoare dimineata si casa e goala.
imi place aroma de cafea si fumu' de kentane.
imi place sa se uite vecinii crucis la mine si eu sa-i salut zambind debordant de sincer si nonsalant de undeva de sus( de pe-graise modestia- una din terase)
imi place sa-i trimit mesaje puerile lu vlad in care sa-i amintesc ca "suntem prieteni cu cherry".
imi place sa vad cum "backgroundu-ul " meu familial se revarsa asupra personalitatii mele debile.
ma incanta cand mi se spune ca sunt tampita si doar eu stiu ca de fapt sufar de o stare foarte agravata de NORMALITATE intr-o lume total anormala.
imi place sa zambesc spre cerul perfect albastru de parca m-ar putea vedea si mi-ar zambi si el.
imi place sa-i multumesc divinitatii pentru bucuria aia din mine.
imi place "sa aud culorile si sa vad sunetele".
imi place sa-l astept pe "el" desi stiu ca n-o sa vina.
imi place sa fiu impacata cu ideea.
imi place ca iubesc.
si de ce?pentru ca azi sunt fericita , ba!

si am alergat sa ma gasesc! si-alerg in juru' lumii!si-alerg in juru' lumii.
si am alergat sa-nvat sa iubesc! si-alerg in jurul lumii!

LATER EDIT:
azi imi partin! dupa lacrimi si dureri inutile in sfarsit sunt libera si-mi apartin doar mie ! si m-am invins!
o sa mai doara pana mis e vindeca ranile si o sa-mi ramana cicatrici! dar sunt libera!
azi sunt doar a mea!

morala zileI: POSTA MANANCA CACAT!(dar tot o iubesc);)

i don't believe you!

I don’t mind it
I don’t mind at all
It’s like you’re the swing set
And I’m the kid that falls
It’s like the way we fight
The times I’ve cried
We come to blows
And every night
The passion’s there
So it’s got to be right
Right?

No I don’t believe you
When you say don’t come around here no more
I won’t remind you
You said we wouldn’t be apart
No I don’t believe you
When you say you don’t need me anymore
So don’t pretend to
Not love me at all

I don’t mind it
I still don’t mind at all
It’s like one of those bad dreams
When you can’t wake up
It looks like you’ve given up
You’ve had enough
But I want more
No I won't stop
Because I just know
You’ll come around
Right?

No I don’t believe you
When you say don’t come around here no more
I won’t remind you
You said we wouldn’t be apart
No I don’t believe you
When you say you don’t need me anymore
So don’t pretend to
Not love me at all

Just don’t stand there and watch me fall
Because I, because I still don’t mind at all

It’s like the way we fight
The times I’ve cried
We come to blows
And every night
The passion's there
So it’s got to be right,
Right?

No I don’t believe you
When you say don’t come around here no more
I won’t remind you
You said we wouldn’t be apart
No I don’t believe you
When you say you don’t need me anymore
So don’t pretend to
Not love me at all

I don’t belïeve you

pentru ca azi am demonstrat iara ca bridge-ul ne scoate la iveala adevaratele fete! si ca eu sunt pata de culoare a peisajului am indraznit sa plagiez versurile de mai sus!

XVII-parca!

-si uite unde te ascundeai!?(mi-am stins tigarea in semn de revenire inchizand in mine toate amintirile acelei dimineti incetosate)
-ce faci?(sunase atat de sparta vocea mea ca pana si eu simtisem ca nu asta am vrut sa spun)
-...te-am cautat.
-stiu!...iarta-ma! am fost...uite! nici eu nu stiu ...n-am vrut sa te evit.
-atunci de ce n-ai raspuns!?daca nu vroiai decat o partida de futai puteai sa-mi spui: "fraiere, am plecat!mersi mult pentru nimic!"
-fraiere, ti-am plans in fata...
-o da! scuza-ma! uitasem de istericalele tale melodramatice!(orgoliul lui era mai ranit ca el, dar sinceritatea aia pe care o manifestasem atunci il facea sa nu ascunda asta sub o masca groasa de indiferenta. m-am ridicat,m-am apopiat de el , mi-am oprit privirea in ochii lui si l-am lasat sa vada in mine prin singura mea fereastra vesnic deschisa. si probabil ar fi facut-o daca buzele mele nu l-ar fi fortat sa-i inchida pe ai lui.limbile noatre au spus atunci tot ce am fi vrut sa spunem noi, fiecare in gura celuilalt.)
-cauta-ma la doua.(ceva din mine imi spunea ca in ziua aceea urma sa reusesc sa stau in banca pana atunci. mi-a aruncat zambetu' ala smecheresc in timp ce-mi elibera mana care nu stiu cum ajunsese intr-a lui si i-am raspuns tot printr-un zambet zavorandu-mi la loc ferestrele si pregatindu-ma sufleteste de inca 5 ore de educatie primara)

-de ce se intampla asta?!
-pentru ca aminoacizii au o grupare functionala cu caracter bazic -NH2- si o grupare functionala cu caracter acid -COOH-.(nici eu nu stiu de unde stiam asta)
-la cat de des treci pe la orele mele ma mir ca stii asta.(puteam sa fiu aroganta si sa tac , dar i-am raspuns sincer cu un zambet tamp pe fata)
-si pe mine.
-iesi si scrie structura unui amfion.(nu mai stiam asta , dar vesnica plesneala si cele cateva priviri furisate in caietu' lu vlad m-au salvat). da. e bine! treci la loc!(eram uimiti amandoi si eu si profu' : nici el nu mai sita ce sa zica , iar eu cu atat mai mult)

-nu nega ca te simti bine!
-nu neg.(imi cumparase de bunavoie si nesilit de nimeni un polonez, fapt ce ma facea sa cred ca avea sa urmeze o polologhie)
-si n-ai vrea sa fie mai des asa?!
-ba da.(eram dezarmant de sincera ca un copil cu un polonez cald si foarte insiropat in mana)
-ma enervezi deja!
-nu te iau la misto,vlad.
-hai gata!
-serios.
as fi iesit dupa el si l-as fi impacat cu un zambet sincer si curat, dar nu ma puteam gandi la nimic : stiam ca ceva se schimbase in mine , stiam ca lucrurile se schimbasera in afara mea, stiam ca urmau repercusiunile unui compromis, a unei obligatii al unui legamant momentan taciturn, dar mai stiam ca vechea eu lasase prea multe lucruri nerezolvate ca noua eu sa se poata instala comod vazand de viitor. nu stiam ce trebuia facut, nu puteam si nici nu cred ca vroiam sa-mi fac ordine in minte, ma gandeam la nimic , vroiam nimic si nu asteptam nimic.nu inexorabil!nici afectiv!doar detasare!

i try to hold on but it hurts to much!
i try to forgive but it's not enough to make it all ok.

you can't play on broken strings!
you can't feel anything that your heart don't want to feel.
i can't tell you something that ain't real!
when the truth hurts a lye's worse!
how can i give anymore when i love you a little less than before!?

let me hold you for the last time,
it's the last chance to feel again!

am scris iar o mie de ganduri doar pentru mine, lacrimile si durerea mea!

you're an island and my ship has run aground!

stau si-mi vine sa-mivars sufletu' iara pe blogu' asta (aproape) nenorocit!dar n-as spune nimic nou, n-as vorbi cu stil sau eleganta despre nimic care sa nu fie prea melodramatic sau prea pueril, as cauta degeaba ceva bun in mine, as evita degeaba mucegaiul si toata putreziciunea care zac in mine si pe care singura le sporesc si n-o spun cu lacrimi in ochi si nu se rupe o bucata din mine si nu mi se tanguie vocea (cel putin nu din cauza asta) o spun ca un om care recita o poezie pe care a invatat-o de cand era mult prea mic ca sa o priceapa si pur si simplu o turuie.
mi-am dat de atatea ori verdictu' asta incat mi-l repet poetic, impacata cu el si cu mine exact ca un om care-si cunoaste soarta si stie ca oricat ar lupta impotriva destinului nu are cum sa castige. n-o spun cu durere!nu sufar!nici nu sper!
frati-miu imi spunea ca oamenii ca mine au pasiune!tot frati-miu spunea ca oamenii ca mine iubesc viata suficient de mult incat s-o traiasca si tot oamenii ca mine sunt cei care schimba ceva!oameni care-i invata pe oameni sa iubeasca, oameni care-i invata pe oameni sa daruiasca, oameni care-i invata pe oameni sa traiasca si oameni care-i invata pe oameni ce-nseamna de fapt sa fi om...cuvinte prea mari pentru mine, prea mari ca sa le pot crede si prea mari ca sa nu-mi provoace lacrimi de bucurie si rauri de iubire care sa se reverse drept multumiri tacute din ochii mei.tot el mi-a spus ca sufar de sindromul "cuibului gol' fara sa am literalmente copii-imbatabil si incontestabiL!
i-am spus ca oamneii ca el au o putere mult mai mare sa schimbe ceva, oamenii ca el sunt cei care ajung sa conteze, oamenii ca el sunt cei care merita puterea dar nu o vor.nu m-a crezut, nu din modestie, cat din lipsa vointei de a crede in orice. mi-a spus doar ca n-are pentru ce sa lupte , n-are pentru ce sa se iubeasca, n-are pentru ce sa strice tot ce vede bun (TOT ) in mine si putinul demn de admirat din lume.
l-am sunat pe sefu sa-i spun "la multi ani"!mi-a raspuns fericit, usor mirat, dar fericit.
-la multi ani!
-multumesc mult de tot!ana,...tu mai esti suparata!?
-[sefu]...eu..incerc...(mi se sparsese vocea deja)
-nu suport sa te vad asa! nu-ti sta bine suparata.
-...multu...
-gata!vorbim marti in particular!vreau sa vad zambetu' ala pe fata ta!stii ca nu-ti sta bine si nu-mi place sa te vad asa!
-saru'mana!
-pa, anita!(mi se sparsese si inima in momentu' ala)
nu inteleg de ce mi se ofera atat...nu inteleg uneori cum pot sa primesc atat fara sa-mi provoc sila mie. nu inteleg cum pot sa dau vreodata inapoi tot ceea ce primesc , ce am eu de dat, ce dau pana la urma!?cum spun eu"multumesc"!zambind de fericire!?stiu ca uneori pot sa inund o camera de bucurie daca zambesc, dar asta nu e nici o sutime din ceea ce primesc in schimb-
nu cred in karma, sau poate cred. nu cred nici ca lumea e o oglinda: zambeste-i si-ti va zambi inapoi, dar uneori simt ca tot universul incearca sa ma contreze.nu crezi in dragoste neconditionata!?-IA!nu crezi in fericire deplina!?-IA!nu esti niciodata multumita cu ce ai din cauza unui egoism scarbos!?-IA SI MAI MULT!continui sa ceri in nemernicia ta!?-MAI IA!
uneori oboseste si-mi cere inapoi cateva frimituri de fericire ca sa se refaca...atunc imi pica ceru' in cap!sunt ca un copil cu 10 acadele : nu sunt in stare sa le mananc singura pe toate , dar cand un alt copil vrea sa-mi ia una incep si urlu si zbier si dezlantui iadu' pe pamant pentru ca dintr-o data acadeaua aia devine cea mai buna si cea mai frumoasa!si cea mai dulce si cea mai cu mot!dau un exemplu pueril , ma descriu prin ipocrizii dar asta sunt!lascivitate, perversitate, puerilitate, macar de ceva duc lipsa si nu-mi pare rau: naivitate!sunt eu cu mine si nu ma suport!oricat mi-as iubi eu viata n-am sa pot vreodata in tot egoismu' meu sa ma iubesc pe mine odata cu ea!as fi prea sadica cu tot ce-i bun cu mine.

we won't say our goodbyes!you know it's better that way.
we won't brake, we won't die!it's just a moment of change!

a mai fost odata...

n-am mai purtat o bratara de dracu stie cate luni...pana azi!mi-am pus la mana o bratara veche ( de vara trecuta parca deci nu asa veche, un gen se suvenir/cadou/amintire din turcia -totusi parca turcia) pe care, ca sa pun bine accentu' pe subiectu' pe cale sa fie gasit al postarii asteia , nu-mi mai amintesc de la cine o am.
stiu sigur ca o fata , stiu sigur ca una dintre prietenele mele vechi, una dintre fetele cu care nu am mai schimbat nici 5 cuvinte in ultimele luni si de care imi mai amintesc numai cand mai deschid fisieru' "poze".
acu' un an dracu' stia unde avea sa ne duca viata , da' nici traznita n-as fi zis ca aici...am trecut cu ele prin atatea cacaturi, atatea nebuneli euforice, lacrimi ,suspine,chefuri, iubiri puerile, crize de personalitate, focuri de tabara, vaze cu vodka,manele, lovele,chefuri,filozofeli,sperante, boceli, tranzitii, injuraturi, icneli, rasete, glume, tigari matinale, cesti de cafea, zambete fade, poze uitate,dezamagiri, succese, parade si peste prea multe trepte urcate sau cobotare ca sa pot crede vreodata ca aveam sa merg mai departe fara ele. le-am adunat pe toate intr-un fisier pe care am mazgalit electronic cu litere perfect si matematic egale "eu cu fetele" si le mai gasesc uneori cu un zambet sincer pe buze , o tigare de care mereu uit in mana si o ploaie de filme si amintiri care se perinda prin fata mea.
ce-oti mai face voi?nu stiu.as vrea?uneori mai mult decat imi permit.
n-am regrete, nu caut nimic, si in strafundurile mele obscure am stiut dintotdeuna de ce.nu caut raspunsuri pe care oricum le am si fara sa vina din afara mea (ar fi oricum prea tarziu) si nu-mi pare rau( stiu ca nici lor), nu caut sa ma intorc de unde-am plecat desi nu intotdeuna imi place unde am ajuns(riscu' meseriei). sunt fericita si stiu ca si voi(imi permit sa ma adresez-macar atat sa fi ramas intre noi)dar uneori mi se face dor sa mai fim fericite impreuna.
pana data viitoare (care nu se stie daca va mai fi vreodata) cu riscul tuturor stanjenelilor, a stangaciilor, a imposibilitatii de a ignora promisiuni incalcate si kilometrii de departare(imi mai permit luxul) sa va pup, cu obisnuinta colocviala chiar prea familiara cu care o faceam odata.

***you're so gay and you don't even like boys!

she's the one

-unde e?
-nu stiu.
-ce vrea sa faca!?
-nu stiu!
-a zis ceva?
-nu.
-ce-ati vorbit ultima data?!
-nu mi-a mai vorbit de luni de zile.
-esti tampit!acu' doua zile vorbeai cu ea!
-si totusi nu mi-a mai spus nimic de luni de zile!
-esti dobitoc!...doamne, unde e ?unde dracu' s-a dus!?
-dintre noi, dobitoc esti tu!...
-nu cred ca realizezi cat de mult ma tin acum sa nu-ti mut fata...tot ei ar trebui sa-i multumesti si pentru asta.
-degeaba. tot n-o sa stim unde e sau ce face. daca pentru tine raspunsuri gen' "sunt bine.","sunt ok."," n-am nevoie de nimic.", "nu se intampla nimic cu mine." insemana ca vorbeste cu adevarat imi pare sincer rau de tine.
-nu trebuia s-o ascultam...
-stiu.
-daca tot esti asa destept de ce dracu' n-ai facut nimic cand trebuia!?
-am facut tot ce am putut.
-....esti chiar atat de impacat cu tine!?
-da!
-nici pe tine nu esti in stare sa te minti. pacat!.....
-e vina mea si de data asta , nu?!
-...iarta-ma n-am vrut sa sune asa...imi pare rau...ma vezi cum sunt!
-lasa!de ce-a plecat in primu' rand?
-nu-ti fa asta.
-de ce-a plecat!?
-....
-de ce n-a vrut sa se mai intoarca!?de ce n-a vrut sa ne mai vorbeasca!? de ce s-a dus!?....
-.....n-a fost vina ta. cel putin nu doar a ta, nici eu n-am facut nimic s-o aduc inapoi.
-nu te-ar fi lasat s-o faci...singuru' care putea eram eu si nici macar o secunda n-am vrut asta ...nu cu adevarat! nu atat incat sa insemne ceva.
-....ce-a zis ultima data?
-ca e bine.
-nu!ultima data inainte sa plece...
-ca-i pare rau...c-o sa-i fie nedrept de dor...ca ne iubeste si spera s-o iertam.
-...si noi ce i-am zis?
-noi...nimic. am lasat-o sa plece.
-cat timp ne-a luat sa vedem c-a plecat de tot?!...
-tie...cateva zile, mie...pana acum.


MUCH LATER EDIT:


o vreme au mers impreuna , unul langa altul, mana de mana, inghiontindu-se si razand pueril dar coplesitor de sincer.
apoi au inceput sa vada mereu aceleasi locuri, aceleasi nume, aceleasi fete, acelasi ras, aceeasi mana, aceeasi ochi.
au hotarat sa-si dea drumul o perioada pentru ca amortisera, dar au continuat sa mearga pe acelasi drum tot impreuna.
cu timpul curiozitatea lui il mana tot mai in fata, cu pasi tot mai repezi, cu o putere inexplicabila care-l umplea de euforie. pentru ea era prea mult; obosise asa ca ramanea mereu in urma, privirea ii fugea mereu spre tot ce lasa in urma, peste toate lucrurile de care trecea fara sa aiba macar timp sa le vada sau sa le simta, sa le planga sau sa se bucure de ele.
a prins-o de mana si a tras-o pana sus, mereu dupa el , mereu inainte, mereu fara sa se opreasca, inca impreuna.
dar ceva s-a intamplat! ea n-a mai putut urca...daduse tot ce avea de dat, rasufla prea greu si nu mai avea puterea de a merge mai departe asa ca si-a desprins mana din a lui si i-a dat drumul.in momentula la tot pamantul dintre ei s-a rupt in doua si intre ei zacea o prapastie infinit de adanca.
ar fi putut sari pana la el doar daca el o prindea. a intins mana in gol , dar el se departase deja, fara sa priveaasca inapoi.
a stat acolo mult timp privindu-l cu ochii sfasiati de durere si mana intinzandu-se disperata catre el,dar n-a indraznit nicio desunda sa-l strige...
stia ca daca l-ar fi strigat el s-ar fi intors si gasindu-i privirea ar fi inteles atunci totul, dar nu s-ar fi intors dupa ea, i-ar fi intors spatele si si-ar fi continuat drumul drept inainte, tot mai sus, manat de aceiasi hotarare si putere euforica.
era pe marginea prapastiei si s-ar fi aruncat.nu putea sa riste sa-l strige!
asa ca o vreme l-a privit asteptandu-l sa se intoarca cu mana inca intinsa spre el, si spre salvarea ei, dar salvarea nu venise...
lacrimile i-au luat locul sperantei si si-a coborat incet mana. s-a lasat in voia si puterea lor , dar nu s-a putut misca.
continua sa-l astepte cu ochii in lacrimi, dar el nu se oprea, el nu se intorcea , el nu privea niciodata inapoi, nici nu vazuse ca ea nu mai era, nici nu simtise cand ea i-a dat drumul de mana, simtise doar o usurare cand nu trebuise sa o mai care-asta o durea cel mai rau.
dar tot asta o salvase! n-o ucisese inca nimic si nimic n-avea cum s-o faca! a gasit in ea putere si hotarare, a gasit in ea speranta, si-a inchis gandurile, si-a potolit furtuna din minte, a transformat haosul in ordine si a privit inapoi spre tot ce lasase in urma. stia sa se intoarca , dar n-avea de gand sa o faca!
a mai privit o data dupa el : inca se departa.
si atunci ceva inexplicabil s-a petrecut, o forta divina sau ceva din afara ei o striga pe nume, ceva o chema , si nu era el! si nu era gand! si nu era iluzie! si nu avea chip si nici voce, dar cumva o chema!nu deslusea disperare, nu deslusea incatusare, nu se simtea tarata, se simtea chemata.
a adunat toata taria din ea si s-a eliberat! o durea sa paraseasca amorteala, o durea sa-si paraseasca sperantele , o durea sa-l paraseasca pe el! dar lacrimile nu o mai puteau opri!le lasa sa curga , dar nu le lasa s-o mai incatuseze. le lasa s-o lovesca , le lasa s-o oboseasca , le lasa s-o inunde , dar nu s-o invinga!
mergea acum pe marginea prapastiei fara teama de a cadea : stia ca in curand urma sa vina o zi cand va putea sa o sara si atunci va gasi drumul ei! va merge singura in ritmul ei, cu sperantele ei. chemarea aia o va ajuta sa-si gaseasca calea, chemarea aia o va calauzi pe propriul ei drum!ca el gresise sau nu nu mai conta, desi o durea...ea facea ceea ce trebuia sa fi facut de la inceput.
se inselase totusi!chemarea aia nu venea din afara ei, chemarea aia venea dinauntrul ei.