and i don't want the world to see me 'cause i don't think that they'd understand

am luat din tot cate ceva,am fost iubita desi am iubit prea putin , am fost rasfatata desi n-am manifestat macar simpatie , mi s-a oferit enorm si n-am putut inapoia decat o parte, am jucat numai ce-am vrut, am calcat in picioare desi drumul mi s-a eliberat, am fost iertata desi am gresit, altii mi-au platit datoriile, uneori totul mi-a venit pe tava , prea rar a trebuit sa lupt pentru ceva ,am avut noroc, am avut speranta , am avut si am vise, am crescut , am invatat , m-am schimbat si ma schimb in continuare, am riscat , am jucat , am plans de sute de ori , am ras de mii de ori si am zambit de milioane de ori, am iubit si ochi si buze si morminte si n-am strivit corola de minuni a lumii....
am dat inapoi o parte din tot ce am primit crezand ca pot imparti binele in dreapta si in stanga pentru a primi bine inapoi , m-am inselat , am gresit, mi-am luat teapa , am visat, am fost adusa la realitatate, mi-am luat palme , mi-am luat pumni, am cazut si m-am ridicat , am ironizat , am satirizat , am dat portia binemeritate de preaslavire prostiei, i-am invinovatit pe cei nevinovati, am respirat aer curat si viata frumoasa, am gustat whiskan amar si suferinta dulce , am simtit marmura rece si soare cald, am topit in mana mea zapada, am injurat ca birjarii, am fumat peste 40 de tipuri si marci de tigari, am pictat, creionul mi-a murdarit foaia imaculat de alba , literele mi-au dansat si ele, am creat , am facut tot din nimic, am creat lumi interioare si universuri fictive, am cautat perfectiunea , m-am cautata pe mine dar am luat totul ca atare fara a cere explicatii, am crezut in divin si-n suprauman , am cautat fericirea si inca o mai caut si-atata timp cat mai am suflare o voi cauta!
n-am crezut in miracole , dar am sperat in ele, n-am vazut ce avea sa vina dar am stiut mereu ce va urma , n-am putut obtine echilibrul si doar asa am inteles ca dezachilibrul meu defnitoriu e si rau si bun , dar e al meu, am impartit , am strigat, am trait euforie si disperare si durere, am uitat , mi-am amintit, mi-au ramas amintiri si cioburi de oglinda, m-am definit ca imposibil de definit de 1000 de ori , am facut castele de nisip si oameni de zapada , am cazut in genunchi de ras si de durere, am avut respiratia taiata de frumos si de urat, am avut crize de personalitate, am vrut atentie mai mult ca orice,m-am mintit pe mine , am fost mintita si am mintit la randul meu pe altii, am vrut razbunare, am vrut si dreptate, dar am primit mereu ceea ce am meritat,am simtit libertatea infinita a euforiei, doze matematice de adrenalina mi-au dictat pasii si nu am permis nimanui sa se joace de-a dumnezeu cu mine.
am vazut totul prin ochii mei, am simtit totul pe pielea mea, am vorbit pentru mine si nu pentru altii am crezut uneori in iluzii alteori in concret, dar mai presus de orice mi-am trait libertatea prin mine!


when everything's meat to be broken i just want you to know who i am......

suna in boxe grasu xxl si fetitele se rupeau pe ritmuri depravate cand am intrat eu- un zambet aproape insensisabil mi-ar fi tadat instantaneu aroganta cu care gandeam : " la fix"! castigasem privirile lascive ale " baietilor veseli" , dar mai ales privirile inveninate de invidie ale "fetitelor" mai sus mentionate.

urma "protocolul"- il stiam prea bine: pe cat de mult ma plictisea pe atat de mult imi hranea orgoliul- tot zambetul meu putin mai arcuit raspundea un strengaresc "s-a terminat smecheria!" saluturilor venite din toate partile , privirea anunta aroganta, poruncitoare si glaciala ca astept pregatirea unei tigari aprinse si a unui pahar de jack, dar era nevoie de un cunoscutor mult prea versat ca sa observe ca mersul meu era intenstioant mai apasat si mai incet( fara nici cea mai mica legatura cu tocurile de 10)

dupa" protocol" urma "taxa" -lectia 1: pretul popularitatii se plateste in ipocrizie si arta de a minti - . "hienele" m-asteptau insetate -zvonurile aparitiei mele ajunsesera la ei inaintea mea asa ca instinctivele noduri din gat apucasera sa dispara cu o gura de vodka cu suc de lamaie. a doua gura de vodka era inca sorbita , dar cei mai nerabdatori( traducere: indatorati ) apucasera sa o savureze indeajuns pentru a-mi pregati "comitetul de intampinare".
dupa schimbul scurt si sec de replici false, tigarea aprinsa si paharul de jack era cazul sa "ma afisez" asa cum se cuvine in fata "conducatorului haitei"-dator si el , macar cu cu "onorariile" de gazda-.

mi-am ascuns bine infatuarea si uimirea descoperirii mutrei sale , care trada -insesizabil pentru un observator oarecare- o bucurie sincera si perversa pe care whiskanul o facea imposibil de mascat : slipirea din ochi nu era a bauturii , era a gandurilor, zambetul nu era al infatuari, era tot al ganduilor, dar mai preses de asta gandurile nu erau ale vinului , gandurile erau ale lui." o sa fie interesant!"

eram datoare sa plateasc falsitatea cu falsitate, eram datoare sa dau atentie barfelor si sa alimentez 'vinovatia' celor nevinovati cu ironie si satira. eram datoare sa rad la glume de autobaza si sa dau o portie regulata de preaslavire prostiei. eram datoare sa iau o pozitie ferma si sa-i exclud pe toti cei ce nu aveau mentalitatea turmei, genti d&g sau cel putin 2 milioane la ei in seara aia , dar in seara asta urma sa nu platesc nimic si sa scap si totul datorita acelei bucurii sincere si perverse.
urma sa incasez totul fara sa platesc nimic si daca imi jucam cartea bine urma ca asta sa devina o regula. intrasem de mult " la masa" si scosesem fara pe destul de multi neasteptat de repede. asta a atras dupa sine o mocirla apoteotica pentru "haita": ura, revolta , scandal, barfe si toate astea doar entru orgoliul meu si paparentele imi dovedeau ca teama celor ramasi la masa era fondata ; castigasem admiratia 'chip leader"-ului. seara se anunta promitatoare, si jocul incepea : in atmosfera incepea sa se simta, pentru putinii versati si cu adevarat inteligenti membrii ai haitei, teama inevitabilului - la sfarsitul serii se vor anunta "finalistii".
terenul era pregatit :" face-ti cartile, smecherilor! nu mai dureaza mult si se joaca FINALA!

a piece of advice : don't you love in vain!it won't set you free:)))

in sfarsit!

azi s-a luat de mine!
in sfarsit dupa un an intreg de chiuluri ,smecherii ieftine, tupeu nesimtit si aroganta gretoasa s-a luat de mine! si n-a zambit, n-a ras, nu m-a lovit prieteneste, nu mi-a aruncat nicio privire plina de iubire parentala... pus si simplu s-a intors brusc si si-a continut distant si nepasator drumu' (cel mi probabil inventat -nu cred ca se ducea nicaieri sau ca avea vreo treaba , dar era felul lui de a parea mereu ocupat si agitat) mai ales atunci cand ma certa vroia sa para impasibil si indisturbabil, echidistant si glacial.
n-am putut sa raspund pentru ca ma simteam grozav! a fost o senzatie geniala si mult prea scurta! doamne uitasem cum e! uitasem cata placere pura imi poata provoca adrenalina aia! mama ce dor imi era!!!!!!!
in secunda doi am realizat ce se intampal defapt si am inceput sa zambesc si a izvorat in mine dorinta de a rade, dar m-am abtinut: aruncase mingea si-ncepea jocul!pleca ca sa nu ma vada pregatindu-mi atacul -e obsedat de fair-play!-. bine avea unu-zero! in sfarsit imi dadea ocazia SA JOC!nici n-am realizat ce dor imi era!
la cinci minute eram amandoi in clasa , el : serios, se facea ca nu ma vede, nu m-aude , nu exist! preda si dadeade lucru la mine. eu ma " chinuiam" sa scriu. paream infranta, ma dadusem batuta , eram "chinuita"( stia si el ca joc teatru -ma privea pe sub ochelari pe furis) dar mi-a iesit !l-am induplecat sa ma priverasca in ochi: "haide ! te-astept scrie!"-rugator si deloc impunator sau agitat- si sa-mi puna ca de obicei intrebari la care stia prea bine ca eram printre cei putini care stiau raspunsurile : am facut egal!
cum am dat 1-0 nu povestesc azi !

pentru cei care deja si-au facut idei: s-a luat directoru' azi de mine! si doamne ce dor imi era!

program asa sa tot am!

ma trezesc la 9: 36 : " cacat! iara nu mi-a sunat alarma!" ( era setata la 9 si 15 ;) ) " bag pula!"
10 07: " nenea bogdan!? saru' mana venitit sa ma luati si pe mine?!
"de unde, anita?!"
"d-acasa!'
"ajung in cinci minute!"
10:15: "hai ca mi-ai povestit de toate jegurile de baruri si carciumi din orasu asta!chiar te las la " birou" !?"
"nu! in dimineata asta merg la scoala!
10:17: diriguuuuuu!luati-mi si mie o cafea va rog ca abia am ajuns."
"bine ma, ana!te gasesc in clasa da!?
"nu!ma gasiti in laborator cica argumentez emanciparea si statutul femeii in seculul 21 in english!"
"bine, ana!"
10:23:" fetelor faceti si voi niste traduceri eu ma duc putin pana la ai mei la ora si ma intorc in 15 minute!"
"doamna, ma duc si eu la o tigare!"
"bine, anita!"
"ana, ti-am adus cafeaua!"
"merci, dirigu'! ati venit al fix! saru'mana!"
"vezi, ma , nina ma ce fac eu ca sa-mi stea copilu' asta la scoala!"
"ilie, stii ca nu vorbesc cu tine pana nu-mi schimbi ora aia de la 2 la 3 !"
11:37 : fetelor aveti ce lucra , da!?
"da!"
"bine!ne vedem maine la 11!"
11:46 : "NENEAAAAA NELUUUUU! la multi ani!"
"nebuno! am primit atata whiskey ca nu stiu ce sa fac cu el!"
"nu ma provocati!...mi-ajunge ca dirigu' e pilit si-i facea propuneri indecente lu d-na nina!"
"copil tampit!"
"de-asta ma iubiti!"

reviriment neplacut

deschizand ochii paraseam intunecimea mea interioara autocreatoare , paraseam calmul si imensul fara limite , paraseam filozofii existentiale care-si pierd orice farama de inteles la ivirea primei raze de lumina fumurie.
am deschis totusi ochii scaldandu-i in lumina aia cetoasa, periferica si de-un alb mult prea strident , am lasat-o sa ma invadeze si sa-mi inunde intregul , am simtit-o cum se-apropie de furtuna mea de ganduri ce se zbateau sa iasa simtitndu-i si ele fuga, dar nu m-am chinuit macar sa o opresc : lasat-o sa se joace cu ce gasea mai intai in fiinta mea interioara si a gasit regret. am simtit cand a facut-o : mi-a dezlipit buzele cu un oftat si pentru o lunga secunda mi-a ars pieptul. am inchis ochii instinctiv -mecanism de autoaparare-! am strans tare , dar degeaba : stiam ce va urma si nu-mi era teama : urmau lacrimile si descatusarea durerii -n-ar fi durat mult , doar cat starea tranzitiva de reverie intre interiorul meu neinteles si nepatruns si realitatea palpabila a superficialitatii mele teatrale.
aproape imi eliberase gandurile cand am deschis ochii si am lasat lacrimile sa curga. mi-am strans pumnii stiind ce urmeaza : intensitate inainte de imagine,inainte de dezamortire , inainte de logica; traire pura, nealterata de urma de sentiment, separata de amalgam , individuala si eliberata de gand.
urma sa simt! urma sa se termine repede! si in timp ce lasam sa curga si celelalte doua bobite de lacrimi am realizat ca nu vreau sa se termine, dar n- a durat decat o secunda , s-a incheiat cu un oftat , respiratie sacadata si ritmul inimii pe care nu-l sesizasem ca parte din mine incetinea regulat.
stiam iara ce urmeaza: dezamortirea. primu gand urma sa fie amintirea sursei de durere, al doilea urma sa fie autoeducarea, al treilea urma sa fie instaurarea noilor reguli interioare ce urmau a fi incalcate si ele, apoi urma pretextul , scuza si motivul real pe care in deplina constienta urma sa il reprim.
si-au venit si ele , au venit toate si n-au durat decat o alta nenorocita de secunda si-am pasit de tot in concretul realitatii : am reprimat tot ce simtisem, m-am prefacut ca uit primele trei secunde ale revirimentului meu neplacut si am lasat lumina fumurie, periferica si strident de alba sa-mi schiteze un zambet pe fata. am cautat speranta si am gasit-o repede si-apoi mi-am cautat gandurile in care speram . sublimul regasirii primelor si veritabilelor mele dorinte l-am ucis printr-o scuturare usoara de cap si intorcandu-mi privirea spre sublimul ,incomparabil mai fals si ciobit, al diminetii de iarna. -gesturi banale, animalice capabile sa ucida atat de mult -. am cautata apoi mai adanc si am gasit motivele dictate de logica . mi-era greu, nu faceam asta prea des, dar alea 3 nenorocite de secunde date uitarii au incatusat ceva din mine, au ridicat noi ziduri , au inchis furtuna de ganduri , au adancit in abisuri sentimentele ce zaceau la suprafata si au dictat o noua lege : atat de involuntar, atat de rapid , atat de neasteptat si totusi....lumina ucisese regretul! zambetul de pe fata mea a devenit mai adevarat , mai viu, mai sacru caci desi n-o gandeam si n-o simteam undeva in mine zacea omniprezenta acestui fapt indubitabil : in mine murise regretul.
de aici totul devine fizic: pielea imi cauta palpabilul, ochii imi cautau vizibilul , auzul cauta zgomot si gura-mi ardea dupa apa dulce si rece....tot ce simt dispare, ramane doar ce stiu ,ce caut sa stiu si undeva ascuns ceea ce-mi doresc cu adevarat sa aflu.
si astfel in mine, dar mai ales in afara mea aparea schimbarea brusca, inviorarea, schimbarea sensului unei unei evolutii si totul era atat de neplacut din motive pe care pe care ma prefaceam ca le uitasem cu o vesnicie in urma..

ca vremea de mohorata

facea iara aceeasi prostie : tasta aceleasi cifre, cauta acelasi om care stia ca nu se va mai intoarce, desi isi dorea asta cu toata fiinta, stia mai bine ca oricine ca nu era suficient.

cand se astepta mai putin arsuri ii strabateau pieptul si mainile incepeau sa-i tremure pentru o fractiune de secunda : dupa care se cufunda intr-un calm imaculat si irezistibil, dar nu dura mult si inima isi schimba ritmul : incetinea, devenea greoi, insuportabil de regulat si aproape insesizabil de dureros....asta dura ore intregi fara intrerupere; mecanism de aparare: durere constanta si inabusita , suferinta amortizata ,suficient de slaba incat sa-si puna un zambet fals si teatral , dar inde-ajuns de credibil, pe fata si sa nu se piarda in furtuna-i de ganduri ce se zbateau sa o cuprinda.
dar gresea! prosteste , infantil cu o placere aproape masochista : asa cum facea zilnic cu regulile cotidiene, reflexul o facea sa si le incalce si pe cele proprii fara ezitari sau regrete macar pentru a simti doze regulate de adrenalina. riscul ii hranea orgoliul, ii acelera pulsul , ii facea pentru o secunda toata celelalte sentimente inexistente : elida durerea , bucuria , melancolia, frica, setea, dorinta, speranta, puterea , lacrimile rasul! elida tot... mai putin euforia aceea fantastica , furtuna aia de adrenalina era suficienta pentru a elimina totul o secunda , si asta era tot ce vroia : sa se elibereze de tot macar pentru o nenorocita de secunda!se merita? -intrebare retorica- secunda aia ii dadea putere si tarie , dar totul cu un pret mult prea mare.
seunda urmatoare raiului personal era iadul personal : dintr-o data se ducea dracu tot! amortizarea disparea, nimic nu mai tinea durerea si ritmul pulsului devenea haos , asura din piept nu mai dura doar o fractiune de secunda , mainile se inclestau instinctiv , furtuna de ganduri ii cuprindea instantaneu intregul si lacrimile.... lacrimile nu le mai putea opri niciun mecanism de autoaparare. cadea intr-o prapastie , dar niciodata nu-i atingea fundul . se prindea la timp , ceva nu o lasa sa se prabuseasca , ceva o indemna sa urce inapoi pana in ziua in care eliberarea nu va mai veni cu pretul caderii, si furtuna haotica din mintea ei va deveni ploaie calda de vara.

XXII-continuare-

am acceptat deci sa joc un texas care s-a intins, in mod neasteptat , mult peste ora de franceza si chiar si peste aia de roaman si undeva pe la mijlocul celei de sport (bine ca imi luasem scutire si pentru ziua de azi)ma trezesc in finala cu El dand "all in" pe "neve".
-te "tine" curelele!?
-daca manele e viata mea!normal ca ma tine!
-bagaboanto!
-de! fac si eu ce pot(pentru prima data de cand jucam imi doream cu toata taria sa castig : aveam 3 bucati popi -aveam destula incredere pe mana asta)
-sa stii ca nu e prea tarziu sa impartim potu' : 50-50! 300 de mii iti ajung de tigari si cafea si -o shaorma mica!
-600 imi ajung de club sambata seara ...si nu mananc shaorma!(la cartile de jos era imposibila chinta , un popa il aveam eu deci careu' era pa!, si presupunand prin absurd ca avea 3 bucati nu era as jos deci tot eu aveam combinatia cea mai buna)
-ooooo avem si pretentii...pe unde te duci?
-probabil pe la domnesti, sau pe la albesti la caminu' cultural.
-il inchiriezi toata seara cu 600 de mii.
-poate te iau si pe tine . iti fac cinste!
-daca castigi!
-sau daca pierzi tu.(mai ramasesera sansele sa aiba si el un popa si pe langa un 10 sau un 5 ceea ce insemna full- dar eram gata sa ma risc : la modul la care punea problema nici el nu era atat de sigur pe mana lui)
-ultima sansa: 50-50!
-hai, ma! nu te stiam asa de morcovist!
-ooo, bagaboanto!ce-mi faci tu mie! ALL IN!
-asa, ma!
am pus amandoi cartile pe masa :El avea pereche de zecari , cu unu jos : 3 bucati! eu aveam un 2 si-un popa ,cu doi jos : 3 bucati!
-cacam-as!!!aaaaaaaahhh!
-mi-a facut o mare placere sa va iau banii, domnilor!
-te-a batut o fata , ba!
-fritz ,taci !ca din cate-mi amintesc ai cam iesit primu'!
-gata baieti nu e nevoie sa va ofticati!vor mai fi si alte jocuri. acum daca nu va suparati: banii ca ma cam grabesc!

m-am intors acasa cu orgoliul hranit pana aproape de saturatie si mai bogata cu 600 de mii in compania celuilalt finalist!
-ba, trebuie sa recunosc: chiar joci bine cand vrei!
-mersi!
-si sa-mi cer scuze!am pus un pariu cu fritz ca iesi prima de la masa.
-in mod ciudat nu ma deranjeaza! si stii de ce?
-de ce?
-tocmai v-am dovedit cat de fraieri sunteti candsubestimati o femeie.
-si se mai zice ca traim intr-o lume a barbatilor!
-ati ajuns sexu slab ....sincer! daca am invata sa traim fara muraturi si conserve n-am mai avea nevoie de voi!
-si ce ziceai de sambata: ca faci cisnte?!
-schimbi subiectu', smechere!
-lasa , bagaboanto, ca ai facut destule ravagii pentru o singura zi!

cand eram doar noi doi : era usor. fiecare era constient de cochilia celuilalt asa ca zidurile se daramau usor si puteam fi noi. eu simteam durerea din ochii lui si o evitam fara sa-i caut sursa , la fel cum El simtea durerea din ironiile si satira mea si nu incerca sa o potoleasca. repulsia mea fata de sexu' opus era amortizata in prezenta lui si pentru prima data imi puneam intrebarea alocarii increderii, in timp ce pentru El lipsa de respect pentru sexu' opus parea , cel putin in prezenta mea, nejustificata. niciunu' nu ne stiam trecutu' din acelas motiv: eram constienti ca acolo zace sursa durerii si tariei de caracter pentru fiecare dintre noi. nu ne stiam de prea mult si ne multumeam doar cu ce puteam descoperi pe parcurs unul la celalalt, nu faceam sapaturi inutile si luam totu' ca atare.nu jucam teatru pentru ca nu ne chinuiam sa ascundem ceea ce era dincolo de cuvinte: pur si simplu fiecare il pricepea pe celalalt fara explicatii suplimentare. era un fel de lege nescrisa pe care nuciunu' dintre noi nu fusese nevoit sa o promulgheze vreodata: subiectu' familie -total inchis si inabordabil!-.
totu' se desfasura cu lejeritate , insa tocmai aceea lejeritate devenea marea problema in prezenta altora:" baietii Lui" nu erau deloc obisnuiti cu ideea unei "pizde" tratate cu respect si nimeni nu era obisnuit cu ideea unei "eu" mai putin satirica, zambareata si foarte imbujorata. glumele noastre 'de interior" cu domnisoara si stimabile domn pareau , cel putin in ochii celorlalti si cel putin venind de la noi doi: penibile, nebisnuite si mai pesus de orice : inexplicabile. era ciudat sa trebuiasca sa ne ridicam scuturile asa ca solutia cea mai usoara pentru amandoi era sa ne evitam : vorbeam mai putin , nu ne intersectam privirile , glumeam mai mult si incercam sa nu ne spunem mai mult decat strictu' necesar. nimeni nu promulgase nici legea asta; a fost inca ceva venit pe parcurs in mod natural.
eram constienti ca puteam depasi anumite limite si anumite raporturi si ca in sinea noastra ambii am fi vrut sa o facem : macar din satisfactia de a rupe gura targului , dar ceva ne impiedica si amandoi stima ce , insa n-aveam curajul sa o spunem ; preferam sa asteptam lucrurile sa vina de la sine, indiferent cat ar fi durat , dar nu indiferent ce intorsatura ar fi luat!

-hai c-am ajuns acasa! 100 de mii pentu ca te-am condus!
-nu prea am asa multi bani acuma...o lasam pe alta data?!
-nu se poate! plata acum sau ...
-sau ce?
-sau poate gasim o alta varinta sa ma platesti.
-plata in natura total exclus!
-cacam-as!si eu care speram!
-tu , chiar ai chef sa te duci acasa!?
-sicer: ...nu!..de ce?
-hai sa-ti propun ceva: biliard: 2 din 3. ma bati : iti platesc "condusu' acasa" plus sucu', plus tigari de la mine.
-ohoho!imi palce! da' daca pierd?!
-ma conduci acasa in fiecare zi tot restu' anului astuia!
-ai dracu! joci dur!
-ce ,smechere!? ti-e frica!?(cu o totala lipsa de modestie: eram pur si simplu data dracu rau de tot in clipa aia)
-gata, bagaboanto! batem palma!unde mergem?
-cel mai apropiat si jegos bar posibil!
-ooo! la niky?!
-exact!
-ne intrecem pana-acolo!?
-bine!( pana sa apuc sa termin o luase deja la goana asa ca nu-mi ramasese decat sa strig) cine-ajnge primu' face cinste cu biliardu'!