nu mai simtise de multa vreme raceala aia intre ei ....poate ca nu simtise niciodata conjuncturile atat de diferite, valorile radicale, nici o urma de caldura...poate ca nu vazuse niciodata un gol imens ....
vrusese o schimbare vrusese mai mult pentru ea ...se saturase sa se daruiasca , se saturase ca totul sa insemne ei si acum regreta ....toata lumea i-o reprosa , se schimbase, tipa, nu mai dadea tigari , gesticula mult , vorbea prea tare , se grabea, n-avea stare , facea pe desteapta , se supara prea repede, fuma urat si nu mai impartea ceea ce inainte ar fi dat cu o usurinta ce aducea a sclavie .... si-atunci isi punea intrebari trebuia sa fie iar ca inainte? trebuia sa le ofere tot timpu sprijin din toate punctele de vedere ?! vroia un semn, vroia un raspuns , vroia o urma de caldura din partea lor ...
se lamurise...stia deja cine o iubea cu adevarat , cine o aprecia , pentru cine nu conta dar a ramas uimita: nu mai erau ei ,nu mai erau aceleasi fete cunoscute, aceleasi gesturi vechi , aceleasi voci sau aceleasi chipuri .... totul era nou, au ramas alaturi de ea "altii" , iar acei altii au devenit "ei"...
ii separa acum o distanta imensa, nu simtise niciodata mii de kilometrii ascunsi in ganduri idei sau fraze banale ...nu simtitse niciodata indiferenta intr-o speranta care nu i se adresa nici macar ei . nu simtise niciodata incapacitatea de a interpreta ,chiar si gresit, o replica aruncata aiurea ...
se indoia chiar si de rautatea lor : era sincera? si daca da venea dintr-o dragoste pe care nu stiuse sa o aprecieze niciodata sau pur si simplu o indiferenta launtrica stimula semnale " de aparare" in fata pierderii sursei de hrana a orgoliului propriu ...
stiuse dintotdeauna ca le placuse sa fie indiferenti, sa para duri si nepasatori pentru ca dadea bine , dar fara sa le-o spuna le cerea sa nu faca la fel cu ea ....
nu stia cum sa strabata miile de kilometrii. n-avea siguranta , raspunsul sau curajul sa faca primul pas si cauta ceva, cauta un semn ,cauta ceva profund , cauta ceva de care stia ca ei nu sunt capabili ...cauta poate iertare in schimbul schimbarii , dar nu vroia sa se schimbe ....
"pa" ...timid, poate plictisit , dar dureros de retoric si mult prea singur....tacerea durea mai mult ca orice , golul imens o speria....inainte ar fi avut o speranta , inainte ar fi stiut ca toate astea nu insemnau nimic , dar era altfel inainte ....
" vreau o cafea simpla". o intampina un zambet cald care o umplea de o bucurie infantila inexplicabil de pura si ilogica si niste ochii mari, negrii pe care parea ca-i stie de-o eternitate , desi nu ii vazuse pentru prima data decat de cateva saptamani.
"ce mai faci?"...
nu mai impartise tigari cu o atata lejeritate niciodata , nu mai fusese atat de sincera si in largul ei de multa vreme, nu mai fusese asa de atasata de prea multa vreme si nu era iubire, nu era dragoste, nu era un sentiment puternic sau profund , era in schimb o traire launtrica scurta , dar de-o sinceritate, de-o euforie si libertate care-ti provoaca dependenta.... de-o intensitate care-o facea sa uite de tot si sa se intrebe de ce sa-i mai pese de orice altceva atunci, acolo.
P.S: ( Camil Petrescu)-nici macar el nu crede ce spune:))))
