but i've had that song in my head all day!:))

VREAU SA VEZI LUMEA PRIN OCHII MEI O ZI! doar o zi!

sweet child of mine!

CA SA EVIT INTREBARILE : NU STIU NICI EU CE SA VA RASPUND!




-stii ce-mi aduc aminte cel mai bine despre tac-tu!?(intrebare retorica- se citea curiozitatea in privirea aia aproape dureros de candida si arzatoare)pe langa faptu' ca ii mostenesti pana la cel mai mic detaliu ochii( si n-o spuneam fara un tremur usor dar mult prea bine mascat in voce- obisnuinta cu care ascunsesem ce simt toata viata devenise la fel de necesara ca tigarile si respiratu'), n-o sa uit niciodata cum nu reusea sa castige in fata mea niciodata!
- ce castigai?( era o intrebare dureros de sincera dar mai dureros era ca raspuns nici eu nu-l stiam -il pierdusem de mult sau nu-l avusesem niciodata;asta uitasem-, dar era pusa cu atata patima incat ar fi topit un iceberg intreg)
-cam tot ce vroiam.(nu minteam ...mai ales cand spuneam "cam")
-si el ce pierdea?(ceva ma tenta sa spun "totul" cu un zambet plin de aroganta si superioritate, raspuns menit sa-mi hraneasca batranul si de necuprinsul meu orgoliu- insa copilul din fata mea ma impiedica sa fac ceea ce facusem cel mai bine toata viata -sa joc teatru)
-lucruri importante. ( la vremea aceea nu realizam cat de importante erau sentimentele, rabdarea, iubirea aproape neconditionata, altruismul si afectiunea pe care le obtineam cu orice pret)
-cat de importante?!?( teama de pe chipul unui copil care putea intelege cu mult mai bine la 6 ani gravitatea unor chestiuni pe care eu abia o putusem sesiza la 36 m-a facut sa tresar si in acelasi timp sa afisez un zambet curat, de data asta mai putin menit sa ascunda lacrimile care-mi impaienjeneau privirea).
-poate cele mai importante, dar nu-ti fa tu griji! mereu i le-am dat inapoi.... pentru mine era mai important sa castig decat ce castigam.defapt mereu mi-a placut sa castig mai mult decat orice altceva( a trebuit sa intorc privirea ca sa o evit pe a ei , mai mutl decat sa-mi ascund siroaiele de lacrimi calde care se scurgeau pe obrajii mei)..si am gresit!( mi-am dat singura verdictul cu multi ani in urma , dar acum in fata acestui copil parea insuportabil de grav, capata importanta pe care o meritase de la bun inceput si vina cuprindea tot mai mutl din ce i se cuvenea din sufletul si amintirile mele, dar pentru prima data de cand continuam sa-mi rostesc verdictul in mine rasarea speranta unei iertari pe care o castigasem de mult -tot fara s-o merit)
-nu-i nimic!tati nu se supara!...si cred ca stie ca iti pare rau.
-stiu,puiule!stiu!(si-a disparut la chemarea tatalui ei sarutandu-mi obrazul inainte de la o lua la fuga spre bratele lui, atata de repede incat aproape nici n-am avut timp sa-mi apring o tigare si sa umplu doua pahare de whiskan la fel de amar ca amalgamul din mine pana la intoarcerea lor.)
-ce faci?(o spunea ca intotdeauna -sincer curios , dar nu foarte implicat)
-discutam putin cu fica-ta.e masa-ntreaga!
-da...ce?(nu incetase niciodata sa ma amuze usurinta cu care reuseam sa-i atrag atentia si lejeritatea aproape puerila in care mereu duceam conversatia unde vroiam eu dand impresia ca discutam ce vrea el, dar de data asta am zambit in semn de capitulare, intampinandu-mi "victoria" cu steaguri albe de pace)
-stii ca niciodata nu mi-a placut ma-sa.(nu-i raspundeam la intrebare , dar deviam de la subiectul dorit de mine)dar ea...ea imi place!(copila se juca undeva in apropierea noastra cu o papusa nou-nouta -cel mai probabil-"cadou de la tati")
-mama niciodata ma! da' niciodata n-o sa te abtii tu!
-mai taci ma!(zambeam pentru ca stiam si eu ca are dreptate)
-si nu ca nu poti!doamne fereste!NU VREI!(radeam deja amuzata de patosul cu care mi se aducea acuzatia pe care n-o contestasem , si desi puteam nu aveam de gand sa o combat)
-in general sa stii ca am invatat prin vesnica AUTOEDUCARE sa o fac , dar macar cu voi imi permit sa fiu sincera.oricum nu e niciun secret ca si reciproca e la fel de valabila!
-nu mai zic nimic.(cedase a mia oara ca sa castig eu, dar nu-l puteam lasa sa piarda)
-ai dreptate!imi pare rau.(ar fi vrut iar sa ma contrazica, dar acelasi ceva care-l frapase dintotdeauna la gandirea mea il facea sa incerce inuti- si data asta - sa poata intelege o minte nedictata de logica, lipsita de legi si ratiune,autocontrol sau precizie matematica, o minte brutala, aproape primitiva , animalica bazata pe o notiune care-l atrasese magnetic dintotdeuan dar pe care era absolut incapabil s-o poata cuprinde , experimenta, explica - si cel mai important- simti: trairea pura si nealterata)
-nu-mi faci mie niciun rau.(de fiecare data era ultima solutie ; pentru el reprezenta un nou esec in a-si rezolva singurul puzzle pe care pana la capatul zilelor sale n-avea sa-l rezolve si o noua renuntare iritanta, iar pentru mine ... pentru mine reprezenta zorii unei noi "batalii".era in natura lui sa spuna lucrurile pe care le gandea indiferent de cat rau ar putea provoca- nu o facea niciodata cu intentia de a rani- era ceva totalmente involuntar si de-o nevinovatie sincera, dar asta nu-l impiedica sa-mi faca rau sa-mi activeze singura defensiva in fata lui-ofensiva!)
-stiu, puiule!hai sa bem ceva pana vin astia!
-chiar!?ai vorbit cu ei?
-da acu vreo juma de ora intrau in pitesti . trebuie s-apara.intre timp facem un bridge. eu cu fi-ta tu cu gogu!
-iara eu cu gogu!?
-credeam ca macar o data te gandesti si la mine ca mi-e imposibil sa joc cu un copil de 6 ani!
-stie bridge mai bine ca tine!
-ooooo!baiatu' e smecher!vrei sa jucam dur!?bine, puiule!
-hai, ma , ca glumeam!
-stai calm! e prea tarziu sa-ti mai para rau ca te-a mancat in cur!




NU STIU CE-I ASTA!

ma trada privirea!

zambetu' imi transfigura fata emanand aroganta pura si lascivitate perversa in timp ce fumu' de kentane se disipa atent si aproape speriat de teama sa nu-mi perturbe starea. mi-am fortat cumva degetele sa-si opreasca joaca dar atat de subtil incat calmul amplifica in mod natural toata atotputerea care-mi inunda venele.
mianile era pozitionate de-o asa natura incat impuneau contemplarea acelei puteri pe care-o emana intreaba mea fiinta.
respiratia imi era aproape glaciala, perfect regulata , fara urma de ezitare.
pozitia nu intimida prin ostentativitate, frapa prin certitudinea diabolica a succesului sigur.
narile se dilatau de la parfumul succesului si gustul lui imi imbata fiinta matematic in doze exacte, aproape perfecte.
dar in ochii mei se vedea furtuna devastatoare care domnea peste intregul meu si adevarul omniprezent si incontestabil al esecului.
scantei fulgerau implorand mila si o umezeala ciudata, aproape insesizabila, imi ucidea si ultimele sperante.pupilele mi se dilatau disperate cautand supraumanul divin undeva in afara haosului launtric dezlantuit in mine.
lumina patrundea in mine pana la cauzele durerii pe care instinctele primare se luptau inutil sa o reprime, si le amplifica!
pierdusem! si ma trada privirea!

remember those walls i built!?
well baby they're tumbaling down!

i've been away too long
and every day i've mist you more
you look like you did before, only prettier
every day i love you more!

i love you more!

mi-am varsat sufletu' in postarea asta , dar am decis sa "scriu cu cerneala invizibila " si sa las doar versurile care m-au inspirat:)

spune-o!pentru mine!

din ciclul : ABERATII MOHORATE!

batea vantul surd prin mine , dar era cald.

era liniste moarta in mine si stiam totusi ca vine furtuna.
curgeau bobite de apa pe obrajii mei , dar erau calde.
auzeam strigate disperate, mereu neauzite si ma minteam ca nu vin din mine.
vedeam un cer senin sperand sa scap de "bacovianul" din mine.
ma innecam intr-o privire calda, pana la limita durerii fizice pe care mi-o provoca.
imi scuturam capul tresarind cand imi aminteam ca pot totusi SA SIMT.
agonizam intr-o tacere absurda si inutila cand simteam o durere pe cat de cosmogonica pe atat de demna a fi escatologica. ****ce-am dat-o p-asta!
imi acceptam umila soarta empiric.***
incepeam sa constientizez cat de mult aveam nevoie de durere ca sa gasesc ce cautam.
bucuria nastea un zambet aproape insesizabil, caci pe mine ma cautam.
respiratii sacadate ma insoteau pana la cea pe care o uitasem si o lasasem undeva intr-un noian de haos insipid, imaterial, incolor.***mai e nevoie de ceva?
instincte primare si filozofii complexe ma duceau la ea.
si ea era eu de acum o secunda, era inca in mine.
o libertate euforica ma inunda, doar o secunda.
imi aprindeam tigarea, si-atat.
sufeream intr-o mare de calm magmatic, redescoperind-o iarasi pe ea.
si-mi aminteam aproape teatral de ce o lasasem in urma.
ma innecam iara intr-o privire calda, pana la limita durerii fizice pe care mi-o provoca.


ploua in mine , dar cu stropi calzi de vara

flaws and all

i'm a train reck in the morning,
i'm a bitch in the afternoon,
every now and then without warning,
i can be really mean towards you.

i'm a puzzle yes indeed!
ever complex in every way!
and all the pieces aren't even in the box,
and yet! you see the picture clear as day!(flaws and all)

and all i need is you - come please i'm callin'
and all i scream for you - come please i'm fallin'

SAY IT FOR ME! say it to me
and i'll leave this life behind me!
say it if it's worth saving me!(saving me)

let's play!

ma priveam speriata cum tremuram ( eram speriata pentru ca tremuram sau tremuram pentru ca eram speriata!?) si totusi aveam puterea sa rad (un ranjet de hiena insetata de sange proaspat, un ranjet surd pentru orice in afara de singurul gand din mine).
imi raspundeam mie, si totusi nu plangeam(era atat de natural si de firesc ca prima reactie- aceea de autoaparare- sa fie dictata de animalism). regina nu poate plange in fata supusilor!( asa ca rade, atat de fals , atat de fortat si totusi insesisabil in comparatie cu toata fatada aia vopsita in culori de bon ton) inca o minciuna se pierdea in noian (si inca un act se incheia pe scena teatrului meu...vroiam cortine!)

m-am scuzat mintind din nou (notiunea de adevar o pierdusem de mult din imposibilitatea mea de a o cuprinde sau de a o intelege),dar cu stil( n-am negat niciodata ca joc exceptional) incat aproape ca si eu ma credeam ( in mine era totusi ceva ce distingea disconcordanta intre teatru si viata- si poate adevaru' nu era imposibil de cuprins , poate doar de redat).n-am asteptat sa-mi hranesc orgoliul cu expresiile lor ( desi aveam disperata nevoie sa stiu ca sunt incontestabil crezuta) si-am iesit(si cortina a picat!)

afara ploua!( am multumit cu fiecare fibra din mine unei divinitati in care credeam selectiv si careia nu-i cerusem niciodata nimic mai mult decat iertare)puteam respira(si adevarul din mien putea sa strige , putea sa se reverse si sa-mi inunde toate venele , sa-mi hraneasca intreaga fiinta pentru ca eram singura doar eu cu mine). scena mea era goala , fara public.( era intuneric in mine si nimani nu m-auzea , nimeni nu ma vedea , doar eu cu mine si ploaia calda ce cadea din ochii mei.)paseam incet si desi tremuram nu simteam frigul de afara(il simteam inauntru), respiram sacadat dar nu ma simteam obosita (decat inauntru)si ploaia nu mai cadea (decat inauntru).

priveam usa asteptand sa se deschida singura ca sa pot sa intru(eram pregatita pentru publicul meu!). am tras aer in piept si l-am suflat usor afara ca pe fumul de kentane( chiar!? cum de uitasem sa fumez o tigara!?)dupa care am gasit in mime minciuna perfecta( cortinele au fost trase!incepea un nou act!)

nimic nou sub soare

ca orice sarbatoare nationala care implica FAMILIA , zile libere si omniprezenta "in sala" a "capului familiei", si PASTELE a fost complet ratat!cineva, al carui nume nici nu-l voi rosti ( mai mult din sila decat ca sa evit nervii) l-a facut praf si pulbere fina si vorba aia PASTELE e sarbatoare , nu pasare phoenix!
dar sa revenim la chestii mai vesele....nu prea mai sunt! (tocmai am primit o veste neasteptat de buna, dar n-am chef sa divulg secrete de stat)

PASTE(ma rog ce-a mai ramas din el) FERICIT!