the cry

I've finally understood the uses of power. It gives the impossible a chance.

I don't like intellectuals. They talk in order not to hear themselves.

Living, Caesonia, is the opposite of loving.

One is always free at someone else's expense.
(Caligula - Albert Camus)

I've been better when the sky was red
And a face like yours couldn't make me scared
I've been better with the things I've said
When I took the lead instead of being led.

So what we get drunk
So what we smoke weed
We just having fun
We don't care who sees
So what we go out
That's how is supposed to be
Living young and wild and free!

this is where we stand

-So? what do you think about the kid?
- Appart from the fact that he's 16 and he's a prosfessional gamer he's wonderful! Where the fuck did you even find him?!
-What can I say, darling, the internet is a miracle! Besides, I thought you were saying, not so long ago, that age is a  mental state.
-So is gaming! And I only said that because I feel like I'm 40 and counting.
-Leave it! I really think he has potential.
-Where?! In the World of Warcraft!? Is this the new way of saying that you want to sleep with a 16 year old?
-No sweetheart! Cougars have been doing it for ages! And I'm certain that a mature,respectable all groun up woman such as yourself cand leave aside his age and her disturbing psychotic mind and see that this kid has humour.
-No! That's exacly the point! He does not have humour, he is funny! We don't need funny!
-Please! We're women! There's not enough funny in the world!
-Veronica, why don't you start writing instead of filling up the theatre with wanna be comedians, back stage actors with a country-side aiure and no pubic hair?!
-Ha! As if I don't do enough for this place already!
-Veronica! I'm serious.
-I know it rarely seems like it ...but I am as well.
-Seriously I could use a lot of this subversive style of dodging bullets, insults and irony.
-Sweeatherat, you know I care about you...but I'm taking this style with me to the grave- I at least owe the world , not to mention myself, that. Besides I don't really see who could ever have the talent to play me.
-I'm sure the internet has a lot of 16 year old wanna be actresses with a lot of potential.
-Anne, please! Subversion techniques come with age.
-I thought age was just a mental state!
-This is not about age, Anne, darling! This is about experince. You can have my experiences, but you don't have my experience.
-If you say so....
- Now please give the kid a chance.
-Ok. We'll give him a chance if he's not capable of naming one Dostoievsky book.
-Evil! But I like it! I'll go and ask him now.
-Veronica! Please think about what I've said.
-Anne, please don't feel offended, but with time, I've learned that not every idea is as great once you've you said it out loud.
-...I might use that in the next scene...
-Good. I'm gonna go tell the kid he can start tomorrow.
-Veronica!
-Yes?
-I think it would be wiser to choose people based on criteria different from empathy ...from now on.

-Ce zici de pusti?
-In afara de faptul ca e 'gamer' si are 16 ani e absolut adorabil! Unde-ai gasit asa o minune?!
-Ce pot sa spun!?Internetul e un miracol, scumpa mea! Si parca spuneai la un moment dat ca varsta e 'doar o stare mintala'.
-La fel e si 'gamingul'.
 -Lasa asta! Eu cred ca are potential.
-Asta e noul fel de a spune ca vrei sa te culci cu un pusti de 16 ani?
 -Am toata increderea ca o femeie matura si respectabila ca tine poate sa abstractie de varsta lui si de mintea aia bolnava pentru o secunda si sa vada ca pustiul are umor.
-Tocmai!Nu are umor! E comic! Nu avem nevoie de comedie!
-Te rog frumos! Suntem femei! Nu e suficienta comedie in lume!
-Auzi de ce nu te apuci tu sa scrii in loc sa umplii teatru de scriitori aspiranti cu aer de provincie si fara par pubian?!
 -Ha! De parca nu fac deja suficient pentru locul asta?!
 -Vero! Vorbesc serios!
-Stiu ca de multe ori nu pare....dar si eu.
-Serios as avea nevoie de stilul asta subversiv al tau de a te feri de orice palma, ironie sau insulta. -Scumpa mea,... chiar tin la tine dar nu! Stilul meu de a fi va muri odata cu mine-imi datorez macar atata lucru. Plus nu vad cine m-ar putea juca vreodata.
-Sunt sigura ca sunt si actrite aspirante de 16 ani cu potential pe internet.
-Draga mea, tehnica subversiei vine cu anii.
-Parca  varsta era doar o stare mintala?!
-Anne, scumpo, aici nu e vorba de varsta! Aici e vorba de experienta! Poti avea experintele mele, dar nu ai experienta mea.
-Daca spui tu, Vero...
-Acum! Te rog da-i pustiului o sansa.
-Ok. Ii dam o sansa daca nu stie sa-mi numeasca nimic scris de Dostoievsky.
-Malefic! Dar sunt de acord! ma duc sa-l intreb acum.
-Vero! Gandeste-te la ce ti-am propus.
-Anne...te rog nu te simti ofensata, dar am invatat cu timpul ca nu toate ideile sunt la fel de stralucite odata scoase pe gura.
-....Am sa folosesc asta in urmatorul act....
-Bun! Ma duc sa-i spun pustiului ca poate sa inceapa sa vina de maine.
-Vero!
-Da?
-Cred ca ar fi mai sanatos sa alegem oameni pe criterii diferite de empatie...de acum inainte.

You realise there are moments in life when only God can help you even though you don't really believe in him.

mi s-a spus sa nu mai folosesc 'daca'

Daca am putea rezuma a cunoaste un om la a ummple niste goluri am ajunge iarasi la concluzia ca mintea nu ne e nici pe departe 'cel mai bun prieten'. Acolo unde sunt goluri mintea noastra le umple tesand ite de fictiuni, creatii 'marete' ale imaginatiei, minciuni.E exact ca o boala mintala, dar bineinteles ca noi, majoritatea, suntem normali si sanatosi.
Adevarul devine un gen de... buldozer e cuvantul...care darama in secunde ceea ce mintea noastra a construit tot in secunde, dar omul a pus la baza unei constructii mult mai ample si mai palpabile numita colocvial legatura, in care au fost investite ore, zile, luni sau poate ani.
Nu am realizat asta pana cand nu am ajuns sa-mi doresc sa fac sex cu doi virgini fara sa stiu bineinteles ca erau virgini. Faina stare, nimic de zis! Toata numai goluri umplute cu fictiune, minciuni pe care le-am transformat in traire, in sentiment in dorinta. Nu vorbesc de o stare de o intensitate deosebita sau de o traire supra-umana! Uneori lucrurile mult mai mici si mai simple te fac sa vezi viata mai limpede.
Acum cat de 'veritabile' sunt lucrurile pe care le simtim atunci cand la baza lor e o minciuna sau cat de 'veritabile' sunt cele care au la baza un adevar...nu pot sa spun. Dar ceea ce stiu cu siguranta e ca mult mai usor darami o casa din paie decat o casa din caramizi...dar e mult mai simplu s-o cladesti pe prima. Dupa care din ele plangi mai tare depinde de tine exclusiv, nu?
Atunci cand plangi o casa din paie de fapt gemi de durerea cutitului pe care tu l-ai infipt in tine, plangi timpul pe care singur ai ales sa-l pierzi transformand iluzii in realitate si regreti sansa de a fi construit din caramizi sau de a nu fi construit deloc. Poate asta vroia sa spuna....
Atunci cand se darama o casa din caramizi...ei bine...nu stiu.
Dar iata cum ajungem sa ne convingem sa iubim iluzii, imagini, povesti. Nu suntem creati pentru adevar, nu suntem facti sa construim din caramizi. Poate ca nici n-a fost vreodata o casa facuta din caramizi caci ce om ar putea cladi din adevar?!

-...nu mi-ai spus nimic.
-...ce-ai vrea sa-ti spun, Charles?
-Nu stiu...Poti sa incepi sa urli daca vrei ...ar fi un inceput.
-Charles! De ceva timp m-am dezobisnuit de a urla. E un obicei atata de barbaric nu crezi!?Atat de estic!
-Bine, Vero! Nu urla atunci! Spune-mi cat de vestic vrei tu care e parerea ta.
-Ha! De parca ai dat tu vreodata doi bani pe parerea mea!
-Serios?! Vezi ca toata fatada asta de impocrizie impusa te face sa pari si mai proasta.
-Vorbesti tampenii, Charles! Si pana la urma ce e rau in a fi mai putin inzestrat cu harul Duhului Sfant!? Macar esti fericit! Si in plus, arata-mi tu un barbat care isi doreste o femeie mai inteligenta decat el.
-...Ti-am zis vreodata ca pe gat de inteligent e umoru' tau pe atat e de arogant.
-Vai tu, Charles! Dar de cand rostim vorbe asa mari?! Nu ma intelege gresit! Dar cred ca in cazul tau, e mai bine sa ai prune in gura decat sa arunci cu cuvintele.
-Si-n cazul tau, Vero?!
-Ah,dragul meu Charles! Ce are o femeie ca mine daca nu cuvinte?!
-Serios! ma enervezi cand esti asa si stiu clar ca arzi sa spui ce crezi.
-Serios chiar ai venit aici ca sa asculti ce pareri am eu despre 'povestea' asta?! In afara ca e scoasa dintr-un roman de dragoste scris de vr-un autor din provincie?!Stii ca e vorba aia, poti sa-l scoti pe om din provincie , dar nu poti sa scoti provincia din om. Daca acolo ai crescut , despre asta scrii!
-Ana!
-Cred ca stii si fara sa spun! Acum te rog eu termina! dupa ce ca abia te vad din joi in Pasti.
-Ana....stii ca nu e adevarat. Poate nu mereu dar stii ca mi-a pasat ce ai avut de spus.
-'Poate nu mereu'!....Ti-a pasat cand iti cumparai pantaloni din Zara si parfumuri din Turcia!....si atunci pentru ca s-a intamplat sa fiu cu tine!...Calmeaza-te, lasa prostiile astea 'spirituale' si toarna-mi niste JD.
-...Stiu ca probabil crezi ca sunt un prost.
-Gresit, dragul meu Charles! Dobitoc era cuvantul la care ma gandeam. Da-mi niste gheata te rog!
-Auzi?! Eu ti-am criticat vreodata tie tampeniile!?
- Bun daca vrei sa ridicam tonul unul la celalat pot sa intru si eu in joc: cum vrei soprano sau alto?!
-Termina cu prostia asta de teatru!
-Eu ti-am cerut prima! Ti-am zis eu vreodata ceva in sparanta c-o sa-mi dai un sfat sau ca o sa-mi exprimi o parere?! TI-am cerut eu vreodata tie sau oricui altcuiva sa ma critici!? Mi-a pasat mie vreodata de ce m-a sfatuit lumea sa fac, mai, tampitule?!...Am mers putin pe soprana acolo, nu crezi!?
-Bineinteles! Atunci la ce deschizi tu gura, draga Vero?!
-Ca sa impart lumii intelepcinile vietii si pentru perversiuni cu care n-am de gand sa corup o minte virgina!
-..Tampita!..Iarta-ma chiar n-am vrut!
-Of, Charles! Un barbat nu trebuie niciodata sa-si ceara scuze in fata unei femei! Te scuteste de multe batai de cap si adevarul tau devine adevarul intregii lumi fara dezbateri si prea mari cautari.
-Deci crezi ca sunt un dobitoc...
-..sincer! Cu cine vrei sa vorbesti, Charles?!
-In primul rand nu Charles sta in fata ta acum si in al doilea rand vreau sa vorbesc cu Ana.
-Imi pare rau. Daca vrei pot sa tac, dar n-o pot scoate pe Ana din 'cutie'. Te-as ruga sa intelegi ca tin la tine, si as face multe lucruri ca sa intorc macar o parte din favoruri, dar ma iubesc pe mine mai mult. Si pe Ana ar manca-o de vie aici!
-....unde tii tu gheata?
-Daca nu e in raftul de jos al frigiderului atunci deschide congelatorul si ia un cutit din sertar.
-Ce?!
-Lasa ca pun eu.Trebuie sa fiu utila la ceva!....
-Unde ai invatat sa faci asta?
-Cica nevoia il invata pe om.
-...Ana, am simtit ca e bine.
-Esti sigur ca doar asta ai simtit? Nu te-a luat cu calduri sau ameteli sau alte d-astea?!Uite! N-am de gand sa spun ca e bine sau e rau pentru ca serios nu stiu ce sa zic- in fond si la urma urmei sunt doar o femeie. Dar in astia 20 de ani am invatat cateva raspunsuri pe care Ana le-ar oferi intrebarilor astora si sunt sigura ca daca ai intreba-o ti-ar spune: Asa pune Dumnezeu sabia in mana muritorilor.
-Ce dracu vrei sa zici?!
-din pacate,nu stiu si cred ca si Ana ar vrea sa afli singur.
-....
-Serios acum! Nu-i haios cum unii oameni trebuie invatatai sa-si asculte inima?! Ciudat e ca , contrar aparentelor, tu nu esti unu din ei, Werther! Pe tine te-ar ajuta mult mai mult mintea!

A man is whatever room he is in.

And that is all.

de unde plecam si unde ne intoarcem

Printre multe teorii inutile pe care le-am bagat pe gat ca pastilele era si una conform careia nu parasim niciodata acel loc numit si cunoscut drept 'acasa'. Oriunde am fi, emotional sau fizic, ne intoarcem mereu la acelasi 'acasa' care nu-si schimba semnificatia nici geografic nici fizic nici psihic- la fel cum mama e numai una. Ca circuitul apei in natura. Si stau si ma gandesc dar oamenii care nu au cunoscut un 'acasa' unde se intorc?! Eu unde ma intorc 'acasa'?!
Eu ce-am lasat in urma?! Mie ce mi-a ramas?!
Nimic....si oamenii cred ca sunt trista. Dar eu stiu mai bine ca tot ce cred ei ca au e praf si pulbere. Eu stiu mai bine ca pamantul din care ti-ai smuls radacinile e tot pamant si nu e mai bun ca niciun altul si ca odata ce ti-ai smuls radacinile pamantul ala trebuie lasat.
Si o sa las si acest pamant, mai repede si mai suor decat l-am lasat pe cel vechi caci asa merg cei care nu au un 'acasa'.
Si unde-as ajunge daca m-as intoarce mereu?! Si ce-as mai cunoaste daca as sta?! As mai pleca daca ar fi sa stiu ca ma intorc mereu la acelasi 'acasa'?! Ce-as mai iubi in viata daca as fi mereu infipta in acelasi pamant?!
Si-n fata unui zeu suprem eu gresesc si ei au dreptate. In fata unui zeu supream eu spun lumii sa se desire si omenirii sa se distruga,caci eu ii ignor baza si temelia si fundatia, eu nu-i urmez religia. Dar o fac! Inevital toti o facem! Credinta si practica ei nu au nimic in comun. Cineva m-a intrebat odata ce-i mai ramane unui actor caruia i-ai sterge si lua toate rolurile. Eu am spus ca nimic. Mi s-a spus ca gresesc i-ar ramane esenta, ar ramane el cel adevarat. Si m-am convins de asta: unui actor caruia ii iei practica credintei sale ii ramane credinta in forma ei pura. Dar cine sunt eu sa spun vorbe asa mari?1
Indrug baliverne! Si mai bine ii las pe adeptii lui Exuperi sa-si preamareasca zeul si sa iubeasca temelia lumii asteia : un ciclu imbecil in care 'acasa' e mereu acelasi.

'What you call love was invened by guys like me to sell nylons.'

Eu nu vorbesc de dragoste, eu vorbesc de sex. Eu chiar nu vorbesc de incredere sau de promisiuni. Eu vorbesc de placerea carcala care te face sa gemi, sa urli si sa vrei mai mult pana la epuizare. Restul e nimic. Restul e tacere acoperita de zgomote stridente care sa-ti distraga atentia de la faptul ca nimeni nu spune nimic.
Si acum vine si intrebarea: 'Dar EL?'. EL e tata, e fratele, e unghiul, e iubitul, e pritenul, e figura masculina care ofera, protejeaza si ingrijeste. E vocea care trebuie sa spuna 'totul este si va fii bine'. Bineinteles ca e intruchiparea tuturor slabiciunilor mele si bineinteles ca printre ele se numara si speranta ca nu am dreptate si bineinteles speranta ca il voi avea mereu doar pentru mine. Asta iar e o prostie de-a femeilor pentru ca stiu foarte clar ca lumea e plina de EI. N-am nevoie de unul permanent, n-am nevoie de unul pentru restul vietii, dar am un fel ciudat de a ma agata de lucrurile bune la care se adauga incapatanarea de a nu le da drumul atunci cand stiu ca lumea asta vrea.
Nu-mi sta in fire sa testez o legatura, sa dau cu picioru si sa arunc cu noroi doar ca sa vad daca 'cainele' e destul de loial si iubitor sa se intoarca la picioarele stapanului. Si poate ca e mai bine asa.
Vezi tu, cand Teodoreanu a creat-o pe Olguta eu am vrut sa fiu nimeni sau poate uneori draga de Monica. Recitindu-l pe domnul Teodoreanu, chestie de care nu mi-e jena si nu vad motive pentru care ar trebui sa-mi fie, am realizat ca imi doream sa fiu Olguta. Dar eu nu sunt Olguta- mie imi lipseste prospetimea, fragezimea si energia aia care revigoreaza pe nesimtite. Eu sunt batrana, lenesa si miros a zile puturoase care imbie la caldura si bunastare printre asternuturi si fum de tigara. Si poate ca nu e nimic rau in asta sau poate ca e. Nu mai e nimeni sa-mi spuna ca infig singura cutitul in rana sau ca-mi fac rau. Si de-asta nu mai plang nici eu ca bocitoarele holbandu-ma in gol ca o nabuna si intrebandu-am ce dracu a vrut sa spuna. Drept sa-ti spun nici acum nu inteleg desi teorii ar fi destule sa explice fenomenul. Una din ele spre exemplu, ar fi ca prin felul individului de a se atasa de oameni care nu-l vor isi face singur rau ca un animal dobitoc. Dar cine dracu sunt eu sa spun vorbe asa de mari?!