back to the middle to the front to the end.

-nichita stanescu vroia sa spuna ca :

La început a fost Cuvântul. Şi Cuvântul era la Dumnezeu. Şi Dumnezeu era Cuvântul.

-tot asa ceva spunea si exupery.

enervant e ca incep sa ma obisnuiesc...

Jean Jack Rousseau spunea asa:


However great a man's natural talent may be, the act of writing cannot be learned all at once.

It is unnatural for a majority to rule, for a majority can seldom be organized and united for specific action, and a minority can.

Reading, solitude, idleness, a soft and sedentary life, intercourse with women and young people, these are perilous paths for a young man, and these lead him constantly into danger.

Take from the philosopher the pleasure of being heard and his desire for knowledge ceases.

The first step towards vice is to shroud innocent actions in mystery, and whoever likes to conceal something sooner or later has reason to conceal it.

Those that are most slow in making a promise are the most faithful in the performance of it.

Libertatea nu constă în faptul că oamenii pot face tot ce doresc, ci în faptul că ei nu trebuie să facă ce nu doresc.

Adevărata fericire nu se descrie, se simte, şi se simte cu atât mai mult cu cât poate fi mai puţin descrisă, deoarece ea nu rezultă dintr-o înşiruire de fapte, ci e o stare permanentă.

Pentru a fi ascultat, transpune-te în locul celor cărora te adresezi.

Pentru a căuta o fericire imaginară, ne pricinuim mii de rele adevărate.

Să ne ferim de a vesti adevărul celor care nu sunt în stare să-l asculte.

Voi uitaţi că fructele sunt ale tuturor şi că pământul nu este al nimănui.

si multe carti altele...

-ce facem?
-nu stiu...vedem noi.
-poate tu. eu ma duc.
-bine...vad eu.

I close my eyes and dream about a sunny holiday
I wish that I was beachin' down on Saint Tropez
Or sitting in the lobby at the fabulous Pierre
With diamonds on my fingers and not a single care

Instead I'm on the Avenue where nobody goes
With fields of green that wilted like a last summer rose
Some people call it paradise, but I call it pain
Baby take me anywhere, but not here again

You promised me a motorcade and endless perfume
A palace in Geneva with a perfect view
And dreams painted yellow like the colour of gold
And dine with kings and queens until the food gets cold

Instead I'm on the edge of all I thought I would be
This dream is now a comedy I don't wanna see
Some people call it laughter but I call it pain
Baby take me anywhere but not here again

Why am I sitting in the middle of nowhere
Standing here with nothing to do
Wondering if I really love you, oh oh
I guess that I do!

I know we have a chemistry
This combination's heavenly
But don't forget you promised me
Everything, everything

Why am I sitting in the middle of nowhere
Standing here with nothing to do
Wondering if I really love you, oh oh
I guess that I do!

Take it, take it all take all that I have

You push me, I don't have the strength to
Resist or control you
So take me down
Take me down

You hurt me, but do I deserve this
You make me so nervous
Calm me down
Calm me down

Wake you up in the middle of the night to say,
I will never walk away again
I'll never gonna leave this bed

So come here and never leave this place
Perfection of your face
Slows me down.
Slows me down...
So fall down, I need you to trust me
Go easy, don't rush me
Help me out! why don't you help me out!?

Wake you up in the middle of the night to say,
I will never walk away again
I'm never gonna leave this bed
Oh, so you say go
It isn't worth it and I say no
It isn't perfect so I stay and still
I'm never gonna leave this bed

Take it, take it all take all that I have
I'd give it all away just to get you back
And fake it, fake it I'll take what I can get
Knocking so loud, can you hear me yet?
Try to stay awake but you can't forget:

Wake you up in the middle of the night to say,
I will never walk away again
I'll never gonna leave this bed
You say go
It isn't worth it and I say no
It isn't perfect so I stay and still
I'm never gonna leave this bed.

"....
Iti promit ca atunci cand am sa mor vei afla daca imi promiti ca tu vei fi cel care se va ocupa sa fiu incinerata -am sa las scris dinainte ca sa nu intampini niciun fel de probleme.Nu vreau sa-mi arunci cenusa intr-un loc special- las asta la latitudinea ta. Iti cer acest lucru pentru ca stiu ca tu ai fi singurul om in stare sa-l faca fara prea mutl tam-tam sau alte prostii inutile.
Inainte de a incheia vreau sa-ti mai cer doua lucruri:

Unu: inainte de a pleca sa alegi un loc -care vrei tu, si o zi- care vrei tu,in care urmeaza sa ne intalnim la o perioada regulata - de asemenea care vrei tu (cinci ani e deja prea mult).Macar acum pot sa-mi permit sa fiu sincera si sentimentala si sa spun ca e ceva ce vreau sa pastrez doar cu oamenii alaturi de care am avut un LOC si am trait frumos.
Doi: nu vom mai vorbi despre asta niciodata de astazi inainte.Asta e testamentul meu pentru tine. Il vei trata asa cum crezi de cuviinta, iti vei promite tie si nu mie, daca iti vei promite ceva din toate astea dar iti spun ca astea sunt "ultimele mele dorinte" ca sa intelegi care e importanta lor pentru mine."


-Nu pot sa-ti promit!
-Am zis ca nu vorbim nimic despre asta!Daca ai vrut sa citesti lucrurile astea de fata cu mine...
-Daca mi-ai spus sa nu ma supar pe ceea ce mi-ai scris normal ca am vrut sa le citesc.
-Bun.Atunci va trebui sa traiesti cu gandul ca a trebuit sa-mi spui in fata ca nu vrei, nu ca nu poti, sa-mi promiti nimic din lucrurile astea.
-Nu mai rade! Esti incredibila!...Frate-tu...
-A spus da!Asta apropo de frati-miu si de comparatia asta grandomana pe care continui sa o faci intre voi doi. El a inteles gravitatea -daca vrei- si cat de mult insemana lucrurile astea pentru mine si macar pentru faptul ca doar unul pe altul ne-am avut a spus da.Asa ca te rog frumos nu vreau sa mai vorbim despre asta.
-Stii ca nu pot sa-ti promit asa ceva. De ce le cauti?!
-Nu caut nimic! Nu inteleg ce e asa de grav cat sa nu poti alege un cacat de loc intr-o cacata pe ea de zi si sa spui "Aici vreau sa fie!Ne vedem in x ani!".Dar serios, nu-i nimic.
-Ana, nu poti sa stii niciodata ce-o sa se intample. Nu poti sa stii ce va fii!
-Tocmai de asta! Tocmai de asta iti cer o promisiune de felul asta. Pentru ca e o garantie fara a fi o garantie, pentru ca nu inchei intr-un mod mediocru si fad si totusi sfarsesti, pentru ca universul nu se va pune cu curu-n sus facand tot posibilul sa-ti ingruneze tie existenta si puterea de a-ti tine o promisiune, care crede-ma de multe ori e mult mai mica decat efortul necesar unui om sa poata face o promisiune.
-Normal ca o sa ne vedem , dar o sa ne anuntam dinainte o sa vedem cum si cand putem.
-Dumnezeule!Te rog frumos taci si incheiem discutia asta!
-Bine.Daca vrei sa te superi n-ai decat.
-Totu' e asa de simplu, nu?!Nu-mi convine , ma supar, ne certam , tu n-ai nicio vina si gata....Crede-ma e in regula.
-Ce vina am eu cand tu ti le cauti si tu-mi ceri sa-ti promit asa ceva!?
-Gata! Vorbim despre altceva!Chiar nu am chef de impartit vina iara si chiar nu vreau sa-ti reprosez ca-mi rasuna in cap numai vorbele fratiorului meu drag care-mi spunea:"Niciodata nu e vina lor!E vina ta pentru ca nu trebuie sa te astepti la nimic de la nimeni."
-Bine.
-Bine...

...Tacere...In mintea mea canta Vivaldi si Bach il slavea pe Dumnezeu, in mintea lui un lant intreg de rationamente il ducea la concluzia ca sunt mult prea rasfatata si vad lucrurile mult prea tragic.E imposibil de inteles cum pentru unii oameni calea de mijloc nu e o alternativa.

se canta vivaldi. m-am oprit sa ascult.
m-ai tras dupa tine. n-am vrut sa merg. m-ai luat in brate si m-ai sarutat pe frunte...
- acum vii?!
-haide...

hoinarim de-a lungul si de-a latul zilelor...

-da-mi si mie tigarile!
-mi-ai promis ceva.
-te rog!
-cacat! o sa te omori intr-o zi.
-si te iau si pe tine cu mine....hai! uite cum facem! tu imi dai tigarile ca sa nu ma intind eu dupa ele si promit ca daca aflu ca am cancer pulmonar ma duc si joc ruleta ruseasca.
-pe langa faptul ca e o absoluta ineptie ce spui mi-ai mai zis o data ca asa vrei sa mori deci nu inteleg cum chestia asta imi aduce mie un castig.
-mereu : mie ce-mi iese!?
-poftim!?
-vreau tigarile , ma!
-doamne! ia-le si taci naibii!
-sarumana....moartea mea n-o sa-ti aduca tie niciun castig.
-hai, esti mahmura si aberezi.fumeaza si taci.
-...avem cafea?
-daca ma duc sa iau.
-si te duci?
-nu.
-...
-nu incepe!
-bine. o sa merg eu.
-ce-ai facut aseara pana la urma?
-....ti-aduci aminte cofetaria aia pe langa care treceam in fiecare zi cand veneam acasa?
-nu stiu ...da. cred ca da.de ce? acolo ai fost aseara!?
-nu stiu daca am intrat vreodata acolo, dar bine nici nu cred ca am vrut in mod deosebit....am intrat vreodata ?
-noi doi?...nu-mi aduc aminte.
-in fine!tu, in schimb, de fiecare data cand treceai vedeai o alta si o alta prajitura si te hotarai ca atunci cand o sa intri o sa-ti iei si aia, si aia, si aia si tot asa faceai o lista lunga in fiecare zi....
-te rog eu...
-ai bifat ceva vreodata?
-chiar n-am chef de "filozofiile" tale acum. si stii ce!?vorbeasti ca o cretina!si probabil mai esti inca praf!si chiar n-am chef sa aud ca tu ti-ai bifat lista pana la ultima dorinta , iar eu nici nu m-am apucat de prima. stii ceva chiar vreau sa taci!
-...vroiam sa zic sa mergem la o prajitura.
-incredibila!
-unde pleci acum!?....ma duc sa iau cafea mai incolo.
-bine!
-...doamne!diferenta nu e ca au m-am apucat sa bifez , diferenta e ca eu n-am avut niciodata o LISTA!
-TACI!
-....ce prajitura iti iau?
-vrei sa manaci ceva?
-nu...vreau sa beau cafea.
-hai ca-ti fac un nes.
-hai ca vin cu tine.

-de unde stii unde am fost azi noapte?
-n-am zis ca stiu unde ai fost azi noapte.
-dar stii.
-....mi-au spus.
-"ei" vorbesc cam mult , nu?
-depinde.
-...si esti suparat?
-ar schimba cu ceva daca as fii?
-poate s-ar schimba ceva daca ti-ai da seama si de ce esti.
-n-am zis ca sunt.
-dar esti.
-esti majora faci ce vrei. nu-s tactu!
-vezi? esti.
-si daca ti-as spune: da sunt! si daca ti-as spune ca stii prea bine de ce! daca ti-as spune ca as vrea sa stai noptile aici si nu sa pleci! daca ti-as spune ca imi vine uneori sa te omor cu mana mea te-ai gandi macar de doua ori inainte de a face asta inca o data!?
-....pune-mi doua lingurite de zahar.

...ca o tarfa intr-o lume fara trotuare.

everything is hotter down south

This here song is from back in the day
Nineteen-hundred and sixty-two
My woman put my black ass out in the cold
I said, "baby why you leavin'?"
She said, "our love dun gone cold."
Oh, i waded through water and i waded through mud
Till i come to this place they call the bucket of blood

You know that bartender gave me a dirty look and a dirty glass
I said, "say muthafucka do you know who i am?"
He said, "hell no nigga i don't give a goddamn."

I reached down in my pocket and pulled out my shiny .44
Shot that muthafucka twice
He hit the goddamn floor
'bout that time you coulda heard the drop of a pin
That's when that bad muthafucka billy lyons walked in

About that time a pimp eased up and turned out the lights
That's when i had ol' billy lyons dead in my sights
When the lights come back on ol' billy gone to rest
I put nine of my bullets in his muthafuckin' chest!
Yeah!

***samuel jackson's MOTHERFUCKER could stop a bullet!!!

asa merg lucrurile in Paradis...

mi-a povestit de prietenul sau: fusese ziua lui, ii luasa o sticla de teacher's -preferatul lui- si l-a sunat. era in vizita cu un alt prieten la un alt prieten. nu l-au chemat: nu putea merge acolo, nu era invitat . l-au lasat balta. l-au ranit atat de tare incat si-a inecat intreg amarul in sticla de whiskey nu inainte de a anunta ca va deschide cadoul noaptea de unul singur.
mi-a povestit despre celalalt prieten al sau: il iertase, il pusese la munca si se razbunase. de ce il iertase?- nu era ziua lui.era de-ajuns?-nu.deci de il iertase pana la urma?-bause de la ora doua dupa masa si era ca sa zicem asa in termeni tehnici : muci.aha!deci de-asta. nu. atunci? era singurul lui prieten care ii inapoiase cu o vara in urma pana la ultimul cent. aha!si totusi ajungea? cine eram eu sa raspund!?nici macar nu eram eu cea care intreba.asa ca de ce il iertase totusi?! era singurul lui prieten.aha!
mi-a luat o cafea: poate nu dormisem bine si de-asta eram asa inerta. mi-a luat si oa pa pentru ca paream ca am nevoie de revigorare. mi-a luat si-un coniac. asta a mers la tinta.
au venit si alti prieteni. mi-au vorbit despre plecare si tren , aveau cusete si ii costase ceva drumul pana la baia mare- nu orice lucru dureaza 14 ore.ce-o sa faca cu mancarea? -n-au vagon restaurant. o sa-si ia din gara. peste tot se scuipa in mancare dar la green garden aveau salate. aha.era un singur loc si ei erau doi si bacul era inca in iunie pentru ei si pentru mine. aha.
au scos cartile. le-am batut si-am jucat.
s-a terminat, ne-am ridicat si-am plecat.
si apoi mi-ai spus ceva si stiu ca n-ar fi trebuit sa uit ce. imi amintesc ca ma dureau ochii de la prea multa lumina , imi amintesc ca am strigat si apoi am plans cum fac de obicei. imi amintesc ca ai zambit si-mi amintesc ca m-ai iertat pentru ca eram eu.

...asa stau lucrurile in Paradis

acolo cad pietre in fantana seaca.
acolo am vazut lumina si tot acolo m-a gasit intunericul, acolo am suras sau am ras, acolo am lacrimat sau am plans...
acolo am inteles totul si apoi am uitat ca intelesesem. acolo m-am intrebat , mi s-a raspuns, mi s-a parut ca are sens si apoi am uitat ce intrebasem.
acolo am cerut tot si n-am primit decat mai mult, acolo am incercat sa ma conving de ceva si am incheiat prin a ma convinge cu tarie de nimic.
acolo m-am cautata pe mine, m-am gasit mereu prin alte parti si intoarsa inapoi m-am pierdut iara.
acolo mi-am dorit fericirea , am gasit-o mereu altundeva si intoarsa inapoi acolo am pierdut-o.
tot acolo am murit, tot acolo m-am nascut din nou, acolo am pus mana pe carbune si am bagat-o in foc ca sa castig sau sa pierd nu ca sa simt ca ma arde...
acolo am auzit pentru prima oara linistea si acolo am strigat eu zgomotul si furia sa omoare amintirile si plictiseala.
acolo am castigat si am pierdut pana cand ramasesem ultima care juca si atunci m-am omorat pe mine, dar de data dracu n-am putut sa ma inving.
acolo m-a pupat mama pe frunte si mi-a pus tata mana pe umar.
acolo m-a facut dumnezeu cu stea in frunte si mi-a pus dracu mana pe umar.
acolo am fost o perversa alintata de univers si mangaiata de soarta. acolo am invatat sa renunt la caldura si la bine pentru a deveni sclava in templul sfant al viciilor.
acolo am auzit pentru prima data pe cineva blestemandu-l pe dumnezeu pentur ca pusese sabia in mana muritorilor. tot acolo l-am blestemat si eu din acelasi motiv
acolo mi-am faurit reguli pentru a avea ce sa incalc, acolo am inteles ca trebuie sa fii si nu sa pari ca sa ai totul si sa ramai cu nimic.
acolo nu am cladit nimic si am daramat tot ce-au construit altii,acolo am apasat pe clape si-am zgariat pe hartie, acolo m-au gasit blaga si arghezi si rousseau si murakami si hesse si exupery. acolo ma gasesc si azi, dar nu pentru mult timp.
acolo unde padurea s-a contopit cu desertul..
acolo unde a murit mitul si s-a prefacut in fantana.

pentru ca altceva ar fi doar o prostie ....2

I don't wanna be the one that's chasin' you round the town.
I don't wanna be the guy that's wonderin' when you put me down.
I'm here if you want me,
I ain't gonna push and shove
'cause baby all i really want to be is:
balls deep in your love!

I feel like you hang out with guys that you say are friends,
But when you start drinkin' I can see that it all depends.
But I don't mind 'cause you see: my game is tight as a glove
And I can find another woman who wants me:
balls deep in her love!

pentru ca altceva ar fi doar o prostie...

I'm a time bomb tickin'
I'm a man on a mission
I'm a bomb with a short-ass fuse
I got a hundred-dollar bill
And when I dress to kill
I wear my blue suede shoes

And my mama said
The day Elvis died
She prayed that his soul would stay alive
And I believe
Prayers come true
Hollaback, baby, how 'bout you?

I'm the real thang
This ain't a pony show
I'm here to rock the mike
Hollaback, baby, lemme know
I'm the real thang
Ain't no question about it
And I'm gonna stand up and shout it
From every stage I sing!

caci eu iubesc si ochi si buze si morminte...

ADAM...

ma privea cu ochi care radeau si plangeau deopotriva de frumos, umbriti de gene lungi si negre care sa le culeaga lacrimile sau care sa le prinda scanteierile in zborul lor fugar.
nu avea accea privire oachesa sau apriga,dar avea o privire limpede si adanca de claritatea celor mai dureroase adevaruri si a celor mai cutremuratoare trairi. in ochii ei citeai ca intr-o carte deschisa dorinta, setea, bucuria, fiorul, furtuna sau durerea.
arareori ochii ei nasteau luceferi mari ca niste faclii ce durau o secunda, dar curpindeau in esenta lor fiecare nuanta, fiecare fir, fiecare modulatie si fiecare tresaltare a sentimentului care le dadea viata exprimandu-l cum niciun cuvant sau dealtfel nimic altceva nu ar fi putut, de limpede , de complet , de sincer.
iti putea cere totul cu o singura privire, se putea oferi intreaga cu ochii mari si migdalati umbriti de gene lungi si negre...
te putea distruge sau se putea preda deopotriva de usor cu o singura privire. te putea uri sau teputea iubi, te putea bucura sau te putea intrista, te putea damna sau te putea salva cu doar o privire.
un lucru nu puteau face ochii ei: nu te puteau minti.
un lucru avea mai presus de privire: zambetul.cu el putea cuceri si invinge, cu el dezarma sau incuraja, cu el ingheta sau invia pe cei morti.
cu un zambet putea obtine totul, cu un zambet putea darama cele mai puternice ziduri si cu un zambet patrundea pana in inima celor mai fortificate citadele.
cu un zambet cerea si primea totul. cu un zambet daruia ce avea mai de pret,cu un zambet patrundea in tine si tot cu un zambet te parasea golas si trist.
cu un zambet soptea cele mai dulci taine, cu un zambet batjocorea,cu un zambet era copila, cu un altul devenea femeie,cu un zambet imbia si cu altul dezgolea,ca un zambet studiat si lasciv sau unul sincer si naiv.
zambetul ei vesnic mintea.

EVA...

ma privea si pentru prima data nu-i puteam sustine privirea. atunci am inteles ca nu ma privise cu adevarat niciodata pana atunci.
si nu ma privea el; de dincolo de ochii care niciodata nu rasesera, in care vesnic vegheau doua scantei permanent lucide-marturii ale celor mai nobile si inaltatoare idei, omagii ale ratiunii pure si ale iubirii pentru nimic altceva decat pentru intelepciune, de dincolo de ochii in care nu stralucise vreodata trairea , sentimentul sau sublima lor efemeritate si care rareori straluceau ca doua comori pretioase impaienjeniti de lacrimi, ma privea tot ce era sfant si atotputernic in el, ma privea esenta lui , ma privea adevarata lui comoara: ma privea copilul.
si nu-i puteam indura privirea caci ma subjuga, ma prindea, ma ravasea, ma dezgolea si ma sfasia strat cu strat, fir cu fir pana patrundea in adancuri, cele mai intunecare si pretioase dintre adnacuri, iar acolo copilul lui punea stapanire pe sangele meu originar matern , punea stapanire pe esenta mea. se juca nestiutor cu inocenta demonica a copilului ce scoate pestele din apa pentru a-l salva de la inec.
in privirea lui se intalneau esentele noastre , iar a lui o subjuga pe-a mea, o covarsea, o invingea, o cuprindea toata si-o rascolea pana ce o prefacea in scrum. ma cutremura fiorul pe care-l simteam , ma sufocam zguduita si intranta , ma feream de privirea pe care nu o puteam indura dar era prea tarziu; copilul invinsese .
eram a lui caci ochii acelui copil cuprindeau, cucereau si distrugeau.
un singur lucru il trada: zambetul.
zambea atat de cald, atata de rar si de frumos, zambea cand se simtea fericit sau inteles, zambea cand privirea sa cuprindea ceva frumos, zambea cand inceta sa cuprinda, sa cucereasca, sa divizeze sau sa disece, zambea cand era cucerit.
zambea atat de sincer si atata de rar. zambea doar atunci cand se trada pe sine, zambea doar atunci cand isi renega sangele , zambea doar atunci cand era cuprins, cucerit si invins.

cum am ajuns aici?cand am ajuns aici?pe-acelasi pamant sec, uscat si prafuit...cum am ajuns sa respiram acelasi aer sec, uscat si prafuit. cum am ajuns sa ma sufoc singura in propria mea lume?!
la fel cum am putut sa inchid totul intr-o cutie intr-o clipa, s-o arunc atat de departe si sa-mi las lacrimile sa-mi innece amintirile in uitare.
la fel cum am putut sa fug iarasi disperata.sa fug iarasi de mine, sa fug de furtuna, sa fug ca nebuna, sa pic in genunchi si sa blestem divinitatea pentru minunea mea.
am lasat furtuna sa ma prinda din urma , am lasat vantul sa urle prin mine, m-am lasat inneca de propria mea lume, de prorpiul meu neant, de gustul propriei mele disperari.
imi suna in urechi vuiet surd si-l iubesc si -l urasc deopotriva asa cum ma iubesc si ma urasc pe mine, asa cum te iubesc si te urasc pe tine...si e tot ce pot auzi si e tot ce ma tine aici.
si-am deschis ochii si nu mai erai nici tu, disparusem si eu si peste tot era furtuna , furtuna mea, intensitatea mea, ploaia mea, blestemul, trairea, freamatul , seva, rasul si demonicul meu.furtuna era in mine, furtuna eram eu.
imi dezlantuisem propriul iad si ma lasam inghitita de el si auzeam vuietul si vedeam furtuna si gustam amarul si simteam frigul dar inca puteam sa zambesc...
zambeam pentru ca si asta era viata, zambeam pentru ca si asta era sentiment, simteam pentru ca si asta era traire... zambeam pentru ca eram in iad si totusi traim si fiecare clipa era o minune...
zambeam pentru ca eram acasa.

CU DEDICATIE:
ochi pentru ochi si lumea va deveni oarba . (mahatma gandhi)

sale el sol

-nu plange pentru ca s-a terminat...
-zambeste pentru ca s-a intamplat, nu!?pentru ca e atat de incredibil de usor!pentru ca un final BUN e mai valoros ca unul fericit!cine scrie despre fericire, cine o gaseste si impartaseste asta lumii, cine in toata mintea lui a jucat vreodata o comedie a fericrii nu a ironiei, cine s-a innecat cu dulce si nu cu amar?!ce arta ar supravietii fericirii!? nu?!
-revolatata ca de obicei!...toate sentimentele, draga mea, trec, chiar si durerea. doar ideile raman.
-...ca apa si pietrele.
-da. ca apa si pietrele.nimeni n-a spus vreodata ca va fi usor, dar, tu, nu apartii lumii lor, tu nu poti trai acolo oricat de disperat ai vrea asta.
-....eu nu apartin niciunei lumi.
-e prea devreme sa spui asta.acum doar spui prostii pe care nici tu nu le crezi...asculta-i glasul, asculta-i chemarea si intr-o zi vei ajunge acasa.
-stai.
-nu, copila.acum e randul tau sa stai.fii cuminte, revolta-te cat e nevoie, plangi si mananca pamantul, loveste si loveste-te cat e nevoie si asteapta chemarea,si va veni asa cum a venit mereu. urmeaz-o si te va duce unde trebuie.
-trebuia sa aleg chemarea... dintre toate semnele divine eu a trebuit sa aleg chemarea.
-crezi ca tu, ai ales chemarea?!
-da...inainte sa ma nasc am ales sa aud, nu sa vad,nu sa ating sau sa miros. am ales sa aud...
-si atunci de ce renegi o asemenea alegere?
-...va veni curand?
-stii sa-ti raspunzi la asta.si singura....ai grija de tine!

.....stiam ca va veni cand trebuie, dar plecase inainte sa apuc s-o spun....

se apropie...

-n-am zis niciodata ca va fi usor.
-...de ce faci asta?!spune-mi doar atat: de ce faci asta?
-pentru ca jucam dupa regulile tale.
-astea nu sunt regulile mele!
-stiu,dragule,ca nu par a fi regulile tale si-ti spun si de ce: pentru ca atunci cand le-ai impus ai uitat ca ai vrea sa fie respectate doar atunci cand iti convine.
-...esti incredibila!
-nu....nu e vorba de asta. nu e vorba ca nu discern lucrurile care-ti fac rau, nu e vorba ca actionez dupa instinct si te ranesc, chiar nu e vorba despre asta. ceea ce te deranjeaza e ca desi ai vrea sa ma acuzi de multe ori de lucrurile astea stii in sinea ta ca nu te-am ranit niciodata, nu te-am facut niciodata sa suferi sau sa plangi sau macar sa-ti para rau atunci cand nu jucam jocul dupa nicio regula... ai preferat sa spui ca inainte regulile erau ale mele si te-a deranjat atata de tare incat ai impus tu unele noi in locul altora care n-au existat doar ca sa te poti agata de ceva. ei bine : iata-ne!agata-te....
-..stai!
-nu pot. ne vede lumea.

"nu pot vorbi atunci cand ma doare...pot doar scrie."

narcis si gura de aur

despre esenta, adevarata gasire de sine, despre libertate,euforie, viata si parfum de madona...despre diferente si 'arta" de a trai departe de cei pe care-i iubesti mai putin decat iti iubesti libertatea sau viata.

Dar eu iti spun: acestea sunt literele cu care a scris Dumnezeu lumea.