XXI

m-a trezit telefonu' din reveria mea introspectiva: era vlad.
-ce faci , ma, navlegule?
-unde esti?
-pe la benzinarie.fumez si eu o tigare.de ce?
-astepata-ma ca vin acu' si incearca sa nu dai foc la nimic!(si-mi inchide inainte sa apuc sa-i spun"muie!")
il asteptam cumva revoltata si oarecum nedumerita, tot asa vene si el spre mine.
-ce faci , navlegea!?te-a dat si pe tine afara!?( ma privea cu aerul ala al lui de "pui o intrebare prosteasca!")bine am priceput! ai cerut voie la baie si-ai plecat...apare inevitabila intrebare: de ce?
-ce e cu tine?( imi baga privirea aia de prieten bun si iubitor care-mi vrea binele, dar se simtea aroganta calmitatii cu care ma intrebase asta)
- ce sa fie cu mine?!( nu stiam exact la ce se refera si sincer ma cam cacasem pe mine de frica- se dusese pe pula toata impasibilitatea mea)
-ce dracu e cu tine de faci asa!?chiulesti tot mai rau si te-+nteleg ca te doare-n cur de matematica si te pisi pe fata lu profu' ( ma cita) da' ai deja un 2 si-un trei ce pana mea faci!?sa stii ca mai si dam bacu' la materia asta!
-aaaa! tu la asta te refereai!( situatia mea scoalara era ultima chestie la care ma gandeam sau la care m-as fi putut gandi atunci)
-da! cacat! la ce credeai ca ma refer!?
-pula mea , ma!nu stiu!(bagasem vocea aia sclimfosita)la anu ma mut in pula mea nu-mi mai apsa de cacatu' asta de materie si ma pis pe media mea.( nu vorbeam serios si o stia)
-daca e de trecere!
-hai da-o-n pula mea ca nu m-o lasa!( de asta eram convinsa)
-unu la mana n-ai si do la mana eu n-as fi atat de sigur in locu tau. ( stia si el ca minte)
-hai , ma , vlad, ma! vrei sa ma superi acu!?(bagasem vocea aia rugatoare de copil adorabil care nu mi se potrivea deloc)
-nu, ma , fata ,ma!stii ca mi-e drag de tine si stii ca nu vreau decat sa revii odata la realitate. ca nu e asa cum crezi tu!
-da , ma, da! stiu in pana mea!hai la o cafea ca mai avem o juma de ora pana la pauza.
-tre' sa ma intorc.
-lasa, ma! ii spui si tu ca te-ai cacat si te-ntelege ca doar tu ai 9 si 10 nu 2 si 3 ca altii!(o spusesem prea ironic)
-hai ca stii ca nu de-asta te-am luat!(stiam)
-stiu ma , stiu! glumesc cu tine! hai la cafea!
-du-te drauc de navleaga!( radea si el)
-hai ca stii ca ma iubesti.(radeam si eu)
-muie!(radeam amandoi)

uitasem si de promisiunea facuta cu maxim jumatate de ora in urma si calcam din nou cu mandrie in ICE unde schimbu' doi 9 intervalu' inchis 10-12 a.m.) servea cafeaua de dimineata si nu numai.printre baietii veseli abonati din timp la masa din spatele batrului unde se juca vesnicul poker , era si El.
in mod normal as fi strigat: "garda , baaaa!", s-ar fi prosus , panica , agitatie, marea revelatie, glume , injuraturi si iara glume si-as fi intrat si eu cu ei la masa ( intr-un final) , dar n-am facut-o. venisem pentru altceva.
-ia si tu, navlegea, o tigare.
-vreau sa ma las.(i-am bagat privirea plina de neincredere a luat tigarea , a aprins-o si asa au inceput discursurile)nu vreau sa ma crezi dusmanu' tau!stiu ca nu suporti sa-ti dicteze cineva viata , sa-ti spuna ce sa faci si stii ca am respectat intotdeauna asta la tine asa ca ceea ce-ti spun ia-o ca pe un sfat , o rugaminte a mea la tine .oricum o sa faci tot ce stii tu , da macar de dragu ' meu gandeste-te la ce-am spus.
-stii ca sunt orgolioasa vlad.
-stiu! crede-ma ca stiu....da' duci o lupta pe care n-ai cum s-o castigi . e aiurea ce vrei tu sa faci! nu exista eroisme la 17 ani! eroismele le faci cand esti pe cracii tai asa ca nu mai incerca tu sa le dovedesti cat esti de tare si de puternica si intangibila pentru ca ii inversunezi sa-ti demonstreze contrariul si tu dai coringente-n toamna nu ei. se pisa pe moralitate toti ca si tine dealtfel!(vorbea de profesori si de atitudinea mea sfidatoare, aroganta si de multe ori obraznica care pe un profesor cu oleaca minte in cap il scotea din sarite mult mai rau ca un retardat care-l scuipa in fata sisi-si baga pula-n masa in timp ce arunca cu creta prin clasa- asta o invatasem pe pielea mea-)
-ai dreptate! stiu ca ai dreptate! dar uite am pachetu' de tigari in dreapta mesei si bricheta in stanga. niciodata n-o sa mi le pun central in fata!intelegi!?am invatat ca a fi ori foarte pesimist ori groaznic de optimist nu te compenseaza transformandu-te intr-un om realist! din contra! te dezechilibreaza! drumu' meu n-o sa fie niciodata "drept inainte!" o sa fie mereu in "stanga" sau in "dreapta".
-iti inteleg filozofia de viata.crede-ma ca te inteleg.dar! nu vad ce legatura are asta cu ceea ce ti-am spus!?
-vrei sa echilibrezi o dezechilibrata imorala si licentioasa!
-sa stii ca esti mai mult pesimista decat realista!
-stiu. nu vorbeam de mine neaparat ...

azi.

am invatat azi ca a fi ori foarte optimist ori foarte pesimist nu compenseaza in a te face un om realist. din contra! te face un om dezechilibrat.
am realizat azi ca niciodata nu voi sta cu berea si cu paharul central, in fata mea . berea va fi in dreapta si paharul in stanga( sau invers). la fel si tigarile mele si bricheta, caietu' si cartea, prietenii si familia, deciziile pe care le iau si actiunile pe care le fac in sensul asta.
am constientizat azi ca drumul meu va fi intotdeauna" la dreapta" sau " la stanga" , niciodata "drept inainte!" .
dincolo de toate "revelatiile" mele , dincolo de tot dezechilibrul ce se naste din ele si ma caracterizeaza in absolut orice as face exista si oameni care pot scoate tot ce e mai bun din mine , la fel cum exista si aceia care intotdeauna vor scoate tot noroiul,mocirla si mahalaua din mine....(nu exista nimeni care ma poate face sa le arat pe amandoua, inca!)

sa nu se inteleaga gresit! sunt fericita asa cum sunt si nu m-as schimba pentru nimic in lume. asta sunt! asa ma caracterizeaza si atata timp cat voi iubi viata si libertatea si tot ce prin subiectivitatea mea e frumos si merita, atat timp cat voi putea asterne pe hartie ganduri si trairi , atat timp cat voi fi ascultata si auzita , atata timp cat linii subtiri si carbune negru vor naste din alb imaculat "incantari" vizuale , atata timp cat respir si traiesc si rad si plang imi iubesc viata! si nu ma voi schimba decat in ceea ce EU consider ca e bine!

sa revenim deci la prima categorie de oameni mai sus mentionata pentru existenta carora ii multumesc divinitatii! ii multumesc pentru sansa de a-i cunoaste, de a-i avea langa mine si de a-i iubi!azi ii iubesc mai mult pe lia si pe vlad.
o iubesc pe lia pentru ca ma face zi de zi sa ma cunosc tot mai bine , pentru ca vorbeste aceeasi limba cu mine si orice i-as spune oricat de codat, orcat de subtil , oricat de mascat si ascuns , oricat de incet sau oricat de mut ma va intelege perfect. o iubesc pentru ca nu e mereu de acord cu mine , o iubesc pentru ca ma asculta oricat de mult as abera, o iubesc pentru ca imi da puterea sa fiu tare exact atunci cand simt ca nu o mai am, pentru ca ma ajuta sa constientizez singura care sunt limitele si sandardele mele . o iubesc pe lia pentru profunzimea , poetismul si calitalea conversatiei . o iubesc pe lia pentru ca e o artista , e o filozoafa si e in acelasi timp un copil visator si adorabil.si altele...
il iubesc pe vlad(numai prostii or sa priceapa un kkt din asta!) pentru ca e oglinda mea!ma confrunta cu mine : atat cu partile mele bune cat si cu defectele mele. il iubesc pe vlad pentru ca suntem pe cat de asemanatori pe atat de diferiti, il iubesc pentru ca stie de fiecare data ca manifest rautate numai atunci cand de fapt am nevoie de iubire,pentru ca stie sa ma asculte, pentru ca se pierde in sirul ideilor" filozofice" la fel ca si mine , pentru ca sutem ca doua planuri concurente: ne intersectam intr-o infinitate de punte , dar ne si despart o infinitate de punte ( o ard in termeni matematici:)) ), pentru ca stie deopotriva sa ma critice si sa ma aprecieze, sa ma scoata din sarite si sa ma faca sa rad , sa ma certe si sa ma ia in brate. il iubesc pentru ca stie sa treaca de ambalaj si sa ajunga la eu cea bruta , fara ascunzisuri , fara ocolisuri. il iubesc pentru ca cedeaza si face compromisuri doar pentru a ma face fericita , pentru ca ne mistocarim doar din afectiune pura si pentru ca dincolo de toate astea ma respecta asa cum il respect si eu pe el.si altele...

nu doar pe ei ii iubesc ( sa nu te superi :X) dar AZI pe ei doi ii iubesc cel mai tare!

fair ain't what I really need

postarea cu numarul 100 e inchinata unui cantec pentru amalgamul din mine!!!
... eram in masina mi-era frig , sete si somn. ma scarbise iara cu comentariile de prost gust , cu ironizarile" celor multi si inferiori" care au ajuns mai departe ca el , cu aerul acela de om care si-a ratat viata si vesnica nemultumire a "personalitatii" aleia a lui duhnind a batranete,greoi, scarba, iluzii desarte si sperante moarte.
imi taiase a mia oara "aripile" si-mi secase compasiunea.imi omorase zambetul si transormase a milioana oara primavara care izbucnea pe nesimtite inviorandu-mi toata fiinta in iarna rece, pustie si grea.
asa priveam in gol incercand sa-mi stapanesc dorinta febrila de a urla si de a-l lovi pana cand nu as mai fi avut eu putere sa ma ridic. priveam luminile cum fug si imaginile care-mi treceau prin fata erau si ele in ton cu irna din mine....ar fi avut farmec daca ma lasa in primavara mea.atunci a inceput:

This town is colder now, I think it's sick of us
It's time to make our move, I'm shakin off the rust
I've got my heart set on anywhere but here
I'm staring down myself, counting up the years
Steady hands, just take the wheel...
And every glance is killing me
Time to make one last appeal... for the life I lead

Stop and stare
I think I'm moving but I go nowhere
Yeah I know that everyone gets scared
But I've become what I can't be, oh
Stop and stare
You start to wonder why you're 'here' not there
And you'd give anything to get what's fair
But fair ain't what you really need
Oh, can u see what I see

They're tryin to come back, all my senses push
Un-tie the weight bags, I never thought I could...
Steady feet, don't fail me now
Gonna run till you can't walk
But something pulls my focus out
And I'm standing down...

Stop and stare
I think I'm moving but I go nowhere
Yeah I know that everyone gets scared
But I've become what I can't be, oh
Stop and stare
You start to wonder why you're here not there
And you'd give anything to get what's fair
But fair ain't what you really need
Oh, you don't need
What you need, what you need...
Stop and stareI think I'm moving but I go nowhere
Yeah I know that everyone gets scared
But I've become what I can't be
Oh, do you see what I see...

iar ei nu vad ca am nevoie de ei ...ei nu vad ca nu mai am puterea sa trec peste glume si greseli ca nu mai am puterea sa iert si calmul si rabdarea si compasiunea din mine seaca...si ca vreau sa ma lase sa-i iubesc .doar atat! si cata nevoie am de asta!dar pun ziduri si bariere si sunt nefericiti dincolo de ele, iar eu nu mai am puterea sa trec peste asta ...eu nu mai am puterea sa mai ajung dincolo , nu ca sa sec iara! dar ei nu vad! si n-o sa vada!

ABERATII mohorate care suna bine:))

XXI-parca

putina inteligenta cu care ma inzestrase divinitatea(si pe care nu am contestat-o niciodata din falsa modestie pentru ca nu-mi statea in fire ) ma determinase sa deid ca cel mai bine era sa-l evit pe tibu cateva zile, fara a exclude vreo clipa o impacare pe cat de ipocrita pe atata de iminenta(asta nu insemna altceva decat sa evis o vreme ICE-ul , macar pana se racoreau oleaca lucrurile -in cazul lui nu-mi faceam procese de constiinta nu din dezinteres cui pur si simplu petru ca nu aveam , cel putin in viziunea mea, niciun motiv : gresise, exagerase, iar iertarea mea nu avea sa vina deloc usor.totusi ipocrizia impunea ingroparea securii prin contextul sociologic, dar nicidecum reluarea fostei asa-numite prietenii dintre noi doi-in traducere libera : poate ca eram de-o falsitate si prostie impuse de anturaj , dar nu eram dobitoaca si nici orgoliul meu nu m-ar fi lasat in veci sa par), dar soarta mi-a naruit planurile total chiar inainte de aa junge in dreptul usii si a intra la ora de...( nu stiam sincer ce ora aveam si nici nu prea-mi pasa)
tibu statea drept in fata usii vrajindu-mi vreo doua colege( probabil profitand de faptu' ca se afla pe palieru asta). a tresarit cand m-a vazut , dar n-a ramas deloc uimit si nici nu s-a prefacut ca nu am vede semn ca eu eram de fapt motivul real al "vizitei" lui.
am jucat totusi teatru ieftin si prostesc trecand pe langa el fara a-l baga in semaa. s-a pus atunci in fata mea privindu-ma fix in ochi. eu il priveam inapoi cu o indiferenta groaznic de sincera care probabil il si intimida (sigur venise pregatit pentru cu totu' alta reactie de furie dezlantuita)
-tibule, n-am toata ziua!(nu se astepta sa deschid eu gura prima asa ca pe fata lui se citea lejer din ce in ce mai multa derutare)
-daca tot nu zici nimic poti macar sa e dai din usa?!(calmu', stapanirea dar maia les idiferenta cu care ii vorbisem l-au facut sa se piarda de tot -mai mult ca niciodata cum oamenii ca tibu sunt niste prosti- ca sa nu mai zic fiinte slabe , inferioare incapabile de afirmare altfel decat prin forta bruta- foarte usor de citit)
-vreau sa vorbesc ceva cu tine...legat de vineri...
-n-avem ce sa vorbim!lasam loc de "buna", 'ce faci", 'bine", "pa" si nimic mai mult. ti-as spune ca mi-a parut bine dar...as minti( l-am dat frumos din fata usii si am intrat in clasa unde ma astepta una dintre cele mai plictisitoare ore de matematica ale existentei mele de eleva-si nu numai-)
ma asteptam sincer ca faza sa-mi fi hranit macar o particica din orgoliu, dar nici macar nu l-a atins. din contra : pentru prima data imi puneam intrebarea cum pot sa accept zi de zi sa fiu inconjurata de oameni ca tibu si tot pentru prima data compania lor mi se parea tampit de injositoare. dintotdeauna luasem oamenii din jurul meu ca atare devenind cu timpul constienta de cum erau de fapt si cat puteau.nu avusesem pretentii su perioare capacitatii niciunuia si mi se parea ceva natural prezenta lor in universul meu pentru ca ma distrau, ma binedispuneau prin betii, chefuri, poker, weekenduri la munte si nebuniile varstei. si iata-ma pentru prima data contientizand ca ma vedeam regina propriului meu univers inconjurata de aristocratia ipocrita si inteligenta si de groaznic de multi bufoni (categorie din care facea parte tibu) numarandu-i pe degete pe cei pe ii vedeam cel putin la "nivelu' meu".
-ana ,esti atenta?
-poftim!?n-am inteles intrebarea...(minteam dar stiam ca asta il scotea din sarite pe profu' demate mai rau chiar decat faptu' ca nu stiam nimic)
-ai scris ceva pana acum?
-nu. ( nu fusese un "nu " umil , ci mai degraba unu' categoric si arogant).
-ai absenta!iesi afara!
n-am mai comentat nimic , m-am ridicat cu o usoara ezitare gandindu-ma sa-mi iau sa nu ghiozdanu' ( era ultima ora- dupa programu' meu) dar am renuntat pentru ca-i promisesem lu' dirigu si am iesit intr-o liniste si calmitate care nu-mi tradeau decat dezinteres total ( parca am auzit un " mai repede" in timp ce inchideam lenes usa , dar nu l-as fi bagat in seama oricum)
imi lasasem tigarile in clasa, "revelatie" care m-a evervat asa ca am sarit frumusel gardul prin spatele vechiului camin , am cobort frumusel pe straduta stramta dintre liceu si spalatoria de masini , am cotit dreapta si mi-am continuat drumul pana la benzinarie de unde mi-am procurat binemeritatul pachet de kentane. in timp ce imi fumam tigarea , refacand drumu', m-am intrebat de ce dracu' am ocolit atat cand puteam foarte frumos sa sar poarta de la intrare si sa-mi iau tigari de la alimentara de peste drum .
era mai mult o intrebare retorica : stiam foarte clar ca nu erma in apele mele si pentru cei care ma cunosteau foarte bine ( foarte putini dealtfel) era evident efortul meu de a ma comporta "normal".

alta continuare

-marieeeeeeeee!cu maioneza, da!?
-da,ma!
-asa!...si cu ketchup dulce, da?!
-da.ma! mai taci dracu!
era tibu tipand pe fereastra de la etaju' doi pana jos la magazinul de la poarta liceului unde marie ii cumpara probabil obisnuitul hamburger din pauza mare. il auzeau de pe deal toti cei care mancau tigari in alea 20 de minute de libertate si nu m-am putut abtine sa nu-i observ reactia de trasarire, mai mult dureroasa decat uimita, a lui katy care era langa mine la usa de la cabinet asteptand si ea aceiasi scutire medicala salvatoare.
evita sa vorbeasca cu mine ( probabil aflase si ca "statusem" cu tibu inaintea" izbucnirii mele vulcanice" dar, ceva o impiedica sa nu mai discute cu mine deloc.) ma obisnuisem cu tacerea penibila dintre noi doua si cel mai probail indiferent din ce punct de vedere ar fi abordat subiectul i-as fi taiat-o scurt cu" katy, stii ce?! eu ma duc la o tigare!".
nu aveam de gand sa ma obosesc sa-i explic cat de proasta fusese a mia oara pentru ca ii "oblojise ranile" prin ploaia de injuraturi fara sa primeasca macar un cacat de "multumesc' trantit in vant( chiar si dupa trecerea starii de ebrietate). nu aveam de gand s-o injosesc reamintindu-i ca tibu le luase pe toate la rand , mai putin pe ea ( probabil isi daduse si pana si bou seama ca asta ar transforma dintr-un ghimpe in coaste intr-un ghimpe in coaste de doua poate chiar de trei ori mai mare-incepusera ,de la o vreme, sa priceapa si ei ca pizda cere sacrificii- ).constiinta nu-mi facea nici macar o mustrate vis-a-vis de faptu ca "statusem" cu el in conditiile in care stiam foarte bine ca ea il iubeste si nici n-avea de gand sa-mi faca prea curand si nici macar nu ma asteptam ca navleaga sa priceapa ceea ce ii impartasisem...intr-un fel regretam ca dracu ca impartasisem o astfel de lectie de viata( caci pana la urma, pentru mine, putea trece chiar drept una dintre cele mai mari intelepciuni ale vietii) cu o persoana atat de incapabila sa priceapa nici cea mai mica parte din intelesul ei. ceva din mine vroia din rasputeri sa strige" proasto!uita-te la tine!" si nu constiinta sau faptu' ca ma simteam cu musca pe caciula ma opreau s-o fac, cat dezinteresul total de care era cuprins intreaga mea fiinta luni la ora 11 dimineata.
ea parea in schimb nedumerita nu stia daca nu o fac proasta sdin cauza" vinovatiei" mele , a proceselor de cosntiinta sau pentru ca efectiv mi se rupe(caci nici o traire nu o tradam mai usor si mai imediat ca dezintelesul total: aveam o privire usor incruntata , dar total pierduta in spatiu, buzele mele faceau un bot usor arogant si total impasibil,iar fumul de tigara intra si iesea cu o regularitate aproape matematica exceptand pauzele neobisnuit de lungi pe care le faceam lasand indiferenta tigarea s" sa se fumeze singura". asa arata porteretul meu in clipa aia!)

dar dezinteresul meu total in aceea dimineata nu venea de la sine. din contra! venea din mine ca un mecanism automat de autoparare( pe care mi-a luat multi ani sa-l construiesc). venea ca sa ascunda senzatia de sec si golul de mine decare nu putusem sa scap.
ma intritstase cumva amintirea lui viciu pentru ca ma fortase sa-mi amintesc de clipele frumoase mai mult decat de "procesul de vindecare".ma jurasem pe mama( nimic nu era mai sacru pentru mine si asta e unul din putinele lucruri care nu s-a schimbat pana azi) si aiurea si total aberant dar, chiar pe copilul meu nenascut( ala pe care in urma cu un minut abia aflasem ca nu il am) ca nu o sa mai pic in genunchi (la propriu sau figurat) in fata lui sau in fata oricarui alt nenorocit pe care voi avea ghinionul sa-l intalnesc!
si a durut ca dracu si a parut o vesnicie dar a venit si soarele dupa furtuna ....imi promisesem sa nu uit o clipa cat de greu imi fusese asa ca asta , anturajul si mediul in care cresteam ma transformasera incet dar sigur in ceea ce afisasem in acel weekend la munte: total opusul" fetitei" pe care o viseaza un smecheras, dar o "fata" pe care numai un smecheras o mai putea aprecia.
insa era cazul sa-mi revin si sa incerc sa dau de mary, nu de alta dar trebuia cumva sa aflu ce patise frati-miu si totusi ceva imi spunea ca inca nu se poate : ca golul ala fusese acolo dintotdeauna dupa plecarea lui, doar ca acum il vazusem si il simtisem mai clar ca nuiciodata ...si acelasi "ceva" imi spunea ca nu o sa-l pot umple niciodata singura) si totusi acum era cazul sa -mi aleg de ce boala suferisem la pat 3 zile , 4 chiar! am spus total la deruta "febra aftoasa" ca sa zic si eu ceva si nici nu -mi amintesc daca doctorita a ras sau nu de mine , tot ce stiu e ca am lasat-o e katy in urma cu aceiasi stare de nepasare acuta si m-am indreptat spre cancelarie cu acelasi mers greoi de om total sictirit de viata.

cum m-am certat cu bo$$u nu-mi amintesc si practic nici n-are importanta.imi amintesc in schimb incercarile total esuate de a o suna pe mama( probabil pentru ca mama era intr-o sedinta) si capitularea lui nervoasa, nu inainte de o ultima amenintare cu exmatricularea -bineinteles!la urmatoarea abatere!-
-sa vad atunci cand se va trezi cu foaia de exmatriculare in mana daca o va interesa si pe ea de soarta ta!
nu vazusem pe moment ca nu-mi luase scutirea medicala (fapt ce denota ca n-avea de gand sa aprobe motivarea absentelor mele asa ca am rezolvat-o cu dirigu'-on calm si cu tact)
-lasa!stai linistita nu-ti fa, tu, probleme cu absentele...si oricum pana maine ii trece si chiar daca nu vorbesc eu cu el....
-nu stiu cum sa va spun ca nici nu-mi faceam.
-totusi ..stai si tu, cuminte. macar saptamana asta!
-bine , dirigu!
nu minteam ( cel putin nu in momentu' ala) .gandul asta mi-a adus pentru o foarte scurta secunda un zambet undeva in coltul boticului meu usor arogand si total impasibil.