Men should be like Kleenex, soft, strong and disposable. - Mrs. White, (Clue 1985)

Despre barbati n-am putut vorbi sincer niciodata.Asta pentru ca fara sa vreau am dat intodeauna impresia ca sunt versata...adevarul, ei bine... il stiu doar cei care au vrut sa-l afle.
Am fost una din acele fete care de tinere visau sa-si castige independenta, sa-si faca singure traiul si banii, sa nu depinda de nimeni, dar asta doar pentru ca n-am posedat niciodata aceea frumusete romaneasca , sau ceea ce tanarul baiat roman ar considera frumos.
Bineinteles ca am crescut si m-am schimbat ajungand la ceea ce barbatul bine trecut de 20 considera frumos si brusc m-am trezit ca nu m-ar deranja sa aiba un barbat sau mai multi grija de mine toata viata.
Dar barbatii care au aproape dublul varstei tale n-o sa-ti promita niciodata mai mutl decat o siguranta temporara si o farama de imagine paternala pe care fetitele ca mine o cauta si de care se indragostesc (sau asa e in capul nostru) cu adevarat.
Si-am mai crescut si de atunci si am prins gustul pentru ceea ce femeile sunt numite curve si barbatii sunt respectati si invidiati.Am prins si eu gustul jocului astuia stupid.Uneori sunt ca betivii care joaca sarba pe hora romaneasca...ma pierd pe moment ca sa ma trezesc iara holbandu-ma la tavan gandindu-ma ca nu mai am ce cauta aici.Dar asta e sarea in bucate si uneori pui prea multa, alteori nu pui deloc...
Barbatii ar trebui sa fie tandri,puternici si dispensabili...
Unul din prietenii mei mi-a raspuns la o intrebare retorica spunandu-mi ca ma atrag barbatii mai slabi decat mine pentru ca ma fac sa ma simt puternica si are dreptate.Asta stiam deja.Ce nu stiam e ca pot sa ma indragostesc si de asta...nu e un gand care sa ma sperie pentru ca Dumnezeu (oricine ar fi el) stie prea bine ca pe mine iubirea ma poate tine la fel de bine ani, luni, saptamani sau zile...Eu nu fac nimic : doar imi astept urmatoarea dragoste si cand o gasesc sunt vindecata...
Sa fiu sincera nu-mi amintesc cand n-am fost indragostita de cineva, mi-am petrecut ultimii ani intrand si iesind dintr-o iubire in alta, mereu indragostita de cineva.
Ca privind altfel lucruile n-am iubit niciodata sau am iubit prea mult , n-am iubit defapt pe nimeni altcineva in afara de mine sau am iubit pe oricine altcineva in afara de mine chiar nu are relevanta.
In fond am facut mereu ce m-a facut sa simt ca viata asta e traibila chiar daca asta a insemnat lacrimi, pachete de tigari, plimbari lungi si racoroase si depresii...
N-am descoperit nimic despre mine poate doar ca era in care traiesc imi permite sa fac si eu ceea ce face un barbat chiar daca nu primesc in schimb respect si admiratie....
Barbatii trebuie sa fie tandri, puternici si dispensabili.Si noi la fel!

What do you call a dog with no legs? Don't matter what you call him, he ain't gonna come.

Cat despre lucruri inutile pe care le fac ca sa-mi umplu timpul si sa-mi creez iluzia ca traiesc as putea vorbi cu orele.Dar totul face parte din minunata mocirla calduta in care ma scald si eu ca noi toti dealtfel- si pana si ideea asta de tot restul lumii ma face sa ma simt eu mai bine ca pot sa apartin.
Un om pe care il respect azi de dragul vremurilor vechi (si a nu se confunda aici cu respectul reciproc la care nu mai am de mult pretentia) imi spunea candva ca in viata e bine sa incerci sa-i dezlegi de catarg doar pe cei care au o sansa sa se bucure de libertate. Continuarea era inainte de a se lega inapoi de el, dar pe asta m-a lasat sa o descopar singura.
Eu acum aleg sa spun acelasi lucru altfel : suntem precum cainii fara picioare in fata adevarului. Poate sa ne spuna oricum si poate sa ne strige oricat ca nu vom veni merge catre el si sa ne dorim asta din tot sufletul.Cativa dintre noi sunt ciungi si poate ca cativa dintre ei au curajul sa raspunda chemarii, dar drumul asta e atata de anevoios incat ajung si ei sa fie ca si restul : caini fara picioare. Si sa vrea sa mai urmeze calea catre ceea ce doare , dar elibereaza n-or sa mai poata.Si o sa traiasca precum cainii fara picioare sau o sa moara precum precum cainii fara picioare la finele zilei nu mai conteaza.
Spun lucruri de care par a fi extrem de sigura desi n-am nicio confirmare ca sunt adevarate.Da pentru ca sunt un caine incapatanat si rasfatat. Mi-a desfacut cineva lanturile (sau mi s-a parut si asta) si m-am bucurat de libertate dar n-am putut fi niciodata dresata.Ori Dumnezeu -oricine ar fi el- mi-e martor ca n-am sa merg pe calea catre ceea ce eu consider adevar nici daca mi se promite paradisul vesnic.Ca atare m-am legat la loc ca e mai sigur asa.
Si toti facem asta...ca femeile care se indragostesc de gandul de a schimba un barbat (si au impresia ca s-au indragostit de barbat).Ce parca eu n-am facut asta!?Parca eu nu m-am simtit niciodata mare si rotunda si puternica- mai ales puternica- numai la gandul ca pot schimba un barbat.Eu izbavitoarea de sulfete! Maica Tereza! Si-am schimbat un cacat!La fel ca toate celelalte dinaintea si de dupa mine.
Si incercam Dumnezeule -oricne ai fii tu- sa-i izbavim pe cei pacatosi!Si cum ne chinuim noi martirii lu peste prajit sa-i salvam pe altii cand nu suntem in stare sa ne salvam nici pe noi. Si de nu strigam toti canii pe nume!Sa sune cat mai dulce si mai mieros si sa miroasa a izbavire!Dar nici ei nu vin catre noi , cum nici noi nu ne-am duce catre ei.
Asa ca daca ai picioare nu-i striga pe saracii caini care n-au.Mergi catre ei si mangaiei pe cap in liniste si bucura-te sau stai cuminte langa catargul tau, in liniste.
Da ce eu pot?!M-am nascut sa izbavesc.

After twelve years of therapy my psychiatrist said something that brought tears to my eyes. He said, "No hablo ingles."

Terapie...lumea asta nebuna spune ca toti avem nevoie de ea pentru ca e un ald mod de-a face bani catalogand oameni si impunand norme ale normalitatii (bine asta e motivul real; motivul bun e ca nimeni nu poate fi considerat normal).Suntem toti nebuni dar unii suferim de nebunii similare.
Dar sa le lasam dracu de generalitati!Si eu ca si multi altii suntem satuli de ineptii ca general, universal , normal dar discutia asta alta data.
Ca sa raman in tema totusi ...am facut terapie.Toate soiurile de terapie: credinta, habotnicie, rasfat, diciplina militara,psiholog, budism , bioenergie, taoismn.Am avut si eu terapeutii mei: Dumnezeu ortodox, Dumnezeu in general,psiholog,logoped,doctor, guru, maestru,eu.Am facut toate soiurile de terapie de cand ma stiu pentru ca nu am fost ca ceicalti copii, apoi nu am fost ca celelalte fetite, apoi nu am fost ca ceilalti adolescenti, apoi nu am fost ca celelalte domnisoare, acum nu sunt ca celelalte femei.
Dar daca ma intrebi pe mine am fost "perfect normala".M-am jucat cand am fost mica chiar daca nu cu jucarii, am avut inocenta demonica si de asemenea rautatea diabolica a copiilor fata de semenii mei, nu am fost un copil singur:l-am avut mereu pe fratele meu, am crezut si mi-am pirdut credinta, am avut obsesii, am fost indragostita, as indrazni sa spun ca am iubit.Am avut planuri si vise si mi le-am spulberat pe toate. Am sperat si eu ca orice om , am plans si am ras ca orice om , m-am bucurat si m-am intristat, am fost la inmormantari , la nunti si la botezuri.Am citit carti si reviste, m-am uitat la televizor, am mancat , am baut , am barfit, am avut prieteni si i-am pierdut, m-am cautat pe mine si dracu stie ce s-a intamplat.
Inainte de a pleca insa am realizat ca tot ceea ce credeam eu a fi mai special si mai sacru la viata mea era doar o alta forma de terapie.O terapie care a functionat ca toate celelalte; mi-a dictat noi norme ale normalului, a mutat granitele in alte teritorii dar a fost tot terapie.
Am realizat ca maestrul meu nu era un om deosebit, era un om ca toti ceilalti: un om care poate a avut curajul sa infrunte viata si lumea mai mult ca toti ceilalti , dar a pierdut la fel ca toti ceilalti!Dar nu ar fi putut admite asta niciodata!Inainte de a pleca am realizat ca eu si terapeutul cu care lucrasem de un an si jumatate nu vorbeam aceeasi limba, niciodata nu o vorbisem ...fusese totul in capul meu.
Daca mi-a venit sa plang?Da.Daca am facut-o!? Bineinteles ca nu.Daca mai are importanta acum? Ca toate lucrurile care trec la diateza pasiva, timpul trecut : NU.

Remember: Don't Insult the Alligator till after you cross the river.

M-am gandit de foarte multe ori sa fiu sincera sau cel putin sa incerc sa fiu sincera cu oamenii din viata mea...nu chiar cu toti, dar macar cu o parte. Pentru ca asta insemana sa-ti obtii libertatea! Am ajuns la concluzia ca voi fi mereu o lasa si o sclava.
Bineinteles ca de multe ori a trebuit sa fiu pusa in pozitia de a fi invitata sau chiar obligata de conjunctura sa spun adevarul verde-n fata. Bineinteles ca foarte rar am facut-o, sau aproape niciodata n-am facut-o.Nu atunci cand a contat.Bineinteles ca in fata celor care m-au chestionat (si Dumnezeu-oricine ar fi el- mi-e martor ca mereu se gasea cel putin cate unul) am invocat mereu MOTIVUL BUN (si Dumnezeu-oricine ar fi el- mi-e martor ca stiu sa fac din cacat bici cand vine vorba de cuvinte).
Dar ce se intampla atunci cand refuzi in repetate randuri sa fii direct si sincer!?Ei bine ce mi s-a intamplat mie cel putin...am continuat sa ma pierd in itele propriei mele minciuni si din inertie am continuat sa le tes chiar si atunci cand nu era nevoie de ele.Azi nici macar eu nu mai stiu care mai e adevarul meu si cine stie cat din el si pe care am mintit cum (caci Dumnezeu-orice ar fi el- e baiat smecher si nu m-a inzestrat cu harul memoriei- nu ca am avut cu adevarat nevoie de ea mai ales cand a fost vorba de facut noi bice din alti cacati prin 'cu cuvinte").
Si care a fost MOTIVUL REAL : ei bine, nu se stie niciodata cand trebuie sa treci raul. Si niciodata nu se stie de unde rasare un crocodil sa te ajute. Adevarul nu doare, copii!Adevarul insulta! asa ca alegeti sa fiti liber pe partea voastra de rau fara a spera prosteste ca cineva va va ajuta sa treceti din respect-azi asta e o nonvaloare- sau mergeti pe mana crocodililor suficient de binevoitori sa va treaca.
PS: nu sunt nici ei crocodili si nu barci degeaba.

Spovedanie

Trebuie sa recunosc ca uneori sunt speriata-putin spus- moarta de frica. Si mai trebuie sa recunosc ca uneori imi vine sa plang atat de tare incat sa mananc pamantul si sa bubuie totul in jurul meu. Dar ori de cate ori frica imi taie respiratia la 6 dimineata cand ajung inapoi in patul meu mirosind a depravare, de cate ori intunericul ala ma napadeste toata si lacrimile vor sa curga atata de tare si sa se izbeasca de perna, si inima care-mi bubuie de anxietate ma face sa sar din pat si sa-mi aprind o tigara ascult pasarile.
Si cand aud pasarile cantand imi amintesc ca viata merge inainte cu sau fara mine si gandul asta ma bucura, dar ma intristeaza ca exista inca oameni care ar plange daca eu as muri, ca exista inca oameni carora le-ar pasa daca eu nu as mai fii maine, exista inca oameni care ar spune: " Nu a fost ea. Ea nu ar fi fost atat de lasa.", exista oameni care si-ar aminti de privirea mea pana in ziua in care s-ar stinge si suflul lor.
Si nu pentru ei se naste un zambet salbatic si plin de dorinta de a trai pe fata mea. Nu! Sa nu creada nimeni asta! Zambetul ala carnal si aproape animalic se naste din bucurie si din tristete, din faptul ca inca pot simti! Si atata timp cat poti simti acel zambet e o noua reinnoire a pactului pe care eu l-am facut cu lumea asta nenorocita si mocirloasa, a pactului pe care l-am facut ca in razboiul meu cu lumea nici eu nici ea nu va invinge si ca vom ramane, pana cand moartea ne va desparti, legate de curentul care ne poarta pe amandoua in sute de mii de directii si din care si eu si ea alegem mereu ceea ce ni se ofera.
Caci nici eu nu sunt ca lumea si nici ea ca mine dar tot sange curge prin vinele noastre.

And somehow you made me smile

Avea un nume atat de simplu incat i se parea ca joaca teatru de fiecare data cand il rostea.Si era cald si parea a veni de pe taramuri insorite sarutate de ploaie si binecuvantate de zei.Si il astepta cum nu-si amintea sa mai fi asteptat pe cineva de mult timp...pentru cei ce credeu ca o cunosc (deja-vu) e clar ca nu a avut niciodata virtutea rabdarii , iar pentru putinii care o cunosteau era clar ca asta avea sa fie blestemul ei.
Se indragostise de un copil: blond, frumos, cu buze carnoase si ochi albastrii.Ochi cum putini au; ochi in care te afunzi pana in adancuri si din care te elibereaza numai scanteile celor ce poseda "harul Duhului Sfant".Copil dracos cu privirea barbatilor virili care te invaluie si care te dezbraca si care neincetat te inrobeste pe tine si-l face pe el stapan.Ochi ageri si privire taioasa , care straluceu la vederea ei la fel cum stralucesc ochii vanatorului care-si vede prada dupa lungi si anevoioase ore de asteptari.
Dar Adam uita ceva...ea avea un nume atat de patrunzator incat suna a pacat venit de departe de pe taramuri barbare, aride si reci, uitate pana si de zeii pagani.Si nu stia ca ea il asteapta, si nu putea savura placerea nebuna a celui victorios.Si-si chinuia noptile cu veghi lungi sortite zeilor pagani si-unei lumi barbare in care ea era regina, iar el nu putea patrunde. Si intrebarile il chinuiau si pe el cum asteptarea o chinuia pe ea.
Caci si ea avea ochi adanci in care te ineci inghitit de ape, crezand ca luceferii blanzi te vor incalzi acolo in adancuri.Avea ochi cum putine aveau : ochi care minteau facandu-te sa crezi fara sa intrebi si fara sa te indoiesti, ochi intunecati si umbriti ce pareau a deschide o cale catre un suflet sincer.
Si zambet avea Eva; zambet pacatos si imbietor care indemna la pacat si indemna la priviri , zambet taios care reducea la tacere, zambet curat si sincer atunci cand il vedea pe Adam...
Nu se vor iubi niciodata Adam si Eva caci fiecare lupta pentru a-l avea pe celalat si niciunul din ei nu se va darui.
Dar cand se intalneu Adam si Eva erau scantei in privirile lor si foc se-aprindea intre buzele lor si insetati unul de altul incercau sa-l stinga aprinzandu-l si mai tare...
Se iubeau oare Adam si Eva?

Promise this...

Cannah:nu te supara pe mine...nu prea mai pot purta o conversatie cu tine.mi se pare ca as calca in picioare tot ce eram candva -si nu vreau sa sune derajant- dar eu eram altfel...pana nu ma ridic din mocirla asta calduroasa n-am sa mai pot vorbi cu tine : nu o conversatie adevarata.
inca ma intreb de ce canta pasarile la doua noaptea dar am inceput sa rad cu ben la gandul ca lumea asta nu e croita asa cum trebuie.
Si asta e un inceput si pentru el si pentru mine.pentru ca in citadela lui am gasit sprijin...el va putea fi pilonul pe care eu sa il caut atunci cand sunt mult prea in larg ca sa mai stiu de unde am plecat.
el va fi omul din barca care sa-mi spuna ca nu ne misca niciun curent si doar mi se pare ca ne pierdem in larg : )...zambesc acum pentru ca nu cred ca iti mai amintesti: a fost un moment ca multe altele marunte, dar eu zambeam cu privirea spre larg si spatele intors catre a ta gandindu-ma ca nimeni altcineva n-ar putea face asta...nimeni nu ar mai stii sa spuna "acum dreapta, acum stanga, mergem inainte si ajungem la carul cu bere"....si nimeni nu o va mai face poate...
dar imi pun sperantele in Benjamin!daca ma va lasa sa fiu gura lui de aer proaspat atunci el va ajunge sa fie pilonul meu.
si poate am sau poate nu am nevoie de un pilon , dar daca voi darama zidurile unei cetati (n-ai idee cat de frumoasa) atunci imi va da de bunavoie partea mea ...sau voi ajunge sa mi-o iau singura...
javra din mine nu e in stare sa dea fara sa ia...sau poate ca e normal.ma poate invata multe copilul asta frumos care e jumatate treaz cand eu dau buzna speriata in camera lui, si-mi tine capul in poala lui atunci cand plang si chiar daca nu-i spun de ce plang, nu intreaba niciodata: ceva din el intuieste ca e mai mult decat se vede si ca e ceva ce desertul lui nu va putea cuprinde niciodata...
caci ben e desert si nu padure... dar stiai asta deja.
nu am scris prea corect, dar ma intelegi pentru ca o bucatica din tine a avut grija de mine candva si o bucatica din tine a tinut la mine candva...si poate una din ele inca e vie.

pustiu meu e speriat...e fie dependent si se va intoarce sa-i mai dau ce i-am aratat sau e prea speriat ca sa-l mai vad vreodata (cel putin nu printre asternuturi)...i-am dat mult o data si stiam ca asta o sa se intample dar am zis fara sa sune a fitza de dorobanti : "fuck it!"
ray a primit azi o scrisoare de adio de la fosta lui iubita, i-a inmanat-o personal plangand....cum e sa primesti o scrisoare de adio?!cred ca te doare.
te pupa mama. ai grija de tine!

Werther:si uite asa pescarusul johnatan livingston isi da seama ca in mod normal urmeaza sa faca ceea ce s-a facut pentru el...adica sa ofer si eu cuiva ceva:).
am mult de lucru in seara asta,pentru ca am stat aseara pana la 4 si m-am trezit la 12...poate vorbim maine seara.posibil sa te sun daca vrei,pentru ca mi-am reactivat minutele:)

Cannah:da!mi-e dor sa te aud

Cannah:te-ai intrebat vreodata de ce dracu canta pasarile la doua noaptea aici?eu ma intreb de fiecare data cand la eud la doua, la trei , al sase .si mereu cand le aud noaptea ma intreb oare le-am auzit si ziua si efectiv nu mi-am dat seama sau pur si simplu nu le aud decat noaptea?
inainte de a incheia cugetarile profunde uite inca una: eram cu tipa asta romanca (da!simteam nevoia sa articulez ceva in graiul meu) si mergeam spre co-op vorbind ca-n patria mama.cand treceam strada mi se pare ca aud: ce faceti fetelor?
pentru o secunda am crezut ca innebunesc si in mintea mea se nasteau noi ipoteze despre cum as putea eventual sa ma cazez la un sanatoriu trimestrul urmator cand fatuca asta deschide gura si ma salveaza cu un "ai zuzit?!"
era sofer de camion, era ardelean , nu se astepta nici el nici noi, l-am facut sa coboare sa fumeze o tigare cu mine si sa radem ca niste prosti (eu cu el ca tipa asta e prea mironosita) mi-a lasat numaru' lui si mi-a zis sa-l sun oricand trec prin londra :))).I-am zis will do! si am plecat zambind ca mi-am auzit graiul pe ardeleneste in ultimul loc in care ma asteptam....
//
pana data viitoare as putea sa-ti povestesc cea mai nebuna dimineata din cate am avut in casa asta, dar am sa ma rezum doar la faptul ca am fost luata si ridicata in brate de patru tipi diferiti dintre care doi m-au carat in spate pe scari in sus si in jos=)).atat imi ajunge ca sa mor fericita!
te pupa mama ai grija de tine

au fost odata...

Cannah: am observat ca -mi face bine sa-ti scriu ...inca o data iti amintesc ca ar fi bine sa nu-mi raspunzi..de fapt nu vreau sa-mi raspunzi! si chiar cred ca ar fi bine sa nu citesti asta macar pentru sufletul si sanatatea ta:)).
m-am certat cu baietii ieri..discutia a pornit de la un rahat dar totul a explodat vulcanic(doar ma cunosti!)...n-am plans de cand am ajuns aici cum am plans aseara.Ben a venit la mine sa-si ceara scuze, Ray a venit la mine sa-si ceara scuze, dar eu nu de asta plangeam: plangeam pentru ca aseara m-a lovit: eu n-am mai putut vorbi cu nimeni de cand am plecat, eu nu am mai avut pe nimeni de cand am plecat...lumea aia in care erai tu, lumea in care era John si prin care din joi in pasti se mai perindau intelepti erau singurele lumi in care nu eram singura.si le-am pierdut si am ramas singura fara sa-mi dau seama.e bine sa fii singur , dar uneori cand esti inconjurat de prea multi oameni si de prea mult zgomot singuratatea si linistea ta acapareaza tot.
pentru ca sunt deschisa cu ei, ignorantii astia au impresia ca ma cunosc si de-asta au avut un soc...nu ma cunosc nici pe jumatate din cat credeau...dar nu-i condamn! ca sa nu-mi dau seama ca sunt singura a trebuit sa ma arunc in tot felul de lucruri superficiale si lipsite de sens, sa ma fac mereu ocupata , sa am mereu de lucru, sa am mereu jucarii si jocuri-totul ca sa nu realizez ca sunt singura(aminteste-ti de falsa impresie de libertate)...
pana si pustiu e posibil sa-si taie singur craca de sub picioare si pana la urma cred ca am sa plec fara prea mari tam-tamuri...in momentul asta are doua sanse : ori urca definitiv pana la mine ori isi taie craca si oricat de inteligent ar fi e totusi un britanic asa ca eu mizez pe a doua...
asa ca nu pot condamna pe nimeni ca se lasa pacalit de toata superficialitatea asta care e asa de usor de vazut si asa de usor de confundat cu alte lucruri ...dar ma stii cum sunt si stii ca nu ma las confundata cu alte lucruri, stii ca prefer sa nu poti sa spui nimic despre mine decat sa ai impresia ca poti spui un singur lucru sigur si ala prost...asa ca da plangeam pentru mine si din cauza mea...
sunt mai bine azi...ah pe cine mint!?sunt confuza si in ceata si-l astept pe pusti cu un pachet de tigari si un borcan de cafea....pana la urma nu prea am altceva ce face decat sa urmaresc spectacolu' lumii, singura cu mine -asta pentru ca ma face sa ma simt mai putin singura cand se joaca o piesa pe scena vietii;).
te-am pupat ai grija de tine:*

PS:am uitat sa-ti spun:))...am fost ieri pana la Health Centre..ghici ce se auzea inauntru?!DA!EXACT!vara lu' vivaldi:)

Werther:in ultimul album pe care l-ai facut esti tu:P doar e aduagat ieri.ca intotdeauna stii ca nu am prea multe de zis.am citit si imi imaginez ca nu e placut sa treci prin asta,dar e o treapta cred eu.acum imi dau seama ca intr-un fel imi pare rau ca nu sunt acolo cand stiu ca ai nevoie de cineva care sa te asculte(vorbesc serios) si da,mi-e dor de conversatiile noastre.ma gandeam intr-o seara cat de greu mi-ar fi sa gasesc pe cineva care sa poata spune atat de multe lucruri,dar asta e,e o treapta si pentru mine...trebuie sa imi creez singur povestea,sper sa fiu in stare.eu nu ma cert cu nimeni pe aici inca si intr-un fel imi dau seama ca ar trebui...ar insemna ca gandesc si eu ceva pe langa imensa cantite de infromatie pe care trebuie sa o procesez in astea 2 luni.
m-am intors de la volei,si-a mai revenit glezna.m-am ingrasat,am un mini colacel de salvare:))
//
te-am pupat,ma duc sa fac un dus...

it's closer to the truth to say you can't get enough

unora li se permite sa fie copii o vesnicie...dar poate ca atunci cand iti bati joc de copilaria ta descoperind cum merge lumea cand altii inca nu stiu de ea esti pedepsit sa nu mai poti fii niciodata copil.
dar ce au special oamenii care mai pot fii copii inca o viata?au scantei in priviri sau luceferi in suflet; au rosu in obraji sau au rosu in sange;au zambetul cald si dincolo e gheata...ce-ti permite sa poti fii copil o vesnicie cand altii sunt blestemati sa zaca in mocirla maturitatii...
ce-l face pe un om sa-i spuna altuia sa nu se mai poarte copilareste in timp ce privirea lui sa dezmierde altfel obrajii unui altuia caruia desi timpul nu-i mai permite atceva il lasa sa mai fie inca copil.ce e acel ceva?ce e acel ceva ce-mi lipseste mie?!eu de ce nu mai pot?!
nici mai marii mei nu m-au putut lasa sa mai fiu copil vreodata.poate pentru ca nu aveam scantei priviri, luceferi in suflet, zambet dulce, rosu in obaji sau in sange si nu am fost gheata dincolo de asta.poate de-asta sau poate din alt motiv tot ce copilaream eu era scrum si era moft si era alint, nu era copilarie, rasul meu era lasciv, mersul meu era depravat, mainile mele erau mreje, privirea mea era apa adanca si tulbure.
si nu eu am ales asta vreodata....si doare caci in sinea mea stiu de ce.....stiu de ce eu nu mai pot fi copil si altii mai pot.
plamaditi tot din carne si oase si sange ei pot si eu nu pentru ca au scantei in priviri sau luceferi in suflet,; nu pentru ca au rosu in obraji sau au rosu in sange;nu pentru ca au zambetul cald si dincolo e gheata ignorantei...nu asta iti permite sa poti fii copil dincolo de vremea ta...

raspuns

Nu urmaresc zeci de bloguri pentru ca nu le-as citi...nu promovez pe nimeni nici macar pe mine.daca am intr-adevar cititori atunci sunt fugitivi,prea putini curiosi se plistisesc sau nu inteleg o iota- de-asta nimeni(sau prea putini)nu-si lasa amprenta pe aici, dar adevarul e ca nu pentru asta scriu.
Daca cred ca am talent? e un cuvant la care am renuntat de mult...imi place sa spun despre altii ca au sau dupa caz ca n-au...ma face poate sa par culta, citita, inteligenta si am invatat de foarte mult timp ca e mai important sa pari decat sa fii.
respectul pentru statutul tau de cititor zace in faptul ca am ales sa postez asta.la fel ca si afectiunea pe care consider ca o dovedesc prin simpla prezenta.
daca vreau sa fiu mai citita?...nu cred ca ar avea sens...nu e ca si cum e ceva fluid in ceea ce scriu, nu e ca si cum ma adresez vreodata atlcuiva decat mie si iluziilor mele, pun intrebari sau cer opinii, promovez ceva sau imi dau cu presupusu' cu privire la un fapt concret sau concludent deci de ce-as fi citita pana la urma?!
cat despre urme ca tot eram acolo...n-am sa neg niciodata ca-mi hranesc orgoliul, dar adevarul e ca in fiecare din ei vad un om care nu ma va intelege si pe care involuntar il voi condamna ca nu a putut accepta ce am luat eu de la viata si ce i-am dat inapoi.

If you believe they put a man on the moon

Werther: ce dragut ca nu ma critici:))de maine sau poimaine revin la cealalta cartela de pe care o sa te pot suna(nr asta nu-mi permite prea multe minute) oricum,doavada ca nu ti-ai pierdut talentul narativ in luna asta ep care trebuie sa o urasti sta povestioara asta:)).eu imi duc viata calculata de zi cu zi...astazi seara am de facut un eseu,maine altul si tot asa.Mi-a revenit piciorul si pot se merg la volei.Am iesit saptamana trecuta de 3 ori in oras/club dar nu am ce sa-ti povestesc inca:)).Seamana putin situatia cu inceputul clasei a 9-a,desi nu ar trebui.Am fost astazi la un curs de psihologie pentru cei din anul trei...am din ce in ce mai putin dubii ca asta o sa fac,chiar daca mai e mult timp pana acolo.
Ai si tu grija de tine:P
Te sun zilele astea,acum fug sa termin de citit,iar apoi sa scriu eseul.
te-am pupat.

Cannah: stii...ma sperie pustiu (stiu ca probabil n-ai chef dar n-am cu cine vorbi...nu trebuie sa citesti asta daca nu vrei si clar nu trebuie sa-mi raspunzi , dar simt nevoia sa spun cuiva care sa ma accepte si nu sa ma inteleaga:) ) ...l-am cunoscut la o petrecere in apartamentul frate (ii spunem apartamentul frate pentru ca mereu petrecem cu ei , mereu bem cu ei , mereu suntem noi pe la ei sau ei pe la noi) Te rog nu ma intrerupe! Vad ca esti online , dar nu vreau o conversatie!
era fumat , era baut si tocmai adusese iarba ca sa mai fumeze putin ..era de asemenea pierdut in timp si spatiu cum n-am mai vazut pe nimeni de cand am venit.mi-am dat seama ca nu mai fumase cine stie ce la viata lui si ca nimenrise (ca multi dintre noi cand incepem liceul) ca vaca in trifoi!i-am pus o singura intrebare care si-a indeplinit scopul si l-a facut sa-mi spuna in 10 minute toata viata lui.bineinteles ca l-am intrebat de cate ori a incercat sa se sinucida ...am facut ceva ce nu credeam c-o sa mai fac vreodata am citit un om ca pe o carte si am profitat de asta si i-am spart zidurile si am daramat ce-am prins ca sa-l fac sa vada ca EU stiu cine e! si mai ales ca sa-l fac sa creada ca numai EU pot sa stiu vreodata cine e....si poate ca am dreptate.
si a vazut si a si crezut si m-am speriat. m-am speriat pentru ca pustiul nu era zeu, era pusti, nu avea nimic sa-mi ofere , eu nu puteam sa-l las pe el inauntru , eu nu puteam sa ma sprijin de el sau sa invat ceva de la el ...si asta m-a speriat!m-a speriat pentru ca era deja mult prea tarziu sa mai dau inapoi: nu faci asa ceva nu darami ziduri si-un templu intreg ca sa patrunzi intr-o cetate si apoi cand vezi ca nu e nimic pentru tine acolo sa pleci! nici macar Maria Sa Maetre nu ar face asa ceva!asa ca m-am speriat si-am ramas.
dar s-a plictisit fetita...cum adica sa nu ia nimic!? trebuia sa fie ceva acolo pentru oricine cucereste!
asa ca am fumat cu el ca sa am un pretext si m-am culcat cu el. si dumnezeule a fost bine!
nu m-am putut culca cu el treaza, nu fara sa am un pretext...nu m-am putut culca cu el cand e treaz si l-am nenorocit deja cum m-a nenorocit si pe mine unu mai bun odata!si hai sa-ti spun si de ce...miercuri seara el era spart, eu bausem suficient cat sa am pretextul; facem sex ca nebunii pana la 6 dimineata cand il adorm frumos, ma imbrac si plec. la 9 se trezeste, se panicheaza si ma suna... jur ca tremura tot si am crezut ca o sa planga cand m-a vazut.dar era treaz asa ca nu m-am culcat cu el ca sa-l linisteasc; l-am lasat sa vorbeasca cum m-a lasat si pe mine unu mai bun...si l-am lasat sa planga si sa ma stranga tare si l-am lasat sa adoarma la mine in brate si n-am mai plecat ...pentru ca e prea tarziu sa mai plec acum.
asa ca de doua zile stau si ma uit in gol si ma intreb ce naiba am facut?! si nu-mi raspunde nimeni, dar am dat din intamplare peste asta: "cine isi uita trecutul e condamnat sa-l retraiasca".si-am ras.si cineva m-ar intreaba si ce-ai fi vrut sa faci altceva?!sa plangi!? si daca ai fi tu acel altcineva ti-as raspunde ca da! sa plang, dar cum nu esti tu am sa aleg sa tac.
si de doua zile aflu ca pustiu bea mai putin si nu mai cumpara iarba in fiecare seara, ca a inceput sa se duca la cursuri si e mai calm...si eu stau si ma intreb ce-o sa fac cu el de acum incolo?!
//
do you recall what was revealed the day the music died!?

fire is the devil's only friend

Werther: ce faci ma?disparusi si tu?

Cannah: scuze am avut o saptamana nebuna rau de tot ....
am cam disparut ,nu?
am avut o stare ciudata (a la Marii Maestrii) asa ca am cam facut tot ce era omeneste sa nu ma gandesc la asta...
in final m-a cam prins din urma ...asa ca cam atat si cu asta...tu ce faci? esti bine?
scuze ca nu ti-am raspuns la mesajul cu pilaful, dar nu eram "acasa".sincer nici eu nu stiu pe unde-am colindat...m-am luat la "bataie" cu unu' din lectorii mei-au fost cele mai tari 10 minute din toata viata mea scoalara. pentru zece minute tipu'(daniel-ti-am povestit despre el) a ignorat pe toata lumea ca sa se certe cu mine: si sareau scantei si nume mari si artisti si carti si experinete si cuvinte mari si ardea focul ala periculos al oamenilor ce stiu mult rpea multe si gasesc altii asemenea lor in amandoi.
la sfarsit am coborat putin din lumea mea,m-am scuipat in fata si mi-am dat o palma(metaforic vorbind) si mi-am cerut scuze lectorului. a dat noroc cu mine si mi-a zis ca a fost una dintre cele mai antrenante discutii din viata lui si ca-mi multumeste.Nu as fi facut asta in mod normal....sau nu as mai fi facut asta in mod normal...
imi place daniel...e zeu:)...
altceva nimic productiv........
sa ai grija de tine:* te pupa mama
//
chit ca nu mi-ai raspuns-nu te critic, e doar o remarca- o sa-ti scriu in continuare...am realizat mai demult , dar nu cred c-am spus-o pana acum : luna noiembrie e un chin.sincer, poate e un cuvant prea mare sau prea pueril dar trebuie sa urasti luna asta, nimic nu e mai mort, mai depravat , mai ud, mai depresiv sau mai rece decat Noiembrie. poate ca singura chestie draguta e No shave-november asa ca toata lumea in apartament isi lasa barbile si "barbile" sa creasca mai putin eu - eu nu-mi permit pentru ca un pusti de 18 ani mi-o trage de-mi sar capacele: cu urlete, cu tipete cu respiratii sacadate si tot tacamu'.
stii sutienele alea cu incuietoare in fata? nu cred ca ai de unde dar au un schepsis cand vine vorba sa le desfaci : trebuie sa le aduci impreuna apoi sa le intorci apoi in fine!...o sa deschizi intr-o zi unul.cert e ca nici eu nu stiam cum sa desfac cacatu' ala..cu mandrie pot sa spun ca il dadeam jos ca un maieu:))- pana la pustiu asta...mereu mi-a placut sutienul ala pentru ca era derutant si efectiv nimeni nu-l desfacea .pustiu imi da jos bluza si cand zambeam in mintea mea gandindu-ma la distractie din doua miscari ma trezesc cu sutienu jos....
(Daca devine aiurea gandeste-te ca sunt altcineva sau ca pur si simplu nu ma cunosti)..ma opresc perplexa fiind si ma uit fix in ochii aia verzi si rosii de la iarba pe care o fumasem inainte , incepe si zambeste smechereste si nu ma pot abtine sa nu-i spun ca e primu care desface sutienu' ala si sa-l intreb de unde dracu a stiut?! si stii ce face nenorocirea!?o fi el o lepra de copil, dar nu e prost- face inginerie mecanica- se uita fix in ochii mei adanci de vaca usor rosii de la iarba pe care o fumasem inainte si-mi spune : "eah! inginer!" si-mi lipeste o ventuza de ma topesc toata.dupa care ne-o tragem de ne sar capacele....
trebuie sa urasti luna asta...toate hainele mele miros a iarba.te trazneste mirosu' de cum intri pe usa...incerc sa-l scot de cateva zile , dar ma inotrc mereu mirosind a iarba..si pielea imi miroase a iarba...
trebuie sa-mi cumpar o pereche de pantaloni decenti pentru ca cad pe de mine toti...am incercat sa-i usuc pe "high" ca sa se stramteze : a mers o data!poate mai merge inca o data,dar tot se largesc dupa prima purtare.in fine!nu stiu ce m-a apucat sa-ti povestersc toate astea.
traim din cereale de doua zile si fiindca dorm aiurea n-am mai prins o masa la cantina de dracu mai stie cand...trebuie sa urasti luna asta.
te pupa mama..ai grija de tine:*

but no wise words are gonna stop the bleeding

Am citit undeva ca cine isi uita trecutul e condamnat sa-l retraiasca.
Nu m-am putut abtine sa nu zambesc ironic in timp ce tranteam un: I-auzi ba al dracu!

Fools rush in where angels fear to tread
And so I come to you, my love, my heart above my head.
Though I see the danger there
If there's a chance for me, then I don't care

Fools rush in where wise men never go
But wise men never fall in love, so how are they to know?
When we met, I felt my life begin
So open up your heart and let this fool rush ïn

the day the music died

Am zis de atat de multe ori ca n-o sa fac asta incat era cazul sa primesc lectia lui niciodata.Nu stiu daca ai anticipat ca asta va urma si ai plecat ca sa nu-ti mai pierzi timpul sau ma invidiezi atat de mult pentru faptul ca am facut asta incat n-ai mai putut sa ma privesti in ochi...asa ai facut si cu mama...nu m-ar surprinde.
Ti-a fost odata frica sa nu mori singur!Si n-ai cum sa ma minti, sa ma scuipi in fata poate, sa ma tratezi cu ignoranta poate, sa -ti intorci curul poate ( am uitat!ai facut asta deja!) dar n-ai cum sa ma minti!
Am facut totusi si ceva bine: am invatat sa nu o mai condamn pe mama pentru viata pe care a ales sa o traiasca.Nu am cuvinte sa descriu de ce viata pe care a ales-o ea e minunata: poate pentru libertate, poate pentru iluzia puterii, poate pentru placerea de a nu avea nimic si de a risca totul...Nu pot explica!E ultima data cand vorbesc despre asta asa ca vrei sau nu am sa vorbesc pentru ultima data despre viata controversata a actritei Anne Marrie Boudelois.Fuge de acasa la 18 ani-cat curaj ar spune unii si cata prosite ar spune altii.Eram printre ultimii, dar azi am inteles ca nu a fost vorba nici de curaj nici de prostie, era singura ei optiune, desi nu parea a fost singura ei posibilitate.Unii inca mai cred ca a fugit din iubire, sau a fugit de parinti.Nu a fugit din nimic si de nimeni.Si-a gasit libertatea pentru ca asta era drumul pe care trebuia sa-l urmeze , nu solutia.
E greu sa fii romanca oriunde, dar pentru vremea aceea nu era atat de greu sa fii romanca in Berlin, nu si daca puteai sa-ti vinzi marfa.N-o condamn!Gresit!N-o mai condamn!Nu mi s-a confirmat niciodata ca asta a facut , dar nu a dat peste neamtul calare intr-un Bmw negru imediat ce s-a dat jos din tren.Iubeste trenul si stiu ca n-ar fi conceput sa plece altfel.Au fost cele mai grele ore din viata ei!Stiu asta pentru ca sunt fiica ei!Stiu asta pentru ca au fost cele mai grele din viata mea! Da! Din toata viata mea.Atunci s-a gandit mult la sinucidere si atunci a acceptat-o.Atunci a incetat sa-i fie cu adevarat frica de moarte , si mai ales atunci a inteles ceea ce un om mort de mult incerca sa-i predice despre adevar si despre viata.Dar ce a ales sa faca?Si asta a fost singura ei alegere, singura pe care a fost nevoie s-o faca.Pentru multi a insemnat renegarea adevarului, pentru multi a insemnat un trai in minciuna si intuneric, dar nu!Nu asta e.E decizia de a citi o carte fara sa spui nimanui despre asta.Mama a citit biblia celor ca ea , a luat toate secretele ei , dar a ales sa nu spuna nimanui niciodata.S-a inchinat in fata propriului ei zeu jurand credinta acestui adevar pe care l-a transformat in singurul secret pe care l-a putut vreodata tine.
Pentru nimeni in afara de noi doi, asta nu va avea niciun sens.Dar stii deja de mult cine e de fapt Anne Marrie Boudelois.
Teatrul a fost singurul mod in care a putut pastra in ea adevraul fara ca el sa se piarda si fara ca el s-o distruga.N-a fost binecuvantata! S-a intamplat ce trebuia sa se intampla. Ea nu a mai ales de atunci niciodata, doar a urmat calea.

Am inteles ce-mi spuneai , Maetre!Ti-ai facut treaba.

Veronica.

Nu exista drog mai tare decat sexul
Am incercat si extasy si LSD si restu'
Nu exista drog mai tare decat sexu'!

Arata-mi tu de toate, tipete nu soapte,
Si din fata si din spate
Te rog, te rog, te rog, te rog, te rog,
Vezi ca'veam dreptate, astazi le'ncercam pe toate intr'o noapte.

A broken clock is write twice a day

Ma inchin umila in fata singurului dintre noi care a mai ramas in picioare...noi ceilalti ne-am pus in cur pentru ca era mai simplu sa ne odihnim...nu stiu restul , dar eu n-am sa ma ridic prea curand imi place mocirla asta calduroasa.
Multumesc!Vei fii mereu zeul suprem al desertului tau si al bucatii din mine pe care fara sa mi-o ceri ti-am oferit-o....