IX - continuare

era aproape 6 cand imi stingeam ultima tigare din pachet hotarata sa ies macar pentru a-mi lua unul nou pe care sa-l savurez, partial, undeva in aer liber( nu stiu de ce dar asa sunt fumatorii...tigarea parca e mai buna cand aerul e mai curat)
mi-am luat hanoracul din cuier, am furat niste bani de la mama, am cautata ca disperata cheia pe dracu stia pe unde o lasasem, am dat dracu' telefonu cacandu-ma pe bateria pizdii masii ( la figurat)si am plecat mai nervoasa decat eram inainte.
mergeam repede fara sa ma uit pe unde sau pe langa cine treceam. ma gandeam aiurea la gagici,masinsi de fite si ture de oras, la mese de biliard cu un singur tac la patru oameni , cu colturi verzi arse de scum de tigare si miros de bere statuta. ma gandeam la lumina obscura si verde, becuri arse si tarfe tinere si fragede, usi de baie trantitite ostentativ si incuiate stangaci si mult prea repede pentru simple nevoi fiziologice. ma gandeam ca proasta la fum de kentane si miros de wiskan, perdele rupte si zapuseala amara dintr-o dupamiaza de vara la umbra unei panze rosii pe o terasa de lemn scobit cu nume ca florin , laura sau pula....
cand am auzit claxonul probabil cotisem de doua ori dreapta si urcasem pe straduta stramta care ocolea " casa pionierilor" si 2 blocuri la fel de comuniste, facusem inca o data dreapta si iesisem pe strada principala, caci ajunsesem undeva in dreptul primariei.
-ce faceti domnisoara!?unde va duceti daca nu sunt indiscret ma rog?
-ba chiar sunteti foarte indiscret draga domnule si nu pot decat sa va spun ca nu e treaba dumneavoastra!
-bine domnisoara!atunci poate imi raspundeti la alta intrebare indiscreta :de unde veniti de n-ati servit nici azi scoala?
-draga domnule, da chiar intreceti masura!...apoi pe un ton mult prea familiar:ce dracu faci,ma?!
-bine ma,cu masina! ia zi papuse, te duc undeva?
-depinde pe unde....
-unde vrei!hai urca repede ca terminam cu tine imediat!
-draga domnule, ar fi de-a dreptul compromitator pentru o domnisoara in pozitia mea sa se urce cu dumneavoastra si inca un barbat ( care era soferul) in masina!
-bine domnisoara! cum doriti!
inchise geamul, lasandu-ma sa privesc incruntata scena si nesigura ca va pleca, motorul masinii porni (acum chiar eram sigura),usa se deschise , el cobori, veni spre mine , imi deschise usa si-mi spuse doar atat:
-va rog sa poftiti!...mirosea ca de obicei, in exces, a bvulgari dark temtation -limited edition-. defapt nu ma deranja deloc si ca sa fiu sincera chiar era unicul parfum barbatesc care reusea sa ma ameteasca , dar ca sa fiu si mai sincera nu cred ca era doar de la pardum. avea privirea fixa si ochii negri profunzi pareau ca ascund in spatele lor ceea ce eu stiusem din prima clipa( sub hainele de firma , mersul de borfas si atitudinea de smecheras total detasat , total impasibil, glacial se ascundeau sensibilitatea , compasiunea si ranile provocate de timp pe care tot el le vindecase , lasand totusi urme perene), avea zambetu ala srengaresc irezistibil care ii dezvelea numai putin dintii albi. am zambit in semn de multumesc si am urcat.
-o saru'mana domnisoara!imi zise o voce putin ragusita in timp ce urcam.
-buna ziua!
-va duc undeva?dar nici nu am apucat sa raspund...
-lasa, ma fata in pace! ia zi papuse: facem o tura?
-daca-mi promiti ca sunt acasa la cel mult ora 8 seara ca altfel mi se raceste lapticu' si se suparaa mamii rau de tot pe mine...
-lasa ii spui ca esti cu mine!
-da ai dreptate ! hai c-o sun acum sa-i spun ca am treaba nu mai vin acasa...
-lasa te ocupi de hitler mai tarziu! acuma : masina!( o spunea cu o satisfactie extraordinara)
-deci unde mergem?( am uitat de sofer)
-unde vrea domnisoara!
-baieti ....unde iti ofera tigarea cea mai rafinata si mai intensa satisfactie?
-aaaaaaa...dimineata!?(soferu nostru avea clar lipsa de imaginatie)
-dupa sex!
-pe-aproape!dar nu!dragilor tigarea e cea mai buna in aer curat!
-gata sefa se aproba!.....vreo preferinta?
-la cetate!
-vreti sa mergem la ruine?(soferu' era cam nelamurit)
-nu!la cealala cetate!
o secunda s-au holbat amandoi unul la altul cam prea mirati .soferu' avea o privire tampa de om care pricepe greu, dar zambetu' ala strengar imi confirma ca se aproba...
-hai n-ai auzit-o pe domnisoara?! la cetate,dorine!
-ma sigur?
-o vezi tu pe domnisoara ca nu e sigura?!
-pai...(se uita la mine in oglida)..aaa..nu.
-atunci. baga!
-si repede sa fiu acasa la timp pentru laptic!
-gata , sefa!

cetatea era undeva la vreo ora de mers cu masina in afara "metropolei" curtea de arges, cocotata in varful unei stanci , si-ti dadeai duhu pe vreo 400 de scari intortocheate ca sa ajungi pana sus da' valea argesului serpuind printre carpatii acoperiti de ceata cenusie merita toti banii!cu toate astea nici clatitele cu cola de la terasa hotelului de jos nu erau nasoale si aeru de munte era destul de curat sa intre si tigarea calumea.

IX

"alo?"
"ce faci , mama?"
"ce faci tu?!la cat ai venit aseara acasa?!te-am asteptat pana la trei!"
"am venit tarziu , mama.....nu trebuia sa ma astepti."
"ai patit ceva? ..te-am sunat aseara de-am innebunit!ce-ati facut, ma mama ma, iar?!"
"am vazut. stai linistita , mai bine ca te-ai culcat..."
"ce-ai patit?"
"nimic! te-am sunat asa....sa-ti zic ca sunt bine."
"bine! macar dimineata sa ma suni si tu....de frate-tu ce sa mai zic!"
"bine, mama!"
"esti la scoala?"
"...da.stai linistita... e totu ok!"
"bine, mami! ai grija de tine si spune-i lu frate-tu sa vina si el diseara acasa sa manancam si noi toti."
"bine, mama. o sa-i zic stai linistita!"
cum puteam sa-i spun vocii aleia sterse si bolnave de femeie plangand ca nici macar nu dormisem acasa, nici nu eram la scoala si ca aveam si probleme...
"bine, mami! sa ai grija de tine si sa fi cuminte!"
"da , mama! pa!"

la scoala nu era de mers, bogdan nu vroia sa ma ajute , frati-miu nu raspundea.... nu aveam ce sa fac!
ma tot gandeam la conversatia cu ea si cu cat pierdeam mai mult timpu' cu asta cu atat mi se facea mai sila de batranete , de moarte si chiar de viata in sine. nu puteam vedea in mama mai mult de o fiinta care sacrificase totul pentru doi copii care mai mult decat orice n-ar putea intelege niciodata ce au insemnat cu adevarat deciziile, alegerile si sacrificiul ei in sine. privind asta cu subiectivitatea celor in cauza, nu puteam sa simt nici macar recunostinta, ba chiar simteam repulsie!mi-am jurat sa nu-mi sacrific viata pentru nimeni , mi-am jurat sa nu ajung asa si asta era inca un motiv pentru de care de multe ori eram dezgustata de mine, desi imi promisesem si ca n-o sa arat asta niciodata.
o iubeam pe mama ca orice copil , ba poate chiar mai mult , pentru ca facuse (desi ma repet, un singur cuvant poate descrie viata ei dupa ce l-a intalnit pe tata) sacrificii de care multi in locul ei n-ar fi fost capabili , dar n-o puteam admira, nu-mi puteam dori sa fiu ca ea. nu intelegeam sau poate nu vroiam sa vad ca taria ei de caracter era mult mai puternica decat a mea sau decat a oricarei fiinte total independente , orgolioase , mandre sau puternice. si chiar atunci cand am fost capabila sa accept lucrul asta , nu mi-am putut niciodata dori macar o clipa , macar ocazia de a face aceleasi lucruri pe care le facuse ea pentru noi. ea nici macar nu privea lucrurile asa, si oricate ar fi facut nu putea fi mandra de tot ceea ce facesu , ba din contra nu sintea decat obligatia de a da in continuare tot ceea ce avea.
singura plroblema in care , desi nu i-o cerusem niciodata , mai mult o intelesese singura , nu se implicase erau vizitele la scoala, certurile in care indiferent ce prostie am fi facut ne-ar fi luat apararea , sau predicile nesfarsite despre educarea copiilor ei care oricum n-ar fi contat. stia ca suntem sinceri in ceea ce priveste problemele majore si ca atat cat putea ne ajuta , si desi nu o spunea sau poate nici nu o realiza , se bucura ca implicarea ei in "scoala" se rezuma la atat.
pornind de la asta am ajuns sa ma gandesc cat de "destept" era bo$$u, daca nici pana azi nu se prinsese de faza cu bogdan. defapt daca stau bine sa ma gandesc sedintele erau maxim de doua ori pe an si nu cereau decat prezenta , o semnatura si taria de anu adormi in timpul polologhiei dirigintelui. si eu si fratimiu avusesem norocul de a intra la un liceu bun (chiar prosti nu eram) si chiar mai mult de a avea diriginti foarte ok, care nu au cerut o data in viata lor sa vorbeasca cu mama chiar si cand fratimiu a venit beat la scoala si era s-o bata pe profa de desen( multi ani au trecut de-atunci!). ghinionul nostru fusese , in schimb, bo$$u! facea tam tam din aproape orice cacat pentru ca " avea pretentii de la elevi ca noi", si mereu chema parinti la scoala. multi nu se mai duceau ori de plictiseala vesnicei morale , ori din pur sictir. de multe ori ii chemase pe " mama" si pe "tata" la scoala, dar bogdan nu aparuse decat in cazurile mai majore si din care se putea totusi scapa ( asta era unul dintre ele nu din vre-un alt motiv in afara de acela ca umplea paharu' si tocmai il prinsesem pe el patrono foarte , foarte nervos din motive personale)...defapt niciodata nu cred ca facusem nici unul dintre noi ceva care sa fi fost nasol rau de tot , sau chiar pe bune!
dar de ajuns cu plansu' de mila, asta era!il prinsesem nervos si umplusem paharul, dar eram pe cont propriu asa ca avea doua varinte ori se calma si uita de asta , ori chiar venea mama la scoala... si oricat de buna ar fi mama riscam sa afle de scamatoria cu bogdan, iar asta nu i-ar fi convenit nici lu maica tereza!macar momentan problema era rezolvata...tot ce aveamd e facut era sa astept pana a doua zi...si-am asteptat.