dracu mai stie cat!

-imi place cum miroase paru' tau.(fusese, ce-i drept, mai bine ca data trecuta si acum nu facea decat sa incerce sa indrepte lucrurile, desi el nu gresise cu nimic. ceda in fata mea si nici n-o contientiza, dar in mine domnea acelasi omniprezent NIMIC. m-am inotrs cu fata catre el evitand sa-i suflu fumu' in fata, asta in ochii mei era deja un sacrificiu)esti misto!(fiecare fibra din el spera sa-i raspund, dar ca sa nu tradeze asta a inchis ochii si si-a intors el fata de la mine. ma salvase fara sa vrea de la a vorbi.mi-am lipit totusi buzele de umarul lui o data, de doua ori, de trei ori-deja ii provocam dureri fizice asa ca m-am oprit cu un pufait cald-prea tarziu!m-am trezit in curand cu mana in jurul gatului lui si o privire care nu avea de gand sa ma mai fixeze prea mult timp, jenant de aproape de mine.am sacrificat o parte din nimicu' ala -nimic minus nimic e tot nimic- si pana si el fusese de acord ca mozolu' ala a fost ca la carte. pacat ca ar fi vrut mai mult)
-trebuie sa ajung acasa.
-deja?(limba lui se juca in continuare tot mai jos pe gatul meu)
-o sa se sperie maica-mea.
-si!?(coborase suficient de mult incat sa inceapa sa-mi placa asa ca l-am mai lasat putin inainte de a-l impinge cu o privire rugatoare). inca putin!
-te rog!(privirea aia tradase toate poftele pe care le trezisem in el, dar n-a avut ca efect decat amplificarea nimicului din mine -nimic plus nimic fac tot nimic)

m-am imbracat repede, si m-am grabit sa ajung acasa in speranta ca inca l-as putea gasi pe frati-miu.era 3 si 17 PM cand am intrat pe usa si susotelile venite din bucatarie s-au transformat intr-o liniste penibila.
crezusem ca era mama si ca din cauza mea nu plecase la serviciu. ei bine oricat de grava ar fi fost depresia mea sedintele si "ce punem pe masa?" erau mai importante.erau intr-adevar doua persoane in bucataria deja plina de fum. mi-am apins si eu o tigare inainte de a intra pe usa ca sa-l salut pe mary si sa gasesc o posibilitate de a asista la conversatie, dar m-a intampinat vocea aia serioasa, ipocrita si deloc smechereasca.
-stinge-o acum!(nu eram capabila de o privire scrutatoare, asa ca am inlocuiot-o cu o privire imploratoare , dar in directie gresita. mary ma privea usor socat si cu un aer amuzat). iti mut fata daca ii iei apararea!
-te rog!(de data asta priveam unde trebuie. se abtinea sa nu ma injure si sa nu sara sa-mi ai chiar el tigarea din mana-ii era frica de mine in stadiul ala si oricat as fi vrut sa spun ca trecuse orice urma de pericol , adevarul era ca si mie mi-era tarta. spusesem "te rog" deja de doua ori intr-o singura zi. desi tot ce era in mine era atent inchis si pus sub lacat tot ce era in afara mea trada o nevoie disperata de protectie.desi o facusem toata ziua abia atunci realizam ca tinusem capul plecat si ascuns intre umeri si aveam tendinta de a-mi trosni nervos articulatiile degetelor inclestandu-le cu un fel de miscare epileptica care-mi tortura intreg corpul intr-un frison. tresarisem electrizata toata ziua , dar n-am contientizat asta decat atunci cand mary si-a pus din instinct mana pe umarul meu, atunci abia am constientizat ca ma asezasem, umila, langa el cersind un fel de protectie- doamne! ce ochi verzi avea in ziua aia!- in fata pericolului iminent cu acelasi sange ca mine)
-esti bine?
-da.(am raspuns teatral , dar m-a crezut)