et jamais je ne ris

-Da...spre deosebire de "cei credinciosi" mama ta a inteles ca e imposibil sa iubeasca o idee generalizata, niste concepte predefinite sau o notiune absoluta si pur obiectiva, in fond ea nu crede ca lucrurile astea exista in aceasta lume.Asa ca a plecat de la ideea de divinitate prin care nici azi nu stie ce intelege, i-a dat ce nume a vrut ea ca sa stabileasca o legatura de prietenie si egalitate intre ea si divinitatea ei si in veci nu s-a straduit sa o defineasca, sa o inteleaga sau sa-i atribuie nimic.Mama ta vorbea cu Gogu cum i-ai scrie unui prieten vechi: nu stia daca scrisorile ajung, nu stia daca scrisorile erau vreodata deschise dar avea incredere oarba ca Gogu o rasfata si toata viata ei fie pentru ca asa era sau pentru ca ea asa a vrut sa fie a fost o constanta intarire a acestei opinii.
-Ce-i drept si eu as crede asta in locul ei...
-Nu cred sa-si fi cerut vreodata iertare de la divinitate, cum nu cred sa-i fi cerut vreodata ceva....Stii diferenta intre joc si joaca?
-In joaca nimeni nu pierde si nu castiga, in joc ai o miza la care doar castigatorii au dreptul...Ea m-a invatat.
-....Mama ta l-a iubit pe Dumnezeu...Platonic!dar l-a iubit.
-Mama a suprvietuit datorita unei iubiri sincere si cat se poate de profunde pentru sine,nu pentru Dumnezeu.
-Si bine a facut!Mama ta a cerut lumii asteia un singur lucru prin Gogu...Stii care?
-Doar unu?
-Da.
-Sa aiba tot ce vrea?
-Nu...I-a cerut lumii asteia sa nu o ia in serios si ca urmare directa sa nu-i ceara vreodata sa fie serioasa:sa nu-i ceara sa faca promisiuni, sa nu-i ceara sa-si asume responsbilitati, sa nu o lege de nimic, sa lase totul sa fie o joaca care din cand in cand sa se transforme in joc. Cred ca singurele momente cand mama ta era serioasa era atunci cand privea spre cer timp de cateva clipe si zambea sau dupa caz, se incrunta.Si poate nici atunci....Atunci ea "ii scria" lui Gogu. Bineinteles ca nu credea sau nu-i pasa daca e adevarata treaba cu raiul si iadul si nu se gandea ca Gogu "o priveste din inalturile cerului", dar cerul era punctul ei de reper pentru ca cerul era gol si nu avea tangente cu cele lumesti.Pe cer nu vedeai oameni, case, societati,preturi, bunuri, bani , familii...pe cer era gol si era liniste.
-Si eu ma uit la cer cand...
-Semeni cu ea...
-Will a fost maestrul ei?
-...da...
-S-a indragostit de maestrul ei?!...
-...si el de ea.... Je suis belle, ô mortels, comme un rêve de pierre.Et mon sein, où chacun s'est meurtri tour à tour...
- Est fait pour inspirer au poète un amour, Éternel et muet ainsi que la matière... De la el stia mama poezia asta?
-De la el stia mama ta de Baudelaire...Poezia asta nu are legatura cu el.Ei aveau alta.
-...Orbii!
-Da.
-O, suflete, priveşte-i! sunt trişti şi singuratici
Ridicoli fără voie, sinistre manechine....
-Ţintind spre nicăierea priviri de umbră pline
Neştiutori de lume, cu umblet de lunatici.
-...Aveau gusturi ...n-am ce zice!
-N-a dus-o intotdeauna ca pe roze .
-Trebuie sa fie ... eu si mama avem o voraba care sa inlocuiasca "teribil", "cumplit" ,"groaznic"...
-Ca-n viata!Si noi o foloseam...dar cu sens mai larg.
-....Radea ca o nebuna! isi amintise un citat care-i placuse mult si pe care nu prea mai avusese ocazia sa-l foloseasca : "pe scena vietii oricine se poate amuza, mai putin actorul".Doamne cu ce pofta radea si-mi spunea intr-una: "Ca-n viata scumpa mea: teribil, oribil, cumplit dar mai ales amuzant!Sa nu joci, scumpa mea!Sa nu joci niciodata!Tu doar amuza-te!".
-A fost singura lectie pe care a prins-o vreodata...de fapt cred ca s-a nascut de la bun inceput cu ea invatata.
-...Chiar!La a cata viata..?
-Nici sa nu indraznesti!

et jamais je ne pleure

-Sofia, mamei ii placea Chopin?
-Nu in mod deosebit.
-De ce?
-Pentru ca asa cum ar spune si ea dac-ai intreba-o: mereu a preferat corzile in favoarea clapelor.
-?..
-Sunetul unei coarde da impresia de continuitate, de fluiditate, in timp ce sunetul clapelor e brusc si intrerupt energic.Asta ti-ar spune si ea dac-ai intreba-o.
-...Sofia, tu ai fost mereu atat de calma?
-Nu.
-Serios am terminat pe azi.Nu ai vorbit cu mine de cand ai venit.Incerc in disperare de cateva zile sa gasesc un subiect pe care sa-ti fie mai putin scarba sa-l abordezi dar esti la fel de impasibila la tot!
-Scumpa mea, doar nu credeai ca scrisorile alea si razvratirile tale aveau sa rmana nepedepsite?!...In plus de asta, exact de calm ai si tu nevoie.
-Sofia,...eu cred ca voi vreti mai degraba sa-mi distrugeti orice urma de personalitate.
-Ei si asta e o observatie demna de un copil mic si rasfatat de cucoane pe cale si el sa devina demn de societatatea lor.Mai ai putin si spui ca esti persecutata.
-Sofia, stiu ca nu citesti.Poti lasa cartea aia jos macar cat ma mustri?
-Gata..."ma mustri"..ha!n-am mai auzit de mult cuvintele astea.
-Daca ai vorbi cu mine le-ai auzi mai des.
-Hai, fie!Iti fac un hatar cu o singura conditie: sa nu vorbim despre tampenii.
-Multumesc!

and them good old boys were drinking whiskey and rye...

Te-ai speriat,Maestre?!Ce-i drept Veronica nu e unul dintre cei mai cuminti sau mai achilibrati oameni pe care ii poti cunoaste intr-o viata de om -ce poti sa-i faci!doar seamana cu mama ei!- dar nu cred ca o pustoaica de 17 ani te poate face sa -ti iei zborul la sute de kilometrii departare de teama ei.
Da!E incapatanata!Da!E impertinenta! Da!E vesnica adolescenta rebela!Dar are suficient sambure nemtesc ca sa compenseze pentru atata sange latin.
Acum, permite-mi te rog sa-mi incerc norocul si sa indraznesc sa joc si eu zaruri cu Universul.Daca eu castig recunosti ca nu erai pregatit de la bun inceput pentru asa,recunosti ca am avut dreptate in privinta ta: nu te-ai schimbat deloc si ai ramas sa-mi semeni la fel de mult cum nu suportai sa ti se reproseze nici in urma cu 20 de ani.Nu ca m-ar incalzi pe mine cu ceva toate lucrurile astea, le-am stiut , le stiu si le voi mai stii inca si fara sa le aud din gura ta, dragule.
Poate totusi unele lucruri se schimba si poate de data asta mi-as fi dorit sa ma insel, dar revenind la pariu.
Daca nu am dreptate, pentru indrazneala mea de a face asemenea supozitii ai tot dreptul din lume ca in ciuda multor amintiri si a legaturii in care am investit atat sa nu-mi mai adresezi un singur cuvant.
A!tocmai mi-am amintit!Sofia ori nu stie cat de bine te cunosc ori pur si simplu are un car de bun simt extrem de daunator : cu toata cordialitatea din lume mi-a replicat ca ai plecat din motive "pur si strict personale" despre care ar fi bine" sa discutam tete-a-tete".
Acum Maestre-pentru ca iti plac jocurile astea si stiu sigur ca nu vei refuza sa iei parte la el desi in fata mea n-ai recunoaste-o in veci - iata si care cred eu cred eu ca e motivul plecarii tale: Te-ai indragostit de fiica mea-ce poti sa-i faci! doar seamana cu mama ei!
Te sarut cu drag, scumpule, si astept cu deosebita nerabdare ploaia de tunete si de fulgere care se bate in directia Iasului.A!Si cand vei juca rolul omului insultat care vesnic are dreptatea de partea lui te rog sa nu ma privesti de sus, ca pe un frate inger cazut, cu aroganta ascunsa ca ma privesti din cer.

Actrita.

I have no alibi

Give me something to believe in
Cause I don't believe in you anymore
And you told me how you're feeling
But I don't believe it's true anymore
I wonder if it even makes a difference to try...

I still don't have the reason
And you don't have the time
And it really makes me wonder
If I ever gave a fuck about you and I
So this is goodbye!

I still wish you the best

Draga mama,

-M-am straduit din rasputeri(am fumat 3 tigari) si n-am gasit nicio formula de adresare mai buna de atat-
Mi se pare prostesc felul in care ma port pana si cu tine.N-am vrut sa joc rolul ignorantei si nu spun asta din cauza amenintarilor tale, poate doar pe cel al adolescentei rebele si asta nicidecum ca sa te provoc-Dumnezeule!Doar asta e vesnica ta ipostaza!- cat ca sa-ti demonstrez ca am luat si eu ceva de la tine pana la uram.
Si pentru ca sa te simti si mai bine de atat te asigur de pe acum ca nu iti scriu la insistentele nimanui.Nu-mi cer scuze pentru scrisoarea precedenta-chestie pe care am invatat-o de la tine, dar in loc de asta prefer sa-ti scriu una mai pe gustul tau.
De cand a venit Sofia m-am pus din nou pe lucru, ceea ce nu poate fi decat minunat.Bineinteles ca nu e minunat , dar macar e ceva si tot e mai bine decat nimic.La dracu!Nici nu vreau sa vorbim despre asta!O singura intrebare indraznesc totusi sa-ti adresez : de ce m-a lasat Maetre balta?Mi-am promis ca n-o sa pun intrebari cu privire la asta si desi mi-am promis ca n-am sa incep sa-mi contest nici potentialul, nici talentul si nici "viitorul meu stralucit" cumva nu pot sa nu-mi ridic semnele de intrebare.Bineinteles ca Sofia "m-ar ucide" daca as indrazni sa o intreb asta asa ca ma bazez pe buna mea mama.Nu-mi trebuie un raspuns elaborat sau precis , doar unul simplu ca"a plecat din motive personale care nu au niciun fel de legatura cu tine" m-ar face cea mai fericita fiinta din lume.
Da stiu ca nu ar trebui sa fie asa si stiu ca nu ar trebui sa-mi pese ...dar e vorba de Maetre.Omul stie ce face si face ce stie!
Si ca sa nu zici ca-ti cer o favoare pe degeaba ceea ce-ti voi spune in continuare are sa te incante sigur.Mama nu doar ca stiu care e tipul vanatorului mai stiu pe deasupra ca se sonfunda adesea cu tipul-harem.Tipul-harem e putin mai rar intalnit pentru ca e rar ca un barbat sa aiba suficient fler si suficienta inteligenta sau suficienti bani incat sa-si poata permite luxul a mai mult de 3 femei.Dar uneori mai intalnesti asa ceva si prin vagaune uitate de lume in care se nasc din cand in cand actrite.Nu stiu de ce, dar am vaga impresia ca ti-ar placea la nebunie sa-l cunosti...iti las timp sa prinzi subtilitatile, asta pentru ca sunt prea mica ca sa stiu astfel de lucruri.
Nu am povesti de dragoste minunate de spus, de fapt nu am povesti de dragoste de spus deloc.Nu stiu nici eu ce-i cu mine, dar am trecut pe modul "maicuta" si stiu ca nu ma prinde deloc atitudinea asta-acum nu ma intelege gresit!Nu e ca si cum am renuntat la toate lucrurile care-mi fac placere, dar pur si simplu sexul puternic nu mai pare atat de interesant de aproape pe cat pare de departe-.Daca nu m-as cunoaste as zice ca incep sa ma maturizez si sa vad lucrurile altfe, daca nu m-as cunoaste as spune chiar ca ma deschid catre o relatie si ca a inceput sa se prinda de mine o parte din lectiile Sofiei...dar ma cunosc.
Mama, uneori am impresia ca nu mai atrag barbatii pur si simplu.Si tocmai atunci cand incep sa privesc usor mahnita in gol, rasare de nicaieri un gin tonic pe masa " de la domnul din colt".Apoi incep sa nu mai cred nimic si atunci chiar nu se intampla nimic.Pot sa ma uit eu in gol timp de 7 ceasuri singura la masa ca nimic nu pica din cer.
Ti-am scris prostiile astea pentru ca stiu te vor face fericita si pentru ca ce-i drept simt uneori nevoia unei prezente feminine cu care sa discut si prostiile astea...

Te imbratiseaza cu grag copilul tau rasfatat,
Vero.

PS: Mi-a scris tata.Vrea sa-l vizitez.Chiar "Neamtu" e tata, nu!?

who you're destined to be

Dragul meu,

Pe fiica ta a apucat-o febra scrisorilor si se prea pare ca a molipsit pe toata lumea.Vroiam sa-ti scriu din motive strict profesionale: Louis a plecat si a lasat teatrul ala fara director asa ca ceea ce e acolo e o totala nebunie!Eu am plecat intr-un turneu improvizat prin patria mea natala-stii ca nu-mi place sa-mi asum responsabilitatea nici pentru greselile mele.Dragul meu, trimite curand pe cineva sa-l inlocuiasca.
N-am sa ma obosesc sa traduc scrisoarea asta in nicio limba de circulatie internationala asta ca sa-ti amintesti si tu cum mai suna limba natala fostei tale sotii.
Te ... nu gasesc un cuvant suficient de cordial.

Cumva a ta pe veci,
Anne -Marie.

ai mei n-au avut habar

Draga mea,

Am primit scrisoarea de la tine chiar cu putin timp inainte sa plec (stii tu, norocul prostului!)insa, acum iti scriu din taramul meu preferat : Banatul.Nu sunt chiar la Timisoara inca , dar nu mai am mult.
Despre spectacol se tot vorbeste in jurul meu asa ca n-am chef sa mai aduc vorba de asta...In schimb, am sa-ti povestesc despre un alt spectacol, mult mai dramatic, regizat in stilul viata bate filmul si pe care sunt sigura ca-ti va parea rau ca nu l-ai vazut (In masura in care iti poate parea tie rau de ceva): am trecut pe la John...Oricat de iesiti din tiparele normale am fii noi doi, chiar m-am bucurat sa pot sa-mi revad fratele dupa 3 ani...care de fapt sunt vreo 4 ...dar cu-i ii mai pasa de asta?!
John e neschimbat : cinic, ironic si plin de umor...si la fel de neschimbat a ramas si felul lui de-a dezgropa toti mortii trecutului si de a zgarma obsesiv in cacat.Bineinteles ca stiind sa fiu o respectabila doamna a inaltei societati burgheze am reusit sa "aplanez" -in stilul femeilor proaste , care nu se prind de o insulta subtila adresatra in exclusivitate lor si care prin lipsa asta de tact strica tot momentul- multele potentiale conflicte.
Sa fiu sincera m-a zguduit putin revederea asta, dar ma stii pe mine, m-am lasat sa se vada...si a trecut!
John e bine, baietii lui - ironica viata asta- sunt bine si ei: totul merge bine in Paradis!Discutiile cu el mi-au amintit in mare de un episod dintr-un roman prost de-al lui Balzac(ignora pleonasmul), si in aceeasi masura au fost similare cu o scena dintr-un film al lui Kusturica.Nu stiu cum am facut eu corelatiile astea -ne stii bine cat suntem de "iesiti din tipare" si stii ca intotdeauna fratia noastra a avut unicitate in fiecare aspect al ei.
Cat despre batrani...sa zicem ca a fost un subiect mult prea delicat ca sa-l putem aborda, dar presuspun ca daca unul din ei ar fi mort mi-ar fi zis macar asa ca si nota de subsol.(Sper!)As vrea sa pot spune acelasi lucru si in cazul in care unul din ei ar fi pe patul de moarte , dar n-as putea garanta ca John ar stii.
M-am intalnit de asemenea cu alti cativa vechi prieteni veniti si ei "sa urmareasca spectacolul" de la Teatrul Mic.(E formidabil cum toata lumea incepe brusc "sa te cunoasca de-o viata" si sa se traga de sireturi cu tine in conditiile in care cu numai 10 ani in urma te-ar fi scuipat in fata zambindu-ti arogant).Din gloata mea de prieteni am sa ma opresc numai asupra unuia: Casian.Sunt absolut sigura ca ti-l amintesti pe Casian.Era in trecere prin Targu Mures, asa ca sa admire peisajul cand , auzind ca joc la Teatrul Mic, a venit la spectacol numai ca sa se convinga ca nu e adevarat si nici nu poti sa-ti inchipui cat de mare i-a fost mirarea cand a vazut ca eram chiar eu!-presupun ca nu e nevoie sa incadrez in cele mai mari ghilimele pe care le pot face tot paragraful asta.
Dincolo de o cordialitate ieftina, prosteasca si prost lucrata pe care i-am reprosat-o doar cand am ramas singuri, Casian s-a simtit sincer bine depanand amintiri si vorbind fara falsa modestie despre succesul lui financiar de mare patron de lanturi hoteliere...si cand te gandesti ca prima oara cand l-am vazut statea in usa unui magazin de pantofi incercand "sa agate" o pustoaica de 16 ani.Avea de pe atunci zambetul ala arogant , dar fin si atitudinea aia smechereasca care la 17 ani imi inmuia picioarele si la 18 ani ma lasa mai rece chiar decat bunul meu tata.Asta nu s-a schimbat la el si nici la mine, si nici calitatea amintirilor depanate nu m-au facut sa oftez ganditoare spunand:Ah!Ce vremuri!...Si acum motivul pentru care m-am oprit totusi la a-ti aminti de Casian: adresa de pe plic e gresita, scumpa mea.Maetre e in vizita pe la vechi prieteni.
In alta ordine de idei spune-i scumpei mele fiice sa nu mai joace rolul ignorantei.Sunt mai buna decat ea la treburi de-astea si n-o sfatuiesc sa ma provoace.O pup si pe ea si promit sa-mi fac timp de o vedere pana la terminarea turneului astuia.Aveti grija de voi!

Actrita.

PS: Stii ca nu am lasat treaba cu Maetre suspendata degeaba.
PS2: Poate totusi ca atitudinea asta smechereasca nu-mi mai displace atat de tare cum o facea odata.Te sarut, scumpa mea, cu vesnicul zambet al unei femei pe cat de usoara pe atat de sincer impacata cu ideea.

heavy,heavy fuel

Unu: Nu stiu de ce "te victimizezi" ca si cum ar crede cineva ca "m-ai ingropat" aici!
Doi: Credeam ca pana la varsta ta-aha!Kriptonita!- ai invatat si tu sa respecti intimitatea oamenilor!
Trei: Multumesc pentru vorbele de duh.O sa le tin minte!
Acum ca mi-am scos astea din sistem te informez ca sunt bine, ca nu m-a ucis plictiseala si nici nu intentionez sa evadez prea curand.Bafta cu spetacolele!

Vero

if you wanna run cool

-Hai ca se face tarziu si trebuie sa fug.Saru'mana pentru tot!
-Stai linistita!
-Saluta-i pe-ai tai cand mai vorbesti cu ei.
-De cand platesc "pensia alimentara" cuvintele nu-si mai au rostul.
-Nici pentru mata?
-Pentru mata singurele cuvinte care mai au sens sunt diazepan, extraveral si distonocalm.
-Hm...Ai zice ca a dus-o greu.
-Da...
-Vii diseara?
-Stii deja...
-...Ai grija de tine, John.
-Ana!
-Da, John.
-....Nimic!Faceam prezenta.
-John!
-Nu ma pacalesti asa usor!
-As fi vrut....
-Ce-ai fi vrut?!...Sa-ti para rau?Sa schimbi ceva?!Sa incerci macar sa te opresti o secunda din a te gandi doar la tine?...
-...sa fac prezenta.
-Ha!Bine, Ana.
-Te-am pupat, John.
-...O sa te schimbi vreodata?
-Stii deja...

forget about it!

-Nu!Nu!Nu!Cel mai bine te scoteai cand ii aminteai ca tu o sa duci mai departe numele familiei.
-Iti dai seama ca atunci cand ieseam amandoi pe usa ne desparteam si daca ar fi venit dupa noi incepeam si alergam , si daca nu murea pana ajungeam jos la strada, atunci puteam sa plecam amandoi in directii diferite si nu ar mai fi stiut dupa cine sa se ia.
-Da!Ar fi fost ceva in genu' pe care urasc mai mult: fii-mea! e primul meu copil, ei si,la dracu! fii-miu ! e o putoare , dar el o sa duca mai departe numele familiei.Rahat!Dupa fii-mea ma iau.
-...Neah!Cred totusi ca ne-ar fi asteptat acasa.
-Asta pentru ca era convins ca trebuia sa ne intoarcem.
-Da cum a fost si de tine cand ai plecat ...
-John!Stii ca n-am plecat din cauza lor.Nu pot sa zic ca i-am iubit prea tare sau ca am fost extraordinar de fericita, dar nu de asta am plecat.
-Stai calma!Toata lumea stie de ce-ai plecat.
-Iara incepi?!
-Exact: de egoista si de lasa!
-Eu nu cred ca e nevoie de lasitate ca sa fugi la Berlin la 18 ani!
-Cu cati bani?
-50 de fututi de euro!
-Aha stiam eu ca povestea e putin mai dramatica de atat.
-Te rog eu, John!Dupa atatia ani, chiar nu ai putut sa treci peste dezgroparea mortilor.
-Ana, te-au cautat doi ani de zile.A-i bagat-o pe maica-ta in spital!Pentru tine chiar nu are nicio importanta , nu!?Si normal ca n-are!Tu ai ajuns la Berlin si-ai inceput sa faci ce stii mai bine!Sa jupoi barbatii de bani pana cand ai ajuns sa te futi cu directorul teatrului national!Extraordinara poveste!Ma mir ca ti-a luat doi ani sa dai un semn la asemenea succese.
-....Am fost ocupata , John...Nu chiar ca tine cu medicina, dar am avut si eu treburile mele.
-Da...
-...Bai, am ajuns celebra?!
-Chiar ce dracu cauti la Teatrul Mic?!
-Am ramas fara spectacole la Paris si trebuia cumva sa-mi platesc ratele la Bentley.
-Ai avut noroc.Oferta ca asta...mai rar!Pe bune acum. Ce cauti aici?
-Tu, nu auzi mai ca "Vestul Salbatic" nu ma mai vrea?
-I-ai innebunit pana si pe olandezi?
-Nu chiar , dar nu stiu sa scriu pe limba lor.
-Nici Caro Emerald , dar n-a oprit-o niciodata.Chiar fii-ta nu e cu tine?
-E la mosie.
-...Stai ca era sa ma innec...Ce cauta la mosie?
-Vroia si ea sa-si cunoasca originile.
-Da!Ce as alege eu, daca as fi tu, intre o vara prin capitalele Europei si a-mi cunoaste originile...Da.Grea decizie.
-Ai fii surprins de alegerea nepoatei tale.A mea ar fi evidenta!
-Hm!Ceva e putred in Danemarca...Cred ca am sa o caut pe nepoata mea si am sa-i verific temperatura.Ii facem si o analiza psihologica, stai linistita, ma ocup eu de toate cheltuielile , tu, ai grija de Bentley.
-Of!Ce m-as face eu fara tine, John!
-Iti amintesti cand iti dadeam bani de tigari?
-Da..dupa ce spalam vasele in locul tau.

don't worry 'bout it!

-Asa.Hai zi!Stiam ca n-o sa dureze mult pana incepi sa te plangi.
-Nu-ti mai zic nimic!
-Normal!Cum iti zic eu ceva taci!
-John, pe cuvant!N-am venit sa ne certam!
-Nu!Ai venit pentru ca joci o piesa la Teatrul Mic.
-John!
-Lasa...asa faci mereu.
-John! Abia am deschis gura!Esti incredibil!De fiecare data supozitii peste supozitii!Si te intrebi de ce apar numai cand se joaca la Teatrul Mic!?
-Si acum ce faci?
-Acum m-as ridica sa plec , dar nu te-am mai vazut la fata de 3 ani asa ca ma mai uit la mutra ta putin ca sa te tin minte.
-....Daca nu mi-ar fi placut incercarea ta de a glumi te dadeam eu afara.
-Personal!
-...Ce joci in seara asta?
-Nu ti-ar placea.
-Stiu.Nu de-asta te-am intrebat.
-E o comedie....divina comedie!
-Bravo, ma, Dante!Stiam eu ca n-o sa ma dezamagesti....Sincer stiam ca ai spectacol.
-Stiu.De-asta n-am anuntat ca vin.
-Cred ca mai degraba de-asta ai venit.
-...iara incepi!...poate...
-Nu esti obligata sa vii sa ma vezi, Ana.Sangele nu te obliga sa ma iubesti, te obgliga decat sa nu ma ranesti, cum la tine nici macar asta n-a contat vreodata sincer nu esti obligata sa faci nimic.
-...Am vrut sa vin.Ti-am si adus ceva...am innebunit cautand.
-Ce?
-Nu stiam daca se mai fabrica, dar pana la urma am gasit.
-Ce?...A!Sa nu-mi spui ca ti-ai amintit?!
-Ba da!
-Mama!Cremita!
-Nu orice Cremita!Cremita dubla!
-Au ramas cele mai bune eugenii din lume.Unde ai gasit?
-In Sibiu.
-Rahat!Oricum nu mai conteaza...Ti-aduci aminte ca mereu cand plecai la cumparaturi te rugam sa-mi iei?
-Nu!Si stii de ce?!Pentru ca mereu uitam.
-Mama!Ce te injuram cand nu-mi luai.
-Din cand in cand imi aminteam.
-Da!Cand te sunam si erai in magazin.
-Detalii!Detalii!Bai,john!
-A?
-Nimic!Faceam prezenta!
-Cacat!'
-Nu.Serios acuma...
-Ce?
-Era kriptonita ta Cremita asta.
-Sa stii...
-Ba, Jonh!
-A?
-Nimic!

time can only tell

Draga mea,

Am ajuns de curand in "patria mama a baietilor frumosi si a fetelor dracoase, unde curge vodka la robinet in loc de apa si weekendul tine 5 zile" si daca scrisoarea asta va ajunge totusi la tine stiu ca pana acum ti-ai dat seama ca-ti scriu din nostalgia aia melancolica si binevenita pe care mi-ai provocat-o zilele trecute.
Nu stiu daca scrisoarea asta va ajunge totusi asa ca am sa fiu scurta : Maetre a plecat inainte sa termine, de fapt in stadiul in care e Veronica acum nici nu cred ca a inceput lucrul cu ea.E neatenta, nu se poate concentra, face mofturi si e permanent revoltata-iti aduce aminte de cineva?-.Are blocaje de care cel mai probabil nici ea nu-si da seama.In alta ordine de idei,motivele plecarii lui Maetre nu tin de mine si as prefera sa le discutam fata in fata.Cum nu stiu exact cand va fii acest moment si consider ca ai dreptul sa afli te pot ajuta oferindu-ti adresa la care e el acum.
Te sarut cu drag,
Sofia.

PS:Orasul asta nu s-a schimbat cu nimic.

white liar

-Sofia,cine e Will?
-Am stabilit ca lucrezi acum.
-Stiu , dar mi-e mintea numai la asta.Mama isi tine foarte bine jurnalele, stii asta.Naiba sunt incuiate toate!De data asta nu doar ca a luat unul cu ea, dar l-a lasat aici, bine nu chiar la vedere, dar totusi...
-Veronica, am stabilit ca acum lucrezi.
-Te rog!
-Bine. Eu am terminat aici.
-Sofia, mama a vrut sa aflu de Will cu un motiv.
-Scumpa mea, asta e problema ta si a mamei tale.Din moment ce te framanta atat de tare mai bine ai intreba-o pe ea.
-Am impresia ca asta e e una din vietile mele karmice.
-Ce-ai spus?
-Nimic ...Vroiam sa-ti distrag putin atentia de la muntele tau de calm.
-Care sunt vietile karmice?
-Iti raspund daca imi raspunzi.
-Veronica!
-A sasea si a saptea.
-....Se pare ca Maetre a facut mai multe decat credeam eu...Astea sunt simple supozitii, nimic din ...
-Toate astea nu poate fi confirmat sau infirmat-la fel si Dumnezeu.Te rog, Sofia! Era doar o distragere a atentie pentru Dumnezeu!Nu acord importanta de credinta lucrurilor astora, pe care nici macar nu le stiu de la Maetre.Cine e Will?
-Dumnezeule! Esti la fel de incapatanata...
-Ca mama!
-Vroiam sa spun cum erai si acum un an de zile si pe deasupra inca mai reactionezi si inca mai ai prostul obicei de a-ti da cu parerea cu privire la ce si cum gandesc oamenii si mai ales inca mai traiesti din impresii- cum ar fi impresia ca stii ce urmeaza sa spuna unul sau altul.Niciun progres.
-....La fel ca mama, nu?
-Daca te incanta foarte tare aceasta comparatie pe care adori sa o folosesti ca scuza pentru toate mofturile si izbucnirile tale : da, exact ca mama ta.
-Inca fug de responsabilitate....
-Si inca nu accepti nimic.Nu stiu ce anume ai facut timp de 7 luni de zile, dar ai ramas in exact acelasi stadiu.Nu m-ar mira nici daca...
-Nu am mai luat pastile si nu am mai avut insomnii...Ce?!Si de data asta era altceva?!
-...Cred ca e suficient pentru azi.Ne vedem maine cand sper sa fii mai calma.
-Da.Iarta-ma.
-Nu ai de ce sa-mi ceri scuze mie.
-Mie n-am cum sa-mi cer....
-Ar trebui...Te-am pupat, copila.
-....Si eu,Sofia...si eu.

ale tineretii valuri

12 septembrie.


O auzeam azi pe Clara cum imi povestea ca inghitise niste pastile cu doua zile in urma si ajunsese la spital, dar nu reusise sa se omoare.Mi se parea atat de natural ca Dumnezeu n-a vrut s-o ia la el , dar nu am fost in stare sa-i spun nimic despre asta.
Tot ce faceti toti sunt mofturi!Toata lumea asta cu tot cacatul asta pe care il numiti societate e un mare moft!
Nu o ascultam pe Clara si poate ar fi fost mai bine sa o ascult si poate ca ar fi fost mai bine sa-i vorbesc chiar daca nu puteam sa-i spun mai mult decat stia si ea deja : Dumnezeu ii apara pe betivi si curentul electric are alergie la apa si la prosti.
N-am putut sa joc azi...Nu sunt in stare de nimic. Tot ce fac e sa ma gandesc la blestematul de Will si sa repet intr-una "Sa ai clipe frumoase!".
Doamne!Nu pot nici pana azi sa-l iert si nici nu pot sa-l condamn!
Dumnezeule , Will, n-am sa te pot ierta niciodata!N-am sa te pot ierta niciodata! Si totusi rasuna in mine fiecare cuvant al tau de parca ar fi cel mai dulce sunet pe care l-am auzit vreodata, de parca ar veni de Acasa!
Will , te implor! Doamne,fa-l sa se opreasca!Fa-l sa se opreasca inainte sa ajung sa-l urasc.



18 septembrie.

Ii scriu intruna de 3 zile ...ii scriu scrisori pe care stiu ca nu le va citi niciodata , ii scriu scrisori pe care nici eu nu am curajul de a le trimite vreodata. N-ai sa vezi niciodata , Will!N-ai sa stii niciodata adevarul si nici eu n-am sa ti-l spun.Nu pot!
Pot sa-i iert tot, minciunile, lacrimile astea, promisiunile, dar niciodata n-am sa-l pot ierta pentru felul in care a plecat!
Nu mai sunt in stare de nimic...plang si scriu scrisori si plang si scriu scrisori...le-am spus alor mei ca lucrez si m-am incuiat in camera de trei zile.
Dumnezeule am nevoie sa ies si sa fumez o tigara! Dar oriunde m-as duce, indiferent unde as incerca sa scap dau de EL, dau de toate amintirile mele vii!Doamne!Te implor....ma intorc catre divinitatea pe care am renegat-o si cersesc mila!
Si jur ca nu-mi pasa!Vreau doar sa se termine!


2 octombrie


Am plecat la Timisoara ca sa nu fiu nevoita sa ma ocup de bal...Nicicand nu-mi amintesc ca orasul asta sa fi fost mai trist si mai morbid ca in saptamanile astea.
I-am mintit pe ai mei ca am plecat intr-o colaborare cu un teatru inventat despre care Sofia mi-a spus ca ar fi un liceu totusi.Pe cei de la scoala i-am mintit ca ma operez in sfarsit de o problema pe care nu cred ca am avut-o vreodata....Trebuie sa-mi amintesc sa falsific o scutire...
Incep sa mint iarasi...Will, mi-e incredibil de dor de tine!

Par moarta de palida...Beatrice s-a speriat de mine. Mama ei m-a tinut 2 saptamani pe "mancare buna si sanatoasa ca-n Banat".Mi-a fost rusine ca am mintit ca tin un regim special ca sa nu fiu nevoita sa mananc...Mesele mele au devenit tigarile si cafeaua de cand a plecat.
Doamne, cum a ajuns viata mea de cand a plecat EL!Nici macar de o calatorie cu trenul nu ma mai pot bucura.

5 octombrie

Nu am fost capabila macar sa scriu doua pagini de scenariu pentru porcaria de bal.Am rugat-o pe Andreea, desi nu-mi amintesc daca intr-adevar am rugat-o sau daca ea chiar stie sau pur si simplu totul a fost in mintea mea.
Azi m-a prins directorul fumand langa centrala.S-a speriat atat de tare de infatisarea mea incat m-a trimis acasa si a sunat-o pe mama sa aiba grija de alimentatia mea...sunt slabita si palida.Mama nu s-a ingrijorat prea rau...ceea ce e bine.Sa-si aminteasca ca sunt copilul lor e ultimul lucru de care am nevoie.

8 octombrie

Balul a fost un succes care nu-mi apartine, dar traditia cere sa primesc si sa accept laurii.Cred ca am iest afara sa ma imbat si l-am lasat pe bou de romana sa indruge liber...
Am vrut sa ma imbat , dar l-am vazut pe Superstar.A inteles de ce il evitam si dupa o vreme a lasat sticla in locul in care obisnuiam sa bem impreuna si a plecat. Am baut singura o sticla de Jack.Probabil de-asta mi s-a parut ca am cunoscut pe cineva pana a doua zi de dimineata.

Nu am putut sa-i raspund!Nu mai pot sa-i raspund!Nu mai vreau sa mai plang...lasa-ma Will, te implor!


15 octombrie

Simt ca sunt atat de aproape sa-l urasc si totusi undeva in adancul meu stiu ca n-am sa pot s-o fac niciodata...
Frati-miu imi spune sa fiu tare pentru ca te vei intoarce! Pentru ca nu ma urasti ...pentru ca tu nu esti omul care sa lase treaba neterminata ..
Si totusi ai putut sa distrugi in secunde tot ce ai cladin in luni. Ai putut sa ma privesti in ochi si sa-mi spui "Actrito!Nu mai plange, nu convingi pe nimeni!Puteai sa joci scena asta mult mai bine!".Si cat am plans...si cat mai plang si azi...nu mai sunt in stare sa scriu, si joc din ce in ce mai prost...
Will...in unicul meu moment de sinceritate...tu, nu m-ai crezut!
Iti jur ca le voi juca!O!Si ce scene voi juca! O si cum voi juca!Voi striga lumii povestea asta!Si cate altele!Iti jur Will, iti jur ca o lume va stii numele meu si povestea ta si chiar de asta nu mi te va aduce inapoi si nu te va face mai putin ignorant sau mai putin fericit : imi promit asta acum!
"Daca as simti ceva, as tacea!"
Bine, Will!E randul meu acum!


17 octombrie

L-am facut pe frati-miu sa ma urasca. Ce-i drept il inteleg...a fost singurul om caruia am putut sa-i spun ce e cu mine...Dar chiar si asa nu meritam "consolarea".L-am innebunit. O sa ma urasca!

26 octombrie

Joc iarasi.Lucrurile incep sa se miste pe scena , dar sunt tot mai pierduta in afara ei...Dumnezeule!Nu voi permite sa mi se ia acest ultim refugiu!
Nu voi permite sa-si asume nimeni dreptul meu!Ce e al meu e al meu!
Si nici macar tu, Will! Nici macar , tu, omul caruia i-am dat tot , nici macar tu, n-ai putut sa-mi iei asta!


5 noiembrie

Ma urasc azi si-mi urasc lacrimile.
Cum am putut sa cred ca te vei intoarce?!?Cum am putut sa cred ca ai sa te tii de cuvant macar o data!?
Cum de n-am invatat ca promisiunile tale nu inseaman nimic?!
Nu pot nici macar sa te urasc,nenorocitule!Te iubesc!
Te iubesc mai mult ca oricand!

7 noiembrie

Sibiu...

27 noiembrie

Am fugit la Berlin cu tot ce aveam...mai exact cu nimic.....

dusty memories

Scumpa mea,

Iti scriu din patria mama a mancarii bune cu gustul careia am inceput iarasi sa ma obisnuiesc de cand m-am intors in tara.Da, iubita mea, iti scriu de la o masuta din lemn de cires, umbrita de panza alba cu reclame de "bun gust" , langa o biserica catolica care mi-a revelat ideea de pluriperspectivism mai degraba decat pe cea de divinitate,de pe terasa "improvitaza" direct pe stradutele pavate cu piatra cubica ale Piatei Mici din Sibiu.Improvizez si eu niste dubii si-ti spun ca dupa atatia ani tot Unionul dintre toate locurile din lumea asta unde mi-a fost dat sa imbuc cate ceva are mancare mai buna chiar decat la mama acasa.
Ti-as fi scris pe fuga sau deloc daca nu era locul asta sa-mi aminteasca de vremuri stravechi...patronul, un tip cat se poate de anteprenor si in aceeasi masura de consecvent -pana si gustul frappe-ului astuia e acelasi-, a venit cu o idee tare faina : ii lasa pe doritori sa scrie pe hartie veche si arsa la lumanare cele mai dragi "Amintiri din copilarie".Stii ca nu pot sa rezist unei astfel de provocari asa ca am profitat de activarea memoriei involuntare si am scris Unionului despre "o Timisoara aproape uitata a unor veri de aur, cerand iertare de la un Sibiu al unor toamne de plumb".Vazand cat poetism clasicist imi activeaza toata atmosfera asta, am hotarat sa semnez anonim, nu inainte sa las amintire oricui va fi vrednic sa citeasca citatul celebru al Virginiei Woolf.
Si daca am reusit sa te bag intr-o stare de nostalgie sunt absolut sigura ca e placuta si mai ales bine-venita. Si profitand de scrisoarea asta tin sa te anunt ca acum 3 zile mi-a venit ideea unui mic turneu-si asta elucideaza misterul pozitiei mele geografice- pe care l-am pus la punct din biroul parasit directorului in "dulcele stil clasic": am pus mana pe telefon si am sunat prieteni vechi si mai ales dornici oricand de o revedere spontana.Ca atare, in seara asta,spectacol la Gong.Spre marea mea surpindere, s-au vandut biletele , desi toata treaba n-a avut parte nici de un minim decent de mediatizare-bineinteles, asta a fost un prilej pe care stii ca nu-l puteam rata, de a primi multe , multe, laude si multi , multi lauri de glorie-.Stii tu, chestii de-astea care tie nu-ti mai fac de mult nicio placere.Ce-i drept e un spectacol penibil de degradare umana asa ca te pot intelege pana in punctul in care trebuie sa-mi amintesc ca tocmai savurand astfel de spectacole gratuite poti sa te perfectionezi in meseria asta.
Dar sa lasam lucrurile astea marunte.Te rog sa o anunti si pe scumpa mea fiica de plecarea mea si promit ca am sa-mi fac timp sa-i scriu macar o vedere, daca nu o scrisoare din Targu Mures.
Si cum tot am intrat in acest subiect...o iubesc pe Veronica, si oricat de denaturata mi s-ar putea reprosa ca sunt, sunt totusi mama si doar o alta mama ar putea intelege ce inseamna asta.Stiu ca suna a cel mai teatral cliseu, dar unele adevaruri exact asa se spun.Asa ca din moment ce copilul meu a avut toata increderea-si pe buna dreptate- sa-ti incredinteze tie o parte din framantarile ei, am sa te rog cum am mai facut-o de atatea ori si cum stiu sigur ca am s-o mai fac si de azi ianinte sa ai grija de ea cu aceeasi severitate , tact si intelepciune cu care ai avut grija si de mama ei candva.
Pentru inceput as putea sa-ti recomand o cura de muzica clasica-macar de capitolul cultura generala, ma pot oricand lauda cu mandria-mi caracteristica ca m-am ocupat in cresterea copilului meu.La fel ca si mine prefera corzile clapelor si pe Vivaldi lui Chopin la orice ora din zi si din noapte.Stiu ca asta iti e suficient cat sa-ti faci o idee despre cum ai sa incepi sa o "dresezi" in vizita pe care nu trebuie sa-mi spui ca sa stiu ca o pregatesti in sensul asta.
Poate nu am fost eu o mama exceptionala, dar imi pot da seama cand copilul meu are probleme-oricat de inventate sau oricat de exagerate.Iti urez spor la munca cu mica mofturoasa, desi sunt de pe acum sigura ca amintirile si nostalgia iti vor face probleme mai mari decat lipsa nativa de obedienta a Veronicai.

Reverente,
Actrita.

PS: Sa nu aiba nimeni impresia ca ma prosteste: Maetre a disparut!De ce?

si poate...

Scumpa Sofia,

Scrisoarea ta n-a fost nimic in comparatie cu faptul ca i-ai spus Actritei ca iti scriu -sau ar trebui sa-i spun mama, pentru orice eventualitate- . Serios!Chiar nu e de-ajuns ca a "suferit" toata viata ei pentru faptul ca nu mi-a placut teatrul, acum vrei s-o "omori" cu alte revelatii de-un tragism inimaginabil?!
Acum nu pot avea incredere nici macar in faptul ca nu a citit scrisorile , cu atat mai mult cu cat stiu cat de mult isi iubeste ea meseria!
Si da! Ai perfecta dreptate cand spui ca am mostenit toate exagerarile astea de prost gust de la ea, si da ai dreptate ca tot dramatismul asta exagerat i-l datorez ei , dar te rog nu-mi reprosa ca n-am facut niciodata nimic ca sa ma descotorosesc de toate astea!Te rog chiar sa-ti amintesti ca am renuntata la teatru si la orice avea tangenta cu el -in masura in care s-a putut- tocmai din acest motiv!Si te mai rog sa ignori tonul revoltat cu care sar de cur in sus si ma zbat sa ma apar , desi stiu ca sunt mama intreaga...
Sofia,stiu ca "poate" nu e tocmai cuvantul tau preferat, dar poate ar fi trebuit sa o ascult pe mama de la bun inceput, si sa imi accept originile in loc sa mi le reneg.Si in mod normal as fi pedepsita pentru asta si nimeni nu m-ar lua in serios , dar am marele vantaj ca sunt oricumm singura si nu ma aude nici dracu!A da! Si tu esti departe...si pana nu apari tu, poti sa-mi scrii cate in luna si-n stele...cuvintele parca nu mai au niciun sens.Vreau foarte tare sa te vad!
Oricum, intre timp lucrutrile s-au mai miscat putin prin "vagauna plictiselii" -ca sa citez din marii clasici- si imi pregatesc o evadare binemeritata.Am sa-ti dau detalii cand vom fi fata in fata.
Atat mai am de zis...

Te imbratisez cu drag,
Vero.

PS: Nu ma mai lua in seama!
PS2:Actrita cred ca joaca o comedie- prea imi arunca maxime gratuite.

Lupoaica batrana iubirea

Draga mea,

Sper din tot sufletul ca lucrurile sunt bine si ca plictiselaa aia morbida pe care trebuie sa o induri nu te-a impins la prostii prea mari.Nu uita : 4 shot-uri fac lumea mai frumoasa , 8 shot-uri fac lumea prea frumoasa!
Si te rog inca o data -pentru ca sunt convinsa ca ai uitat de foarte multe ori pana acum- sa nu disperi! Gandeste-te la perioada asta ca la o lectie despre rabdare- lectie pe care eu n-am apucat niciodata s-o invat si uite unde am ajuns.... si sunt absolut sigura, oricat de mult mi-ar rani asta orgoliul , ca nu vrei sa ajungi ca mine.
Dar pana sa-ti dau ocazia sa-mi amintesti ca sunt ultimul om in masura sa-ti dea tie lectii de viata am sa-ti induc subtil ideea ca stiu ca esti mai mult decat capabila sa evadezi din vagauna plictiselii si sa dai si tu o fuga prin "imprejurimi" mai departate. Si nu! nu incerc sa-ti induc ideea de a ma vizita, desi, daca intr-adevar evadezi si nu vii mai intai sa ma vezi ar fi frumos sa incerci sa nu aflu.(Macar in sensul asta stiu ca ai fost suficient de bine educata!)
Cat despre lucruri mai putin deranjante...Louis, directorul, a plecat si a lasat intreg teatrul in paragina.Cu toata ca poate ar trebui sa fiu revoltata, am iubit si am respectat la omul asta tocmai faptul ca intotdeauna a facut exact ceea ce a vrut si exact cand a vrut- un asemenea grad de libertatae,in ochii mei, face absolut orice actiune, oricat de culpabila, demna de admirat.
Bineinteles ca plecarea lui, desi ne-a lasat putin prea dezorganizati, nu a oprit spectacolele sa se tine lant...ba , chiar din contra!Tot haosul asta a facut ca spectacole sa fie de dimineata pana seara: in aer liber, pe strada, in localurile de lume buna si din cand in cand chiar si in teatru.Nimeni nu stie cu certitudine exact ce , cum si pe unde se joaca in niciun moment al zilei dar publicul pare mai doritor ca oricand si evadarea asta din salile de teatru (unde apropos nu mai merge aerul conditionat) ne-a facut pana si pe noi mai creativi si mai liberi in exprimare.Publicul nu e mai grovaz ca de obicei, dar ne adora!
Eu joc momentan o piesa de-a mea, bine pusa la punct de Louis inainte de a se tira. Se cheama "O moarte obisnuita"-ce-i drept nu asta a fost titlul ei initial, dar stii ca cedez la insistentele oricarui om care ma poate convinge ca o prostie e oricand binevenita.Probabil Louis mi-ar spune vreo doua daca ar stii. Stii tu, ceva in genul "macar o data sa faci si tu ceva cu cap!" si daca ar fi vorba de oricine altcineva i-as replica ceva curvistin si usuratec, dar in fata omului asta , scumpa mea, pur si simple plec capul cu o umilinta care nu mi-a stat niciodata in fire in afara scenei.Cred ca si tie ti-ar placea tipul asta-dar te avertizez e genul vanatorului.*
Revenind la piesa, cred ca te va incanta sa afli ca a fost inspirata chiar de tine....am pus punctele de suspensie ca sa-ti dea suficient timp sa te prinzi ca titlul e metafora a temei, iar tema e plictiseala. Daca nu esti revoltata pana la Dumnezeu, te invit sa o vezi cu ochii tai.(Sunt sigura ca daca nu te-ai lua atat de tare in serios , ti-ar placea sigur.)
Si acum am sa incerc sa te inveselesc cu o povestioara.A venit de curand printre noi, la insistentele lui Louis -care uneori nu inceteaza cu faptele de caritate**-, o tanara comedianta cu un chef exceptional pentru tragedie si pentru drama.Imi amintea atat de mult de mine incat nu m-am putut abtine sa nu o pasez pe mainile altciuva.(Stii ca ma feresc de responsabilitati ca de dracu', dar macar chestia asta mi-o asum.)Cum a venit la insistentele lui si la adaosul insistentelor mele, Louis a fost cel care a preluat-o si care s-a spetit incercand s-o invete cate ceva despre comedie, dar fetita asta e irecuperabila: e facuta pentru drama si ceva din adancul ei o face sa se agate cu ghearele de asta.(Gurile rele spun ca a reusit sa-l innebuneasca si ca motivul plecarii lui e chiar ea, dar stii ca nu ma bag in culise cu figurantii.)
Cu adevarat comic la o poveste atat de "trista" e continuarea: fetita se simte in al noualea cer si nimeni nu o condamna pentru asta, in schimb,a interpretat binecuvantarea lui Louis ca pe o chestie de merit,iar asta e ceva ce nimeni nu poate ierta.Si cum actorii sunt ca ardelenii: nici nu uitam , nici nu iertam ,dar ne pricepem de minune sa dam impresia, ii oferim lumea.Joaca in piesa "Vara vietii ei" si intr-adevar asta chiar va fi vara vietii ei.Ceea ce ,insa, ne face pe toti sa-i inghitim toanele de diva, nasul pe sus si mofturile de prost gust e certitudinea ca va urma "toamna vietii ei".***
Am sa inchei povestea asta de cancan cu o ultima anecdota.Stii ca teatrul ala e viata mea, si pe deasupra mai am si eu o varsta care mi-a creat de bine de rau si un renume- te-am invatat dintotdeauna: ce-i al tau e al tau!-.E absolut normal ca orice tanara diva aspiranta sa stie cand are de-a face cu o veterana, e o poveste veche de cand lumea, cu o batalie care se da mai ales in afara scenelor , dar in cladirea teatrului.Tanara noastra comedianta -care crede-ma, nu aduce deloc a comedianta lui Reymont- stie si ea acest lucru.Ce-mi place mie e ca batalia se da doar in capul ei.( Probabil ti-e si tie clar ca fatuca asta n-are cum sa reziste mai mult de un sezon in teatrul asta , si nici talentul n-o ajuta prea mult sa combata cumva asta.)Ceea ce trebuie sa invete-si voi avea grija s-o faca - e sa nu se ascunda de inamic atunci cand terenul de lupta e de fapt unul neutru. Ai fi murit de ras sa vezi ce isterie a creat la Opera , cand aparand la balcon insotita de un domn despre care se zvonea ca ar avea niste conturi de reglat cu mine****, ma vede intr-unul din balcoanele laterale si nu stie cum sa se mai ascunda.I-am facut un serviciu disparand elegant , dar stii ca asemenea fapte nu-mi stau in fire in afara scenei,asa ca m-am intors destul de curand -exact cat sa-i las timp "porumbitei" sa se linisteasca - si spre surprinderea mea fiascoul a inceput din nou. Cum n-aveam chef de "ratele si vanatorii"- stii ca ma duc la opera pentru opera- am ignorat complet fiascoul iscat de purtarile copilaresti(si eu mi-o asum in oarecare masura pe a mea, dar sa nu exageram , am tactul de a parea o doamna), pe care bineinteles ca "lumea buna" l-a savurat mai mult decat "Liliacul" lui Strauss-fiul.
Iubita mea, te rog sa nu indraznesti sa ma acuzi de rautate, pentru ca indiferent de acuzele aduse eu am un alibi imbatabil : sunt o actrita.Pe langa asta, stii foarte bine ca eu n-am aparut niciodata la balcon ca sa joc "ratele si vanatorii" sau ca sa ma feresc de privirile iscoditoare si orice femeie trebuie sa stie ca indiferent de profesie sau statut social, acele priviri trebuie infruntate cu mandria cea mai aroganta si o deosebita eleganta nu cu inocenta unei caprioare moarte.Dar lumea asta a inceput sa uite ce insemana a fi om cu eleganta : toti suntem parsivi , egoisti si animalici, dar cei care stiu asta n-o fac niciodata cu grosolanie.
As fi vrut sa ma pot supara pe tine pentru ca ii scrii Sofiei , in loc sa imi scrii mie dar mi-am amintit ca nici eu n-o tratam altfel pe mama.Bine... asta imi cam darama toate parerile cu privirile la faptul ca eu te-am crescut pe tine altfel , dar se pare ca in esenta toti preluam cate ceva de la sustinatorii nostrii legali, dar iubita mea, esti destul de mare incat sa-ti dai seama ca nu esti obligata sa ma iubesti si mai ales esti destul de mare incat sa fii ferita de mitul ca de la mine nu ai luat nimic.
Pana data viitoare, stai calma, Sofia a avut suficienta discretie incat sa nu-mi spuna nimic despre continutul scrisorilor tale , pe care doar a avut "proasta inspiratie"-sa nu faci niciodata pleonasme decat daca contextul e potrivnic- de a ale lasa pe masa asa ca pot inca sa mai sper sa primesc vesti de la tine.
Te iubesc mult de tot,
MAMA.

*daca nu stii care e tipul vanatorului pana acum sunt prea dezamagita ca sa-ti mai explic.
**eu am cam insistat pe langa Louis sa faca ceva caritate cu un tanar talent , pe motiv ca asta ne-ar spori popularitatea si ne-ar prinde foarte bine o "gura de aer proaspat".
***cauta in jurnalele mele daca nu sunt sigilate : sempembrie, octombrie si noiembrie acum vreo 18 ani si vezi acolo ale tineretii valuri!
****esti prea mica ca sa stii lucruri din-astea!

gunpowder and lead

Tare am impresia, copila draga, ca umorul asta al tau ti se sterge de pe fata atunci cand ar trebui mai mult ca oricand sa ti se pastreze. Nu cred ca ai ras cand ai aflat de ce Maetre nu mai petrece timp cu tine, nu cred ca ai ras cand l-ai vazut pe Charles, nu cred ca ai ras nici la prostiile debitate de rudele tale de sange-indiferent despre care din ei imi vorbeai- si cu certitudine nu cred ca zambetul ala lasciv pe care-l afisezi in prezenta barbatilor are vreo treaba cu rasul.
Dar n-am ce-ti face ...ai mostenit tragismul asta de prost gust care te face sa exagerezi orice nimic si sa sari calul de fiecare data cand ar trebui sa stai potolita. Si pe cat de tare nu ai nicio vina ca ai mostenit asta - si nu te grabi sa arunci cu vina in stanga si in dreapta- pe atat de tare e vina ta ca nu vrei sub nicio forma sa faci "o donatie", indiferent cui.
Si crede-ma ca daca cineva ar avea sanse sa ma enerveze tu ai fii sigur aceea. Alte observatii nu cred ca are rost sa ti le fac, m-as repeta si vad ca de indrugat esti in stare sa ti le indrugi si singura.
As mai putea si eu ca si tine sa te previn cu responsabilitatea asta extraordinara pe care ti-o asumi tu pentru actiunile altora.Eu as pune pariu -pentru ca asta ti-ar placea sigur- ca vine din vina , o straveche vina pe care am simtit-o la tine din prima clipa, dar pe care cumva o renegi si amani de foarte multa vreme sa te descotorosesti de ea. Dar cu privire la asta iti las impresia ca ai sansa sa ma combati.
As mai putea si eu sa-ti spun ca intr-adevar duci o viata paradoxala-asta pentru ca iti plac expresiile astea cand vine vorba sa vorbesti despre tine- si culmea e ca ai nevoie de liniste , foarte multa liniste si solitudine.Dar, scumpa mea, nimic nu se poate pune cu vartejul frenetic al unei vieti zgomotoase!Asta intr-adevar ma ingrijoreaza!
Si ai merita probabil sa fiu mult mai dura de atat, dar n-am sa fac nimic altceva decat sa astept un moment in care sa pot veni sa te vizitez. Probabil ai nevoie de asta mai mult ca oricand acum...

Te pup, copila,
Sofia.

PS:Ce-i al tau e-al tau!

I'm goin' home, gonna load my shotgun
Wait by the door and light a cigarette
If he wants a fight, well now he's got one
And he ain't seen me crazy yet
He slapped my face and he shook me like a rag doll
Don't that sound like a real man?
I'm gonna show him what little girls are made of
Gunpowder and lead!

and it goes like this again

Draga Sofia,

Am sa reiau scrisoarea asta de unde am lasat-o pe cea anterioara sperand ca raspunsul tau intarzie pentru ca astepti continuarea si banuind ca adevarul e altul(ceva ce tine de faptul ca morala aia e atat de lunga incat nici pana acum nu ai terminat scrisoarea).
Sper ca ti-a placut si tie ideea pe care am avut-o cu scrisorile astea.E ceva inedit.
Probabil ti-ai dat seama din ce am apucat sa-ti povestesc pana acum ca cel mai linistit lucru pe care l-am facut a fost sa ma asez la "masa de scrisori" si sa-ti scriu. Si mai stiu si ca a sunat mai mult a barfa decat a aspovedanie dar stii ca niciodata n-am vazut niciun sens in a pupa poala popii.Si ca sa mai scurtam din morala ta tin sa fac inca o observatie: ca scrisoarea aia a avut mai mult umor decat tragedie si ca orice indrazneala de a ma plange de ceva care poate pune zambetul pe buze-si nu nega ca fata aia a ta serioasa si contemplativa s-a deformat putin cand ai citit randurile mele- ar trebui sa fie iertata. Si pe deasupra indraznesc sa-ti spun ca ar trebui sa fie departe de tine gandul de a-mi reprosa ca ma plang mai rau ca o muiere, cand n-am incercat altceva decat sa privesc si eu mai amuzata lucrui care inainte aveau tenta de tragic si pentru asta numai mie pot sa-mi multumesc.Dar gata ca prevad ca o sa reusesc intr-o buna zi sa te enervez si pe tine si nu ma subestima: am talentul asta.
Tot din sectiunea "caut scuze pentru chestii pe care le fac de la bun inceput stiind ca sunt condamnabile": probabil singura prezenta feminina din viata mea mi-a facut zilele astea doua observatii demne de luat in calcul cand scrii o scrisoare si te gandesti la viata ta (ideea ca lista ei s-ar termina aici e similara ideei catolicilor cum ca platind bisericii averea ta ti se vor ierta pacatele, iubirea lui Dumnezeu fiind direct proportionala cu suma investita de tine):
Unu: Beau in fiecare zi de vreo saptamana.Si nu ma opresc asupra acestei observatii nici pentru a rade si nici pentru a o analiza, ma opresc pentru ca imi aduce aminte de o seara faina petrecuta in compania ei cand am baut tequila cu o pofta senzatioanla de ras si de betie si care s-a incheiat din pacate putin cam devreme.Dar cum sunt adepta ideei ca toate lucrurile se petrec la timpul lor , tin sa numesc pentru posteritate ca n-am sa mai fac greseala de a-i spune vreunui chelner ca frisca in engleza nu se zice tot frisca si ca e senzational sa poti sa faci haz de necaz pe ardeleneste.
Acum serios te-am pierdut! Altceva vroiam sa spun si presupun ca te-ai lamurit si tu, de atata lucru, asta daca nu cumva iti puneai problema cat am la bord acum.Renuntasem la un moment dat sa mai cred ca alcoolul te poate ajuta, pentru ca ajunsese sa ma bage in depresii-asta se intampla la perioada respectiva- dar vad ca uneori e exact ce ai nevoie ca sa "spargi gheata" si ca sa mai diminuezi din plictiseala.Nu vorbesc de excese acum, vorbesc ...fara sesn acum.E o alinare si poate sa o nege oricine, chiar e o alinare.
Doi:Ca sa o scurtez tin sa-i multumesc ca mi-a amintit o alta vorba veche de-a unei adevarate lady:
"Cea care-si asteapta cavalerul in armura stralucitoare sa nu uite niciodata ca va trebui sa curete dupa calul lui!"(Zsa Zsa Gabor)
Incepusem sa uit asta si stii ce mi se intampla mie cand incep sa vreau sa iubesc mai mult decat o fac deja.
In rest, scumpa mea, lucrurile sunt exact asa cum trebuie sa fie: nici bine, nici rau.
Pot sa-ti povestesc despre vreo 2000 de euro care-mi lipsesc cu desavarsire, dar stii ca eu nu-mi pun problema pana cand nu e chiar timpul sa ma confrunt cu ea -si nu poti nega ca probabil e cel mai bun lucru pe care-l fac-.
Mai pot sa-ti povestesc si de legea sangelui si felul in care suna ea scrisa, dar asta as prefera sa o facem fata in fata.Nu cred ca pot face abstractie de reactia ta insesizabila atunci cand chiar discutam lucruri din-astea shpirituale(Lasand glumele la o parte, chiar nu glumesc cu discutia asta).
Mai pot sa-ti umplu pagini despre vise de amor si nu pot sa umplu nici doua randuri cu concretizarea lor si daca e ceva ce chiar imi doresc in acest moment( in care rareori mai gasesti carti care sa vorbeasca despre cum ma simt) pe care stiu ca-l intelegi si il accepti nu cu lipsa de ingrijorare(poti sa incerci sa minti tu, calmo, am darul de-a citi adevarul si printre randurile scrise cel mai marunt!)e sa fiu exact acolo unde sunt!
Astept false incurajari si mai ales putina militarie.Si stiu ca e mult ceea ce cer, dar daca e cineva in stare sa faca asta pentru mine aceea esti tu-nici nu vreau sa aud de Maetre si daca indrajnesti macar sa pui problema asa te invit cateva zile aici sa te lamuresti ca cel putin uneori mai pot si eu judeca cu luciditate.
Mai pot umple doua randuri despre el, dar nu-mi permit si inca il iubesc prea mult.

Te sarut cu drag,
Vero

PS:Ma plang mai rau ca o muiere.

and it goes like this

Draga Sofia,

Scumpa mea, nu prea stiu de unde sa incep cu scrisoarea asta. La dracu! Cred ca am innebunit-GENUL MEU de innebunit.
Unu: Toata lumea imi spune ca sunt indragostita si am inceput sa-i cred si uite cum am pierdut doua zile citind "Legaturi primejdioase" doar doar sa pot si eu sa bag mana in foc de ceva. Am terminat prin a fii si mai in ceata cu privire la obiectul afectiunii mele si cu o durere de cap.
Cu ocazia asta-pana nu uit-carti! carti! si carti!
Doi: S-a intors Charles acaca.M-ai vazut: m-am purtat exemplar-sau aproape exemplar- pe toata durata absentei sale. L-am vazut si am reactionat, dar de data asta nu i-am tinut niciun set de predici subtile sau grosolane. De data asta m-am jucat pana cand l-am facut iara sa cedeze si sa-mi dea ce-i cer.Nu prea am scuze , desi sunt sigura ca daca incerc pot sa-ti insir cel putin doua.(Poti sa nu citesti daca nu vrei:de la un timp simt nevoia de a-mi demonstra ca inca mai pot-CRIZA VARSTEI MIJLOCII LA 19 ANI!- si doi: serios, nu pot sa ma lupt cu nevoia de a-i plati macar odata toate ...gata!Ajunge!)
Trei:L-am innebunit pe un "biet sarman"-stii tu in felul clasic al pustoaicelor care par putintel mai proaste decat sunt. Ai fi ras sa innebunesti, bineinteles ca dupa toata tarasenia nu te-ai fi abtinut sa nu imi zici de vreo doua, dar pana si tie ti-ar fi placut sa-i vezi mutra cand mi-a cerut un numar de telefon. Tot ce-mi amintesc din discutie e ca eu eram destul de pilita incat sa explic ca pana la concentratia de 94% allcolul cu concentratie mare se obtine prin evaporarea apei, dar la 94% amestecul devine o substanta omogena si singura modalitate de a mai elimina apa e prin reactie cu varul nestins.De aici toata discutia i-a dat apa la moara tipului sa incerce sa-mi explice diferenta intre whisky si whiskey- stii , tu! chestii de lifesyle si retete culinare cu gust.In final n-a mai explicat nimic , dar nu cred ca asta a fost motivul pentru care nu i-am dat numarul.
A!Ca sa nu uit si de asta: pe "Viorel" l-a apucat iara cheful de "deranj".Nu stiu de unde mi-a plesnit asta cu Viorel, dar stiu sigur ca nu e nevoie sa ma explic.Bineinteles ca lucrurile nu stau diferit de data trecuta si eu sunt la fel de putin -daca nu mai putin- dispusa sa ma "deranjez".Totusi nu ca-mi place sa rad de "suferintele" oamenilor dar nu-mi pot ascunde un zambet cand ma gandesc la vorba aia veche a Actritei : fie roata si patrata tot se mai intoarce-o data.
Patru: Din plictiseala sau poate datorita unei vieti monotone-verdict pentru care nu-mi atribui drepturile de autor- am inceput sa fac atatea copilarii si atatea mofturi incat am ajuns sa mi se atribuie un mesaj cu versuri din Stanescu.
Asta o sa-ti placa si tie si pana nici tu n-ai sa poti sa-mi zici vreo doua!

Spune-mi, daca te-as prinde-ntr-o zi
si ti-as saruta talpa piciorului,
nu-i asa ca ai schiopata putin, dupa aceea,
de teama sa nu-mi strivesti sarutul?...

Am crezut ca pic de pe scaun!Bine, aveam si eu niste pretentii de la Maetre -prost!Nu-mi mai tine predica asta ca m-am ocupat singura!- sa recunoasca ca nu e al meu in primul rand dupa versuri, Nichita , mesajul transmis in mod direct- exaxt in ordinea asta.
-M-a apucat o extraordinara bunadispozitie de cand iti scriu si am asa o pofta de putin umor-
L-am rugat pe Maetre macar sa se lamureasca intre ei pentru ca vezi ,tu, ironia, face ca eu sa chiar il sun la scurt timp pe om care-mi multumea ca din cauza mea mai citeste si el putin Nichita. Daca as fi priceput calumea ca din cauza mea probabil as fi reactionat si as fi dres-o cumva, dar pricepand ca din cauza lui Maetre am tacut putin mirata, dar nu mai mirata decat am fost in ultimul timp de purtarile schimbatoare ale oamenilor din jur.
Cinci:Asta o sa fie probabil singurul pasaj serios din toata scrisoarea asta si pentru ca e tot ce chiar merita sa citesti, dar nu pentru ca as considera ca mai e nevoie, am sa-l ingros : nu-L mai inteleg!Stiu ca e acolo, stiu ca imi vorbeste,Il aud, dar nu-l mai pot descifra....
Mai am o droaie de povestit , dar trebuie sa fug si deja nu-mi mai incap prea multe lucruri intr-o scrisoare.

PS: Stiu de pe acum ca o sa-mi spui pe un ton dezamagit ca trebuie sa ma linistesc , ca trebuie sa-mi musc limba si sa nu mai reactionez atat. Stiu ca-mi vei tine o predica subtila si nu una grosolana cum considerai initial si asta nu pentru fraza ingrosata.

Te imbratisez cu drag,
Vero.

PS2:Stiu ca versurile de Nichita m-au scapat.Va fii sigur si o partea a doua a scrisorii.

m&c

-stia si el odata sa spuna exact ce simte dar nu stiu pe unde a uitat sau pur si simplu n-a mai avut nevoie de asta.azi simte nevoia sa minta si intelegem , noi toti intelegem , dar eu nu inteleg de ce pe mine.
si da poate sunt blestemata sa aflu adevarul din spatele celei mai mici si mai nevinovate minciuni si nu cer asta , n-am cerut niciodata asta pentru ca oricat de eliberator ar fi el adevarul pe mine nu m-a ajutat la nimic.
si mai stia odata sa aiba grija de el, dar a renuntat la asta nu stim pentru ce dar banuim pentru cine, noi toti banuim pentru cine. si nu e dreptul nostru sa spunem ca asta nu e pretul corect, dar nici el nu se poate convinge ca afacerea asta nu e ca jocul la bursa.
-si i-ati spus toate lucrurile astea vreodata?
-la ce bun?!parca a uitat pana si ca-l iubim. parca a uitat ca e de-al nostru si ca apartine unei "familii" care tine la traditie si la istorie si care are motive intemeiate s-o faca.pentru noi ritul si cultul sunt sfinte, le-am pastrat dintotdeauna pentru faptul ca nu au fost create de noi si nici de strabunii nostrii, dar astea sunt lucruri in care el nu mai crede, legile nostre sunt straine pentru el si se incapataneaza sa se indeparteze de tot ce era mai sfant in existenta noastra...se va pierde.
-e primul "razvratit"?
-nu.cu certitudine nu si desi razvratirile lui sunt normale- aproape toti am trecut prin asta si pe nici unul din noi nu ne-au mirat, nu l-am putut intelege. nu pe el. ne asteptam la mult mai mult din partea lui...poate l-am supraestimat.
-de ce nu l-ati putut intelege?
-...pentru ca are un potential mult peste asta, pentru ca a fost educat si crescut mult mai bine de atat.adevarat dar nu astea sunt motivele caci pana la urma cu totii am fost si cu totii il intelegem. ceea ce ne-a luat prin surprindere la o etapa atat de asteptate in evolutia oricarui membru al "familiei" au fost viteza si impactul.
a renuntat la tot intr-o secunda.mult prea mult si mult prea repede....vartejul vietii face asta oamenilor, putini sunt cei care-i scapa.dar adesea vartejurile ne duc pe fundul unei prapastii si numai acolo oamenii "pierduti" gasesc curajul de a se adresa divinitatii si de a cauta din nou ceva ce n-au pierdut niciodata, doar au ignorat.si de acolo din strafundul prapastiei blestemama divinitatea intreband-o " de ce ne-a facut atat de slabi incat sa nu putem iesi din prapastie?"...se zice ca atunci dumnezeu, sub indiferent ce forma a lui, ne raspunde de undeva din strafundurile constiintei " te-am facut atat de slab sa nu poti iesi din prapastie pentru ca te-am facut suficient de puternic incat sa nu cazi in ea"...
legea "familiei" noastre nu te poate impiedica sa gusti frenezia vietii, legea noastra nu te impiedica sa ajungi in prapastie, dar te impiedica sa i te adresezi divinitatii doar atunci cand tu simti ca ai pierdut totul si mai mult de atat nu ti se mai poate lua nimic....caci legea te invata ca nimic nu ti se ia,totul ti se ofera.
...odata uitat acest lucru ...
-ce se intampla cand uiti asta?
-....sa zicem doar ca vei petrece mult si bine punand intrebari si cautand raspunsuri care nu exista.