stau si-mi vine sa-mivars sufletu' iara pe blogu' asta (aproape) nenorocit!dar n-as spune nimic nou, n-as vorbi cu stil sau eleganta despre nimic care sa nu fie prea melodramatic sau prea pueril, as cauta degeaba ceva bun in mine, as evita degeaba mucegaiul si toata putreziciunea care zac in mine si pe care singura le sporesc si n-o spun cu lacrimi in ochi si nu se rupe o bucata din mine si nu mi se tanguie vocea (cel putin nu din cauza asta) o spun ca un om care recita o poezie pe care a invatat-o de cand era mult prea mic ca sa o priceapa si pur si simplu o turuie.
mi-am dat de atatea ori verdictu' asta incat mi-l repet poetic, impacata cu el si cu mine exact ca un om care-si cunoaste soarta si stie ca oricat ar lupta impotriva destinului nu are cum sa castige. n-o spun cu durere!nu sufar!nici nu sper!
frati-miu imi spunea ca oamenii ca mine au pasiune!tot frati-miu spunea ca oamenii ca mine iubesc viata suficient de mult incat s-o traiasca si tot oamenii ca mine sunt cei care schimba ceva!oameni care-i invata pe oameni sa iubeasca, oameni care-i invata pe oameni sa daruiasca, oameni care-i invata pe oameni sa traiasca si oameni care-i invata pe oameni ce-nseamna de fapt sa fi om...cuvinte prea mari pentru mine, prea mari ca sa le pot crede si prea mari ca sa nu-mi provoace lacrimi de bucurie si rauri de iubire care sa se reverse drept multumiri tacute din ochii mei.tot el mi-a spus ca sufar de sindromul "cuibului gol' fara sa am literalmente copii-imbatabil si incontestabiL!
i-am spus ca oamneii ca el au o putere mult mai mare sa schimbe ceva, oamenii ca el sunt cei care ajung sa conteze, oamenii ca el sunt cei care merita puterea dar nu o vor.nu m-a crezut, nu din modestie, cat din lipsa vointei de a crede in orice. mi-a spus doar ca n-are pentru ce sa lupte , n-are pentru ce sa se iubeasca, n-are pentru ce sa strice tot ce vede bun (TOT ) in mine si putinul demn de admirat din lume.
l-am sunat pe sefu sa-i spun "la multi ani"!mi-a raspuns fericit, usor mirat, dar fericit.
-la multi ani!
-multumesc mult de tot!ana,...tu mai esti suparata!?
-[sefu]...eu..incerc...(mi se sparsese vocea deja)
-nu suport sa te vad asa! nu-ti sta bine suparata.
-...multu...
-gata!vorbim marti in particular!vreau sa vad zambetu' ala pe fata ta!stii ca nu-ti sta bine si nu-mi place sa te vad asa!
-saru'mana!
-pa, anita!(mi se sparsese si inima in momentu' ala)
nu inteleg de ce mi se ofera atat...nu inteleg uneori cum pot sa primesc atat fara sa-mi provoc sila mie. nu inteleg cum pot sa dau vreodata inapoi tot ceea ce primesc , ce am eu de dat, ce dau pana la urma!?cum spun eu"multumesc"!zambind de fericire!?stiu ca uneori pot sa inund o camera de bucurie daca zambesc, dar asta nu e nici o sutime din ceea ce primesc in schimb-
nu cred in karma, sau poate cred. nu cred nici ca lumea e o oglinda: zambeste-i si-ti va zambi inapoi, dar uneori simt ca tot universul incearca sa ma contreze.nu crezi in dragoste neconditionata!?-IA!nu crezi in fericire deplina!?-IA!nu esti niciodata multumita cu ce ai din cauza unui egoism scarbos!?-IA SI MAI MULT!continui sa ceri in nemernicia ta!?-MAI IA!
uneori oboseste si-mi cere inapoi cateva frimituri de fericire ca sa se refaca...atunc imi pica ceru' in cap!sunt ca un copil cu 10 acadele : nu sunt in stare sa le mananc singura pe toate , dar cand un alt copil vrea sa-mi ia una incep si urlu si zbier si dezlantui iadu' pe pamant pentru ca dintr-o data acadeaua aia devine cea mai buna si cea mai frumoasa!si cea mai dulce si cea mai cu mot!dau un exemplu pueril , ma descriu prin ipocrizii dar asta sunt!lascivitate, perversitate, puerilitate, macar de ceva duc lipsa si nu-mi pare rau: naivitate!sunt eu cu mine si nu ma suport!oricat mi-as iubi eu viata n-am sa pot vreodata in tot egoismu' meu sa ma iubesc pe mine odata cu ea!as fi prea sadica cu tot ce-i bun cu mine.
we won't say our goodbyes!you know it's better that way.
we won't brake, we won't die!it's just a moment of change!
No comments:
Post a Comment