m&c

-stia si el odata sa spuna exact ce simte dar nu stiu pe unde a uitat sau pur si simplu n-a mai avut nevoie de asta.azi simte nevoia sa minta si intelegem , noi toti intelegem , dar eu nu inteleg de ce pe mine.
si da poate sunt blestemata sa aflu adevarul din spatele celei mai mici si mai nevinovate minciuni si nu cer asta , n-am cerut niciodata asta pentru ca oricat de eliberator ar fi el adevarul pe mine nu m-a ajutat la nimic.
si mai stia odata sa aiba grija de el, dar a renuntat la asta nu stim pentru ce dar banuim pentru cine, noi toti banuim pentru cine. si nu e dreptul nostru sa spunem ca asta nu e pretul corect, dar nici el nu se poate convinge ca afacerea asta nu e ca jocul la bursa.
-si i-ati spus toate lucrurile astea vreodata?
-la ce bun?!parca a uitat pana si ca-l iubim. parca a uitat ca e de-al nostru si ca apartine unei "familii" care tine la traditie si la istorie si care are motive intemeiate s-o faca.pentru noi ritul si cultul sunt sfinte, le-am pastrat dintotdeauna pentru faptul ca nu au fost create de noi si nici de strabunii nostrii, dar astea sunt lucruri in care el nu mai crede, legile nostre sunt straine pentru el si se incapataneaza sa se indeparteze de tot ce era mai sfant in existenta noastra...se va pierde.
-e primul "razvratit"?
-nu.cu certitudine nu si desi razvratirile lui sunt normale- aproape toti am trecut prin asta si pe nici unul din noi nu ne-au mirat, nu l-am putut intelege. nu pe el. ne asteptam la mult mai mult din partea lui...poate l-am supraestimat.
-de ce nu l-ati putut intelege?
-...pentru ca are un potential mult peste asta, pentru ca a fost educat si crescut mult mai bine de atat.adevarat dar nu astea sunt motivele caci pana la urma cu totii am fost si cu totii il intelegem. ceea ce ne-a luat prin surprindere la o etapa atat de asteptate in evolutia oricarui membru al "familiei" au fost viteza si impactul.
a renuntat la tot intr-o secunda.mult prea mult si mult prea repede....vartejul vietii face asta oamenilor, putini sunt cei care-i scapa.dar adesea vartejurile ne duc pe fundul unei prapastii si numai acolo oamenii "pierduti" gasesc curajul de a se adresa divinitatii si de a cauta din nou ceva ce n-au pierdut niciodata, doar au ignorat.si de acolo din strafundul prapastiei blestemama divinitatea intreband-o " de ce ne-a facut atat de slabi incat sa nu putem iesi din prapastie?"...se zice ca atunci dumnezeu, sub indiferent ce forma a lui, ne raspunde de undeva din strafundurile constiintei " te-am facut atat de slab sa nu poti iesi din prapastie pentru ca te-am facut suficient de puternic incat sa nu cazi in ea"...
legea "familiei" noastre nu te poate impiedica sa gusti frenezia vietii, legea noastra nu te impiedica sa ajungi in prapastie, dar te impiedica sa i te adresezi divinitatii doar atunci cand tu simti ca ai pierdut totul si mai mult de atat nu ti se mai poate lua nimic....caci legea te invata ca nimic nu ti se ia,totul ti se ofera.
...odata uitat acest lucru ...
-ce se intampla cand uiti asta?
-....sa zicem doar ca vei petrece mult si bine punand intrebari si cautand raspunsuri care nu exista.