Cat despre lucruri inutile pe care le fac ca sa-mi umplu timpul si sa-mi creez iluzia ca traiesc as putea vorbi cu orele.Dar totul face parte din minunata mocirla calduta in care ma scald si eu ca noi toti dealtfel- si pana si ideea asta de tot restul lumii ma face sa ma simt eu mai bine ca pot sa apartin.
Un om pe care il respect azi de dragul vremurilor vechi (si a nu se confunda aici cu respectul reciproc la care nu mai am de mult pretentia) imi spunea candva ca in viata e bine sa incerci sa-i dezlegi de catarg doar pe cei care au o sansa sa se bucure de libertate. Continuarea era inainte de a se lega inapoi de el, dar pe asta m-a lasat sa o descopar singura.
Eu acum aleg sa spun acelasi lucru altfel : suntem precum cainii fara picioare in fata adevarului. Poate sa ne spuna oricum si poate sa ne strige oricat ca nu vom veni merge catre el si sa ne dorim asta din tot sufletul.Cativa dintre noi sunt ciungi si poate ca cativa dintre ei au curajul sa raspunda chemarii, dar drumul asta e atata de anevoios incat ajung si ei sa fie ca si restul : caini fara picioare. Si sa vrea sa mai urmeze calea catre ceea ce doare , dar elibereaza n-or sa mai poata.Si o sa traiasca precum cainii fara picioare sau o sa moara precum precum cainii fara picioare la finele zilei nu mai conteaza.
Spun lucruri de care par a fi extrem de sigura desi n-am nicio confirmare ca sunt adevarate.Da pentru ca sunt un caine incapatanat si rasfatat. Mi-a desfacut cineva lanturile (sau mi s-a parut si asta) si m-am bucurat de libertate dar n-am putut fi niciodata dresata.Ori Dumnezeu -oricine ar fi el- mi-e martor ca n-am sa merg pe calea catre ceea ce eu consider adevar nici daca mi se promite paradisul vesnic.Ca atare m-am legat la loc ca e mai sigur asa.
Si toti facem asta...ca femeile care se indragostesc de gandul de a schimba un barbat (si au impresia ca s-au indragostit de barbat).Ce parca eu n-am facut asta!?Parca eu nu m-am simtit niciodata mare si rotunda si puternica- mai ales puternica- numai la gandul ca pot schimba un barbat.Eu izbavitoarea de sulfete! Maica Tereza! Si-am schimbat un cacat!La fel ca toate celelalte dinaintea si de dupa mine.
Si incercam Dumnezeule -oricne ai fii tu- sa-i izbavim pe cei pacatosi!Si cum ne chinuim noi martirii lu peste prajit sa-i salvam pe altii cand nu suntem in stare sa ne salvam nici pe noi. Si de nu strigam toti canii pe nume!Sa sune cat mai dulce si mai mieros si sa miroasa a izbavire!Dar nici ei nu vin catre noi , cum nici noi nu ne-am duce catre ei.
Asa ca daca ai picioare nu-i striga pe saracii caini care n-au.Mergi catre ei si mangaiei pe cap in liniste si bucura-te sau stai cuminte langa catargul tau, in liniste.
Da ce eu pot?!M-am nascut sa izbavesc.
No comments:
Post a Comment