Inainte cand ma omora plictiseala...de fapt nu-i mai spuneam plictiseala...ii spuneam griji pe atunci...ma faceam ca scriu.
Am ajuns in punctul in care scriu iar adresandu-ma unui auditoriu complet fictiv doar ca sa pot vorbi despre mine si gandul asta ma sperie ...ei bine ma sperie cand simt nevoie sa vorbesc despre mine fiinda incercand sa descos itele propriei mele minciuni ca sa pot fi sincera cu mine, doar eu cu mine ma pierd in proria mea minciuna.
Adevarul-daca a mai ramas ceva din el- sau paradoxal cum da mai bine-e ca nu mai stiu ce-i minciuna si ce-i adevar in viata mea...si nu e vorba nu ma simt pierduta(sau m-am obisnuit intr-atat cu sentimentul incat nu mai sesizez ca e acolo) si nici nu vreau sa ma descopar...dar revenind adevarul e ca de cand numesc plictiseala plictiseala nu mai pot scrie, de cand am ajuns aici nu-mi gasesc cuvintele si daca o fac sunt o imvalmaseala intre doua limbi ....nu-i rau dar pana sa stapanesc atat de bine niole cuvinte cu care se identifica graiul meu mai dureaza ceva.
Cat despre lume: sarcastica, faina, frumoasa, curva, betiva, iubitoare, femeie de otel, sensibila, rusoaica-asta spune ea...sau ei oricine ar fi ei.Insir cuvintele astea nu din lipsa de alte eufemisme dar asta primesc cel mai des si asa ma vede lumea asta noua si incantatoare care surpiza! e guvernata de aceleasi valori ca si cea veche,
Cineva drag mie m-a intrebat daca sunt acasa...daca m-ar fi cunoscut ar fi stiut ca rareori sunt acasa si ar fi stiut clar si unde sunt eu acasa.Nu trebuie sa ma cunosti ca sa-mi fi drag...pana la urma nici eu nu te cunosc pe tine , nici pe mine nici tu pe tine.
Asa ca din categoria aberatiilor la care crezusem ca sunt pe punctul de a renunta inchei o noua postare a la jurnal ....
So get your ass up and show me how you burlesque!
No comments:
Post a Comment