Draga mama,
Iti scriu dupa foarte mult timp pentru ca altfel decat in scris nu cred ca-ti mai pot spune ceva, nu acum cel putin...Stii regula: nu-ti pot spune unde sunt sau cand ma intorc si adevarul e ca nici nu vreau s-o fac dar am dreptul sa-ti spun ca miros a marijuana, sange si a barbat.Asta miroase a depravare, transpiratie si whisky, nu foloseste parfum si pielea lui mi-aminteste de aerul sufocant al oraselor mari.E tanar ,blond, insetat si ma vrea -stii prea bine cum e, si tie iti placeau baietasii prostuti care ar fi facut muuuulte pentru tine desi nu erau in stare de nimic si ti-ar fi dat si mai muuulte desi nu detineau nimic.Te faceau sa te simti puternica , mama?!Nu te judec , te intreb sincer pentru ca pe mine ma fac!Stiu ca e doar o iluzie dar nu ma impotrivesc ; imi place sa simt ca detin controlul macar asupra unor maruntisuri ca astea...
Seman cu tine mai mult sau mai putin; era imposibil sa nu se ajunga inapoi la gura lumii.Unchiu imi spunea atunci cand eram mica ca daca suficienti oameni cred intr-o poveste ea devine adevar.Poate asta mi s-a intamplat si mie; suficienti oameni au crezut in basmul meu si el a devenit realitate.Dar pana la neamtul calare pe bmw-ul negru mai dureaza.
Am voie sa-ti spun si despre ceilalti , dar n-am s-o fac. Mai am voie sa-ti spun ca-mi pare rau ca te-am ranit, dar nu ma pot uri pentru asta!E dreptul meu sa aleg si am ales sa fiu aici, acum asa sau poate nu eu am vrut asta si incerc sa ma conving de o libertate pe care nu o am...Te iubesc , mama-mereu am facut-o!
Sunt bine!
Mirrors on the ceiling,
The pink champagne on ice
And she said ’we are all just prisoners here, of our own device’
And in the master’s chambers,
They gathered for the feast
The stab it with their steely knives,
But they just can’t kill the beast...
No comments:
Post a Comment