XXII

-hai gata ca ne vede lumea!
-muie!(am inceput sa radem ca prostii) ce ti-e frica ca ne vede cineva si-i spune gagica-tii!?
-sincer?!..da!
-mai bine sa stii! ca oricum e full ICE-ul de smecheri si chiar nu-mi permit sa ma afisez asa cu oricine.(glumeam asa ca iara ne-a cacat rasu pe amandoi)
-a da?!....pai..pai...lasa ca ma fac eu mare! fraiero!
-:))du-te ma dracu de simpatic!
-sunt un armasar!(o spusese cu un aer de usoara aroganta dar continuam in spiritul glumei asa ca ne chinuiam sa ne abtinem)
-nu stiam eu de ce stateau pizdele la coada azi in fata clasei.
-da...da' le-am zsi ca autografe dupa.
-fetelor pe rand! stati calme! e destul vlad pentru toate!
-du-te ma!nesimtita!..cjhiar ai fi buna sa-mi fi (accentuat) impresara.
-neah! e un job full time.itit dai seama 24/7 plus munca dubla , chiar tripla de sarbatori! n-0 sa fac fata!
-hai ma ca platesc bine.
-baaai!n-au tu fata de salariu meu!
-asa e! nu prea umblu cu maruntis la mine!( nu mai rezistam se citea pe fetele noastre asa ca am adoptat singura solutie posibila: mi-am shimonosit zambetu' ala care se tot largea intr-o mutra cat mai serioasa posibil care nu putea denota nimci altceva decat ca pusesem botu)
-nu mai discut cu tine!
-ce-ai ma!?
-hai lasa-ma! ma duc sa platesc!
-ho ma ca glumeam.(se speriase deci eu castigasem)
-si eu. (si am facut un gest cat se poate de matur scotand limba la el)
-firi-a dracu !bine ai 1-0!
am fi continuat asa ore in sir dar se suna si incepea o noua ora de...
-ce ora avem?
-eu germana si tu franceza.(mereu imi stia oraru' mai bine decat mine-practic, eu nu-mi stiam oraru' nici pana in ultimele zile de scoala)te duci?
-n-am mai fost de ...miercuri parca !
-cand te-a dat afara ?!
-da!(o spusesem cu bucuria omului care isi aminteste o informatie aproape vitala asa ca era logica reactia lui insotita de inghionteli si o ploaie de rasete)
-esti tampita!
-da! dar pentru asta ma iubesti .mai nasol e ca te corup si pe tine.
-totusi te duci?
-da.imediat ce mai bag o tigare.
-bine!du-te si lasa-ma ca nu te mai suport.chiar ce mai fac "smecherii"?(avusesem de cand ma stiam grupuri de prieteni -majoritatea falsi si doar de distractie-.ii puteam numara pe degetele unei singure maini- si bineinteles imi ramaneau destule- pe cei pe care ii consideram prieteni adevarati si automat oameni de nivelul meu-bineinteles vlad era printre ei-)
-recuperare intensiva!
-iara orgie?
-neah. mai rau! munte!
-ooooo!si tu cum de nu esti tot la "dezintoxicare"!?
-ba!tu ma cunosti ce dracu!n-are ballantines'u atatea..(dar n-am putut sa termin pentru ca deja il apucasera crizele de ras istericale si imi facea semn sa plec mai repede in timp ce se indeparta de mine)

peste 20 de minute eram (corupta) in ICE la poker cu "smecherii".bineinteles tibu facuse cumva sa "trebuiasca" sa se intoarca la ore ceea ce facea situatia splendida din punctul meu de vedere. nu aveam cine stie ce chef sa joc, asa ca singurul motiv pentru care acceptasem totusi sa raman era snaps. avea vr-un metru 50, toti se luau de inaltimea lui spunand ca avea un metru si-o flegma si ca pana si bobocii erau mai inalti ca el , dar toti il iubeau pentru altruismul, maturitatea si echilibrul de care dadea dovada.(bineinteles nu stiu cati ar fi fost in stare sa exprime asta , dar era clar ca toata lumea il placea pe snaps din motive pe care nu prea le stiau) snaps era genu' care niciodata nu era euforic, dar nici depresiv, nici mult prea binedispus, nici ciufut. de cele mai multe ori nu-ti dadeai seama cand facea misto de tine si atunci cand spunea o gluma o facea cu o ironie si o subtlitate care aveau ca rezultat imediat faptul ca mai bine de jumate din populatia care o auzea nu se prindea.era altruist fara a fi luat de fraier si dadea dovada de un echilibru perfect in absolut tot ceea ce facea , dar mai mult decat atat, facea parte din accea categorie de oameni( 6 in total) foarte rari care reuseau sa ma calmeze.
ii spuneam "strunfule" ca sa-l alint si chiar daca nu-i placea asta, ma lasa sa o fac la fel cum si eu il lasam sa ma muste de brat oricand avea chef(oricum nu o facea tare si oricum apoi pupa locul pe care mi-l muscase"ca sa-mi treaca"!). atata timp cat era cu mine nu cumpara niciodata tigari sau nu se atingea de tigarile lui si fuma numai de la mine din mana fara a mai fi nevoie sa-mi ceara (pur si simplu se apropia si-si punea mainile pe brat sau pe umeri si instinctiv ii apropiam tigarea mea de gura). atata timp cat eram cu el nu avem voie sa cheltuiesc un ban: imi cumpara tot ceea ce spuneam ca vreau( si in mod ciudat nu profitasem niciodata de chestia asta)aveam si alte chiudatenii "ale noastre ",exagerate pe care toti le priveau fara sa le priceapa: in prezenta lui mi-era usor sa vorbesc despre orice fara sa-mi fie frica de a spune ceva compromitator si cu toate astea niciodata nu insista in momentul in care realiza( si o facea instantaneu) ca a lovit o coarda sensibila, as fi putut sta o zi intreaga pe o banca undeva cu el fara sa spunem nimic intr-un calm interior inexplicabil , iar un simplu gest agitat sau nervos de-al lui m-ar fi agitat si enervat si pe mine. prezenta mea il binedispunea nu stiu din ce motiv . era obisnuit sa citeasca oamenii din jurul lui fara prea mare efort(mai mereu castiga la poker dar obisnuia sa faca cinste de banii aia), dar mie imi spusese ca nu poate sti despre mine decat ceea ce ii povestesc. mereu stiuse ca e ceva dincolo de gesturile mele si comportamentul meu : trairi reprimate , sentimente neintelese, motive ascunse. desi n-o recunostea il fascinau lucrurile astea la fel cum pe mine ma fascina echilibrul lui perfect si starea aia de calm infinit pe care mi-o pasa instananeu.
cum nu obisnuiam sa-mi manifest afectiunea fata de nimeni in mod public, era clar ca imbratisarile de orice fel sau pupicii erau total excluse (mai ales intr-o astfel de prietenie), insa aveam un alt fel de apropiere fizica : eu il ciufuleam, iar el imi punea mainile pe brat sau pe umeri. imi manifestam vis-a -vis de el un instinct matern formidabil pe care il activa chiar si numai zambind, simteam de multe ori o ciudata nevoie de a-l proteja si nu se datora inaltimii lui si trasaturilor copilaresti, cat faptului ca aveam de multe ori nevoie de calmul ala inexplicabil, imi era benefic si chit ca nu realizam la momentul respectiv devenise un drog pe care dependenta mi-l cerea in doze din ce in ce mai dese si regulate.