"....
Iti promit ca atunci cand am sa mor vei afla daca imi promiti ca tu vei fi cel care se va ocupa sa fiu incinerata -am sa las scris dinainte ca sa nu intampini niciun fel de probleme.Nu vreau sa-mi arunci cenusa intr-un loc special- las asta la latitudinea ta. Iti cer acest lucru pentru ca stiu ca tu ai fi singurul om in stare sa-l faca fara prea mutl tam-tam sau alte prostii inutile.
Inainte de a incheia vreau sa-ti mai cer doua lucruri:

Unu: inainte de a pleca sa alegi un loc -care vrei tu, si o zi- care vrei tu,in care urmeaza sa ne intalnim la o perioada regulata - de asemenea care vrei tu (cinci ani e deja prea mult).Macar acum pot sa-mi permit sa fiu sincera si sentimentala si sa spun ca e ceva ce vreau sa pastrez doar cu oamenii alaturi de care am avut un LOC si am trait frumos.
Doi: nu vom mai vorbi despre asta niciodata de astazi inainte.Asta e testamentul meu pentru tine. Il vei trata asa cum crezi de cuviinta, iti vei promite tie si nu mie, daca iti vei promite ceva din toate astea dar iti spun ca astea sunt "ultimele mele dorinte" ca sa intelegi care e importanta lor pentru mine."


-Nu pot sa-ti promit!
-Am zis ca nu vorbim nimic despre asta!Daca ai vrut sa citesti lucrurile astea de fata cu mine...
-Daca mi-ai spus sa nu ma supar pe ceea ce mi-ai scris normal ca am vrut sa le citesc.
-Bun.Atunci va trebui sa traiesti cu gandul ca a trebuit sa-mi spui in fata ca nu vrei, nu ca nu poti, sa-mi promiti nimic din lucrurile astea.
-Nu mai rade! Esti incredibila!...Frate-tu...
-A spus da!Asta apropo de frati-miu si de comparatia asta grandomana pe care continui sa o faci intre voi doi. El a inteles gravitatea -daca vrei- si cat de mult insemana lucrurile astea pentru mine si macar pentru faptul ca doar unul pe altul ne-am avut a spus da.Asa ca te rog frumos nu vreau sa mai vorbim despre asta.
-Stii ca nu pot sa-ti promit asa ceva. De ce le cauti?!
-Nu caut nimic! Nu inteleg ce e asa de grav cat sa nu poti alege un cacat de loc intr-o cacata pe ea de zi si sa spui "Aici vreau sa fie!Ne vedem in x ani!".Dar serios, nu-i nimic.
-Ana, nu poti sa stii niciodata ce-o sa se intample. Nu poti sa stii ce va fii!
-Tocmai de asta! Tocmai de asta iti cer o promisiune de felul asta. Pentru ca e o garantie fara a fi o garantie, pentru ca nu inchei intr-un mod mediocru si fad si totusi sfarsesti, pentru ca universul nu se va pune cu curu-n sus facand tot posibilul sa-ti ingruneze tie existenta si puterea de a-ti tine o promisiune, care crede-ma de multe ori e mult mai mica decat efortul necesar unui om sa poata face o promisiune.
-Normal ca o sa ne vedem , dar o sa ne anuntam dinainte o sa vedem cum si cand putem.
-Dumnezeule!Te rog frumos taci si incheiem discutia asta!
-Bine.Daca vrei sa te superi n-ai decat.
-Totu' e asa de simplu, nu?!Nu-mi convine , ma supar, ne certam , tu n-ai nicio vina si gata....Crede-ma e in regula.
-Ce vina am eu cand tu ti le cauti si tu-mi ceri sa-ti promit asa ceva!?
-Gata! Vorbim despre altceva!Chiar nu am chef de impartit vina iara si chiar nu vreau sa-ti reprosez ca-mi rasuna in cap numai vorbele fratiorului meu drag care-mi spunea:"Niciodata nu e vina lor!E vina ta pentru ca nu trebuie sa te astepti la nimic de la nimeni."
-Bine.
-Bine...

...Tacere...In mintea mea canta Vivaldi si Bach il slavea pe Dumnezeu, in mintea lui un lant intreg de rationamente il ducea la concluzia ca sunt mult prea rasfatata si vad lucrurile mult prea tragic.E imposibil de inteles cum pentru unii oameni calea de mijloc nu e o alternativa.