X

se intunecase deja si era cu mult trecut de ora 8 cand noi de-abia plecam spre casa. la venire, tot drumu', rasesem ca prostii amintindu-ne de betii nasoale( cu coada la wc-uri, borala pe langa colturile barului,sutiene pierdute dis de dimineata, si vesnica migrena surda si greata amara numite colocvial mahmureala) cu ocazia ultimului chef la care fusesem impreuna in timp ce pe fundal suna albumu de baietas de cartier al lui ombladon. oprisem de vreo doua ori sa ia costinel(SOFERU)niste aer curat pentru ca "era cam cald in masina". pe dracu! avea rau de masina de cand era copil , dar fiindca ne asigura transportu' si dupa spusele Lui ar fi fost in stare sa ne dea jos si sa ne lase acolo , ne limitam la rasete infundate si icneli spontane ce raspandeau stropi de saliva prin toata masina,care-l faceau pe costinel sa roseasca si sa se bosumfleze intr-un stil mult prea comic ca sa ma pot abtine sa-i fac o poza. poza a dat "unda verde" glumelor proaste si copilaroase despre "bobocii care n-au mai mancat de mult " si "animalu preferat al lui costinel e rata" sau "costinele!costinele !opreste repede ca vomit!"...
clatitele le savurasem cu o tigare( doua , trei, cinci...)buna si o portie sanatoasa de bancuri vechi pe care fiecare le mai auzisem de cel putin 3 ori pana atunci , dar n-avea nicio importanta pentru" ca costinel" avea un talent fantastic de a ma face pe mine pe mine sa rad prin mimica tampa si ochii blegi , iar rasul meu ( putin spus sonor sau colorat) rasuna puternic in atmosfera facandu-l pe El sa rada mai mult de mine decat de bancuri.
am plecat totusi in liniste, o liniste surda si cam incomoda.
mi-am amintit ca-mi lasasem telefonu acasa si m-a apucat brusc o stare de neliniste din care nu ma puteam calma decat bataindu-mi nervos si rapid picioru cu mainile incrusisate pe piept si cu o privire fixa si incruntata indreptata asupra drumului.am inceput sa ma gandesc la mama si la faptu ca sigur o sa intarzii la masa, ca nu dadusem macar de bou de frati-miu si nici nu apucasem sa-i spun sa vina si el, si parca-l vedeam comentand ca de fiecare data ca lui nu-i place mancarea asta ca el nu nu vrea asa ceva.ii placeau foarte putine lucruri :ciocolata, cartofii prajiti , pilafu, pastele MELE si carnea numai daca era tocata!nu se atingea de legume sau de fructe de niciun fel, lapte nu mai bea "ca doar nu mai avea 3 ani" si de oua "se lecuise" de cand incercase sa bea crude. defapt el nu manca decat batoane de sala si proteine sfiind foarte ocupat cu "body buliding-u" personal si cu conditia fizica pe care adevaratii smecherasi n-o au de la 3 ore pe zi de sala de 5 ori pe saptamana. gandindu-ma la asta mi-am amintit de prima si ultima zi cand m-a dus pe mine frati-miu LA SALA.faza se intampla acu vreo 2 veri cand "ar cam fi fost timpu sa ma ocup de sanatatea mea" . pe vremea aceea nu eram absolut deloc pasionata de nicio activitate fizica in afara de statu degeaba, niciun sport de la inot pana la schi nu-mi placuse niciodata , si nici nu ma pricepusem vreodata la vre-unu. la sporturile cu mingea era jale! daca nu ma loveam singura, sigur cineva urma sa primeasca o minge in cap sau in mox din partea mea , total involuntar , pentru ca daca as fi vrut s-o fac ( si chiar am incercat de multe ori) nu mi-a iesit niciodata cu premeditare. in cazul fericit si ferit de posibilitate, in care niciuna din astea nu se intampla sigur reuseam cel putin sa incetinesc toata echipa si s-o duc spre un esec sigur. NIMIC DIN TOATE ASTEA NU S-A SCHIMBAT ACUM!
cu toate acestea frati-miu , in calitate de frate mai mare, a considerat ca fitness-ul va fi pe gustul meu si chiar daca nu mi-au palcut "capra" si "calul" ( gluma la care ,pe vremea aceea, nu m-am prins) din sala de sport o sa-mi placa banda rulanta si greutatile din aia de forta. bineinteles ca la aflarea vestii am inceput sa schelalai ca o apucata, zbierand prin toata casa" eu nu ma duc la sala nici batuta!". ma inselam amarnic : doua palme primite de la el au fost suficiente sa ma determine sa accept propunerea( nu s-a mai atins de mine de -atunci , dar ma lovise mai tare ca niciodata cu aceiasi severitate si furie cu care o facea tata , orpindu-se brusc la a treia, dandu-mi drumu' si terminand prin acelasi: " o sa faci cum spun eu!").dar sa revenim la lucruri mai vesele: am acceptat sa merg , dar nu fara o criza de boceala cu suspine si sughituri care a durat tot drumu si care l-a induplecat in final sa ma duca la "sala de fete" a unuia dintre smecherasii lui.nu plangeam pentru ca ma ducea la sala( pana la urma urma sa "pic" si la asta si se rezolva totu de la sine), plangeam pentru ca ma batuse si nu aveam nici curajul sa-i spun ceva, nici taria de a ma revolta si nici macar puterea sa ma opresc din bocit.
am intrat acolo cu lacrimi in ochi si cu respiratia sacadata , taiata brusc de suspine si ascultand de ultimul ordin de a sta acolo asteptandu-l. in sala aia care mi s-a parut imensa (probabil din cauza starii) am vazut tot felu de aparate de" lucrat" variate parti ale corpului feminin ocupate cu femei de toate varstele si de toate greutatile de la mine pana la tata veta. asta m-a facut sa ma calmez putin, dar n-a durat prea mult pana sa descopar ca "instructorul" care se va "ocupa" de mine( ocupa-u ala a fost spus pe un ton cel putin misogin si cu un subinteles tipator - stridentu' era defapt subtilu' lu frati-miu) era defapt singuru barbat si patronu' " salii de fete".
-si asta ar trebui sa ma faca sa ma simt ca un VIP, sau ce?
zambetele alea de hiene gata de vanatoare le-au disparut brusc de pe fata, dar inainte de a risca sa se transforme din uimire in ras am taiat-o si mai scurt:
-unde e vestiaru?!( privirea mea fixa si incruntata era singuru lucru care nu dadea gres niciodata, la vremea aceia! pe parcurs am mai descoperit si altele)am intrat rapid , cu un mers nervos dar deloc agitat, in vestiar unde m-am simtit pentru prima data sigura pe mine in ultima ora si am rasuflat usurata. m-am schimbat mult mai greu decat de obicei si pierzand vremea foarte aiurea , stiind ca e singuru loc unde bou nu putea sa intre peste mine! am tras aer in pept , am oftat puternic profitand de faptu' ca eram singura si mi-am facut curaj sa merg spre ceea ce in acel moment consideram " cea mai mare batalie a vietii mele", nu inainte de a ma uita in olginda din dreapta usii spre a-mi regasi privireafixa si usor incruntata care ma scosese din rahat mai devreme.
cand am iesit frati-miu plecase,iar eu ramasesem pe mana matahaleil blonde de 1,90 cu ochi caprui, 50 pe brat, trcou alb , transparent si stramt prin care ii ieseau tatele si sfarcurile intarite si ca toata imaginea sa fie completa cu cercel " cu diamant de 1 pe 1" in urechea stanga( ca numai gay-i au i dreapta cica!)imaginea mi-a dat intr-un fel curaj si simteam ca sunt pregatita pe pentru "cea mai grea ora a vietii mele".
-nu mai zici nimic?!
-aaaaa ce?!...scuze! ma gandeam in alta parte.
-nu te mai gandi la chestii care te agita.
-ce?...
-eu am un tic : cand sunt nervos sau agitat, misc repede din picior in sus si in jos. (imi vorbea uitandu-se la mine in oglinda retrovizoare cu ochii aia negri si adanci , si nu conta unde as fi fost in momentu' ala tot as fi lasat liber zambet care mi s-a pus pe buze in momentu in care mi-a facut smechereste cu ochiu, ca baietasii rai de cartier...)