CACAREA LUMII IN 4 ACTE

ACTUL 1 -"ceva e putred in danemarca" sau "pogorarea sperantei"


pe vremea cand oamenii traiau liberi si neingraditi de reguli, societate , legi si moralitate, pe vremea cand totul era era haos , singurul pilon ce sustinea lumea era credinta si ritualurile ei.se crede ca ritualul era mai sfant decat insasi credinta, iar respectul pentru cultul ierarhiei depasea chiar vionta oamenilor de a trai-atunci si dorinta oamenilor de a avea bani -acum.
zilele se desfasurau haotic si liniar, cu calm si intr-o perpetua agitatie moleculara pana intr-o zi cand totul avea sa se schimbe.o zi ca toate zilele , o zi ce nu trada nici macar o secunda nimic din ceea ce avea sa urmeze.
o tanara fata din tribul suprem al voievodului-sef costel voda intaiul, membra a familiei regale de elita fusese aleasa-dupa ritual- sa se inchine idolului grotei in care se ducea viata de zi cu zi a tribului.
idolul grotei era datatorul licorii negre a nemuririi: se spune si azi ca aceeasi licoare revitaliza, alunga somnul, ii trata pe cei obositi si batuti de soarta si adesea lipsa ei cauza moarte prin somn.
tanara a inceput ritualul asa cum era obiceiul prin miscari ample ale mainilor din ce in ce mai rapide pana ce deveneau de neurmarit . vibratia lor se transmitea mai departe coapselor si partii dorsale. curand ritmul miscarii devenea alarmant idolul grotei era induplecat de imaginea epileptica urmarita cu atentie de intreg tribul.
chiar inainte ca idolul grotei sa-i ofere deci tinerei magica licoare a nemuririi, atunci a aparut SPERANTA!
SPERANTA cobora mandra catre muritori din inaltul cercurilor ei divine, pedepsind ochii cu lumina izbitoare a danteleor proaspat spalate si rozul sidefiu al scoicilor perlate.unii spun ca insasi zeul suprem a trimis-o sa pedespseasca umanitatea pentru nesocotinta lor in fata idolului grotei, altii spun ca SPERANTA insasi s-a razvratit im potriva zeilor lumii invingandu-i prin aciditatea intelepciunii unei minti luminate in colturi si otrava unei limbi pe care numai ea stia s-o vorbeasca si a decis sa coboare spre a stapani o lume noaua si mult mai umila,unii spun ca o chema si eugenia,iar altii spun ca cineva a eliberat-o dintr-o cutie impreuna cu toate lucrurile demne si intelepciunile pe care e bazata societatea astazi. adsevarul e ca nici pana astazi nu se stie de ce blestemul sperantei a orbit intreaga umanitate.legendele spun insa ca in acel moment de revelatie cel mai intelept dintre muritorii a grait: ASTA NE MAI LIPSEA!
tribul se chinuia s-o priveasca speriat, dar privirea le era chinuita si ochii le erau mijiti asa ca nimeni n-a putut-o vedea cu adevarat.
atunci SPERANTA grai catre muritori cuvinte pe care numai ea le putea intelege:ce faci , mata!? muritorii erau ceva de genu WTF!?, au dat din cap nestiutori pentru ca invatasera din legende vechi ca atunci cand zeii graiesc cel mai bine e sa dai din cap in semn de supunere-unele lucruri nu se schimba cu timpul-. SPERANTA insa, nu s-a multumit cu gestul muritorii si furioasa pe simplitatea lor prosteasca i-a blestemat atunci pe eternitate SA SPERE.
in acel moment viata oamenilor s-a schimbat. lumea lor functiona pe principii simple si incontestabile -toate s-au dus pe P**a:
ceea ce e, e si ceea ce nu e, nu e a devenit: daca ceva ce e se intampla sa nu mai fie atunci nu mai e si putem spera ca va mai fi si daca ceva ce nu e se intampla sa trebuiasca sa fie atunci putem spera ca e.
unde dragoste nu e, atunci facem a devenit unde dragoste nu e, nimic nu e decat speranta.
dar cel mai mare blestem pe care speranta l-e aruncat asupra muritorilor a fost cel al iluziei desarte.

unii spun ca si astazi o mai poti vedea trecand printre coridoarele inguste si intunecoase ale grotei, blestemand fiecare muritor ce-i iese in cale cu gramuri de speranta si noi credem ca e adevarat pentru ca e bine stiut ca in semn de revolta muritorii au avut grija ca SPERANTA sa fie si ea blestemata. de accea din cele mai vechi timpuri ale cacarii lumii se stie ca : SPERANTA moare ultima!