nu eram obosita. eram in schimb, extrem de nelinistata. englezii au cuvant genial pentru asta - restless.

aveam nevoie de o tigara. aveam nevoie sa vorbesc cu Gogu:
'trebuie sa-ti cer ceva! am incredere ca stii ce vreau!'

Ca de obicei nici-un raspuns. Nu a fost niciodata in firea lu' Gogu sa vorbeasca prea mult. E genul de zeu care lasa faptele sa vorbeasca de la sine. Dar in seara asta aveam nevoie sa stiu ca Gogu m-a auzit.
'n-o sa plang! nu am de ce sa plang!'

In apararea lui Gogu trebuie sa recunosc ca a avut mereu foarte multa rabdare cu firea mea capricioasa. Pot sa recunosc ca emotional am inca 15 ani. E foarte greu sa lucrezi cu o pustoaica de 15 ani pe care n-a iubit-o niciodata taticu. Dar Gogu a stiut mereu cum sa ma ia. In seara aia eram totusi mult prea nelinistita.

'nu am bocit in momente mult mai grele. nu am plans cand nu aveam unde dormii sau ce manca. nu am sa bocesc pentru asta!'
Adevarul e ca viata de imigrant te invata ca lumea nu se invarte in jurul tau si viata nu se termina cand un tip nu te place inapoi. viata de adult te invata ca exista probleme si exista mofturi.

'N-ar fi trebuit sa te uspar cu asta, Gogule. Imi pare rau!'

Dar nu-mi parea. Vroiam sa ma auda si vroiam sa-mi dea.

'Un izvor de noroc care sa nu sece niciodata.'

Am incredere in Gogu. A stiut mereu cum sa ma ia.