Si ma trezesc iar plangand dracu stie pentru cine si dumnezeu stie pentru ce. Lucruri pe care nu le-am avut, lucruri de care nu stiu, idealuri pe care le-am dat dracu si inspiratia marilor poeti ai lumii.
Si plang ca-mi pare rau de vorbe pe care le-am zis, de vorbe pe care nu le-am zis. Imi pare rau ca n-am injurat mai mult, imi pare rau ca n-am scuipat seminte in capu mai multor oameni,imi pare rau ca nu m-am luat cu unu si cu altu, nu m-am exprimat ca o mahalagioaca suficient de mult sau suficient de clar si-mi pare rau ca-m zis mereu 'buna ziua' cand trebuia sa fi zis 'du-te dracu'. Dar nu stiu neaparat daca de-asta plang.
Sunt circumstante in care ar plange oricine si circumstante in care ar plange numa prostii. Si cine se crede suficient de destept incat sa le deobeseasca e un dobitoc. Caci oamenii plang cand ii doare fie ei de pe oriunde din marea gradina a domnului.
Si oamenii ca mine mai si mananaca cacat. Vorbesc ca sa nu taca, ineptii si nonsens. Vorbesc ca sa nu planga.

Si-mi aduc aminte vag de vremuri mai calde cand soarele statea pe cer ceva mai multa vreme. Plangeam si-atunci la fel cum plang si acum, dracu stie pentru cine si dumnezeu stie pentru ce.

http://www.youtube.com/watch?v=LFasFq4GJYM&list=FLWU6TfiH9jr_w3OlcZRlOFg