'Feel some inspiration. C'mon! You can do it! Feel some inspiration!'.
But the motherfucker was nowhere to be seen. So I lid another cigarette and I tilted my head backwards against the couch, just starring at the ceiling. I had many things I should have attended to, but I really didn't feel like facing reality. 'Doesn't matter!' I thought to myself, 'I'll soon face the aftermath of avoiding reality anyway'. Funny how you can't really avoid that bit.
'C'mon. A bit of luck! A bit of inspiration!'
And so I waited. I rolled myself another cigarette. I learned how to roll in the meanwhile, the proper way, not folding against the kitchen table. I lid my second cigarette and put on some Bob Dylan. A few seconds into 'The times they are a' changing' I thought to myself 'Why Bob Dylan?! Why now?!' and I let myself dreamily float away into my fresh memories. I had nothing better to after all.
And so I recalled soft touches on my skin and firm grasps of arms wrapping around me, dancing tongues, endorphins and entwined bodies. I closed my eyes and pictured it, but only for a moment 'cause the phone rang.
-You do call in the weirdest of times, you know?!
-I figured one AM would be a bit late even for you.
-Yeah... I guess.
-How are you?
'Shitting bricks, in love, afraid, homeless, alone but not so lonely anymore, damaged, worried, out of faith, full of hope.' That's probably what I should have said, instead the words that came out of my mouth were:
-I'm alright.
-Are you coming back this September?
-No.
-Are you coming back at all?!
-I'm thinking Christmas. But I'll need you to buy me the ticket for that. Anyway, we'll talk about it some other time, I still have other things to solve in the meanwhile.
-...Ok. Well I'm going home on Saturday.
-Nice. Send your sister my regards and never ending respect. Send my brother...my love.
And there it was I broke a chord inside me once more. I left him alone once more, I disspointed him and let him down. I damaged hm a bit more and made him hate life and its putrid loneliness and cold despair even more. I left my brother alone again. I had to get rid of that thought and fast.
-Will you get him a book for me?
-..Yeah. what book?
-The third volume of IQ84. Please.
-Don't worry about it.
-What have you been up to?
-Nothing much. I killed a lab rat in an experiment-chopped his head off, but at least I made some progress on that, more in 4 days than the head of the experiment in 3 weeks. So I'm not that worried.
-Sounds good. Any plans for home?
-I was talking to my sister about some business plans actually. Nothing fancy, but family runned- with my dad of course.
-Sounds pretty life-shifting to me. Sounds good.
-Yeah I guess. She didn't really like her last job either so she came up with the idea.
-Well..good luck I guess.
-Thanks!Well ...I guess I'll maybe call you from the airport.
-That sounds nice.
-You know, ...I've been thinking about family a lot more since I left.
-Of course!
-No really I might have a child of my own one day.
-I'm pretty sure you will.
-And it's gonna be joyful. I don't want him leaving me for good.
-Who does?!
-...Well..Ok then. I'll call you from the airport maybe.
-That would be nice. Have a good one.
And I hung up. No words were uttered.
Showing posts with label o femeie trebuie să aibă bani şi o încăpere a ei.. Show all posts
Showing posts with label o femeie trebuie să aibă bani şi o încăpere a ei.. Show all posts
Sunday, 2 September 2012
Monday, 7 November 2011
fire is the devil's only friend
Werther: ce faci ma?disparusi si tu?
Cannah: scuze am avut o saptamana nebuna rau de tot ....
am cam disparut ,nu?
am avut o stare ciudata (a la Marii Maestrii) asa ca am cam facut tot ce era omeneste sa nu ma gandesc la asta...
in final m-a cam prins din urma ...asa ca cam atat si cu asta...tu ce faci? esti bine?
scuze ca nu ti-am raspuns la mesajul cu pilaful, dar nu eram "acasa".sincer nici eu nu stiu pe unde-am colindat...m-am luat la "bataie" cu unu' din lectorii mei-au fost cele mai tari 10 minute din toata viata mea scoalara. pentru zece minute tipu'(daniel-ti-am povestit despre el) a ignorat pe toata lumea ca sa se certe cu mine: si sareau scantei si nume mari si artisti si carti si experinete si cuvinte mari si ardea focul ala periculos al oamenilor ce stiu mult rpea multe si gasesc altii asemenea lor in amandoi.
la sfarsit am coborat putin din lumea mea,m-am scuipat in fata si mi-am dat o palma(metaforic vorbind) si mi-am cerut scuze lectorului. a dat noroc cu mine si mi-a zis ca a fost una dintre cele mai antrenante discutii din viata lui si ca-mi multumeste.Nu as fi facut asta in mod normal....sau nu as mai fi facut asta in mod normal...
imi place daniel...e zeu:)...
altceva nimic productiv........
sa ai grija de tine:* te pupa mama
//
chit ca nu mi-ai raspuns-nu te critic, e doar o remarca- o sa-ti scriu in continuare...am realizat mai demult , dar nu cred c-am spus-o pana acum : luna noiembrie e un chin.sincer, poate e un cuvant prea mare sau prea pueril dar trebuie sa urasti luna asta, nimic nu e mai mort, mai depravat , mai ud, mai depresiv sau mai rece decat Noiembrie. poate ca singura chestie draguta e No shave-november asa ca toata lumea in apartament isi lasa barbile si "barbile" sa creasca mai putin eu - eu nu-mi permit pentru ca un pusti de 18 ani mi-o trage de-mi sar capacele: cu urlete, cu tipete cu respiratii sacadate si tot tacamu'.
stii sutienele alea cu incuietoare in fata? nu cred ca ai de unde dar au un schepsis cand vine vorba sa le desfaci : trebuie sa le aduci impreuna apoi sa le intorci apoi in fine!...o sa deschizi intr-o zi unul.cert e ca nici eu nu stiam cum sa desfac cacatu' ala..cu mandrie pot sa spun ca il dadeam jos ca un maieu:))- pana la pustiu asta...mereu mi-a placut sutienul ala pentru ca era derutant si efectiv nimeni nu-l desfacea .pustiu imi da jos bluza si cand zambeam in mintea mea gandindu-ma la distractie din doua miscari ma trezesc cu sutienu jos....
(Daca devine aiurea gandeste-te ca sunt altcineva sau ca pur si simplu nu ma cunosti)..ma opresc perplexa fiind si ma uit fix in ochii aia verzi si rosii de la iarba pe care o fumasem inainte , incepe si zambeste smechereste si nu ma pot abtine sa nu-i spun ca e primu care desface sutienu' ala si sa-l intreb de unde dracu a stiut?! si stii ce face nenorocirea!?o fi el o lepra de copil, dar nu e prost- face inginerie mecanica- se uita fix in ochii mei adanci de vaca usor rosii de la iarba pe care o fumasem inainte si-mi spune : "eah! inginer!" si-mi lipeste o ventuza de ma topesc toata.dupa care ne-o tragem de ne sar capacele....
trebuie sa urasti luna asta...toate hainele mele miros a iarba.te trazneste mirosu' de cum intri pe usa...incerc sa-l scot de cateva zile , dar ma inotrc mereu mirosind a iarba..si pielea imi miroase a iarba...
trebuie sa-mi cumpar o pereche de pantaloni decenti pentru ca cad pe de mine toti...am incercat sa-i usuc pe "high" ca sa se stramteze : a mers o data!poate mai merge inca o data,dar tot se largesc dupa prima purtare.in fine!nu stiu ce m-a apucat sa-ti povestersc toate astea.
traim din cereale de doua zile si fiindca dorm aiurea n-am mai prins o masa la cantina de dracu mai stie cand...trebuie sa urasti luna asta.
te pupa mama..ai grija de tine:*
Cannah: scuze am avut o saptamana nebuna rau de tot ....
am cam disparut ,nu?
am avut o stare ciudata (a la Marii Maestrii) asa ca am cam facut tot ce era omeneste sa nu ma gandesc la asta...
in final m-a cam prins din urma ...asa ca cam atat si cu asta...tu ce faci? esti bine?
scuze ca nu ti-am raspuns la mesajul cu pilaful, dar nu eram "acasa".sincer nici eu nu stiu pe unde-am colindat...m-am luat la "bataie" cu unu' din lectorii mei-au fost cele mai tari 10 minute din toata viata mea scoalara. pentru zece minute tipu'(daniel-ti-am povestit despre el) a ignorat pe toata lumea ca sa se certe cu mine: si sareau scantei si nume mari si artisti si carti si experinete si cuvinte mari si ardea focul ala periculos al oamenilor ce stiu mult rpea multe si gasesc altii asemenea lor in amandoi.
la sfarsit am coborat putin din lumea mea,m-am scuipat in fata si mi-am dat o palma(metaforic vorbind) si mi-am cerut scuze lectorului. a dat noroc cu mine si mi-a zis ca a fost una dintre cele mai antrenante discutii din viata lui si ca-mi multumeste.Nu as fi facut asta in mod normal....sau nu as mai fi facut asta in mod normal...
imi place daniel...e zeu:)...
altceva nimic productiv........
sa ai grija de tine:* te pupa mama
//
chit ca nu mi-ai raspuns-nu te critic, e doar o remarca- o sa-ti scriu in continuare...am realizat mai demult , dar nu cred c-am spus-o pana acum : luna noiembrie e un chin.sincer, poate e un cuvant prea mare sau prea pueril dar trebuie sa urasti luna asta, nimic nu e mai mort, mai depravat , mai ud, mai depresiv sau mai rece decat Noiembrie. poate ca singura chestie draguta e No shave-november asa ca toata lumea in apartament isi lasa barbile si "barbile" sa creasca mai putin eu - eu nu-mi permit pentru ca un pusti de 18 ani mi-o trage de-mi sar capacele: cu urlete, cu tipete cu respiratii sacadate si tot tacamu'.
stii sutienele alea cu incuietoare in fata? nu cred ca ai de unde dar au un schepsis cand vine vorba sa le desfaci : trebuie sa le aduci impreuna apoi sa le intorci apoi in fine!...o sa deschizi intr-o zi unul.cert e ca nici eu nu stiam cum sa desfac cacatu' ala..cu mandrie pot sa spun ca il dadeam jos ca un maieu:))- pana la pustiu asta...mereu mi-a placut sutienul ala pentru ca era derutant si efectiv nimeni nu-l desfacea .pustiu imi da jos bluza si cand zambeam in mintea mea gandindu-ma la distractie din doua miscari ma trezesc cu sutienu jos....
(Daca devine aiurea gandeste-te ca sunt altcineva sau ca pur si simplu nu ma cunosti)..ma opresc perplexa fiind si ma uit fix in ochii aia verzi si rosii de la iarba pe care o fumasem inainte , incepe si zambeste smechereste si nu ma pot abtine sa nu-i spun ca e primu care desface sutienu' ala si sa-l intreb de unde dracu a stiut?! si stii ce face nenorocirea!?o fi el o lepra de copil, dar nu e prost- face inginerie mecanica- se uita fix in ochii mei adanci de vaca usor rosii de la iarba pe care o fumasem inainte si-mi spune : "eah! inginer!" si-mi lipeste o ventuza de ma topesc toata.dupa care ne-o tragem de ne sar capacele....
trebuie sa urasti luna asta...toate hainele mele miros a iarba.te trazneste mirosu' de cum intri pe usa...incerc sa-l scot de cateva zile , dar ma inotrc mereu mirosind a iarba..si pielea imi miroase a iarba...
trebuie sa-mi cumpar o pereche de pantaloni decenti pentru ca cad pe de mine toti...am incercat sa-i usuc pe "high" ca sa se stramteze : a mers o data!poate mai merge inca o data,dar tot se largesc dupa prima purtare.in fine!nu stiu ce m-a apucat sa-ti povestersc toate astea.
traim din cereale de doua zile si fiindca dorm aiurea n-am mai prins o masa la cantina de dracu mai stie cand...trebuie sa urasti luna asta.
te pupa mama..ai grija de tine:*
Monday, 31 October 2011
you stare politely right on throgh
-Mi-amnitesc pentru ca am scris despre asta intr-o piesa.Pe vremea aia stateam cu Ray si cu Ben.Si intr-o zi ca oricare alta de cretina apare Russo in vizita la Ray.Toate bune si frumoase , lucrurile decurg normal, ajung sa ma cupleze Ray probabil in cel mai penibil mod pe care mi-e dat sa mi-l amintesc....
-E putin ciudat , dar nu penibil sa te cupleze cu prietenul lui.
-Nu asta era penibilul! Penibilul a fost ca desi abia intrasem in vorba cu fraieru -si jur ca nu aveam nici cel mai mic gand , doar vorbeam- apare Ray si ne intreaba pe amandoi daca avem de gand sa facem sex .
-...uneori nu regret ca n-am stiut nimic de tine ani de zile.
-In fine! Ne cuplam ce dracu mai era sa facem!
-Normal!
-Dimineata ma intreaba cand putem sa o luam de la capat.Ii spun ca nu pot in seara aia-parca sa zic ca era sambata pentru ca venea un prieten.Da era sambata si era prima data cand il vedeam pe Werder de cand plecasem.
-Asa.
-Na lucrurile decurg in continuare normal: Werder, Berlin, nebunii ..seara ne strangem pentru cina : eu , Werder, Ray, Ben , italianu' si inca o tipa a carei figura si al carei nume iarasi nu le-am putut uita.Initial nici nu bag de seama gandindu-ma ca e o prietena de-a lor cu atat mai mult cu cat gagica batea campii despre cum e logodita cu un italian suta la suta.Asa ca luam masa, bem putin inainte si iesim in oras .In statia de autobuz nebuna si Russo incep si se saruta. Eu raman masca nu atat ca taman ce ma culcasem cu el cu o seara in urma cat pentru faptul ca tipa era logodita.
-Incep sa-mi amintesc.Stai n-a fost si faza cu pariul?Doamne cate tampenii imi amintesc!
-A ba da. Facusem eu cu ialianu' un pariu ianinte sa ne-o tragem ca daca Ray incepe sa iasa la intalniri in decurs de doua luni de la terminarea relatiei lui de 4 ani el se casatoreste cu mine pentru cetatenie.Nu stiu cum se ajunge la discutia asta in primul rand, dar cert e ca nebuna se uita la mine si-mi spune ca o sa se bata cu mine pentru el si ca nu e dispusa sa mi-l cedeze asa usor.
-...A da! Pot sa completez de pe acum: noroc cu Werder.
-Tinerete haine grele!Ce sa mai zic ; o redresez frumusel si diplomatic si ne vedem in conmtinuare de seara.Cert e ca undeva pe la 3 eu si Werder decidem ca ar fi cazul sa ne intoarcem : Ray tocmai ce scimbase locul cu Russo si se saruta cu nebuna.Ne intoarcem noi, ne bagam in paturi si reusesc sa adorm pana pe la un 5 6 dimineata cand ma trezeste distractia din bucatarie. Imi bag picioarele in apa rece si ma duc sa vad ce dracu se intampla: Russo, Ray si nebuna jucau un gen de bont.Zic ok! Ma bag in pat si adorm.Numai ca Ray al meu avea alte planuri1
-Stai...A venit sa-ti spuna ca situatia era extrem de penibila si deranjanta si sa te roage ca Russo sa doarma cu tine in seara aia ca sa faca lucrurile mai putin penibile.Daca am dreptate n-am sa mi-o iert pentru ca imi amintesc asa ceva!
-Ai omis faptul ca a inceput sa planga de dorul fostei lui prietene si de beat ce era in rest ai perfecta dreptate.A invocat ca pretext faptul ca italianu ma placea sa innebuneasca!...
-...Aaaaaahh.Unde naiba s-au dus anii aia?!
-...E randul altora acum...In fine! Ii spun ca da -motivul bun; ca sa-l linistesc , motivul real il stii si tu.
-Da te cunosc!
-Asa! Stai ca am impus conditia sa nu se atinga de mine!
-Buna miscare!
-A veam 19 ani si omul care ma primise in casa lui pe gratis imi cerea sa dorm cu prietenul sau...nu ai nicun motiv sa ma acuzi!
-...Constrangeri, constrangeri!...
-Cinci minute mai tarziu intra Ray cu o mutra pe care n-am s-o pot uita: usor distrata, usor confuza si foarte recunoscatoare- mi-a fost cumplit de greu sa aleg un actor sa-l joace pe Ray apropo.In fine, intra si ma intreba daca italianu' poate cel putin sa ma tina in brate pentru ca ma place mult de tot.
-Ma duc acasa!
-Trecand peste acest eveniment . Intra italianu', se schimba, se baga langa mine, cu acceptul meu dat anterior spre extazul lui Ray ma ia in brate si ne culcam.Alte cinci minute mai tarziu se deshide usa iarasi -tin sa-ti amintesc ca Werder dormea in aceeasi camera.Era nebuna! In intuneric si neputandu-si inchipuii ca Russo ar putea dormi in acelasi pat cu mine se indreapta catre patul lui Werder. Eu o vedeam , ea ma vedea , eu facem semne disperate de nu te du acolo-iti zic sincer un pilot de avion la 2000 de metrii altitudine ar fi priceput nu te du acolo!Nebuna inainta!Il ia pe Werder de mana il trage asa usor si senzual, asta de trezeste stiind ca eu eram singura din camera se ridica pe jumatate si ma intreba ; ce dracu vrei ma!?
-Doamne!
-Eu ofuscata din patul meu ii raspund pe romaneste : Nu sunt eu e curva nebuna!Asta fara nicio jena il lasa pe Werder si se indreapta catre tinta cu un "C'mon!" care Lesei-actrita care a jucat-o pe nebuna i-a fost extrem de greu sa il redea.Italianu' mai promt decat reputatia lui; se ridica, se imbraca si iese dupa ea fara niciun cuvant....Am zis ca sunt eu nebuna!
-Ai facut scandal a doua zi?
-Ma stii prea bine!
-Oooof! Dumnezeule!
-Ce s-a ales si de viata mea!?
-....Ce-o sa faci acum?!
-...Ce-am facut mereu...O sa joc teatru....
-Unde?
-....Probabil un loc insorit...Londra.
-E putin ciudat , dar nu penibil sa te cupleze cu prietenul lui.
-Nu asta era penibilul! Penibilul a fost ca desi abia intrasem in vorba cu fraieru -si jur ca nu aveam nici cel mai mic gand , doar vorbeam- apare Ray si ne intreaba pe amandoi daca avem de gand sa facem sex .
-...uneori nu regret ca n-am stiut nimic de tine ani de zile.
-In fine! Ne cuplam ce dracu mai era sa facem!
-Normal!
-Dimineata ma intreaba cand putem sa o luam de la capat.Ii spun ca nu pot in seara aia-parca sa zic ca era sambata pentru ca venea un prieten.Da era sambata si era prima data cand il vedeam pe Werder de cand plecasem.
-Asa.
-Na lucrurile decurg in continuare normal: Werder, Berlin, nebunii ..seara ne strangem pentru cina : eu , Werder, Ray, Ben , italianu' si inca o tipa a carei figura si al carei nume iarasi nu le-am putut uita.Initial nici nu bag de seama gandindu-ma ca e o prietena de-a lor cu atat mai mult cu cat gagica batea campii despre cum e logodita cu un italian suta la suta.Asa ca luam masa, bem putin inainte si iesim in oras .In statia de autobuz nebuna si Russo incep si se saruta. Eu raman masca nu atat ca taman ce ma culcasem cu el cu o seara in urma cat pentru faptul ca tipa era logodita.
-Incep sa-mi amintesc.Stai n-a fost si faza cu pariul?Doamne cate tampenii imi amintesc!
-A ba da. Facusem eu cu ialianu' un pariu ianinte sa ne-o tragem ca daca Ray incepe sa iasa la intalniri in decurs de doua luni de la terminarea relatiei lui de 4 ani el se casatoreste cu mine pentru cetatenie.Nu stiu cum se ajunge la discutia asta in primul rand, dar cert e ca nebuna se uita la mine si-mi spune ca o sa se bata cu mine pentru el si ca nu e dispusa sa mi-l cedeze asa usor.
-...A da! Pot sa completez de pe acum: noroc cu Werder.
-Tinerete haine grele!Ce sa mai zic ; o redresez frumusel si diplomatic si ne vedem in conmtinuare de seara.Cert e ca undeva pe la 3 eu si Werder decidem ca ar fi cazul sa ne intoarcem : Ray tocmai ce scimbase locul cu Russo si se saruta cu nebuna.Ne intoarcem noi, ne bagam in paturi si reusesc sa adorm pana pe la un 5 6 dimineata cand ma trezeste distractia din bucatarie. Imi bag picioarele in apa rece si ma duc sa vad ce dracu se intampla: Russo, Ray si nebuna jucau un gen de bont.Zic ok! Ma bag in pat si adorm.Numai ca Ray al meu avea alte planuri1
-Stai...A venit sa-ti spuna ca situatia era extrem de penibila si deranjanta si sa te roage ca Russo sa doarma cu tine in seara aia ca sa faca lucrurile mai putin penibile.Daca am dreptate n-am sa mi-o iert pentru ca imi amintesc asa ceva!
-Ai omis faptul ca a inceput sa planga de dorul fostei lui prietene si de beat ce era in rest ai perfecta dreptate.A invocat ca pretext faptul ca italianu ma placea sa innebuneasca!...
-...Aaaaaahh.Unde naiba s-au dus anii aia?!
-...E randul altora acum...In fine! Ii spun ca da -motivul bun; ca sa-l linistesc , motivul real il stii si tu.
-Da te cunosc!
-Asa! Stai ca am impus conditia sa nu se atinga de mine!
-Buna miscare!
-A veam 19 ani si omul care ma primise in casa lui pe gratis imi cerea sa dorm cu prietenul sau...nu ai nicun motiv sa ma acuzi!
-...Constrangeri, constrangeri!...
-Cinci minute mai tarziu intra Ray cu o mutra pe care n-am s-o pot uita: usor distrata, usor confuza si foarte recunoscatoare- mi-a fost cumplit de greu sa aleg un actor sa-l joace pe Ray apropo.In fine, intra si ma intreba daca italianu' poate cel putin sa ma tina in brate pentru ca ma place mult de tot.
-Ma duc acasa!
-Trecand peste acest eveniment . Intra italianu', se schimba, se baga langa mine, cu acceptul meu dat anterior spre extazul lui Ray ma ia in brate si ne culcam.Alte cinci minute mai tarziu se deshide usa iarasi -tin sa-ti amintesc ca Werder dormea in aceeasi camera.Era nebuna! In intuneric si neputandu-si inchipuii ca Russo ar putea dormi in acelasi pat cu mine se indreapta catre patul lui Werder. Eu o vedeam , ea ma vedea , eu facem semne disperate de nu te du acolo-iti zic sincer un pilot de avion la 2000 de metrii altitudine ar fi priceput nu te du acolo!Nebuna inainta!Il ia pe Werder de mana il trage asa usor si senzual, asta de trezeste stiind ca eu eram singura din camera se ridica pe jumatate si ma intreba ; ce dracu vrei ma!?
-Doamne!
-Eu ofuscata din patul meu ii raspund pe romaneste : Nu sunt eu e curva nebuna!Asta fara nicio jena il lasa pe Werder si se indreapta catre tinta cu un "C'mon!" care Lesei-actrita care a jucat-o pe nebuna i-a fost extrem de greu sa il redea.Italianu' mai promt decat reputatia lui; se ridica, se imbraca si iese dupa ea fara niciun cuvant....Am zis ca sunt eu nebuna!
-Ai facut scandal a doua zi?
-Ma stii prea bine!
-Oooof! Dumnezeule!
-Ce s-a ales si de viata mea!?
-....Ce-o sa faci acum?!
-...Ce-am facut mereu...O sa joc teatru....
-Unde?
-....Probabil un loc insorit...Londra.
fake plastic love
-Am invatat o lectie buna pe vremea cand aveam varsta ei...ti-amintesti?
-...Nu cred ca vrei sa-ti raspund la asta.
-Adevarat!Pe vremea cand aveam varsta ei invatam sa am grija ce-mi doresc...cererile mi se indeplineau mai repede decat credeam si de multe ori realizam ca tote busiturile si cazaturile in cur le cerusem chiar eu...
-...Stiu ca nu ar trebui sa-ti dau apa la moara , dar ti-ar face bine sa dezvolti.
-...Stii ca mereu invatam lucrui mari din chestii tampite si mici...Nu stiu daca ti-l mai aduci aminte pe italian...ma rog pe jumatate italian.
-Pe Russo?!Nu as uita asa un tantalau nici sa vreau.
-Am avut si momente mai bune.
-Nu zau!?
-Gata! Gata sa nu exageram!Revenind...pe vremea cand aveam inca sani fermi si curul bombat...
-Curul inca il ai!
-Multumesc!Parca n-aveai voie apa la moara.
-Asta e o exceptie.
-Adevarat...in vremurile alea bune cand viata asta imi mai oferea si lectii nu numai "satisfactii" stateam in pat langa el dupa putin preludiu jumatate latin...
-Nu pot sa cred ca inca mai rad la prostiile astea.
-Unele lucruri...
-Nu se scimba!
-...si stateam tolanita in pat gandindu-ma ce bine ar fi daca o perioada l-as avea doar pe el.
-Copila!
-...doar limba lui si doar parfumul ala, doar atingerea aia ...Ah ale tineretii valuri!Si stii ce fac atunci?
-Vreau sa stiu!?
-N-o sa intru in detalii-am sa ma rezum doar la faptul ca am fost cat se poate de convingatoare- cam cat de convingatoarepoate fii o femeie!
-Cred ca am inteles.
-...si dupa asta ii propun sa ramana prin preajma:sa vina, sa ma vada, sa respiram sacadat si sa urlam doar eu si el.Eu aveam sa fiu cuminte daca el avea sa vina regulat, fara sa folosim cuvantul cu"r" , fara dulcegarii, fara atasamente si fara obligatii doar sex pur, mult si latin...
-....Tu?
-Da!...Si stii ce-mi spune?!..Mama! N-o sa uit asta niciodata!
-Sunt curioasa pentru prima data in mult timp...
-A spus ca o sa se gandeasca la asta!
-Taci din gura!
-Pe cuvantul meu!Ca-n viata!...Doamne! Bineinteles ca eu mare doamna, femeie respectabila la 19 sau cati dracu ani aveam ma ofuschez toata in patul meu fiind si-i spun direct ca asemenea oferta se accepta pe loc sau oferta e retrasa.
-Acum incepe sa sune a ceva ce-ai fi facut tu la 19 ani.
-Si ce face bou?!Am crezut ca-mi iau campii pentru prima data de cand plecasem de acasa...Se uita la mine si-mi spune stii de ce mi-e greu sa accept pe loc!?...
- Nu mai rade!Lasa-l naibii se efect dramatic si zi odata!
-Imi zice : o stii pe Isabelle tipa de care mi-ai zis ca se uita plina de gelozie la tine?
-O iubea te pomeni!Doamne cum vorbesc!
-Taci! Vorbest pur romaneste dupa mult timp!In acel moment orice femeie normala , orice pustoaica, orice fetita chiar si una fara par pubian pentru Dumnezeu s-ar fi asteptat sa spuna ca o iubeste!Dar nu!Se intalnea cu ea peste 3 saptamani si ii promisese ca se duce la intalnire...
-...N-am mai spus asta de mult dar Doamne ce bou!
-Ahhh ...n-am mai ras asa de ceva vreme!
-Si?
-Pana in acel punct ma convinsesem sincer ca eu la 19 ani luam oamenii exact asa cum erau, exact asa cum imi erau pusi in cale: ii acceptam cu tot ce-i facea pe ei oameni.Dar asta ...asta nici pana azi n-am putut sa o accept...Idiotenia necesara ca la o asemenea oferta sa-mi dai un asemenea raspuns cu atat mai mult cu cat dracu ar fi aflat ca el se vedea cu Isabelle -ale carei nume si figura nu le-am putut uita nici pana azi- m-au lasat perplexa...Iti spun sincer ma holbam la el intr-o liniste morbid de penibila....
-Te rog!
-In final ma dezmeticesc ; il dau afara urland bineinteles...
-Stii ca nu ti-am suportat in veci istericalele , dar acum te inteleg.
-Raman singura in camera privind in gol si reluand filmul de cel putin 10 ori.Dupa care simt o ciudata nevoie de a plange...
-Si ai plans?
-Am rupt pamantul ca niciodata de cand plecasem....
-...Copila!
-...Ale tineretii valuri!...In aceeasi seara am aflat ca Isabelle era din Brazilia. Era in Germania numai pentru acel weekend dupa care pleca inapoi acasa.Atunci am facut o alta criza.
-Deja exagerat.
-De ras....
-....Doamne unde a trecut timpu'?!
-Dracu stie!Am imbatranit...
-Eu stiam de Russo din alta poveste...
-...Aia cu nebuna?!Care l-a trezit pe Werder!?
-Da...parca!Aia cum a mai fost?!
-...Nu cred ca vrei sa-ti raspund la asta.
-Adevarat!Pe vremea cand aveam varsta ei invatam sa am grija ce-mi doresc...cererile mi se indeplineau mai repede decat credeam si de multe ori realizam ca tote busiturile si cazaturile in cur le cerusem chiar eu...
-...Stiu ca nu ar trebui sa-ti dau apa la moara , dar ti-ar face bine sa dezvolti.
-...Stii ca mereu invatam lucrui mari din chestii tampite si mici...Nu stiu daca ti-l mai aduci aminte pe italian...ma rog pe jumatate italian.
-Pe Russo?!Nu as uita asa un tantalau nici sa vreau.
-Am avut si momente mai bune.
-Nu zau!?
-Gata! Gata sa nu exageram!Revenind...pe vremea cand aveam inca sani fermi si curul bombat...
-Curul inca il ai!
-Multumesc!Parca n-aveai voie apa la moara.
-Asta e o exceptie.
-Adevarat...in vremurile alea bune cand viata asta imi mai oferea si lectii nu numai "satisfactii" stateam in pat langa el dupa putin preludiu jumatate latin...
-Nu pot sa cred ca inca mai rad la prostiile astea.
-Unele lucruri...
-Nu se scimba!
-...si stateam tolanita in pat gandindu-ma ce bine ar fi daca o perioada l-as avea doar pe el.
-Copila!
-...doar limba lui si doar parfumul ala, doar atingerea aia ...Ah ale tineretii valuri!Si stii ce fac atunci?
-Vreau sa stiu!?
-N-o sa intru in detalii-am sa ma rezum doar la faptul ca am fost cat se poate de convingatoare- cam cat de convingatoarepoate fii o femeie!
-Cred ca am inteles.
-...si dupa asta ii propun sa ramana prin preajma:sa vina, sa ma vada, sa respiram sacadat si sa urlam doar eu si el.Eu aveam sa fiu cuminte daca el avea sa vina regulat, fara sa folosim cuvantul cu"r" , fara dulcegarii, fara atasamente si fara obligatii doar sex pur, mult si latin...
-....Tu?
-Da!...Si stii ce-mi spune?!..Mama! N-o sa uit asta niciodata!
-Sunt curioasa pentru prima data in mult timp...
-A spus ca o sa se gandeasca la asta!
-Taci din gura!
-Pe cuvantul meu!Ca-n viata!...Doamne! Bineinteles ca eu mare doamna, femeie respectabila la 19 sau cati dracu ani aveam ma ofuschez toata in patul meu fiind si-i spun direct ca asemenea oferta se accepta pe loc sau oferta e retrasa.
-Acum incepe sa sune a ceva ce-ai fi facut tu la 19 ani.
-Si ce face bou?!Am crezut ca-mi iau campii pentru prima data de cand plecasem de acasa...Se uita la mine si-mi spune stii de ce mi-e greu sa accept pe loc!?...
- Nu mai rade!Lasa-l naibii se efect dramatic si zi odata!
-Imi zice : o stii pe Isabelle tipa de care mi-ai zis ca se uita plina de gelozie la tine?
-O iubea te pomeni!Doamne cum vorbesc!
-Taci! Vorbest pur romaneste dupa mult timp!In acel moment orice femeie normala , orice pustoaica, orice fetita chiar si una fara par pubian pentru Dumnezeu s-ar fi asteptat sa spuna ca o iubeste!Dar nu!Se intalnea cu ea peste 3 saptamani si ii promisese ca se duce la intalnire...
-...N-am mai spus asta de mult dar Doamne ce bou!
-Ahhh ...n-am mai ras asa de ceva vreme!
-Si?
-Pana in acel punct ma convinsesem sincer ca eu la 19 ani luam oamenii exact asa cum erau, exact asa cum imi erau pusi in cale: ii acceptam cu tot ce-i facea pe ei oameni.Dar asta ...asta nici pana azi n-am putut sa o accept...Idiotenia necesara ca la o asemenea oferta sa-mi dai un asemenea raspuns cu atat mai mult cu cat dracu ar fi aflat ca el se vedea cu Isabelle -ale carei nume si figura nu le-am putut uita nici pana azi- m-au lasat perplexa...Iti spun sincer ma holbam la el intr-o liniste morbid de penibila....
-Te rog!
-In final ma dezmeticesc ; il dau afara urland bineinteles...
-Stii ca nu ti-am suportat in veci istericalele , dar acum te inteleg.
-Raman singura in camera privind in gol si reluand filmul de cel putin 10 ori.Dupa care simt o ciudata nevoie de a plange...
-Si ai plans?
-Am rupt pamantul ca niciodata de cand plecasem....
-...Copila!
-...Ale tineretii valuri!...In aceeasi seara am aflat ca Isabelle era din Brazilia. Era in Germania numai pentru acel weekend dupa care pleca inapoi acasa.Atunci am facut o alta criza.
-Deja exagerat.
-De ras....
-....Doamne unde a trecut timpu'?!
-Dracu stie!Am imbatranit...
-Eu stiam de Russo din alta poveste...
-...Aia cu nebuna?!Care l-a trezit pe Werder!?
-Da...parca!Aia cum a mai fost?!
Sunday, 30 October 2011
I head to find the passage back to the place I was before
Draga mama,
Iti scriu dupa foarte mult timp pentru ca altfel decat in scris nu cred ca-ti mai pot spune ceva, nu acum cel putin...Stii regula: nu-ti pot spune unde sunt sau cand ma intorc si adevarul e ca nici nu vreau s-o fac dar am dreptul sa-ti spun ca miros a marijuana, sange si a barbat.Asta miroase a depravare, transpiratie si whisky, nu foloseste parfum si pielea lui mi-aminteste de aerul sufocant al oraselor mari.E tanar ,blond, insetat si ma vrea -stii prea bine cum e, si tie iti placeau baietasii prostuti care ar fi facut muuuulte pentru tine desi nu erau in stare de nimic si ti-ar fi dat si mai muuulte desi nu detineau nimic.Te faceau sa te simti puternica , mama?!Nu te judec , te intreb sincer pentru ca pe mine ma fac!Stiu ca e doar o iluzie dar nu ma impotrivesc ; imi place sa simt ca detin controlul macar asupra unor maruntisuri ca astea...
Seman cu tine mai mult sau mai putin; era imposibil sa nu se ajunga inapoi la gura lumii.Unchiu imi spunea atunci cand eram mica ca daca suficienti oameni cred intr-o poveste ea devine adevar.Poate asta mi s-a intamplat si mie; suficienti oameni au crezut in basmul meu si el a devenit realitate.Dar pana la neamtul calare pe bmw-ul negru mai dureaza.
Am voie sa-ti spun si despre ceilalti , dar n-am s-o fac. Mai am voie sa-ti spun ca-mi pare rau ca te-am ranit, dar nu ma pot uri pentru asta!E dreptul meu sa aleg si am ales sa fiu aici, acum asa sau poate nu eu am vrut asta si incerc sa ma conving de o libertate pe care nu o am...Te iubesc , mama-mereu am facut-o!
Sunt bine!
Mirrors on the ceiling,
The pink champagne on ice
And she said ’we are all just prisoners here, of our own device’
And in the master’s chambers,
They gathered for the feast
The stab it with their steely knives,
But they just can’t kill the beast...
Iti scriu dupa foarte mult timp pentru ca altfel decat in scris nu cred ca-ti mai pot spune ceva, nu acum cel putin...Stii regula: nu-ti pot spune unde sunt sau cand ma intorc si adevarul e ca nici nu vreau s-o fac dar am dreptul sa-ti spun ca miros a marijuana, sange si a barbat.Asta miroase a depravare, transpiratie si whisky, nu foloseste parfum si pielea lui mi-aminteste de aerul sufocant al oraselor mari.E tanar ,blond, insetat si ma vrea -stii prea bine cum e, si tie iti placeau baietasii prostuti care ar fi facut muuuulte pentru tine desi nu erau in stare de nimic si ti-ar fi dat si mai muuulte desi nu detineau nimic.Te faceau sa te simti puternica , mama?!Nu te judec , te intreb sincer pentru ca pe mine ma fac!Stiu ca e doar o iluzie dar nu ma impotrivesc ; imi place sa simt ca detin controlul macar asupra unor maruntisuri ca astea...
Seman cu tine mai mult sau mai putin; era imposibil sa nu se ajunga inapoi la gura lumii.Unchiu imi spunea atunci cand eram mica ca daca suficienti oameni cred intr-o poveste ea devine adevar.Poate asta mi s-a intamplat si mie; suficienti oameni au crezut in basmul meu si el a devenit realitate.Dar pana la neamtul calare pe bmw-ul negru mai dureaza.
Am voie sa-ti spun si despre ceilalti , dar n-am s-o fac. Mai am voie sa-ti spun ca-mi pare rau ca te-am ranit, dar nu ma pot uri pentru asta!E dreptul meu sa aleg si am ales sa fiu aici, acum asa sau poate nu eu am vrut asta si incerc sa ma conving de o libertate pe care nu o am...Te iubesc , mama-mereu am facut-o!
Sunt bine!
Mirrors on the ceiling,
The pink champagne on ice
And she said ’we are all just prisoners here, of our own device’
And in the master’s chambers,
They gathered for the feast
The stab it with their steely knives,
But they just can’t kill the beast...
Sunday, 10 July 2011
white liar
-Sofia,cine e Will?
-Am stabilit ca lucrezi acum.
-Stiu , dar mi-e mintea numai la asta.Mama isi tine foarte bine jurnalele, stii asta.Naiba sunt incuiate toate!De data asta nu doar ca a luat unul cu ea, dar l-a lasat aici, bine nu chiar la vedere, dar totusi...
-Veronica, am stabilit ca acum lucrezi.
-Te rog!
-Bine. Eu am terminat aici.
-Sofia, mama a vrut sa aflu de Will cu un motiv.
-Scumpa mea, asta e problema ta si a mamei tale.Din moment ce te framanta atat de tare mai bine ai intreba-o pe ea.
-Am impresia ca asta e e una din vietile mele karmice.
-Ce-ai spus?
-Nimic ...Vroiam sa-ti distrag putin atentia de la muntele tau de calm.
-Care sunt vietile karmice?
-Iti raspund daca imi raspunzi.
-Veronica!
-A sasea si a saptea.
-....Se pare ca Maetre a facut mai multe decat credeam eu...Astea sunt simple supozitii, nimic din ...
-Toate astea nu poate fi confirmat sau infirmat-la fel si Dumnezeu.Te rog, Sofia! Era doar o distragere a atentie pentru Dumnezeu!Nu acord importanta de credinta lucrurilor astora, pe care nici macar nu le stiu de la Maetre.Cine e Will?
-Dumnezeule! Esti la fel de incapatanata...
-Ca mama!
-Vroiam sa spun cum erai si acum un an de zile si pe deasupra inca mai reactionezi si inca mai ai prostul obicei de a-ti da cu parerea cu privire la ce si cum gandesc oamenii si mai ales inca mai traiesti din impresii- cum ar fi impresia ca stii ce urmeaza sa spuna unul sau altul.Niciun progres.
-....La fel ca mama, nu?
-Daca te incanta foarte tare aceasta comparatie pe care adori sa o folosesti ca scuza pentru toate mofturile si izbucnirile tale : da, exact ca mama ta.
-Inca fug de responsabilitate....
-Si inca nu accepti nimic.Nu stiu ce anume ai facut timp de 7 luni de zile, dar ai ramas in exact acelasi stadiu.Nu m-ar mira nici daca...
-Nu am mai luat pastile si nu am mai avut insomnii...Ce?!Si de data asta era altceva?!
-...Cred ca e suficient pentru azi.Ne vedem maine cand sper sa fii mai calma.
-Da.Iarta-ma.
-Nu ai de ce sa-mi ceri scuze mie.
-Mie n-am cum sa-mi cer....
-Ar trebui...Te-am pupat, copila.
-....Si eu,Sofia...si eu.
-Am stabilit ca lucrezi acum.
-Stiu , dar mi-e mintea numai la asta.Mama isi tine foarte bine jurnalele, stii asta.Naiba sunt incuiate toate!De data asta nu doar ca a luat unul cu ea, dar l-a lasat aici, bine nu chiar la vedere, dar totusi...
-Veronica, am stabilit ca acum lucrezi.
-Te rog!
-Bine. Eu am terminat aici.
-Sofia, mama a vrut sa aflu de Will cu un motiv.
-Scumpa mea, asta e problema ta si a mamei tale.Din moment ce te framanta atat de tare mai bine ai intreba-o pe ea.
-Am impresia ca asta e e una din vietile mele karmice.
-Ce-ai spus?
-Nimic ...Vroiam sa-ti distrag putin atentia de la muntele tau de calm.
-Care sunt vietile karmice?
-Iti raspund daca imi raspunzi.
-Veronica!
-A sasea si a saptea.
-....Se pare ca Maetre a facut mai multe decat credeam eu...Astea sunt simple supozitii, nimic din ...
-Toate astea nu poate fi confirmat sau infirmat-la fel si Dumnezeu.Te rog, Sofia! Era doar o distragere a atentie pentru Dumnezeu!Nu acord importanta de credinta lucrurilor astora, pe care nici macar nu le stiu de la Maetre.Cine e Will?
-Dumnezeule! Esti la fel de incapatanata...
-Ca mama!
-Vroiam sa spun cum erai si acum un an de zile si pe deasupra inca mai reactionezi si inca mai ai prostul obicei de a-ti da cu parerea cu privire la ce si cum gandesc oamenii si mai ales inca mai traiesti din impresii- cum ar fi impresia ca stii ce urmeaza sa spuna unul sau altul.Niciun progres.
-....La fel ca mama, nu?
-Daca te incanta foarte tare aceasta comparatie pe care adori sa o folosesti ca scuza pentru toate mofturile si izbucnirile tale : da, exact ca mama ta.
-Inca fug de responsabilitate....
-Si inca nu accepti nimic.Nu stiu ce anume ai facut timp de 7 luni de zile, dar ai ramas in exact acelasi stadiu.Nu m-ar mira nici daca...
-Nu am mai luat pastile si nu am mai avut insomnii...Ce?!Si de data asta era altceva?!
-...Cred ca e suficient pentru azi.Ne vedem maine cand sper sa fii mai calma.
-Da.Iarta-ma.
-Nu ai de ce sa-mi ceri scuze mie.
-Mie n-am cum sa-mi cer....
-Ar trebui...Te-am pupat, copila.
-....Si eu,Sofia...si eu.
Thursday, 7 July 2011
and it goes like this again
Draga Sofia,
Am sa reiau scrisoarea asta de unde am lasat-o pe cea anterioara sperand ca raspunsul tau intarzie pentru ca astepti continuarea si banuind ca adevarul e altul(ceva ce tine de faptul ca morala aia e atat de lunga incat nici pana acum nu ai terminat scrisoarea).
Sper ca ti-a placut si tie ideea pe care am avut-o cu scrisorile astea.E ceva inedit.
Probabil ti-ai dat seama din ce am apucat sa-ti povestesc pana acum ca cel mai linistit lucru pe care l-am facut a fost sa ma asez la "masa de scrisori" si sa-ti scriu. Si mai stiu si ca a sunat mai mult a barfa decat a aspovedanie dar stii ca niciodata n-am vazut niciun sens in a pupa poala popii.Si ca sa mai scurtam din morala ta tin sa fac inca o observatie: ca scrisoarea aia a avut mai mult umor decat tragedie si ca orice indrazneala de a ma plange de ceva care poate pune zambetul pe buze-si nu nega ca fata aia a ta serioasa si contemplativa s-a deformat putin cand ai citit randurile mele- ar trebui sa fie iertata. Si pe deasupra indraznesc sa-ti spun ca ar trebui sa fie departe de tine gandul de a-mi reprosa ca ma plang mai rau ca o muiere, cand n-am incercat altceva decat sa privesc si eu mai amuzata lucrui care inainte aveau tenta de tragic si pentru asta numai mie pot sa-mi multumesc.Dar gata ca prevad ca o sa reusesc intr-o buna zi sa te enervez si pe tine si nu ma subestima: am talentul asta.
Tot din sectiunea "caut scuze pentru chestii pe care le fac de la bun inceput stiind ca sunt condamnabile": probabil singura prezenta feminina din viata mea mi-a facut zilele astea doua observatii demne de luat in calcul cand scrii o scrisoare si te gandesti la viata ta (ideea ca lista ei s-ar termina aici e similara ideei catolicilor cum ca platind bisericii averea ta ti se vor ierta pacatele, iubirea lui Dumnezeu fiind direct proportionala cu suma investita de tine):
Unu: Beau in fiecare zi de vreo saptamana.Si nu ma opresc asupra acestei observatii nici pentru a rade si nici pentru a o analiza, ma opresc pentru ca imi aduce aminte de o seara faina petrecuta in compania ei cand am baut tequila cu o pofta senzatioanla de ras si de betie si care s-a incheiat din pacate putin cam devreme.Dar cum sunt adepta ideei ca toate lucrurile se petrec la timpul lor , tin sa numesc pentru posteritate ca n-am sa mai fac greseala de a-i spune vreunui chelner ca frisca in engleza nu se zice tot frisca si ca e senzational sa poti sa faci haz de necaz pe ardeleneste.
Acum serios te-am pierdut! Altceva vroiam sa spun si presupun ca te-ai lamurit si tu, de atata lucru, asta daca nu cumva iti puneai problema cat am la bord acum.Renuntasem la un moment dat sa mai cred ca alcoolul te poate ajuta, pentru ca ajunsese sa ma bage in depresii-asta se intampla la perioada respectiva- dar vad ca uneori e exact ce ai nevoie ca sa "spargi gheata" si ca sa mai diminuezi din plictiseala.Nu vorbesc de excese acum, vorbesc ...fara sesn acum.E o alinare si poate sa o nege oricine, chiar e o alinare.
Doi:Ca sa o scurtez tin sa-i multumesc ca mi-a amintit o alta vorba veche de-a unei adevarate lady:
"Cea care-si asteapta cavalerul in armura stralucitoare sa nu uite niciodata ca va trebui sa curete dupa calul lui!"(Zsa Zsa Gabor)
Incepusem sa uit asta si stii ce mi se intampla mie cand incep sa vreau sa iubesc mai mult decat o fac deja.
In rest, scumpa mea, lucrurile sunt exact asa cum trebuie sa fie: nici bine, nici rau.
Pot sa-ti povestesc despre vreo 2000 de euro care-mi lipsesc cu desavarsire, dar stii ca eu nu-mi pun problema pana cand nu e chiar timpul sa ma confrunt cu ea -si nu poti nega ca probabil e cel mai bun lucru pe care-l fac-.
Mai pot sa-ti povestesc si de legea sangelui si felul in care suna ea scrisa, dar asta as prefera sa o facem fata in fata.Nu cred ca pot face abstractie de reactia ta insesizabila atunci cand chiar discutam lucruri din-astea shpirituale(Lasand glumele la o parte, chiar nu glumesc cu discutia asta).
Mai pot sa-ti umplu pagini despre vise de amor si nu pot sa umplu nici doua randuri cu concretizarea lor si daca e ceva ce chiar imi doresc in acest moment( in care rareori mai gasesti carti care sa vorbeasca despre cum ma simt) pe care stiu ca-l intelegi si il accepti nu cu lipsa de ingrijorare(poti sa incerci sa minti tu, calmo, am darul de-a citi adevarul si printre randurile scrise cel mai marunt!)e sa fiu exact acolo unde sunt!
Astept false incurajari si mai ales putina militarie.Si stiu ca e mult ceea ce cer, dar daca e cineva in stare sa faca asta pentru mine aceea esti tu-nici nu vreau sa aud de Maetre si daca indrajnesti macar sa pui problema asa te invit cateva zile aici sa te lamuresti ca cel putin uneori mai pot si eu judeca cu luciditate.
Mai pot umple doua randuri despre el, dar nu-mi permit si inca il iubesc prea mult.
Te sarut cu drag,
Vero
PS:Ma plang mai rau ca o muiere.
Am sa reiau scrisoarea asta de unde am lasat-o pe cea anterioara sperand ca raspunsul tau intarzie pentru ca astepti continuarea si banuind ca adevarul e altul(ceva ce tine de faptul ca morala aia e atat de lunga incat nici pana acum nu ai terminat scrisoarea).
Sper ca ti-a placut si tie ideea pe care am avut-o cu scrisorile astea.E ceva inedit.
Probabil ti-ai dat seama din ce am apucat sa-ti povestesc pana acum ca cel mai linistit lucru pe care l-am facut a fost sa ma asez la "masa de scrisori" si sa-ti scriu. Si mai stiu si ca a sunat mai mult a barfa decat a aspovedanie dar stii ca niciodata n-am vazut niciun sens in a pupa poala popii.Si ca sa mai scurtam din morala ta tin sa fac inca o observatie: ca scrisoarea aia a avut mai mult umor decat tragedie si ca orice indrazneala de a ma plange de ceva care poate pune zambetul pe buze-si nu nega ca fata aia a ta serioasa si contemplativa s-a deformat putin cand ai citit randurile mele- ar trebui sa fie iertata. Si pe deasupra indraznesc sa-ti spun ca ar trebui sa fie departe de tine gandul de a-mi reprosa ca ma plang mai rau ca o muiere, cand n-am incercat altceva decat sa privesc si eu mai amuzata lucrui care inainte aveau tenta de tragic si pentru asta numai mie pot sa-mi multumesc.Dar gata ca prevad ca o sa reusesc intr-o buna zi sa te enervez si pe tine si nu ma subestima: am talentul asta.
Tot din sectiunea "caut scuze pentru chestii pe care le fac de la bun inceput stiind ca sunt condamnabile": probabil singura prezenta feminina din viata mea mi-a facut zilele astea doua observatii demne de luat in calcul cand scrii o scrisoare si te gandesti la viata ta (ideea ca lista ei s-ar termina aici e similara ideei catolicilor cum ca platind bisericii averea ta ti se vor ierta pacatele, iubirea lui Dumnezeu fiind direct proportionala cu suma investita de tine):
Unu: Beau in fiecare zi de vreo saptamana.Si nu ma opresc asupra acestei observatii nici pentru a rade si nici pentru a o analiza, ma opresc pentru ca imi aduce aminte de o seara faina petrecuta in compania ei cand am baut tequila cu o pofta senzatioanla de ras si de betie si care s-a incheiat din pacate putin cam devreme.Dar cum sunt adepta ideei ca toate lucrurile se petrec la timpul lor , tin sa numesc pentru posteritate ca n-am sa mai fac greseala de a-i spune vreunui chelner ca frisca in engleza nu se zice tot frisca si ca e senzational sa poti sa faci haz de necaz pe ardeleneste.
Acum serios te-am pierdut! Altceva vroiam sa spun si presupun ca te-ai lamurit si tu, de atata lucru, asta daca nu cumva iti puneai problema cat am la bord acum.Renuntasem la un moment dat sa mai cred ca alcoolul te poate ajuta, pentru ca ajunsese sa ma bage in depresii-asta se intampla la perioada respectiva- dar vad ca uneori e exact ce ai nevoie ca sa "spargi gheata" si ca sa mai diminuezi din plictiseala.Nu vorbesc de excese acum, vorbesc ...fara sesn acum.E o alinare si poate sa o nege oricine, chiar e o alinare.
Doi:Ca sa o scurtez tin sa-i multumesc ca mi-a amintit o alta vorba veche de-a unei adevarate lady:
"Cea care-si asteapta cavalerul in armura stralucitoare sa nu uite niciodata ca va trebui sa curete dupa calul lui!"(Zsa Zsa Gabor)
Incepusem sa uit asta si stii ce mi se intampla mie cand incep sa vreau sa iubesc mai mult decat o fac deja.
In rest, scumpa mea, lucrurile sunt exact asa cum trebuie sa fie: nici bine, nici rau.
Pot sa-ti povestesc despre vreo 2000 de euro care-mi lipsesc cu desavarsire, dar stii ca eu nu-mi pun problema pana cand nu e chiar timpul sa ma confrunt cu ea -si nu poti nega ca probabil e cel mai bun lucru pe care-l fac-.
Mai pot sa-ti povestesc si de legea sangelui si felul in care suna ea scrisa, dar asta as prefera sa o facem fata in fata.Nu cred ca pot face abstractie de reactia ta insesizabila atunci cand chiar discutam lucruri din-astea shpirituale(Lasand glumele la o parte, chiar nu glumesc cu discutia asta).
Mai pot sa-ti umplu pagini despre vise de amor si nu pot sa umplu nici doua randuri cu concretizarea lor si daca e ceva ce chiar imi doresc in acest moment( in care rareori mai gasesti carti care sa vorbeasca despre cum ma simt) pe care stiu ca-l intelegi si il accepti nu cu lipsa de ingrijorare(poti sa incerci sa minti tu, calmo, am darul de-a citi adevarul si printre randurile scrise cel mai marunt!)e sa fiu exact acolo unde sunt!
Astept false incurajari si mai ales putina militarie.Si stiu ca e mult ceea ce cer, dar daca e cineva in stare sa faca asta pentru mine aceea esti tu-nici nu vreau sa aud de Maetre si daca indrajnesti macar sa pui problema asa te invit cateva zile aici sa te lamuresti ca cel putin uneori mai pot si eu judeca cu luciditate.
Mai pot umple doua randuri despre el, dar nu-mi permit si inca il iubesc prea mult.
Te sarut cu drag,
Vero
PS:Ma plang mai rau ca o muiere.
and it goes like this
Draga Sofia,
Scumpa mea, nu prea stiu de unde sa incep cu scrisoarea asta. La dracu! Cred ca am innebunit-GENUL MEU de innebunit.
Unu: Toata lumea imi spune ca sunt indragostita si am inceput sa-i cred si uite cum am pierdut doua zile citind "Legaturi primejdioase" doar doar sa pot si eu sa bag mana in foc de ceva. Am terminat prin a fii si mai in ceata cu privire la obiectul afectiunii mele si cu o durere de cap.
Cu ocazia asta-pana nu uit-carti! carti! si carti!
Doi: S-a intors Charles acaca.M-ai vazut: m-am purtat exemplar-sau aproape exemplar- pe toata durata absentei sale. L-am vazut si am reactionat, dar de data asta nu i-am tinut niciun set de predici subtile sau grosolane. De data asta m-am jucat pana cand l-am facut iara sa cedeze si sa-mi dea ce-i cer.Nu prea am scuze , desi sunt sigura ca daca incerc pot sa-ti insir cel putin doua.(Poti sa nu citesti daca nu vrei:de la un timp simt nevoia de a-mi demonstra ca inca mai pot-CRIZA VARSTEI MIJLOCII LA 19 ANI!- si doi: serios, nu pot sa ma lupt cu nevoia de a-i plati macar odata toate ...gata!Ajunge!)
Trei:L-am innebunit pe un "biet sarman"-stii tu in felul clasic al pustoaicelor care par putintel mai proaste decat sunt. Ai fi ras sa innebunesti, bineinteles ca dupa toata tarasenia nu te-ai fi abtinut sa nu imi zici de vreo doua, dar pana si tie ti-ar fi placut sa-i vezi mutra cand mi-a cerut un numar de telefon. Tot ce-mi amintesc din discutie e ca eu eram destul de pilita incat sa explic ca pana la concentratia de 94% allcolul cu concentratie mare se obtine prin evaporarea apei, dar la 94% amestecul devine o substanta omogena si singura modalitate de a mai elimina apa e prin reactie cu varul nestins.De aici toata discutia i-a dat apa la moara tipului sa incerce sa-mi explice diferenta intre whisky si whiskey- stii , tu! chestii de lifesyle si retete culinare cu gust.In final n-a mai explicat nimic , dar nu cred ca asta a fost motivul pentru care nu i-am dat numarul.
A!Ca sa nu uit si de asta: pe "Viorel" l-a apucat iara cheful de "deranj".Nu stiu de unde mi-a plesnit asta cu Viorel, dar stiu sigur ca nu e nevoie sa ma explic.Bineinteles ca lucrurile nu stau diferit de data trecuta si eu sunt la fel de putin -daca nu mai putin- dispusa sa ma "deranjez".Totusi nu ca-mi place sa rad de "suferintele" oamenilor dar nu-mi pot ascunde un zambet cand ma gandesc la vorba aia veche a Actritei : fie roata si patrata tot se mai intoarce-o data.
Patru: Din plictiseala sau poate datorita unei vieti monotone-verdict pentru care nu-mi atribui drepturile de autor- am inceput sa fac atatea copilarii si atatea mofturi incat am ajuns sa mi se atribuie un mesaj cu versuri din Stanescu.
Asta o sa-ti placa si tie si pana nici tu n-ai sa poti sa-mi zici vreo doua!
Spune-mi, daca te-as prinde-ntr-o zi
si ti-as saruta talpa piciorului,
nu-i asa ca ai schiopata putin, dupa aceea,
de teama sa nu-mi strivesti sarutul?...
Am crezut ca pic de pe scaun!Bine, aveam si eu niste pretentii de la Maetre -prost!Nu-mi mai tine predica asta ca m-am ocupat singura!- sa recunoasca ca nu e al meu in primul rand dupa versuri, Nichita , mesajul transmis in mod direct- exaxt in ordinea asta.
-M-a apucat o extraordinara bunadispozitie de cand iti scriu si am asa o pofta de putin umor-
L-am rugat pe Maetre macar sa se lamureasca intre ei pentru ca vezi ,tu, ironia, face ca eu sa chiar il sun la scurt timp pe om care-mi multumea ca din cauza mea mai citeste si el putin Nichita. Daca as fi priceput calumea ca din cauza mea probabilas fi reactionat si as fi dres-o cumva, dar pricepand ca din cauza lui Maetre am tacut putin mirata, dar nu mai mirata decat am fost in ultimul timp de purtarile schimbatoare ale oamenilor din jur.
Cinci:Asta o sa fie probabil singurul pasaj serios din toata scrisoarea asta si pentru ca e tot ce chiar merita sa citesti, dar nu pentru ca as considera ca mai e nevoie, am sa-l ingros : nu-L mai inteleg!Stiu ca e acolo, stiu ca imi vorbeste,Il aud, dar nu-l mai pot descifra....
Mai am o droaie de povestit , dar trebuie sa fug si deja nu-mi mai incap prea multe lucruri intr-o scrisoare.
PS: Stiu de pe acum ca o sa-mi spui pe un ton dezamagit ca trebuie sa ma linistesc , ca trebuie sa-mi musc limba si sa nu mai reactionez atat. Stiu ca-mi vei tine o predica subtila si nu una grosolana cum considerai initial si asta nu pentru fraza ingrosata.
Te imbratisez cu drag,
Vero.
PS2:Stiu ca versurile de Nichita m-au scapat.Va fii sigur si o partea a doua a scrisorii.
Scumpa mea, nu prea stiu de unde sa incep cu scrisoarea asta. La dracu! Cred ca am innebunit-GENUL MEU de innebunit.
Unu: Toata lumea imi spune ca sunt indragostita si am inceput sa-i cred si uite cum am pierdut doua zile citind "Legaturi primejdioase" doar doar sa pot si eu sa bag mana in foc de ceva. Am terminat prin a fii si mai in ceata cu privire la obiectul afectiunii mele si cu o durere de cap.
Cu ocazia asta-pana nu uit-carti! carti! si carti!
Doi: S-a intors Charles acaca.M-ai vazut: m-am purtat exemplar-sau aproape exemplar- pe toata durata absentei sale. L-am vazut si am reactionat, dar de data asta nu i-am tinut niciun set de predici subtile sau grosolane. De data asta m-am jucat pana cand l-am facut iara sa cedeze si sa-mi dea ce-i cer.Nu prea am scuze , desi sunt sigura ca daca incerc pot sa-ti insir cel putin doua.(Poti sa nu citesti daca nu vrei:de la un timp simt nevoia de a-mi demonstra ca inca mai pot-CRIZA VARSTEI MIJLOCII LA 19 ANI!- si doi: serios, nu pot sa ma lupt cu nevoia de a-i plati macar odata toate ...gata!Ajunge!)
Trei:L-am innebunit pe un "biet sarman"-stii tu in felul clasic al pustoaicelor care par putintel mai proaste decat sunt. Ai fi ras sa innebunesti, bineinteles ca dupa toata tarasenia nu te-ai fi abtinut sa nu imi zici de vreo doua, dar pana si tie ti-ar fi placut sa-i vezi mutra cand mi-a cerut un numar de telefon. Tot ce-mi amintesc din discutie e ca eu eram destul de pilita incat sa explic ca pana la concentratia de 94% allcolul cu concentratie mare se obtine prin evaporarea apei, dar la 94% amestecul devine o substanta omogena si singura modalitate de a mai elimina apa e prin reactie cu varul nestins.De aici toata discutia i-a dat apa la moara tipului sa incerce sa-mi explice diferenta intre whisky si whiskey- stii , tu! chestii de lifesyle si retete culinare cu gust.In final n-a mai explicat nimic , dar nu cred ca asta a fost motivul pentru care nu i-am dat numarul.
A!Ca sa nu uit si de asta: pe "Viorel" l-a apucat iara cheful de "deranj".Nu stiu de unde mi-a plesnit asta cu Viorel, dar stiu sigur ca nu e nevoie sa ma explic.Bineinteles ca lucrurile nu stau diferit de data trecuta si eu sunt la fel de putin -daca nu mai putin- dispusa sa ma "deranjez".Totusi nu ca-mi place sa rad de "suferintele" oamenilor dar nu-mi pot ascunde un zambet cand ma gandesc la vorba aia veche a Actritei : fie roata si patrata tot se mai intoarce-o data.
Patru: Din plictiseala sau poate datorita unei vieti monotone-verdict pentru care nu-mi atribui drepturile de autor- am inceput sa fac atatea copilarii si atatea mofturi incat am ajuns sa mi se atribuie un mesaj cu versuri din Stanescu.
Asta o sa-ti placa si tie si pana nici tu n-ai sa poti sa-mi zici vreo doua!
Spune-mi, daca te-as prinde-ntr-o zi
si ti-as saruta talpa piciorului,
nu-i asa ca ai schiopata putin, dupa aceea,
de teama sa nu-mi strivesti sarutul?...
Am crezut ca pic de pe scaun!Bine, aveam si eu niste pretentii de la Maetre -prost!Nu-mi mai tine predica asta ca m-am ocupat singura!- sa recunoasca ca nu e al meu in primul rand dupa versuri, Nichita , mesajul transmis in mod direct- exaxt in ordinea asta.
-M-a apucat o extraordinara bunadispozitie de cand iti scriu si am asa o pofta de putin umor-
L-am rugat pe Maetre macar sa se lamureasca intre ei pentru ca vezi ,tu, ironia, face ca eu sa chiar il sun la scurt timp pe om care-mi multumea ca din cauza mea mai citeste si el putin Nichita. Daca as fi priceput calumea ca din cauza mea probabil
Cinci:Asta o sa fie probabil singurul pasaj serios din toata scrisoarea asta si pentru ca e tot ce chiar merita sa citesti, dar nu pentru ca as considera ca mai e nevoie, am sa-l ingros : nu-L mai inteleg!Stiu ca e acolo, stiu ca imi vorbeste,Il aud, dar nu-l mai pot descifra....
Mai am o droaie de povestit , dar trebuie sa fug si deja nu-mi mai incap prea multe lucruri intr-o scrisoare.
PS: Stiu de pe acum ca o sa-mi spui pe un ton dezamagit ca trebuie sa ma linistesc , ca trebuie sa-mi musc limba si sa nu mai reactionez atat. Stiu ca-mi vei tine o predica subtila si nu una grosolana cum considerai initial si asta nu pentru fraza ingrosata.
Te imbratisez cu drag,
Vero.
PS2:Stiu ca versurile de Nichita m-au scapat.Va fii sigur si o partea a doua a scrisorii.
Friday, 3 June 2011
Tuesday, 3 May 2011
rolling in the deep
Trebuia sa te gandesti la ceapa ; trebuie sa dai coaja dupa coaja la o parte ca sa ajungi la esenta.Si pe masura ce ma durea mai tare ma simteam din ce in ce mai dezgolita, exact ca si ceapa.
Imi ascultam pulsatia tamplei si stiam ca asa imi bate inima si stiam ca de-asta respiram ....pentru ca imi batea inima.Si pe masura ce ma durea mai tare rasunau tot mai departe bataile mele ca si cum ar fi venit din alte lumi pana cand am ajuns sa contest daca-mi apartineu cu adevarat...si asta insemna ca incepusem sa contest ca-mi apartin mie cu adevarat.
Cu adevarat.... Ce naiba mai insemna cu adevarat? Chiar stiusem vreodata ce insemana cu adevarat?
Si asteptam sa vina cineva sa-mi spuna a cui sunt. Si n-a venit nimeni : ore, zile, luni, ani, vieti..n-a aparut nimeni. Asa ca am considerat ca am fost prima care m-a gasit. Asa ca trebuia sa-mi apartin. Ma puteam abandona...dar n-am facut-o.
Am ramas pentru ca cineva mi-a soptit ca nu e inca vremea mea. Si l-am crezut pe cuvant, si nu m-am abandonat si azi imi apartin.
Imi ascultam pulsatia tamplei si stiam ca asa imi bate inima si stiam ca de-asta respiram ....pentru ca imi batea inima.Si pe masura ce ma durea mai tare rasunau tot mai departe bataile mele ca si cum ar fi venit din alte lumi pana cand am ajuns sa contest daca-mi apartineu cu adevarat...si asta insemna ca incepusem sa contest ca-mi apartin mie cu adevarat.
Cu adevarat.... Ce naiba mai insemna cu adevarat? Chiar stiusem vreodata ce insemana cu adevarat?
Si asteptam sa vina cineva sa-mi spuna a cui sunt. Si n-a venit nimeni : ore, zile, luni, ani, vieti..n-a aparut nimeni. Asa ca am considerat ca am fost prima care m-a gasit. Asa ca trebuia sa-mi apartin. Ma puteam abandona...dar n-am facut-o.
Am ramas pentru ca cineva mi-a soptit ca nu e inca vremea mea. Si l-am crezut pe cuvant, si nu m-am abandonat si azi imi apartin.
Monday, 18 April 2011
"....
Iti promit ca atunci cand am sa mor vei afla daca imi promiti ca tu vei fi cel care se va ocupa sa fiu incinerata -am sa las scris dinainte ca sa nu intampini niciun fel de probleme.Nu vreau sa-mi arunci cenusa intr-un loc special- las asta la latitudinea ta. Iti cer acest lucru pentru ca stiu ca tu ai fi singurul om in stare sa-l faca fara prea mutl tam-tam sau alte prostii inutile.
Inainte de a incheia vreau sa-ti mai cer doua lucruri:
Unu: inainte de a pleca sa alegi un loc -care vrei tu, si o zi- care vrei tu,in care urmeaza sa ne intalnim la o perioada regulata - de asemenea care vrei tu (cinci ani e deja prea mult).Macar acum pot sa-mi permit sa fiu sincera si sentimentala si sa spun ca e ceva ce vreau sa pastrez doar cu oamenii alaturi de care am avut un LOC si am trait frumos.
Doi: nu vom mai vorbi despre asta niciodata de astazi inainte.Asta e testamentul meu pentru tine. Il vei trata asa cum crezi de cuviinta, iti vei promite tie si nu mie, daca iti vei promite ceva din toate astea dar iti spun ca astea sunt "ultimele mele dorinte" ca sa intelegi care e importanta lor pentru mine."
-Nu pot sa-ti promit!
-Am zis ca nu vorbim nimic despre asta!Daca ai vrut sa citesti lucrurile astea de fata cu mine...
-Daca mi-ai spus sa nu ma supar pe ceea ce mi-ai scris normal ca am vrut sa le citesc.
-Bun.Atunci va trebui sa traiesti cu gandul ca a trebuit sa-mi spui in fata ca nu vrei, nu ca nu poti, sa-mi promiti nimic din lucrurile astea.
-Nu mai rade! Esti incredibila!...Frate-tu...
-A spus da!Asta apropo de frati-miu si de comparatia asta grandomana pe care continui sa o faci intre voi doi. El a inteles gravitatea -daca vrei- si cat de mult insemana lucrurile astea pentru mine si macar pentru faptul ca doar unul pe altul ne-am avut a spus da.Asa ca te rog frumos nu vreau sa mai vorbim despre asta.
-Stii ca nu pot sa-ti promit asa ceva. De ce le cauti?!
-Nu caut nimic! Nu inteleg ce e asa de grav cat sa nu poti alege un cacat de loc intr-o cacata pe ea de zi si sa spui "Aici vreau sa fie!Ne vedem in x ani!".Dar serios, nu-i nimic.
-Ana, nu poti sa stii niciodata ce-o sa se intample. Nu poti sa stii ce va fii!
-Tocmai de asta! Tocmai de asta iti cer o promisiune de felul asta. Pentru ca e o garantie fara a fi o garantie, pentru ca nu inchei intr-un mod mediocru si fad si totusi sfarsesti, pentru ca universul nu se va pune cu curu-n sus facand tot posibilul sa-ti ingruneze tie existenta si puterea de a-ti tine o promisiune, care crede-ma de multe ori e mult mai mica decat efortul necesar unui om sa poata face o promisiune.
-Normal ca o sa ne vedem , dar o sa ne anuntam dinainte o sa vedem cum si cand putem.
-Dumnezeule!Te rog frumos taci si incheiem discutia asta!
-Bine.Daca vrei sa te superi n-ai decat.
-Totu' e asa de simplu, nu?!Nu-mi convine , ma supar, ne certam , tu n-ai nicio vina si gata....Crede-ma e in regula.
-Ce vina am eu cand tu ti le cauti si tu-mi ceri sa-ti promit asa ceva!?
-Gata! Vorbim despre altceva!Chiar nu am chef de impartit vina iara si chiar nu vreau sa-ti reprosez ca-mi rasuna in cap numai vorbele fratiorului meu drag care-mi spunea:"Niciodata nu e vina lor!E vina ta pentru ca nu trebuie sa te astepti la nimic de la nimeni."
-Bine.
-Bine...
...Tacere...In mintea mea canta Vivaldi si Bach il slavea pe Dumnezeu, in mintea lui un lant intreg de rationamente il ducea la concluzia ca sunt mult prea rasfatata si vad lucrurile mult prea tragic.E imposibil de inteles cum pentru unii oameni calea de mijloc nu e o alternativa.
Iti promit ca atunci cand am sa mor vei afla daca imi promiti ca tu vei fi cel care se va ocupa sa fiu incinerata -am sa las scris dinainte ca sa nu intampini niciun fel de probleme.Nu vreau sa-mi arunci cenusa intr-un loc special- las asta la latitudinea ta. Iti cer acest lucru pentru ca stiu ca tu ai fi singurul om in stare sa-l faca fara prea mutl tam-tam sau alte prostii inutile.
Inainte de a incheia vreau sa-ti mai cer doua lucruri:
Unu: inainte de a pleca sa alegi un loc -care vrei tu, si o zi- care vrei tu,in care urmeaza sa ne intalnim la o perioada regulata - de asemenea care vrei tu (cinci ani e deja prea mult).Macar acum pot sa-mi permit sa fiu sincera si sentimentala si sa spun ca e ceva ce vreau sa pastrez doar cu oamenii alaturi de care am avut un LOC si am trait frumos.
Doi: nu vom mai vorbi despre asta niciodata de astazi inainte.Asta e testamentul meu pentru tine. Il vei trata asa cum crezi de cuviinta, iti vei promite tie si nu mie, daca iti vei promite ceva din toate astea dar iti spun ca astea sunt "ultimele mele dorinte" ca sa intelegi care e importanta lor pentru mine."
-Nu pot sa-ti promit!
-Am zis ca nu vorbim nimic despre asta!Daca ai vrut sa citesti lucrurile astea de fata cu mine...
-Daca mi-ai spus sa nu ma supar pe ceea ce mi-ai scris normal ca am vrut sa le citesc.
-Bun.Atunci va trebui sa traiesti cu gandul ca a trebuit sa-mi spui in fata ca nu vrei, nu ca nu poti, sa-mi promiti nimic din lucrurile astea.
-Nu mai rade! Esti incredibila!...Frate-tu...
-A spus da!Asta apropo de frati-miu si de comparatia asta grandomana pe care continui sa o faci intre voi doi. El a inteles gravitatea -daca vrei- si cat de mult insemana lucrurile astea pentru mine si macar pentru faptul ca doar unul pe altul ne-am avut a spus da.Asa ca te rog frumos nu vreau sa mai vorbim despre asta.
-Stii ca nu pot sa-ti promit asa ceva. De ce le cauti?!
-Nu caut nimic! Nu inteleg ce e asa de grav cat sa nu poti alege un cacat de loc intr-o cacata pe ea de zi si sa spui "Aici vreau sa fie!Ne vedem in x ani!".Dar serios, nu-i nimic.
-Ana, nu poti sa stii niciodata ce-o sa se intample. Nu poti sa stii ce va fii!
-Tocmai de asta! Tocmai de asta iti cer o promisiune de felul asta. Pentru ca e o garantie fara a fi o garantie, pentru ca nu inchei intr-un mod mediocru si fad si totusi sfarsesti, pentru ca universul nu se va pune cu curu-n sus facand tot posibilul sa-ti ingruneze tie existenta si puterea de a-ti tine o promisiune, care crede-ma de multe ori e mult mai mica decat efortul necesar unui om sa poata face o promisiune.
-Normal ca o sa ne vedem , dar o sa ne anuntam dinainte o sa vedem cum si cand putem.
-Dumnezeule!Te rog frumos taci si incheiem discutia asta!
-Bine.Daca vrei sa te superi n-ai decat.
-Totu' e asa de simplu, nu?!Nu-mi convine , ma supar, ne certam , tu n-ai nicio vina si gata....Crede-ma e in regula.
-Ce vina am eu cand tu ti le cauti si tu-mi ceri sa-ti promit asa ceva!?
-Gata! Vorbim despre altceva!Chiar nu am chef de impartit vina iara si chiar nu vreau sa-ti reprosez ca-mi rasuna in cap numai vorbele fratiorului meu drag care-mi spunea:"Niciodata nu e vina lor!E vina ta pentru ca nu trebuie sa te astepti la nimic de la nimeni."
-Bine.
-Bine...
...Tacere...In mintea mea canta Vivaldi si Bach il slavea pe Dumnezeu, in mintea lui un lant intreg de rationamente il ducea la concluzia ca sunt mult prea rasfatata si vad lucrurile mult prea tragic.E imposibil de inteles cum pentru unii oameni calea de mijloc nu e o alternativa.
Saturday, 9 April 2011
caci eu iubesc si ochi si buze si morminte...
ADAM...
ma privea cu ochi care radeau si plangeau deopotriva de frumos, umbriti de gene lungi si negre care sa le culeaga lacrimile sau care sa le prinda scanteierile in zborul lor fugar.
nu avea accea privire oachesa sau apriga,dar avea o privire limpede si adanca de claritatea celor mai dureroase adevaruri si a celor mai cutremuratoare trairi. in ochii ei citeai ca intr-o carte deschisa dorinta, setea, bucuria, fiorul, furtuna sau durerea.
arareori ochii ei nasteau luceferi mari ca niste faclii ce durau o secunda, dar curpindeau in esenta lor fiecare nuanta, fiecare fir, fiecare modulatie si fiecare tresaltare a sentimentului care le dadea viata exprimandu-l cum niciun cuvant sau dealtfel nimic altceva nu ar fi putut, de limpede , de complet , de sincer.
iti putea cere totul cu o singura privire, se putea oferi intreaga cu ochii mari si migdalati umbriti de gene lungi si negre...
te putea distruge sau se putea preda deopotriva de usor cu o singura privire. te putea uri sau teputea iubi, te putea bucura sau te putea intrista, te putea damna sau te putea salva cu doar o privire.
un lucru nu puteau face ochii ei: nu te puteau minti.
un lucru avea mai presus de privire: zambetul.cu el putea cuceri si invinge, cu el dezarma sau incuraja, cu el ingheta sau invia pe cei morti.
cu un zambet putea obtine totul, cu un zambet putea darama cele mai puternice ziduri si cu un zambet patrundea pana in inima celor mai fortificate citadele.
cu un zambet cerea si primea totul. cu un zambet daruia ce avea mai de pret,cu un zambet patrundea in tine si tot cu un zambet te parasea golas si trist.
cu un zambet soptea cele mai dulci taine, cu un zambet batjocorea,cu un zambet era copila, cu un altul devenea femeie,cu un zambet imbia si cu altul dezgolea,ca un zambet studiat si lasciv sau unul sincer si naiv.
zambetul ei vesnic mintea.
EVA...
ma privea si pentru prima data nu-i puteam sustine privirea. atunci am inteles ca nu ma privise cu adevarat niciodata pana atunci.
si nu ma privea el; de dincolo de ochii care niciodata nu rasesera, in care vesnic vegheau doua scantei permanent lucide-marturii ale celor mai nobile si inaltatoare idei, omagii ale ratiunii pure si ale iubirii pentru nimic altceva decat pentru intelepciune, de dincolo de ochii in care nu stralucise vreodata trairea , sentimentul sau sublima lor efemeritate si care rareori straluceau ca doua comori pretioase impaienjeniti de lacrimi, ma privea tot ce era sfant si atotputernic in el, ma privea esenta lui , ma privea adevarata lui comoara: ma privea copilul.
si nu-i puteam indura privirea caci ma subjuga, ma prindea, ma ravasea, ma dezgolea si ma sfasia strat cu strat, fir cu fir pana patrundea in adancuri, cele mai intunecare si pretioase dintre adnacuri, iar acolo copilul lui punea stapanire pe sangele meu originar matern , punea stapanire pe esenta mea. se juca nestiutor cu inocenta demonica a copilului ce scoate pestele din apa pentru a-l salva de la inec.
in privirea lui se intalneau esentele noastre , iar a lui o subjuga pe-a mea, o covarsea, o invingea, o cuprindea toata si-o rascolea pana ce o prefacea in scrum. ma cutremura fiorul pe care-l simteam , ma sufocam zguduita si intranta , ma feream de privirea pe care nu o puteam indura dar era prea tarziu; copilul invinsese .
eram a lui caci ochii acelui copil cuprindeau, cucereau si distrugeau.
un singur lucru il trada: zambetul.
zambea atat de cald, atata de rar si de frumos, zambea cand se simtea fericit sau inteles, zambea cand privirea sa cuprindea ceva frumos, zambea cand inceta sa cuprinda, sa cucereasca, sa divizeze sau sa disece, zambea cand era cucerit.
zambea atat de sincer si atata de rar. zambea doar atunci cand se trada pe sine, zambea doar atunci cand isi renega sangele , zambea doar atunci cand era cuprins, cucerit si invins.
ma privea cu ochi care radeau si plangeau deopotriva de frumos, umbriti de gene lungi si negre care sa le culeaga lacrimile sau care sa le prinda scanteierile in zborul lor fugar.
nu avea accea privire oachesa sau apriga,dar avea o privire limpede si adanca de claritatea celor mai dureroase adevaruri si a celor mai cutremuratoare trairi. in ochii ei citeai ca intr-o carte deschisa dorinta, setea, bucuria, fiorul, furtuna sau durerea.
arareori ochii ei nasteau luceferi mari ca niste faclii ce durau o secunda, dar curpindeau in esenta lor fiecare nuanta, fiecare fir, fiecare modulatie si fiecare tresaltare a sentimentului care le dadea viata exprimandu-l cum niciun cuvant sau dealtfel nimic altceva nu ar fi putut, de limpede , de complet , de sincer.
iti putea cere totul cu o singura privire, se putea oferi intreaga cu ochii mari si migdalati umbriti de gene lungi si negre...
te putea distruge sau se putea preda deopotriva de usor cu o singura privire. te putea uri sau teputea iubi, te putea bucura sau te putea intrista, te putea damna sau te putea salva cu doar o privire.
un lucru nu puteau face ochii ei: nu te puteau minti.
un lucru avea mai presus de privire: zambetul.cu el putea cuceri si invinge, cu el dezarma sau incuraja, cu el ingheta sau invia pe cei morti.
cu un zambet putea obtine totul, cu un zambet putea darama cele mai puternice ziduri si cu un zambet patrundea pana in inima celor mai fortificate citadele.
cu un zambet cerea si primea totul. cu un zambet daruia ce avea mai de pret,cu un zambet patrundea in tine si tot cu un zambet te parasea golas si trist.
cu un zambet soptea cele mai dulci taine, cu un zambet batjocorea,cu un zambet era copila, cu un altul devenea femeie,cu un zambet imbia si cu altul dezgolea,ca un zambet studiat si lasciv sau unul sincer si naiv.
zambetul ei vesnic mintea.
EVA...
ma privea si pentru prima data nu-i puteam sustine privirea. atunci am inteles ca nu ma privise cu adevarat niciodata pana atunci.
si nu ma privea el; de dincolo de ochii care niciodata nu rasesera, in care vesnic vegheau doua scantei permanent lucide-marturii ale celor mai nobile si inaltatoare idei, omagii ale ratiunii pure si ale iubirii pentru nimic altceva decat pentru intelepciune, de dincolo de ochii in care nu stralucise vreodata trairea , sentimentul sau sublima lor efemeritate si care rareori straluceau ca doua comori pretioase impaienjeniti de lacrimi, ma privea tot ce era sfant si atotputernic in el, ma privea esenta lui , ma privea adevarata lui comoara: ma privea copilul.
si nu-i puteam indura privirea caci ma subjuga, ma prindea, ma ravasea, ma dezgolea si ma sfasia strat cu strat, fir cu fir pana patrundea in adancuri, cele mai intunecare si pretioase dintre adnacuri, iar acolo copilul lui punea stapanire pe sangele meu originar matern , punea stapanire pe esenta mea. se juca nestiutor cu inocenta demonica a copilului ce scoate pestele din apa pentru a-l salva de la inec.
in privirea lui se intalneau esentele noastre , iar a lui o subjuga pe-a mea, o covarsea, o invingea, o cuprindea toata si-o rascolea pana ce o prefacea in scrum. ma cutremura fiorul pe care-l simteam , ma sufocam zguduita si intranta , ma feream de privirea pe care nu o puteam indura dar era prea tarziu; copilul invinsese .
eram a lui caci ochii acelui copil cuprindeau, cucereau si distrugeau.
un singur lucru il trada: zambetul.
zambea atat de cald, atata de rar si de frumos, zambea cand se simtea fericit sau inteles, zambea cand privirea sa cuprindea ceva frumos, zambea cand inceta sa cuprinda, sa cucereasca, sa divizeze sau sa disece, zambea cand era cucerit.
zambea atat de sincer si atata de rar. zambea doar atunci cand se trada pe sine, zambea doar atunci cand isi renega sangele , zambea doar atunci cand era cuprins, cucerit si invins.
Friday, 8 April 2011
cum am ajuns aici?cand am ajuns aici?pe-acelasi pamant sec, uscat si prafuit...cum am ajuns sa respiram acelasi aer sec, uscat si prafuit. cum am ajuns sa ma sufoc singura in propria mea lume?!
la fel cum am putut sa inchid totul intr-o cutie intr-o clipa, s-o arunc atat de departe si sa-mi las lacrimile sa-mi innece amintirile in uitare.
la fel cum am putut sa fug iarasi disperata.sa fug iarasi de mine, sa fug de furtuna, sa fug ca nebuna, sa pic in genunchi si sa blestem divinitatea pentru minunea mea.
am lasat furtuna sa ma prinda din urma , am lasat vantul sa urle prin mine, m-am lasat inneca de propria mea lume, de prorpiul meu neant, de gustul propriei mele disperari.
imi suna in urechi vuiet surd si-l iubesc si -l urasc deopotriva asa cum ma iubesc si ma urasc pe mine, asa cum te iubesc si te urasc pe tine...si e tot ce pot auzi si e tot ce ma tine aici.
si-am deschis ochii si nu mai erai nici tu, disparusem si eu si peste tot era furtuna , furtuna mea, intensitatea mea, ploaia mea, blestemul, trairea, freamatul , seva, rasul si demonicul meu.furtuna era in mine, furtuna eram eu.
imi dezlantuisem propriul iad si ma lasam inghitita de el si auzeam vuietul si vedeam furtuna si gustam amarul si simteam frigul dar inca puteam sa zambesc...
zambeam pentru ca si asta era viata, zambeam pentru ca si asta era sentiment, simteam pentru ca si asta era traire... zambeam pentru ca eram in iad si totusi traim si fiecare clipa era o minune...
zambeam pentru ca eram acasa.
CU DEDICATIE:
ochi pentru ochi si lumea va deveni oarba . (mahatma gandhi)
la fel cum am putut sa inchid totul intr-o cutie intr-o clipa, s-o arunc atat de departe si sa-mi las lacrimile sa-mi innece amintirile in uitare.
la fel cum am putut sa fug iarasi disperata.sa fug iarasi de mine, sa fug de furtuna, sa fug ca nebuna, sa pic in genunchi si sa blestem divinitatea pentru minunea mea.
am lasat furtuna sa ma prinda din urma , am lasat vantul sa urle prin mine, m-am lasat inneca de propria mea lume, de prorpiul meu neant, de gustul propriei mele disperari.
imi suna in urechi vuiet surd si-l iubesc si -l urasc deopotriva asa cum ma iubesc si ma urasc pe mine, asa cum te iubesc si te urasc pe tine...si e tot ce pot auzi si e tot ce ma tine aici.
si-am deschis ochii si nu mai erai nici tu, disparusem si eu si peste tot era furtuna , furtuna mea, intensitatea mea, ploaia mea, blestemul, trairea, freamatul , seva, rasul si demonicul meu.furtuna era in mine, furtuna eram eu.
imi dezlantuisem propriul iad si ma lasam inghitita de el si auzeam vuietul si vedeam furtuna si gustam amarul si simteam frigul dar inca puteam sa zambesc...
zambeam pentru ca si asta era viata, zambeam pentru ca si asta era sentiment, simteam pentru ca si asta era traire... zambeam pentru ca eram in iad si totusi traim si fiecare clipa era o minune...
zambeam pentru ca eram acasa.
CU DEDICATIE:
ochi pentru ochi si lumea va deveni oarba . (mahatma gandhi)
Tuesday, 12 October 2010
am fugit! am fugit ca nebuna, am fugit fara directie, am fugit fara scop! am fugit de furtuna!am fugit pana cand am uitat de ce fug! am fugit pana cand fugeam doar ca sa fug!si-am fugit ca fara sa ma uit o clipa in urma!
am fugit privind cerul implorandu-l sa se termine!am fugit privind cerul cu teama ca se va termina!am fugit implorand cerul sa ma lase sa ma opresc! am fugit privind cerul cu teama ca ma voi opri!
am fugit ca sa uit!si-am fugit pana am uitat de ce fugeam!si-apoi am fugit de spaima sa nu-mi amintesc!
si m-am oprit!si-am blestemat cerul pentru minunea mea!am blestemat cerul pentru ca mi-o daduse mie!am blestemat cerul si m-am blestemat pe mine!am tipat chinuita de durerea care ma inunda! am urlat inundata de teama! am urlat atat de tare pana cand nu m-am mai putut auzi decat pe mine urland! si-am tipat pana cand tipam doar ca sa pot tipa!
si-am tacut! si-am cazut in genunchi privind cerul dar nu-l mai puteam vedea! furtuna era in mine! ma ajunsese din urma si m-ar fi gasit oriunde!era furtuna in mine si ochii mei nu incetau s-o slaveasca, ochii mei inecati in marea tulbure din mine!in ochii mei isi revarsa apele tulburi!prin ochii mei vedeai furtuna, prin ochii mei vedeai valuri spumegand, prin ochii mei simteai durerea, prin ochii mei zareai straluciri de foc si sclipiri de argint , prin ochii mei iubeai si ochi si flori si buze si morminte caci prin ochii mei vedeai furtuna!
mai asurzitor ca urletele!mai asurzitor ca tunetele! tare! zgomot! si zgomotul imi inunda mintea! si apa ma inneca!si urletele abia incepeau! si nu auzeam decat tunete ! si marea ma inunda si nimic nu oprea zgomotul! un tiut surd calma furtuna doar ca totul sa inceapa iar!si zgomotul! zgomotul! nimic nu oprea zgomotul! nimic nu oprea vocile! nimic nu oprea tipetele! nimic nu oprea sunetele! si marea ma ineca!ma rugam ca apele sa omoare ecourile!ma rugam ca marea sa ucida sunetul! ma rugam ca apa sa omoare tot ce mai era viu in mine! dar nimic nu oprea zgomotul!
am fugit privind cerul implorandu-l sa se termine!am fugit privind cerul cu teama ca se va termina!am fugit implorand cerul sa ma lase sa ma opresc! am fugit privind cerul cu teama ca ma voi opri!
am fugit ca sa uit!si-am fugit pana am uitat de ce fugeam!si-apoi am fugit de spaima sa nu-mi amintesc!
si m-am oprit!si-am blestemat cerul pentru minunea mea!am blestemat cerul pentru ca mi-o daduse mie!am blestemat cerul si m-am blestemat pe mine!am tipat chinuita de durerea care ma inunda! am urlat inundata de teama! am urlat atat de tare pana cand nu m-am mai putut auzi decat pe mine urland! si-am tipat pana cand tipam doar ca sa pot tipa!
si-am tacut! si-am cazut in genunchi privind cerul dar nu-l mai puteam vedea! furtuna era in mine! ma ajunsese din urma si m-ar fi gasit oriunde!era furtuna in mine si ochii mei nu incetau s-o slaveasca, ochii mei inecati in marea tulbure din mine!in ochii mei isi revarsa apele tulburi!prin ochii mei vedeai furtuna, prin ochii mei vedeai valuri spumegand, prin ochii mei simteai durerea, prin ochii mei zareai straluciri de foc si sclipiri de argint , prin ochii mei iubeai si ochi si flori si buze si morminte caci prin ochii mei vedeai furtuna!
mai asurzitor ca urletele!mai asurzitor ca tunetele! tare! zgomot! si zgomotul imi inunda mintea! si apa ma inneca!si urletele abia incepeau! si nu auzeam decat tunete ! si marea ma inunda si nimic nu oprea zgomotul! un tiut surd calma furtuna doar ca totul sa inceapa iar!si zgomotul! zgomotul! nimic nu oprea zgomotul! nimic nu oprea vocile! nimic nu oprea tipetele! nimic nu oprea sunetele! si marea ma ineca!ma rugam ca apele sa omoare ecourile!ma rugam ca marea sa ucida sunetul! ma rugam ca apa sa omoare tot ce mai era viu in mine! dar nimic nu oprea zgomotul!
Wednesday, 26 May 2010
dracu mai stie cat!
-imi place cum miroase paru' tau.(fusese, ce-i drept, mai bine ca data trecuta si acum nu facea decat sa incerce sa indrepte lucrurile, desi el nu gresise cu nimic. ceda in fata mea si nici n-o contientiza, dar in mine domnea acelasi omniprezent NIMIC. m-am inotrs cu fata catre el evitand sa-i suflu fumu' in fata, asta in ochii mei era deja un sacrificiu)esti misto!(fiecare fibra din el spera sa-i raspund, dar ca sa nu tradeze asta a inchis ochii si si-a intors el fata de la mine. ma salvase fara sa vrea de la a vorbi.mi-am lipit totusi buzele de umarul lui o data, de doua ori, de trei ori-deja ii provocam dureri fizice asa ca m-am oprit cu un pufait cald-prea tarziu!m-am trezit in curand cu mana in jurul gatului lui si o privire care nu avea de gand sa ma mai fixeze prea mult timp, jenant de aproape de mine.am sacrificat o parte din nimicu' ala -nimic minus nimic e tot nimic- si pana si el fusese de acord ca mozolu' ala a fost ca la carte. pacat ca ar fi vrut mai mult)
-trebuie sa ajung acasa.
-deja?(limba lui se juca in continuare tot mai jos pe gatul meu)
-o sa se sperie maica-mea.
-si!?(coborase suficient de mult incat sa inceapa sa-mi placa asa ca l-am mai lasat putin inainte de a-l impinge cu o privire rugatoare). inca putin!
-te rog!(privirea aia tradase toate poftele pe care le trezisem in el, dar n-a avut ca efect decat amplificarea nimicului din mine -nimic plus nimic fac tot nimic)
m-am imbracat repede, si m-am grabit sa ajung acasa in speranta ca inca l-as putea gasi pe frati-miu.era 3 si 17 PM cand am intrat pe usa si susotelile venite din bucatarie s-au transformat intr-o liniste penibila.
crezusem ca era mama si ca din cauza mea nu plecase la serviciu. ei bine oricat de grava ar fi fost depresia mea sedintele si "ce punem pe masa?" erau mai importante.erau intr-adevar doua persoane in bucataria deja plina de fum. mi-am apins si eu o tigare inainte de a intra pe usa ca sa-l salut pe mary si sa gasesc o posibilitate de a asista la conversatie, dar m-a intampinat vocea aia serioasa, ipocrita si deloc smechereasca.
-stinge-o acum!(nu eram capabila de o privire scrutatoare, asa ca am inlocuiot-o cu o privire imploratoare , dar in directie gresita. mary ma privea usor socat si cu un aer amuzat). iti mut fata daca ii iei apararea!
-te rog!(de data asta priveam unde trebuie. se abtinea sa nu ma injure si sa nu sara sa-mi ai chiar el tigarea din mana-ii era frica de mine in stadiul ala si oricat as fi vrut sa spun ca trecuse orice urma de pericol , adevarul era ca si mie mi-era tarta. spusesem "te rog" deja de doua ori intr-o singura zi. desi tot ce era in mine era atent inchis si pus sub lacat tot ce era in afara mea trada o nevoie disperata de protectie.desi o facusem toata ziua abia atunci realizam ca tinusem capul plecat si ascuns intre umeri si aveam tendinta de a-mi trosni nervos articulatiile degetelor inclestandu-le cu un fel de miscare epileptica care-mi tortura intreg corpul intr-un frison. tresarisem electrizata toata ziua , dar n-am contientizat asta decat atunci cand mary si-a pus din instinct mana pe umarul meu, atunci abia am constientizat ca ma asezasem, umila, langa el cersind un fel de protectie- doamne! ce ochi verzi avea in ziua aia!- in fata pericolului iminent cu acelasi sange ca mine)
-esti bine?
-da.(am raspuns teatral , dar m-a crezut)
-trebuie sa ajung acasa.
-deja?(limba lui se juca in continuare tot mai jos pe gatul meu)
-o sa se sperie maica-mea.
-si!?(coborase suficient de mult incat sa inceapa sa-mi placa asa ca l-am mai lasat putin inainte de a-l impinge cu o privire rugatoare). inca putin!
-te rog!(privirea aia tradase toate poftele pe care le trezisem in el, dar n-a avut ca efect decat amplificarea nimicului din mine -nimic plus nimic fac tot nimic)
m-am imbracat repede, si m-am grabit sa ajung acasa in speranta ca inca l-as putea gasi pe frati-miu.era 3 si 17 PM cand am intrat pe usa si susotelile venite din bucatarie s-au transformat intr-o liniste penibila.
crezusem ca era mama si ca din cauza mea nu plecase la serviciu. ei bine oricat de grava ar fi fost depresia mea sedintele si "ce punem pe masa?" erau mai importante.erau intr-adevar doua persoane in bucataria deja plina de fum. mi-am apins si eu o tigare inainte de a intra pe usa ca sa-l salut pe mary si sa gasesc o posibilitate de a asista la conversatie, dar m-a intampinat vocea aia serioasa, ipocrita si deloc smechereasca.
-stinge-o acum!(nu eram capabila de o privire scrutatoare, asa ca am inlocuiot-o cu o privire imploratoare , dar in directie gresita. mary ma privea usor socat si cu un aer amuzat). iti mut fata daca ii iei apararea!
-te rog!(de data asta priveam unde trebuie. se abtinea sa nu ma injure si sa nu sara sa-mi ai chiar el tigarea din mana-ii era frica de mine in stadiul ala si oricat as fi vrut sa spun ca trecuse orice urma de pericol , adevarul era ca si mie mi-era tarta. spusesem "te rog" deja de doua ori intr-o singura zi. desi tot ce era in mine era atent inchis si pus sub lacat tot ce era in afara mea trada o nevoie disperata de protectie.desi o facusem toata ziua abia atunci realizam ca tinusem capul plecat si ascuns intre umeri si aveam tendinta de a-mi trosni nervos articulatiile degetelor inclestandu-le cu un fel de miscare epileptica care-mi tortura intreg corpul intr-un frison. tresarisem electrizata toata ziua , dar n-am contientizat asta decat atunci cand mary si-a pus din instinct mana pe umarul meu, atunci abia am constientizat ca ma asezasem, umila, langa el cersind un fel de protectie- doamne! ce ochi verzi avea in ziua aia!- in fata pericolului iminent cu acelasi sange ca mine)
-esti bine?
-da.(am raspuns teatral , dar m-a crezut)
Sunday, 23 May 2010
XVII-parca!
-si uite unde te ascundeai!?(mi-am stins tigarea in semn de revenire inchizand in mine toate amintirile acelei dimineti incetosate)
-ce faci?(sunase atat de sparta vocea mea ca pana si eu simtisem ca nu asta am vrut sa spun)
-...te-am cautat.
-stiu!...iarta-ma! am fost...uite! nici eu nu stiu ...n-am vrut sa te evit.
-atunci de ce n-ai raspuns!?daca nu vroiai decat o partida de futai puteai sa-mi spui: "fraiere, am plecat!mersi mult pentru nimic!"
-fraiere, ti-am plans in fata...
-o da! scuza-ma! uitasem de istericalele tale melodramatice!(orgoliul lui era mai ranit ca el, dar sinceritatea aia pe care o manifestasem atunci il facea sa nu ascunda asta sub o masca groasa de indiferenta. m-am ridicat,m-am apopiat de el , mi-am oprit privirea in ochii lui si l-am lasat sa vada in mine prin singura mea fereastra vesnic deschisa. si probabil ar fi facut-o daca buzele mele nu l-ar fi fortat sa-i inchida pe ai lui.limbile noatre au spus atunci tot ce am fi vrut sa spunem noi, fiecare in gura celuilalt.)
-cauta-ma la doua.(ceva din mine imi spunea ca in ziua aceea urma sa reusesc sa stau in banca pana atunci. mi-a aruncat zambetu' ala smecheresc in timp ce-mi elibera mana care nu stiu cum ajunsese intr-a lui si i-am raspuns tot printr-un zambet zavorandu-mi la loc ferestrele si pregatindu-ma sufleteste de inca 5 ore de educatie primara)
-de ce se intampla asta?!
-pentru ca aminoacizii au o grupare functionala cu caracter bazic -NH2- si o grupare functionala cu caracter acid -COOH-.(nici eu nu stiu de unde stiam asta)
-la cat de des treci pe la orele mele ma mir ca stii asta.(puteam sa fiu aroganta si sa tac , dar i-am raspuns sincer cu un zambet tamp pe fata)
-si pe mine.
-iesi si scrie structura unui amfion.(nu mai stiam asta , dar vesnica plesneala si cele cateva priviri furisate in caietu' lu vlad m-au salvat). da. e bine! treci la loc!(eram uimiti amandoi si eu si profu' : nici el nu mai sita ce sa zica , iar eu cu atat mai mult)
-nu nega ca te simti bine!
-nu neg.(imi cumparase de bunavoie si nesilit de nimeni un polonez, fapt ce ma facea sa cred ca avea sa urmeze o polologhie)
-si n-ai vrea sa fie mai des asa?!
-ba da.(eram dezarmant de sincera ca un copil cu un polonez cald si foarte insiropat in mana)
-ma enervezi deja!
-nu te iau la misto,vlad.
-hai gata!
-serios.
as fi iesit dupa el si l-as fi impacat cu un zambet sincer si curat, dar nu ma puteam gandi la nimic : stiam ca ceva se schimbase in mine , stiam ca lucrurile se schimbasera in afara mea, stiam ca urmau repercusiunile unui compromis, a unei obligatii al unui legamant momentan taciturn, dar mai stiam ca vechea eu lasase prea multe lucruri nerezolvate ca noua eu sa se poata instala comod vazand de viitor. nu stiam ce trebuia facut, nu puteam si nici nu cred ca vroiam sa-mi fac ordine in minte, ma gandeam la nimic , vroiam nimic si nu asteptam nimic.nu inexorabil!nici afectiv!doar detasare!
-ce faci?(sunase atat de sparta vocea mea ca pana si eu simtisem ca nu asta am vrut sa spun)
-...te-am cautat.
-stiu!...iarta-ma! am fost...uite! nici eu nu stiu ...n-am vrut sa te evit.
-atunci de ce n-ai raspuns!?daca nu vroiai decat o partida de futai puteai sa-mi spui: "fraiere, am plecat!mersi mult pentru nimic!"
-fraiere, ti-am plans in fata...
-o da! scuza-ma! uitasem de istericalele tale melodramatice!(orgoliul lui era mai ranit ca el, dar sinceritatea aia pe care o manifestasem atunci il facea sa nu ascunda asta sub o masca groasa de indiferenta. m-am ridicat,m-am apopiat de el , mi-am oprit privirea in ochii lui si l-am lasat sa vada in mine prin singura mea fereastra vesnic deschisa. si probabil ar fi facut-o daca buzele mele nu l-ar fi fortat sa-i inchida pe ai lui.limbile noatre au spus atunci tot ce am fi vrut sa spunem noi, fiecare in gura celuilalt.)
-cauta-ma la doua.(ceva din mine imi spunea ca in ziua aceea urma sa reusesc sa stau in banca pana atunci. mi-a aruncat zambetu' ala smecheresc in timp ce-mi elibera mana care nu stiu cum ajunsese intr-a lui si i-am raspuns tot printr-un zambet zavorandu-mi la loc ferestrele si pregatindu-ma sufleteste de inca 5 ore de educatie primara)
-de ce se intampla asta?!
-pentru ca aminoacizii au o grupare functionala cu caracter bazic -NH2- si o grupare functionala cu caracter acid -COOH-.(nici eu nu stiu de unde stiam asta)
-la cat de des treci pe la orele mele ma mir ca stii asta.(puteam sa fiu aroganta si sa tac , dar i-am raspuns sincer cu un zambet tamp pe fata)
-si pe mine.
-iesi si scrie structura unui amfion.(nu mai stiam asta , dar vesnica plesneala si cele cateva priviri furisate in caietu' lu vlad m-au salvat). da. e bine! treci la loc!(eram uimiti amandoi si eu si profu' : nici el nu mai sita ce sa zica , iar eu cu atat mai mult)
-nu nega ca te simti bine!
-nu neg.(imi cumparase de bunavoie si nesilit de nimeni un polonez, fapt ce ma facea sa cred ca avea sa urmeze o polologhie)
-si n-ai vrea sa fie mai des asa?!
-ba da.(eram dezarmant de sincera ca un copil cu un polonez cald si foarte insiropat in mana)
-ma enervezi deja!
-nu te iau la misto,vlad.
-hai gata!
-serios.
as fi iesit dupa el si l-as fi impacat cu un zambet sincer si curat, dar nu ma puteam gandi la nimic : stiam ca ceva se schimbase in mine , stiam ca lucrurile se schimbasera in afara mea, stiam ca urmau repercusiunile unui compromis, a unei obligatii al unui legamant momentan taciturn, dar mai stiam ca vechea eu lasase prea multe lucruri nerezolvate ca noua eu sa se poata instala comod vazand de viitor. nu stiam ce trebuia facut, nu puteam si nici nu cred ca vroiam sa-mi fac ordine in minte, ma gandeam la nimic , vroiam nimic si nu asteptam nimic.nu inexorabil!nici afectiv!doar detasare!
Friday, 21 May 2010
a mai fost odata...
n-am mai purtat o bratara de dracu stie cate luni...pana azi!mi-am pus la mana o bratara veche ( de vara trecuta parca deci nu asa veche, un gen se suvenir/cadou/amintire din turcia -totusi parca turcia) pe care, ca sa pun bine accentu' pe subiectu' pe cale sa fie gasit al postarii asteia , nu-mi mai amintesc de la cine o am.
stiu sigur ca o fata , stiu sigur ca una dintre prietenele mele vechi, una dintre fetele cu care nu am mai schimbat nici 5 cuvinte in ultimele luni si de care imi mai amintesc numai cand mai deschid fisieru' "poze".
acu' un an dracu' stia unde avea sa ne duca viata , da' nici traznita n-as fi zis ca aici...am trecut cu ele prin atatea cacaturi, atatea nebuneli euforice, lacrimi ,suspine,chefuri, iubiri puerile, crize de personalitate, focuri de tabara, vaze cu vodka,manele, lovele,chefuri,filozofeli,sperante, boceli, tranzitii, injuraturi, icneli, rasete, glume, tigari matinale, cesti de cafea, zambete fade, poze uitate,dezamagiri, succese, parade si peste prea multe trepte urcate sau cobotare ca sa pot crede vreodata ca aveam sa merg mai departe fara ele. le-am adunat pe toate intr-un fisier pe care am mazgalit electronic cu litere perfect si matematic egale "eu cu fetele" si le mai gasesc uneori cu un zambet sincer pe buze , o tigare de care mereu uit in mana si o ploaie de filme si amintiri care se perinda prin fata mea.
ce-oti mai face voi?nu stiu.as vrea?uneori mai mult decat imi permit.
n-am regrete, nu caut nimic, si in strafundurile mele obscure am stiut dintotdeuna de ce.nu caut raspunsuri pe care oricum le am si fara sa vina din afara mea (ar fi oricum prea tarziu) si nu-mi pare rau( stiu ca nici lor), nu caut sa ma intorc de unde-am plecat desi nu intotdeuna imi place unde am ajuns(riscu' meseriei). sunt fericita si stiu ca si voi(imi permit sa ma adresez-macar atat sa fi ramas intre noi)dar uneori mi se face dor sa mai fim fericite impreuna.
pana data viitoare (care nu se stie daca va mai fi vreodata) cu riscul tuturor stanjenelilor, a stangaciilor, a imposibilitatii de a ignora promisiuni incalcate si kilometrii de departare(imi mai permit luxul) sa va pup, cu obisnuinta colocviala chiar prea familiara cu care o faceam odata.
***you're so gay and you don't even like boys!
stiu sigur ca o fata , stiu sigur ca una dintre prietenele mele vechi, una dintre fetele cu care nu am mai schimbat nici 5 cuvinte in ultimele luni si de care imi mai amintesc numai cand mai deschid fisieru' "poze".
acu' un an dracu' stia unde avea sa ne duca viata , da' nici traznita n-as fi zis ca aici...am trecut cu ele prin atatea cacaturi, atatea nebuneli euforice, lacrimi ,suspine,chefuri, iubiri puerile, crize de personalitate, focuri de tabara, vaze cu vodka,manele, lovele,chefuri,filozofeli,sperante, boceli, tranzitii, injuraturi, icneli, rasete, glume, tigari matinale, cesti de cafea, zambete fade, poze uitate,dezamagiri, succese, parade si peste prea multe trepte urcate sau cobotare ca sa pot crede vreodata ca aveam sa merg mai departe fara ele. le-am adunat pe toate intr-un fisier pe care am mazgalit electronic cu litere perfect si matematic egale "eu cu fetele" si le mai gasesc uneori cu un zambet sincer pe buze , o tigare de care mereu uit in mana si o ploaie de filme si amintiri care se perinda prin fata mea.
ce-oti mai face voi?nu stiu.as vrea?uneori mai mult decat imi permit.
n-am regrete, nu caut nimic, si in strafundurile mele obscure am stiut dintotdeuna de ce.nu caut raspunsuri pe care oricum le am si fara sa vina din afara mea (ar fi oricum prea tarziu) si nu-mi pare rau( stiu ca nici lor), nu caut sa ma intorc de unde-am plecat desi nu intotdeuna imi place unde am ajuns(riscu' meseriei). sunt fericita si stiu ca si voi(imi permit sa ma adresez-macar atat sa fi ramas intre noi)dar uneori mi se face dor sa mai fim fericite impreuna.
pana data viitoare (care nu se stie daca va mai fi vreodata) cu riscul tuturor stanjenelilor, a stangaciilor, a imposibilitatii de a ignora promisiuni incalcate si kilometrii de departare(imi mai permit luxul) sa va pup, cu obisnuinta colocviala chiar prea familiara cu care o faceam odata.
***you're so gay and you don't even like boys!
Thursday, 29 April 2010
sweet child of mine!
CA SA EVIT INTREBARILE : NU STIU NICI EU CE SA VA RASPUND!
-stii ce-mi aduc aminte cel mai bine despre tac-tu!?(intrebare retorica- se citea curiozitatea in privirea aia aproape dureros de candida si arzatoare)pe langa faptu' ca ii mostenesti pana la cel mai mic detaliu ochii( si n-o spuneam fara un tremur usor dar mult prea bine mascat in voce- obisnuinta cu care ascunsesem ce simt toata viata devenise la fel de necesara ca tigarile si respiratu'), n-o sa uit niciodata cum nu reusea sa castige in fata mea niciodata!
- ce castigai?( era o intrebare dureros de sincera dar mai dureros era ca raspuns nici eu nu-l stiam -il pierdusem de mult sau nu-l avusesem niciodata;asta uitasem-, dar era pusa cu atata patima incat ar fi topit un iceberg intreg)
-cam tot ce vroiam.(nu minteam ...mai ales cand spuneam "cam")
-si el ce pierdea?(ceva ma tenta sa spun "totul" cu un zambet plin de aroganta si superioritate, raspuns menit sa-mi hraneasca batranul si de necuprinsul meu orgoliu- insa copilul din fata mea ma impiedica sa fac ceea ce facusem cel mai bine toata viata -sa joc teatru)
-lucruri importante. ( la vremea aceea nu realizam cat de importante erau sentimentele, rabdarea, iubirea aproape neconditionata, altruismul si afectiunea pe care le obtineam cu orice pret)
-cat de importante?!?( teama de pe chipul unui copil care putea intelege cu mult mai bine la 6 ani gravitatea unor chestiuni pe care eu abia o putusem sesiza la 36 m-a facut sa tresar si in acelasi timp sa afisez un zambet curat, de data asta mai putin menit sa ascunda lacrimile care-mi impaienjeneau privirea).
-poate cele mai importante, dar nu-ti fa tu griji! mereu i le-am dat inapoi.... pentru mine era mai important sa castig decat ce castigam.defapt mereu mi-a placut sa castig mai mult decat orice altceva( a trebuit sa intorc privirea ca sa o evit pe a ei , mai mutl decat sa-mi ascund siroaiele de lacrimi calde care se scurgeau pe obrajii mei)..si am gresit!( mi-am dat singura verdictul cu multi ani in urma , dar acum in fata acestui copil parea insuportabil de grav, capata importanta pe care o meritase de la bun inceput si vina cuprindea tot mai mutl din ce i se cuvenea din sufletul si amintirile mele, dar pentru prima data de cand continuam sa-mi rostesc verdictul in mine rasarea speranta unei iertari pe care o castigasem de mult -tot fara s-o merit)
-nu-i nimic!tati nu se supara!...si cred ca stie ca iti pare rau.
-stiu,puiule!stiu!(si-a disparut la chemarea tatalui ei sarutandu-mi obrazul inainte de la o lua la fuga spre bratele lui, atata de repede incat aproape nici n-am avut timp sa-mi apring o tigare si sa umplu doua pahare de whiskan la fel de amar ca amalgamul din mine pana la intoarcerea lor.)
-ce faci?(o spunea ca intotdeauna -sincer curios , dar nu foarte implicat)
-discutam putin cu fica-ta.e masa-ntreaga!
-da...ce?(nu incetase niciodata sa ma amuze usurinta cu care reuseam sa-i atrag atentia si lejeritatea aproape puerila in care mereu duceam conversatia unde vroiam eu dand impresia ca discutam ce vrea el, dar de data asta am zambit in semn de capitulare, intampinandu-mi "victoria" cu steaguri albe de pace)
-stii ca niciodata nu mi-a placut ma-sa.(nu-i raspundeam la intrebare , dar deviam de la subiectul dorit de mine)dar ea...ea imi place!(copila se juca undeva in apropierea noastra cu o papusa nou-nouta -cel mai probabil-"cadou de la tati")
-mama niciodata ma! da' niciodata n-o sa te abtii tu!
-mai taci ma!(zambeam pentru ca stiam si eu ca are dreptate)
-si nu ca nu poti!doamne fereste!NU VREI!(radeam deja amuzata de patosul cu care mi se aducea acuzatia pe care n-o contestasem , si desi puteam nu aveam de gand sa o combat)
-in general sa stii ca am invatat prin vesnica AUTOEDUCARE sa o fac , dar macar cu voi imi permit sa fiu sincera.oricum nu e niciun secret ca si reciproca e la fel de valabila!
-nu mai zic nimic.(cedase a mia oara ca sa castig eu, dar nu-l puteam lasa sa piarda)
-ai dreptate!imi pare rau.(ar fi vrut iar sa ma contrazica, dar acelasi ceva care-l frapase dintotdeauna la gandirea mea il facea sa incerce inuti- si data asta - sa poata intelege o minte nedictata de logica, lipsita de legi si ratiune,autocontrol sau precizie matematica, o minte brutala, aproape primitiva , animalica bazata pe o notiune care-l atrasese magnetic dintotdeuan dar pe care era absolut incapabil s-o poata cuprinde , experimenta, explica - si cel mai important- simti: trairea pura si nealterata)
-nu-mi faci mie niciun rau.(de fiecare data era ultima solutie ; pentru el reprezenta un nou esec in a-si rezolva singurul puzzle pe care pana la capatul zilelor sale n-avea sa-l rezolve si o noua renuntare iritanta, iar pentru mine ... pentru mine reprezenta zorii unei noi "batalii".era in natura lui sa spuna lucrurile pe care le gandea indiferent de cat rau ar putea provoca- nu o facea niciodata cu intentia de a rani- era ceva totalmente involuntar si de-o nevinovatie sincera, dar asta nu-l impiedica sa-mi faca rau sa-mi activeze singura defensiva in fata lui-ofensiva!)
-stiu, puiule!hai sa bem ceva pana vin astia!
-chiar!?ai vorbit cu ei?
-da acu vreo juma de ora intrau in pitesti . trebuie s-apara.intre timp facem un bridge. eu cu fi-ta tu cu gogu!
-iara eu cu gogu!?
-credeam ca macar o data te gandesti si la mine ca mi-e imposibil sa joc cu un copil de 6 ani!
-stie bridge mai bine ca tine!
-ooooo!baiatu' e smecher!vrei sa jucam dur!?bine, puiule!
-hai, ma , ca glumeam!
-stai calm! e prea tarziu sa-ti mai para rau ca te-a mancat in cur!
NU STIU CE-I ASTA!
-stii ce-mi aduc aminte cel mai bine despre tac-tu!?(intrebare retorica- se citea curiozitatea in privirea aia aproape dureros de candida si arzatoare)pe langa faptu' ca ii mostenesti pana la cel mai mic detaliu ochii( si n-o spuneam fara un tremur usor dar mult prea bine mascat in voce- obisnuinta cu care ascunsesem ce simt toata viata devenise la fel de necesara ca tigarile si respiratu'), n-o sa uit niciodata cum nu reusea sa castige in fata mea niciodata!
- ce castigai?( era o intrebare dureros de sincera dar mai dureros era ca raspuns nici eu nu-l stiam -il pierdusem de mult sau nu-l avusesem niciodata;asta uitasem-, dar era pusa cu atata patima incat ar fi topit un iceberg intreg)
-cam tot ce vroiam.(nu minteam ...mai ales cand spuneam "cam")
-si el ce pierdea?(ceva ma tenta sa spun "totul" cu un zambet plin de aroganta si superioritate, raspuns menit sa-mi hraneasca batranul si de necuprinsul meu orgoliu- insa copilul din fata mea ma impiedica sa fac ceea ce facusem cel mai bine toata viata -sa joc teatru)
-lucruri importante. ( la vremea aceea nu realizam cat de importante erau sentimentele, rabdarea, iubirea aproape neconditionata, altruismul si afectiunea pe care le obtineam cu orice pret)
-cat de importante?!?( teama de pe chipul unui copil care putea intelege cu mult mai bine la 6 ani gravitatea unor chestiuni pe care eu abia o putusem sesiza la 36 m-a facut sa tresar si in acelasi timp sa afisez un zambet curat, de data asta mai putin menit sa ascunda lacrimile care-mi impaienjeneau privirea).
-poate cele mai importante, dar nu-ti fa tu griji! mereu i le-am dat inapoi.... pentru mine era mai important sa castig decat ce castigam.defapt mereu mi-a placut sa castig mai mult decat orice altceva( a trebuit sa intorc privirea ca sa o evit pe a ei , mai mutl decat sa-mi ascund siroaiele de lacrimi calde care se scurgeau pe obrajii mei)..si am gresit!( mi-am dat singura verdictul cu multi ani in urma , dar acum in fata acestui copil parea insuportabil de grav, capata importanta pe care o meritase de la bun inceput si vina cuprindea tot mai mutl din ce i se cuvenea din sufletul si amintirile mele, dar pentru prima data de cand continuam sa-mi rostesc verdictul in mine rasarea speranta unei iertari pe care o castigasem de mult -tot fara s-o merit)
-nu-i nimic!tati nu se supara!...si cred ca stie ca iti pare rau.
-stiu,puiule!stiu!(si-a disparut la chemarea tatalui ei sarutandu-mi obrazul inainte de la o lua la fuga spre bratele lui, atata de repede incat aproape nici n-am avut timp sa-mi apring o tigare si sa umplu doua pahare de whiskan la fel de amar ca amalgamul din mine pana la intoarcerea lor.)
-ce faci?(o spunea ca intotdeauna -sincer curios , dar nu foarte implicat)
-discutam putin cu fica-ta.e masa-ntreaga!
-da...ce?(nu incetase niciodata sa ma amuze usurinta cu care reuseam sa-i atrag atentia si lejeritatea aproape puerila in care mereu duceam conversatia unde vroiam eu dand impresia ca discutam ce vrea el, dar de data asta am zambit in semn de capitulare, intampinandu-mi "victoria" cu steaguri albe de pace)
-stii ca niciodata nu mi-a placut ma-sa.(nu-i raspundeam la intrebare , dar deviam de la subiectul dorit de mine)dar ea...ea imi place!(copila se juca undeva in apropierea noastra cu o papusa nou-nouta -cel mai probabil-"cadou de la tati")
-mama niciodata ma! da' niciodata n-o sa te abtii tu!
-mai taci ma!(zambeam pentru ca stiam si eu ca are dreptate)
-si nu ca nu poti!doamne fereste!NU VREI!(radeam deja amuzata de patosul cu care mi se aducea acuzatia pe care n-o contestasem , si desi puteam nu aveam de gand sa o combat)
-in general sa stii ca am invatat prin vesnica AUTOEDUCARE sa o fac , dar macar cu voi imi permit sa fiu sincera.oricum nu e niciun secret ca si reciproca e la fel de valabila!
-nu mai zic nimic.(cedase a mia oara ca sa castig eu, dar nu-l puteam lasa sa piarda)
-ai dreptate!imi pare rau.(ar fi vrut iar sa ma contrazica, dar acelasi ceva care-l frapase dintotdeauna la gandirea mea il facea sa incerce inuti- si data asta - sa poata intelege o minte nedictata de logica, lipsita de legi si ratiune,autocontrol sau precizie matematica, o minte brutala, aproape primitiva , animalica bazata pe o notiune care-l atrasese magnetic dintotdeuan dar pe care era absolut incapabil s-o poata cuprinde , experimenta, explica - si cel mai important- simti: trairea pura si nealterata)
-nu-mi faci mie niciun rau.(de fiecare data era ultima solutie ; pentru el reprezenta un nou esec in a-si rezolva singurul puzzle pe care pana la capatul zilelor sale n-avea sa-l rezolve si o noua renuntare iritanta, iar pentru mine ... pentru mine reprezenta zorii unei noi "batalii".era in natura lui sa spuna lucrurile pe care le gandea indiferent de cat rau ar putea provoca- nu o facea niciodata cu intentia de a rani- era ceva totalmente involuntar si de-o nevinovatie sincera, dar asta nu-l impiedica sa-mi faca rau sa-mi activeze singura defensiva in fata lui-ofensiva!)
-stiu, puiule!hai sa bem ceva pana vin astia!
-chiar!?ai vorbit cu ei?
-da acu vreo juma de ora intrau in pitesti . trebuie s-apara.intre timp facem un bridge. eu cu fi-ta tu cu gogu!
-iara eu cu gogu!?
-credeam ca macar o data te gandesti si la mine ca mi-e imposibil sa joc cu un copil de 6 ani!
-stie bridge mai bine ca tine!
-ooooo!baiatu' e smecher!vrei sa jucam dur!?bine, puiule!
-hai, ma , ca glumeam!
-stai calm! e prea tarziu sa-ti mai para rau ca te-a mancat in cur!
NU STIU CE-I ASTA!
Wednesday, 10 June 2009
XV
m-am oprit direct pe scarile din spatele casei sa-mi aprind o tigare si sa-mi fac putin curat prin cap. era soare si cald, era octombrie si cate-o adiere racoroasa se juca cu fumu albastru de tigare , era liniste si eu ma gandeam la tot si la nimic. " deci a plecat, deci de aici incolo el stie ce face ca nu am cum sa il ajut , deci nu ma mai intereseaza! ...da' cum dracu de-a terminat asa de repede? si de ce mi-a mai zis mary ca nu poa' sa plece!? ....de rezolvat asa de repede nu cred ca e cazu..si-atunci cum de-a plecat?!...cica de rezolvat! de rezolvat ce?in ce dracu te-ai bagat, ma . navlegule!? ..ma da ce mai conteaza!?a plecat! a plecat! pana mea !n-am cum dracu sa-l ajut daca nu e aici! kkt!... vorbesc de parca as avea cum sa-l ajut daca ar fi aici!ce kkt! ...in fine, a plecat! si nu pot sa fac nimic!.... decat sa aflu de la mary de ce-a plecat si care e smecheria . da' inversitagii d-astea diseara! ....kkt! plec diseara! pana mea tre sa-mi cumpar si tigari .....mama nu puteam sa plec si eu alta data!?..si tre sa ma duc la kkta de scoala sa-mi baaaaaag ....si n-am nici un chef!si mi-e un somn !...kkt! n-am chef de meciuri cu sefu ....si tre' sa-mi cumpar tigari ...vreo 5- 6 pachete!doamne mult fumez! ....unde dracu te-oi fi dus!?... hai fato! gata! in pana mea!termina-te!..gata!sunt ok! da pentru ce dracu am venit?pentru bani!gata!"
am intrat in casa pustie, mama plecase cu mult inainte " sa ma trezesc" eu asa cum facea de fapt in fiecare dimineata. imi lasase un biletel pe frigider " vezi ca azi pleci! nu uita sa-ti iei ness, energizante si ia-mi si mie un pachet de tigari te rog! te pup, mama. a da! si te mai rog ceva: spala tu vasele!". am lasat biletelul acolo unde era, i-am lasat pachetul meu de tigari neinceput mi-am luat niste bani( mult mai putini decat imi trebuiau) , am mai dat o raita prin bucataria ocolind masa plina de cutii si felii uscate de pizza, am terminat cafeaua rece din cana ei(ca pe shot'u de tequilla) si am urcat sus cca sa-mi iau vreo 2 carti si un caiet universal.
am iesit nervoasa dupa vreo 10 claxoane ostentative co o pereche de ochelari de soare tip pilot cu rama subtire si aurie care n-aveau ce cauta in peisaj dar pe care dintr-un impuls de moment i-am vazut pe raft , i-am apucat si mi i-am pus pe ochi. m-am oprit brusc sa ma gandesc de ce naiba am facut asta , dar inca un claxon ostentativ m-a determinat sa iau ca atare "betia" mea si sa ma misc spre masina.
-mai stateai mult!?
-costine, da cu spatele ca n-ai unde sa intorci!
-m-am prins!
-ba, da' ce perspicace sunteti azi!
am iesit de pe strada infundata de pe care nu puteai pleca decat daca dadeai cu spatele pentru ca efectiv nu aveai loc sa intorci , am facut dreapta , apoi stanga la primul semafor si am apucat o ruta ocolitoare printre blocuri oprind mai inainte de toate la o alimentara sa luam tigari si cola.
-de cand te-ai dat mai, fata, pe dunhil?
-de cand muma m-o facut. nu stiu sa mor. da-mi plac!
-chiar!la cat plecam azi!? te-ai hotarat?!(nu observasem nici zambetu' smecheresc, nici privirea atintita spre mine , nici mana care-mi intindea bricheta si nici macar faptu' ca decizia depindea de mine pentru ca din meganu ala prafuit cu numar de bucuresti cobora un alt smecheras care intra la mary in scara)
-frati-miu!
-ce-ai zis?
-a nimic! scuze sunt aiurita rau. hai dracu' sa mergem la scoala ca lipsim de vreo 2 ore si am de rezolvat niste treburi.
-ti-am zis , daca se ia de tine : da-i la gioale!
-si-apoi un croseu de dreapata!
-si dupa ce-l pui la pamant....
-fug cat pot de repede.gata!
-vezi ca stii!
pe drum am incercat sa pun totu cap la cap :" frati-miu se ducea la mary in scara in masina lu' mary si atunci mary era cu bmw-u la pitesti in locu lui. si au facut schimb de masini ca sa ce?! "ideea pana la urma s-a rezumat la asta: nu stiam ce vrea sa faca , nu aveam cum sa aflu si daca ma implicam ii cream numa' probleme . la cum il stiam pe el singura scapare dintr-un kkt mare era sa stai cuminte ceva vreme pena se calmau apele si -si facea soarta treaba ceea ce parea ca e tactica pe care o adopta . ca urmare vroia sa stea cuminte in vizuina si cel mai mare ajutor i-l dadeam daca stateam departe de el, nu vedeam si nu auzeam nimic si ami important nu stiam absolut nimic.
-deci, te-ai hotarat? la cat pelcam?
-la 4..da la 4 ramane!
-trecem sa te iau pe tine !?sau si pe colega-ta ?!
-pe mine , pe ea si pe vero si cam astea suntem.
-gata! bai! da sa fiti gata la 4 da!?
-stai linistit ca lor le zic de 3.
-gata gagica!hai te-am pupat!
-nu vi la scoala!?
-neah! ma mai plimb! am de facut niste cumparaturi!
-sa nu uiti de prezervative ca sa aveti si voi sa va bateti cu baloane nu de alta ! a da .....ne iei din fata de la mine!
am intrat in casa pustie, mama plecase cu mult inainte " sa ma trezesc" eu asa cum facea de fapt in fiecare dimineata. imi lasase un biletel pe frigider " vezi ca azi pleci! nu uita sa-ti iei ness, energizante si ia-mi si mie un pachet de tigari te rog! te pup, mama. a da! si te mai rog ceva: spala tu vasele!". am lasat biletelul acolo unde era, i-am lasat pachetul meu de tigari neinceput mi-am luat niste bani( mult mai putini decat imi trebuiau) , am mai dat o raita prin bucataria ocolind masa plina de cutii si felii uscate de pizza, am terminat cafeaua rece din cana ei(ca pe shot'u de tequilla) si am urcat sus cca sa-mi iau vreo 2 carti si un caiet universal.
am iesit nervoasa dupa vreo 10 claxoane ostentative co o pereche de ochelari de soare tip pilot cu rama subtire si aurie care n-aveau ce cauta in peisaj dar pe care dintr-un impuls de moment i-am vazut pe raft , i-am apucat si mi i-am pus pe ochi. m-am oprit brusc sa ma gandesc de ce naiba am facut asta , dar inca un claxon ostentativ m-a determinat sa iau ca atare "betia" mea si sa ma misc spre masina.
-mai stateai mult!?
-costine, da cu spatele ca n-ai unde sa intorci!
-m-am prins!
-ba, da' ce perspicace sunteti azi!
am iesit de pe strada infundata de pe care nu puteai pleca decat daca dadeai cu spatele pentru ca efectiv nu aveai loc sa intorci , am facut dreapta , apoi stanga la primul semafor si am apucat o ruta ocolitoare printre blocuri oprind mai inainte de toate la o alimentara sa luam tigari si cola.
-de cand te-ai dat mai, fata, pe dunhil?
-de cand muma m-o facut. nu stiu sa mor. da-mi plac!
-chiar!la cat plecam azi!? te-ai hotarat?!(nu observasem nici zambetu' smecheresc, nici privirea atintita spre mine , nici mana care-mi intindea bricheta si nici macar faptu' ca decizia depindea de mine pentru ca din meganu ala prafuit cu numar de bucuresti cobora un alt smecheras care intra la mary in scara)
-frati-miu!
-ce-ai zis?
-a nimic! scuze sunt aiurita rau. hai dracu' sa mergem la scoala ca lipsim de vreo 2 ore si am de rezolvat niste treburi.
-ti-am zis , daca se ia de tine : da-i la gioale!
-si-apoi un croseu de dreapata!
-si dupa ce-l pui la pamant....
-fug cat pot de repede.gata!
-vezi ca stii!
pe drum am incercat sa pun totu cap la cap :" frati-miu se ducea la mary in scara in masina lu' mary si atunci mary era cu bmw-u la pitesti in locu lui. si au facut schimb de masini ca sa ce?! "ideea pana la urma s-a rezumat la asta: nu stiam ce vrea sa faca , nu aveam cum sa aflu si daca ma implicam ii cream numa' probleme . la cum il stiam pe el singura scapare dintr-un kkt mare era sa stai cuminte ceva vreme pena se calmau apele si -si facea soarta treaba ceea ce parea ca e tactica pe care o adopta . ca urmare vroia sa stea cuminte in vizuina si cel mai mare ajutor i-l dadeam daca stateam departe de el, nu vedeam si nu auzeam nimic si ami important nu stiam absolut nimic.
-deci, te-ai hotarat? la cat pelcam?
-la 4..da la 4 ramane!
-trecem sa te iau pe tine !?sau si pe colega-ta ?!
-pe mine , pe ea si pe vero si cam astea suntem.
-gata! bai! da sa fiti gata la 4 da!?
-stai linistit ca lor le zic de 3.
-gata gagica!hai te-am pupat!
-nu vi la scoala!?
-neah! ma mai plimb! am de facut niste cumparaturi!
-sa nu uiti de prezervative ca sa aveti si voi sa va bateti cu baloane nu de alta ! a da .....ne iei din fata de la mine!
Subscribe to:
Posts (Atom)