De-as fi salcie pa mal
M-as pisa in rau vietii....
Showing posts with label adevarul gol golut. Show all posts
Showing posts with label adevarul gol golut. Show all posts
Wednesday, 25 July 2012
Thursday, 2 February 2012
Mama! Cata miere aduce pe buze cuvantul asta, nu?! Nici nu stiu de unde sa incep cu mama. Are atatea dimensiuni femeia asta si totusi e atat de stearsa si de "plata".
Mostenesc foarte multe lucruri de la mama mea: lipsa de simt al umorului, nerabdarea, tactul, arta de a omite, ambitia, taria, puterea, feminitatea, trasaturile, vocea aia patetica si miorlaita atunci cand cer ceva, ingeniozitatea de a obtine, felul cum spun "te rog",bocetul, sinuzita. Toate le iau de la mama! Semanam mai mult decat as vrea eu sa recunosc eu si mama...si asta ma sperie.
Spre deosebire de "dragul ei sot" mama a avut 3 frati, iar parintii ei nu au fost "respectabili si onorabili" directori de liceu, au fost "simplii' croitori. Si cum ne jucam si cum aruncam noi cu cuvintele astea! A crescut la tara, nu "la oras" ranad la porci si mulgand vaci inainte de a se duce la scoala ,dar a avut ambitia sa-si depaseasca "conditia sociala" si sa evadeze din lumea aia care n-a fost facuta pentru ea. Din pacate, ceva a impiedicat-o sa-si gaseasca lumea pe care si-a dorit-o dintotdeauna. Din pacate, mama a fost ceea ce a impiedicat-o pe mama sa aiba ceea ce ar fi putut avea.
De ce s-a casatorit cu tata nu stiu.Stiu doar ca ambele familii si-au exprimat prim multe scandaluri dezaprobabrea. Mai stiu din povestile unei matusi ca la inmormantarea mamei tatalui meu, sora acesteia din urma a "alunga-o pe maica-ta zbierand : tu ai bagat-o in momant!". Mai stiu si ca matusa asta a jucat roul eroinei pe scena vietii, caci ea si nu tata, a fost cea care a adus-o pe mama de la lacrimi si suspine inapoi la un zambet. Mi-amintesc ca in timp ce mi se povestea ma gandeam doar la faptul ca daca as fii eu la inmormantarea mamei mele, poate sa plece Fat-Frumos calare pe un cal alb ca de fildes ca nici eu nu m-as duce dupa el.
Poate a fost genul ala de incapatanre adolescentina intre ei doi, o incalcare a barierelor ce le-au fost puse in cale sau poate a fost faptul ca mama era insarcinata in cinci luni cu mine cand a avut loc nunta. De cand am aflat si pana azi, mama gaseste cumva momente de liniste si solitudine de tipul mama-fiica in care sa ma asigure ca am fost dorita, ca facea tratament si ca ambii au vrut dintotdeauna copii. Eu n-am intrebat-o niciodata nici macar de ce nu s-au casatorit inainte daca tot se iubeau atat de tare, dar mi-amintesc ca undeva la 11 12 ani ma uitam cu mama la un film si atunci a avut loc un minunat fenomen pe care Freud il numeste "parapaxis", caci eu m-am trezit spunand (la 12 ani!) ca nimic nu mi se pare mai degradant ca o mireasa gravida. Mama m-a intrebat de ce si i-am argumentat de ce cu fervoare si cu toate notiunile stereotipicale pe care le posedam la aceea varsta "frageda", dar eram prea convinsa de mine si de spusele mele ca sa observ ca era afectata, ca o ranisem sau ca a incheiat cu "Anita, lucrurile astea nu el poti planifica. Uneori se intampla!". Sunt convinsa ca am incheiat aceea discutie convinsa de mine si de faptulca aveam dreptate. Mereu am si intodeauna am avut dreptate!
Si dupa mine a venit fratele meu. Legendele, adica bunica mea, spun ca tata a fost atat de dezamagit de sexul meu incat a incheiat conversatia cu asistenta cu un "aolo!" si a continuat cu al doilea copil. Eu si frati-miu nu credem in lengende, dar stim ca au un sambure de adevar si o doza de intepciune.
Cand ne-am nascut noi doi comunismul cadea pe pamantul pitoresc si incepea infloriatoarea era democratica a capitalismului. Suntem mult prea tineri ca sa ne mai amintim cum era viata si in plus de asta, mama a trebuit sa se intoarca la munca destul de curand incat sa ne petrecem copilarie cu 50 de ani in urma, intr-un satuc cu iarba verde si iz de balega. Dar voi reveni la asta mai incolo.
Vorbeam de mama. "De dragul odraslelor ei" a facut de-a lungul vietii tot , dar absolut tot, ce i-a stat in putinta sa pastreze familia unita. Dar copiii ei nu fac parte din aceea categorie de copiii pentru care divortul e o tragedie, copiii ei au fost "plasmuiti" de asa natura incat sa considere linistea, pacea si dezvoltarea armonioasa deasupra familiei heterosexuale unite si chiar sa ceara ei divortul in numele toturor acestor valori. Cum nu am fost niciodata copii rasfatati, nu ni s-a facut acest moft. Mult timp ne-a macinat acest refuz al mamei de a ne da ceea ce noi consideram a fi dreptul nostru. Pentru noi era simplu; nu vedeam divortul ca pe un moft , vedeam divortul ca pe o asigurare a fericirii noastre si a ei si ca atare nu puteam concepe de ce, daca intr-adevar ne iubea nu vroia sa faca singurul lucru care ne-ar fi putut asigura fericirea. Nu ceream jucarii, dulciuri si rasfaturi. Ceream doar liniste si armonie departe de singurul lucru care provoca scandalul si ne dezarmoniza existenta. In plus amandoi constientizam ca o separare nu ar fi insemnat de nicio culoare ca n-aveam sa-l mai vedem pe tata sau ca el nu ar mai fi implicat in vietile noastre. Nu insemna nici macar sa parasim minunatul orasel in care am crescut, insemna doar sa ne mutam din locul ala pe care il vedeam atunci si il vad si azi ca fiind blestemat pe care il numeam acasa.
Dar mult mai tarziu am inteles ca mama nu avea o casa. La fel ca si mine, nu s-a identificat niciodata cu un "acasa". Nici mama nu pleaca de la lucru ca sa vina "acasa", pleaca de la lucru ca sa traiasca" intr-o casa". Conjunctura sociala in care a fost crescuta a facut ca prin traditie mama sa se casatoreasca si sa se mute in casa tatalui meu. Evident ca prin asta atingem probleme legate de emanciparea femeii in societate, si nivele de egalitate intr-un context politic in care nu vreau sa intru. Ideea e ca mama nu a fost crescute de comunisti in spiritul egalitatii, a fost crescuta de oameni de la tara in spiritul femeii care trebuie sa-si asculte barbatul. Si nu numai ca a incalcat voia parintilor ei , dar casatorindu-se s-a legat de maini si a aruncat pe apa sambetei orice urma de emancipare si de libertate pe care a dobandit-o vreodata.Sa divorteze ar fi insemnat nu doar sa le dea dreptate parintilor ei, dar ar fi insemnat sa se mute inapoi intr-o casa parinteasca in care cuvantul ei n-ar fi insemnat nimic si sa provoace , ceea ce oamenii "simplii de la tara" numesc "o mare rusine" familiei , caci in lumea in care a crescut ea, dominata de valori traditionale si crestine si nu comuniste, separarea de barbatul cu care te-ai casatorit era imposibil de conceput.
Dar eu si fratele meu am avut grija sa rezolvam cumva problema unui domiciliu, venind cu alternative si multiple variante. Si azi mi-e mai clar ca niciodata ca nu financiarul sau tema nativa de a provoca "o mare rusine" familiei ei o impiedicau pe mama sa plece, era ceva mult mai puternic de atat. Era ceva ce noi doi nu puteam accepta si poate nici unul din noi n-o sa poata vreodata intelege: era teama de a muri singur constant alimentata de fire albe de par si riduri pe frunte. Nu pot intelege aceasta teama ,dar am vazut-o tinand multi oameni legati si transfigurand multe vieti...si poate ca din perspectiva noastra era mai usor de indurat viata de unul singur, dar mama poate stia mai bine care e adevarul ei. Caci tata, in toate momentele lui de imbecilitate, nu o facea sa se simta dorita , dar o facea sa se simta absolut necesara!
Si era! Si inca mai e! Caci ea punea mancare pe masa si tot ea o cumpoara, ea spala hainele pe care ea le cumpara pentru noi. Nu-mi amintesc cand a fost ultima data cand mama a cumparat pentru ea ceva care sa nu-i fie absolut necesar. Si o admir pe femeia asta pentru taria si curajul pe care le are, dar sa ma fereasca orice divinitate suprema de a ajunge vreodata in postura ei!
Mostenesc foarte multe lucruri de la mama mea: lipsa de simt al umorului, nerabdarea, tactul, arta de a omite, ambitia, taria, puterea, feminitatea, trasaturile, vocea aia patetica si miorlaita atunci cand cer ceva, ingeniozitatea de a obtine, felul cum spun "te rog",bocetul, sinuzita. Toate le iau de la mama! Semanam mai mult decat as vrea eu sa recunosc eu si mama...si asta ma sperie.
Spre deosebire de "dragul ei sot" mama a avut 3 frati, iar parintii ei nu au fost "respectabili si onorabili" directori de liceu, au fost "simplii' croitori. Si cum ne jucam si cum aruncam noi cu cuvintele astea! A crescut la tara, nu "la oras" ranad la porci si mulgand vaci inainte de a se duce la scoala ,dar a avut ambitia sa-si depaseasca "conditia sociala" si sa evadeze din lumea aia care n-a fost facuta pentru ea. Din pacate, ceva a impiedicat-o sa-si gaseasca lumea pe care si-a dorit-o dintotdeauna. Din pacate, mama a fost ceea ce a impiedicat-o pe mama sa aiba ceea ce ar fi putut avea.
De ce s-a casatorit cu tata nu stiu.Stiu doar ca ambele familii si-au exprimat prim multe scandaluri dezaprobabrea. Mai stiu din povestile unei matusi ca la inmormantarea mamei tatalui meu, sora acesteia din urma a "alunga-o pe maica-ta zbierand : tu ai bagat-o in momant!". Mai stiu si ca matusa asta a jucat roul eroinei pe scena vietii, caci ea si nu tata, a fost cea care a adus-o pe mama de la lacrimi si suspine inapoi la un zambet. Mi-amintesc ca in timp ce mi se povestea ma gandeam doar la faptul ca daca as fii eu la inmormantarea mamei mele, poate sa plece Fat-Frumos calare pe un cal alb ca de fildes ca nici eu nu m-as duce dupa el.
Poate a fost genul ala de incapatanre adolescentina intre ei doi, o incalcare a barierelor ce le-au fost puse in cale sau poate a fost faptul ca mama era insarcinata in cinci luni cu mine cand a avut loc nunta. De cand am aflat si pana azi, mama gaseste cumva momente de liniste si solitudine de tipul mama-fiica in care sa ma asigure ca am fost dorita, ca facea tratament si ca ambii au vrut dintotdeauna copii. Eu n-am intrebat-o niciodata nici macar de ce nu s-au casatorit inainte daca tot se iubeau atat de tare, dar mi-amintesc ca undeva la 11 12 ani ma uitam cu mama la un film si atunci a avut loc un minunat fenomen pe care Freud il numeste "parapaxis", caci eu m-am trezit spunand (la 12 ani!) ca nimic nu mi se pare mai degradant ca o mireasa gravida. Mama m-a intrebat de ce si i-am argumentat de ce cu fervoare si cu toate notiunile stereotipicale pe care le posedam la aceea varsta "frageda", dar eram prea convinsa de mine si de spusele mele ca sa observ ca era afectata, ca o ranisem sau ca a incheiat cu "Anita, lucrurile astea nu el poti planifica. Uneori se intampla!". Sunt convinsa ca am incheiat aceea discutie convinsa de mine si de faptulca aveam dreptate. Mereu am si intodeauna am avut dreptate!
Si dupa mine a venit fratele meu. Legendele, adica bunica mea, spun ca tata a fost atat de dezamagit de sexul meu incat a incheiat conversatia cu asistenta cu un "aolo!" si a continuat cu al doilea copil. Eu si frati-miu nu credem in lengende, dar stim ca au un sambure de adevar si o doza de intepciune.
Cand ne-am nascut noi doi comunismul cadea pe pamantul pitoresc si incepea infloriatoarea era democratica a capitalismului. Suntem mult prea tineri ca sa ne mai amintim cum era viata si in plus de asta, mama a trebuit sa se intoarca la munca destul de curand incat sa ne petrecem copilarie cu 50 de ani in urma, intr-un satuc cu iarba verde si iz de balega. Dar voi reveni la asta mai incolo.
Vorbeam de mama. "De dragul odraslelor ei" a facut de-a lungul vietii tot , dar absolut tot, ce i-a stat in putinta sa pastreze familia unita. Dar copiii ei nu fac parte din aceea categorie de copiii pentru care divortul e o tragedie, copiii ei au fost "plasmuiti" de asa natura incat sa considere linistea, pacea si dezvoltarea armonioasa deasupra familiei heterosexuale unite si chiar sa ceara ei divortul in numele toturor acestor valori. Cum nu am fost niciodata copii rasfatati, nu ni s-a facut acest moft. Mult timp ne-a macinat acest refuz al mamei de a ne da ceea ce noi consideram a fi dreptul nostru. Pentru noi era simplu; nu vedeam divortul ca pe un moft , vedeam divortul ca pe o asigurare a fericirii noastre si a ei si ca atare nu puteam concepe de ce, daca intr-adevar ne iubea nu vroia sa faca singurul lucru care ne-ar fi putut asigura fericirea. Nu ceream jucarii, dulciuri si rasfaturi. Ceream doar liniste si armonie departe de singurul lucru care provoca scandalul si ne dezarmoniza existenta. In plus amandoi constientizam ca o separare nu ar fi insemnat de nicio culoare ca n-aveam sa-l mai vedem pe tata sau ca el nu ar mai fi implicat in vietile noastre. Nu insemna nici macar sa parasim minunatul orasel in care am crescut, insemna doar sa ne mutam din locul ala pe care il vedeam atunci si il vad si azi ca fiind blestemat pe care il numeam acasa.
Dar mult mai tarziu am inteles ca mama nu avea o casa. La fel ca si mine, nu s-a identificat niciodata cu un "acasa". Nici mama nu pleaca de la lucru ca sa vina "acasa", pleaca de la lucru ca sa traiasca" intr-o casa". Conjunctura sociala in care a fost crescuta a facut ca prin traditie mama sa se casatoreasca si sa se mute in casa tatalui meu. Evident ca prin asta atingem probleme legate de emanciparea femeii in societate, si nivele de egalitate intr-un context politic in care nu vreau sa intru. Ideea e ca mama nu a fost crescute de comunisti in spiritul egalitatii, a fost crescuta de oameni de la tara in spiritul femeii care trebuie sa-si asculte barbatul. Si nu numai ca a incalcat voia parintilor ei , dar casatorindu-se s-a legat de maini si a aruncat pe apa sambetei orice urma de emancipare si de libertate pe care a dobandit-o vreodata.Sa divorteze ar fi insemnat nu doar sa le dea dreptate parintilor ei, dar ar fi insemnat sa se mute inapoi intr-o casa parinteasca in care cuvantul ei n-ar fi insemnat nimic si sa provoace , ceea ce oamenii "simplii de la tara" numesc "o mare rusine" familiei , caci in lumea in care a crescut ea, dominata de valori traditionale si crestine si nu comuniste, separarea de barbatul cu care te-ai casatorit era imposibil de conceput.
Dar eu si fratele meu am avut grija sa rezolvam cumva problema unui domiciliu, venind cu alternative si multiple variante. Si azi mi-e mai clar ca niciodata ca nu financiarul sau tema nativa de a provoca "o mare rusine" familiei ei o impiedicau pe mama sa plece, era ceva mult mai puternic de atat. Era ceva ce noi doi nu puteam accepta si poate nici unul din noi n-o sa poata vreodata intelege: era teama de a muri singur constant alimentata de fire albe de par si riduri pe frunte. Nu pot intelege aceasta teama ,dar am vazut-o tinand multi oameni legati si transfigurand multe vieti...si poate ca din perspectiva noastra era mai usor de indurat viata de unul singur, dar mama poate stia mai bine care e adevarul ei. Caci tata, in toate momentele lui de imbecilitate, nu o facea sa se simta dorita , dar o facea sa se simta absolut necesara!
Si era! Si inca mai e! Caci ea punea mancare pe masa si tot ea o cumpoara, ea spala hainele pe care ea le cumpara pentru noi. Nu-mi amintesc cand a fost ultima data cand mama a cumparat pentru ea ceva care sa nu-i fie absolut necesar. Si o admir pe femeia asta pentru taria si curajul pe care le are, dar sa ma fereasca orice divinitate suprema de a ajunge vreodata in postura ei!
Thursday, 21 July 2011
I have no alibi
Give me something to believe in
Cause I don't believe in you anymore
And you told me how you're feeling
But I don't believe it's true anymore
I wonder if it even makes a difference to try...
I still don't have the reason
And you don't have the time
And it really makes me wonder
If I ever gave a fuck about you and I
So this is goodbye!
Cause I don't believe in you anymore
And you told me how you're feeling
But I don't believe it's true anymore
I wonder if it even makes a difference to try...
I still don't have the reason
And you don't have the time
And it really makes me wonder
If I ever gave a fuck about you and I
So this is goodbye!
Friday, 8 July 2011
si poate...
Scumpa Sofia,
Scrisoarea ta n-a fost nimic in comparatie cu faptul ca i-ai spus Actritei ca iti scriu -sau ar trebui sa-i spun mama, pentru orice eventualitate- . Serios!Chiar nu e de-ajuns ca a "suferit" toata viata ei pentru faptul ca nu mi-a placut teatrul, acum vrei s-o "omori" cu alte revelatii de-un tragism inimaginabil?!
Acum nu pot avea incredere nici macar in faptul ca nu a citit scrisorile , cu atat mai mult cu cat stiu cat de mult isi iubeste ea meseria!
Si da! Ai perfecta dreptate cand spui ca am mostenit toate exagerarile astea de prost gust de la ea, si da ai dreptate ca tot dramatismul asta exagerat i-l datorez ei , dar te rog nu-mi reprosa ca n-am facut niciodata nimic ca sa ma descotorosesc de toate astea!Te rog chiar sa-ti amintesti ca am renuntata la teatru si la orice avea tangenta cu el -in masura in care s-a putut- tocmai din acest motiv!Si te mai rog sa ignori tonul revoltat cu care sar de cur in sus si ma zbat sa ma apar , desi stiu ca sunt mama intreaga...
Sofia,stiu ca "poate" nu e tocmai cuvantul tau preferat, dar poate ar fi trebuit sa o ascult pe mama de la bun inceput, si sa imi accept originile in loc sa mi le reneg.Si in mod normal as fi pedepsita pentru asta si nimeni nu m-ar lua in serios , dar am marele vantaj ca sunt oricumm singura si nu ma aude nici dracu!A da! Si tu esti departe...si pana nu apari tu, poti sa-mi scrii cate in luna si-n stele...cuvintele parca nu mai au niciun sens.Vreau foarte tare sa te vad!
Oricum, intre timp lucrutrile s-au mai miscat putin prin "vagauna plictiselii" -ca sa citez din marii clasici- si imi pregatesc o evadare binemeritata.Am sa-ti dau detalii cand vom fi fata in fata.
Atat mai am de zis...
Te imbratisez cu drag,
Vero.
PS: Nu ma mai lua in seama!
PS2:Actrita cred ca joaca o comedie- prea imi arunca maxime gratuite.
Scrisoarea ta n-a fost nimic in comparatie cu faptul ca i-ai spus Actritei ca iti scriu -sau ar trebui sa-i spun mama, pentru orice eventualitate- . Serios!Chiar nu e de-ajuns ca a "suferit" toata viata ei pentru faptul ca nu mi-a placut teatrul, acum vrei s-o "omori" cu alte revelatii de-un tragism inimaginabil?!
Acum nu pot avea incredere nici macar in faptul ca nu a citit scrisorile , cu atat mai mult cu cat stiu cat de mult isi iubeste ea meseria!
Si da! Ai perfecta dreptate cand spui ca am mostenit toate exagerarile astea de prost gust de la ea, si da ai dreptate ca tot dramatismul asta exagerat i-l datorez ei , dar te rog nu-mi reprosa ca n-am facut niciodata nimic ca sa ma descotorosesc de toate astea!Te rog chiar sa-ti amintesti ca am renuntata la teatru si la orice avea tangenta cu el -in masura in care s-a putut- tocmai din acest motiv!Si te mai rog sa ignori tonul revoltat cu care sar de cur in sus si ma zbat sa ma apar , desi stiu ca sunt mama intreaga...
Sofia,stiu ca "poate" nu e tocmai cuvantul tau preferat, dar poate ar fi trebuit sa o ascult pe mama de la bun inceput, si sa imi accept originile in loc sa mi le reneg.Si in mod normal as fi pedepsita pentru asta si nimeni nu m-ar lua in serios , dar am marele vantaj ca sunt oricumm singura si nu ma aude nici dracu!A da! Si tu esti departe...si pana nu apari tu, poti sa-mi scrii cate in luna si-n stele...cuvintele parca nu mai au niciun sens.Vreau foarte tare sa te vad!
Oricum, intre timp lucrutrile s-au mai miscat putin prin "vagauna plictiselii" -ca sa citez din marii clasici- si imi pregatesc o evadare binemeritata.Am sa-ti dau detalii cand vom fi fata in fata.
Atat mai am de zis...
Te imbratisez cu drag,
Vero.
PS: Nu ma mai lua in seama!
PS2:Actrita cred ca joaca o comedie- prea imi arunca maxime gratuite.
Thursday, 7 July 2011
gunpowder and lead
Tare am impresia, copila draga, ca umorul asta al tau ti se sterge de pe fata atunci cand ar trebui mai mult ca oricand sa ti se pastreze. Nu cred ca ai ras cand ai aflat de ce Maetre nu mai petrece timp cu tine, nu cred ca ai ras cand l-ai vazut pe Charles, nu cred ca ai ras nici la prostiile debitate de rudele tale de sange-indiferent despre care din ei imi vorbeai- si cu certitudine nu cred ca zambetul ala lasciv pe care-l afisezi in prezenta barbatilor are vreo treaba cu rasul.
Dar n-am ce-ti face ...ai mostenit tragismul asta de prost gust care te face sa exagerezi orice nimic si sa sari calul de fiecare data cand ar trebui sa stai potolita. Si pe cat de tare nu ai nicio vina ca ai mostenit asta - si nu te grabi sa arunci cu vina in stanga si in dreapta- pe atat de tare e vina ta ca nu vrei sub nicio forma sa faci "o donatie", indiferent cui.
Si crede-ma ca daca cineva ar avea sanse sa ma enerveze tu ai fii sigur aceea. Alte observatii nu cred ca are rost sa ti le fac, m-as repeta si vad ca de indrugat esti in stare sa ti le indrugi si singura.
As mai putea si eu ca si tine sa te previn cu responsabilitatea asta extraordinara pe care ti-o asumi tu pentru actiunile altora.Eu as pune pariu -pentru ca asta ti-ar placea sigur- ca vine din vina , o straveche vina pe care am simtit-o la tine din prima clipa, dar pe care cumva o renegi si amani de foarte multa vreme sa te descotorosesti de ea. Dar cu privire la asta iti las impresia ca ai sansa sa ma combati.
As mai putea si eu sa-ti spun ca intr-adevar duci o viata paradoxala-asta pentru ca iti plac expresiile astea cand vine vorba sa vorbesti despre tine- si culmea e ca ai nevoie de liniste , foarte multa liniste si solitudine.Dar, scumpa mea, nimic nu se poate pune cu vartejul frenetic al unei vieti zgomotoase!Asta intr-adevar ma ingrijoreaza!
Si ai merita probabil sa fiu mult mai dura de atat, dar n-am sa fac nimic altceva decat sa astept un moment in care sa pot veni sa te vizitez. Probabil ai nevoie de asta mai mult ca oricand acum...
Te pup, copila,
Sofia.
PS:Ce-i al tau e-al tau!
Dar n-am ce-ti face ...ai mostenit tragismul asta de prost gust care te face sa exagerezi orice nimic si sa sari calul de fiecare data cand ar trebui sa stai potolita. Si pe cat de tare nu ai nicio vina ca ai mostenit asta - si nu te grabi sa arunci cu vina in stanga si in dreapta- pe atat de tare e vina ta ca nu vrei sub nicio forma sa faci "o donatie", indiferent cui.
Si crede-ma ca daca cineva ar avea sanse sa ma enerveze tu ai fii sigur aceea. Alte observatii nu cred ca are rost sa ti le fac, m-as repeta si vad ca de indrugat esti in stare sa ti le indrugi si singura.
As mai putea si eu ca si tine sa te previn cu responsabilitatea asta extraordinara pe care ti-o asumi tu pentru actiunile altora.Eu as pune pariu -pentru ca asta ti-ar placea sigur- ca vine din vina , o straveche vina pe care am simtit-o la tine din prima clipa, dar pe care cumva o renegi si amani de foarte multa vreme sa te descotorosesti de ea. Dar cu privire la asta iti las impresia ca ai sansa sa ma combati.
As mai putea si eu sa-ti spun ca intr-adevar duci o viata paradoxala-asta pentru ca iti plac expresiile astea cand vine vorba sa vorbesti despre tine- si culmea e ca ai nevoie de liniste , foarte multa liniste si solitudine.Dar, scumpa mea, nimic nu se poate pune cu vartejul frenetic al unei vieti zgomotoase!Asta intr-adevar ma ingrijoreaza!
Si ai merita probabil sa fiu mult mai dura de atat, dar n-am sa fac nimic altceva decat sa astept un moment in care sa pot veni sa te vizitez. Probabil ai nevoie de asta mai mult ca oricand acum...
Te pup, copila,
Sofia.
PS:Ce-i al tau e-al tau!
Wednesday, 8 June 2011
scrisoare de intentie
Right now he's probably slow dancing
With a bleached-blond tramp
And she's probably getting frisky
Right now, he's probably buying
Her some fruity little drink
'Cause she can't shoot whiskey
Right now, he's probably up behind her
With a pool stick
Showing her how to shoot a combo
Gogule,puiule, dragule,
...poate ar trebui sa ma adresez cu mai mult respect si mai putin umor(dupa unii, dar acum suntem doar noi doi)sau poate nu ar trebui sa ma adresez deloc. Esti groaznic de ocupat-stiu asta si tocmai de-asta n-am sa-ti mai irosesc timpul cu intrebari- la ce dracu sa mai pierdem timpul- si asta era o exclamatie retorica.
Am sa astept deci...asta pana prind smecheria cu rabdarea.
Gogule,scumpule,poate n-ar trebui sa-ti vorbesc deloc, poate n-ar trebui sa indraznesc macar sa scriu randurile astea pentru ca mi se par sau vor ajunge sa mi se para curand inutile, dar o fac gandind "what the fuck!" si vreau sa cred ca nu le vei baga in seama si vei continua sa ma alinti frumos cum ai facut-o mereu.
Te iubesc , Gogule chiar daca pic toate testele, chiar daca dau chix atunci cand sunt cel mai aproape de victorie: Multmesc pentru sansa!Stiu ca totu e exact asa cum trebuie, nici bine nici rau si stiu ca voi reusi, puiule!N-am sa mor incercand pentru ca voi reusi.
Cine stie , Gogule,undeva am invatat ceva si din lectia de azi ceva cu puterea de a magnetiza sau pur si simplu joaca. Ne jucam toti , Gogule, doar ca unii iau chestia asta mult prea in serios.
Chiar!Mi-a venit in minte ceva legat de umor, ceva legat de faptul ca eu stiu ca tu ai umor si cred ca ni l-ai facut cadou si noua asa ca sa nu uitam de tine.
Gogusor, nu ma mai orbi cu maruntisuri-ca stii ca mie imi plac.Fa-ma sa rad!Hai!Fa-ma sa rad!
....
Saru'mana!Te pup!
Bai, Gogu, ce ti-e si cu iubirea asta?!Pe bune acuma.Crezi ca te indragostesti de ideea de a fi indragostit, crezi c-o sa faceti "amor"-ah!ce-mi place cum suna!- si-ti dai brusc seama ca joci pe postu' altcuiva cand auzi de prieteni spirituali care sa te completeze, iti dai seama c-ai dormit pe tine si c-ai ratat o pasa cand vine si-ti spune ca va prinde un moment pe care nu sunteti capabili sa-l traiti si cand ajungi sa te gandesti ca ai gasit sensul in "patru maini ar face minuni, dar numai doua manute nu ajung" realizezi ca ai dat gol, dar in poarta ta....Ce-i drept e amuzant. Ce-i drept nu sa razi cu hohote, dar totusi amuzant.Ce-i si mai drept de atat e ca pentru astia cu gust pentru umorul negru o conversatie atat de suspendata ar fi de-a dreptul hilara...dar eu n-am gustul asta. Gogule, si poate si de-asta sau mai ales de-asta ma pun pe ganduri atunci cand mi se spune ca sunt incompleta.
Lumea asta e un loc mult prea supraapreciat asa ca graieste, Gogule!Graieste!
.....
Cam ambiguu pentru mintea mea dar...saru'mana!
Pe de alta parte ,Gogule,tot la capitolul iubire oprindu-ne ca vorba lu' Virginia Woolf e intreaga viata a unei femei, nu e haios cand prietena ta spirituala "seamana" (dar nu rasare) cu iubita ta din orasul cu salcami?!A sunat a intrebare, dar se scuza pentru ca era retorica.
Spune , tu, ma, Gogule!numai spune ceva!
.....
....
Bun raspuns!Saru'mana!Vezi, tu, Gogule, de ce te iubesc eu pe tine!?Esti intelept pana-n genialitate si dincolo de ea si pe deasupra mai ai si umor.
Gogule, nu ma fa sa ajung la vorbele lui Werder ca tigarile nu au gust vara si promit eu ca voi fii rabdatoare si-mi voi astepta cuminte iubirea care vorba poetilor parafrazati de Virgia Woolf va fi intreaga mea viata.
Gogule, stiu ca tu le faci sa graiasca frumos, dar umorul in faza asta e ca eu nu le inteleg pe ele si probabil ca nici ele pe mine si Gogu, puiule, nu ma mai lasa sa ma bronzez ca tractoristii pe santier ca nu-i frumos!
Hai... ca se face tarzior si ai si alte treburi.Te pup, mi-a placut discutia de azi.Saru'mana!
Pana data viitoare: ai grija de mine!
And he don't know...
That I dug my key into the side of his
pretty little souped up 4 wheel drive,
carved my name into his leather seats...
I took a Louisville slugger to both headlights,
slashed a hole in all 4 tires...
With a bleached-blond tramp
And she's probably getting frisky
Right now, he's probably buying
Her some fruity little drink
'Cause she can't shoot whiskey
Right now, he's probably up behind her
With a pool stick
Showing her how to shoot a combo
Gogule,puiule, dragule,
...poate ar trebui sa ma adresez cu mai mult respect si mai putin umor(dupa unii, dar acum suntem doar noi doi)sau poate nu ar trebui sa ma adresez deloc. Esti groaznic de ocupat-stiu asta si tocmai de-asta n-am sa-ti mai irosesc timpul cu intrebari- la ce dracu sa mai pierdem timpul- si asta era o exclamatie retorica.
Am sa astept deci...asta pana prind smecheria cu rabdarea.
Gogule,scumpule,poate n-ar trebui sa-ti vorbesc deloc, poate n-ar trebui sa indraznesc macar sa scriu randurile astea pentru ca mi se par sau vor ajunge sa mi se para curand inutile, dar o fac gandind "what the fuck!" si vreau sa cred ca nu le vei baga in seama si vei continua sa ma alinti frumos cum ai facut-o mereu.
Te iubesc , Gogule chiar daca pic toate testele, chiar daca dau chix atunci cand sunt cel mai aproape de victorie: Multmesc pentru sansa!Stiu ca totu e exact asa cum trebuie, nici bine nici rau si stiu ca voi reusi, puiule!N-am sa mor incercand pentru ca voi reusi.
Cine stie , Gogule,undeva am invatat ceva si din lectia de azi ceva cu puterea de a magnetiza sau pur si simplu joaca. Ne jucam toti , Gogule, doar ca unii iau chestia asta mult prea in serios.
Chiar!Mi-a venit in minte ceva legat de umor, ceva legat de faptul ca eu stiu ca tu ai umor si cred ca ni l-ai facut cadou si noua asa ca sa nu uitam de tine.
Gogusor, nu ma mai orbi cu maruntisuri-ca stii ca mie imi plac.Fa-ma sa rad!Hai!Fa-ma sa rad!
....
Saru'mana!Te pup!
Bai, Gogu, ce ti-e si cu iubirea asta?!Pe bune acuma.Crezi ca te indragostesti de ideea de a fi indragostit, crezi c-o sa faceti "amor"-ah!ce-mi place cum suna!- si-ti dai brusc seama ca joci pe postu' altcuiva cand auzi de prieteni spirituali care sa te completeze, iti dai seama c-ai dormit pe tine si c-ai ratat o pasa cand vine si-ti spune ca va prinde un moment pe care nu sunteti capabili sa-l traiti si cand ajungi sa te gandesti ca ai gasit sensul in "patru maini ar face minuni, dar numai doua manute nu ajung" realizezi ca ai dat gol, dar in poarta ta....Ce-i drept e amuzant. Ce-i drept nu sa razi cu hohote, dar totusi amuzant.Ce-i si mai drept de atat e ca pentru astia cu gust pentru umorul negru o conversatie atat de suspendata ar fi de-a dreptul hilara...dar eu n-am gustul asta. Gogule, si poate si de-asta sau mai ales de-asta ma pun pe ganduri atunci cand mi se spune ca sunt incompleta.
Lumea asta e un loc mult prea supraapreciat asa ca graieste, Gogule!Graieste!
.....
Cam ambiguu pentru mintea mea dar...saru'mana!
Pe de alta parte ,Gogule,tot la capitolul iubire oprindu-ne ca vorba lu' Virginia Woolf e intreaga viata a unei femei, nu e haios cand prietena ta spirituala "seamana" (dar nu rasare) cu iubita ta din orasul cu salcami?!A sunat a intrebare, dar se scuza pentru ca era retorica.
Spune , tu, ma, Gogule!numai spune ceva!
.....
....
Bun raspuns!Saru'mana!Vezi, tu, Gogule, de ce te iubesc eu pe tine!?Esti intelept pana-n genialitate si dincolo de ea si pe deasupra mai ai si umor.
Gogule, nu ma fa sa ajung la vorbele lui Werder ca tigarile nu au gust vara si promit eu ca voi fii rabdatoare si-mi voi astepta cuminte iubirea care vorba poetilor parafrazati de Virgia Woolf va fi intreaga mea viata.
Gogule, stiu ca tu le faci sa graiasca frumos, dar umorul in faza asta e ca eu nu le inteleg pe ele si probabil ca nici ele pe mine si Gogu, puiule, nu ma mai lasa sa ma bronzez ca tractoristii pe santier ca nu-i frumos!
Hai... ca se face tarzior si ai si alte treburi.Te pup, mi-a placut discutia de azi.Saru'mana!
Pana data viitoare: ai grija de mine!
And he don't know...
That I dug my key into the side of his
pretty little souped up 4 wheel drive,
carved my name into his leather seats...
I took a Louisville slugger to both headlights,
slashed a hole in all 4 tires...
Monday, 9 May 2011
asa grait-a zarathustra....
-mai, fata, nu mai urla!
-stii ceva?!
-nu mai vorbi cu mine asa!
-...barman, hai cu mata!
-tampita.
-stii ceva?!
-nu mai vorbi cu mine asa!
-...barman, hai cu mata!
-tampita.
Wednesday, 20 April 2011
Take it, take it all take all that I have
You push me, I don't have the strength to
Resist or control you
So take me down
Take me down
You hurt me, but do I deserve this
You make me so nervous
Calm me down
Calm me down
Wake you up in the middle of the night to say,
I will never walk away again
I'll never gonna leave this bed
So come here and never leave this place
Perfection of your face
Slows me down.
Slows me down...
So fall down, I need you to trust me
Go easy, don't rush me
Help me out! why don't you help me out!?
Wake you up in the middle of the night to say,
I will never walk away again
I'm never gonna leave this bed
Oh, so you say go
It isn't worth it and I say no
It isn't perfect so I stay and still
I'm never gonna leave this bed
Take it, take it all take all that I have
I'd give it all away just to get you back
And fake it, fake it I'll take what I can get
Knocking so loud, can you hear me yet?
Try to stay awake but you can't forget:
Wake you up in the middle of the night to say,
I will never walk away again
I'll never gonna leave this bed
You say go
It isn't worth it and I say no
It isn't perfect so I stay and still
I'm never gonna leave this bed.
Resist or control you
So take me down
Take me down
You hurt me, but do I deserve this
You make me so nervous
Calm me down
Calm me down
Wake you up in the middle of the night to say,
I will never walk away again
I'll never gonna leave this bed
So come here and never leave this place
Perfection of your face
Slows me down.
Slows me down...
So fall down, I need you to trust me
Go easy, don't rush me
Help me out! why don't you help me out!?
Wake you up in the middle of the night to say,
I will never walk away again
I'm never gonna leave this bed
Oh, so you say go
It isn't worth it and I say no
It isn't perfect so I stay and still
I'm never gonna leave this bed
Take it, take it all take all that I have
I'd give it all away just to get you back
And fake it, fake it I'll take what I can get
Knocking so loud, can you hear me yet?
Try to stay awake but you can't forget:
Wake you up in the middle of the night to say,
I will never walk away again
I'll never gonna leave this bed
You say go
It isn't worth it and I say no
It isn't perfect so I stay and still
I'm never gonna leave this bed.
Tuesday, 12 April 2011
pentru ca altceva ar fi doar o prostie...
I'm a time bomb tickin'
I'm a man on a mission
I'm a bomb with a short-ass fuse
I got a hundred-dollar bill
And when I dress to kill
I wear my blue suede shoes
And my mama said
The day Elvis died
She prayed that his soul would stay alive
And I believe
Prayers come true
Hollaback, baby, how 'bout you?
I'm the real thang
This ain't a pony show
I'm here to rock the mike
Hollaback, baby, lemme know
I'm the real thang
Ain't no question about it
And I'm gonna stand up and shout it
From every stage I sing!
I'm a man on a mission
I'm a bomb with a short-ass fuse
I got a hundred-dollar bill
And when I dress to kill
I wear my blue suede shoes
And my mama said
The day Elvis died
She prayed that his soul would stay alive
And I believe
Prayers come true
Hollaback, baby, how 'bout you?
I'm the real thang
This ain't a pony show
I'm here to rock the mike
Hollaback, baby, lemme know
I'm the real thang
Ain't no question about it
And I'm gonna stand up and shout it
From every stage I sing!
Monday, 15 November 2010
cautam cuvinte pierdute pe pagini complet goale ca sa pot uita ca te caut pe tine. as fi vrut sa gasesc orice si n-as fi vrut sa gasesc nimic doar ca sa pot continua sa caut. sa caut insemna sa uit si sa uit insemna tot.
cel putin asa credeam .
si n-am gasit cuvinte scrise , dar am gasit cuvinte rostite demult si pierdute tot de pe atunci . pe unele m-am facut ca nu le vad ca sa nu ma doara, pe altele le-am adunat la loc si le-am lipit ca pe cioburi: "fericiti nu sunt cei care au raspunsurile. fericiti sunt cei care nu-si pun intrebarile."
cine le rostise? eu sau tu? am ales sa fiu "eu" pentru ca acel "tu" rasuna prea puternic in mine!
cel putin asa era.
am mai gasit inca o data sensul lumii in " binele si raul nu exista. sunt doar niste iluzii conventionale."sau "se va intampla atunci cand vei fi pregatita". am mintit universul ca e prima oara cand le descopar, dar pe mine nu ma puteam mintii.
nu era nicio revalatie in asta.
sau cel putin asa parea.
cel putin asa credeam .
si n-am gasit cuvinte scrise , dar am gasit cuvinte rostite demult si pierdute tot de pe atunci . pe unele m-am facut ca nu le vad ca sa nu ma doara, pe altele le-am adunat la loc si le-am lipit ca pe cioburi: "fericiti nu sunt cei care au raspunsurile. fericiti sunt cei care nu-si pun intrebarile."
cine le rostise? eu sau tu? am ales sa fiu "eu" pentru ca acel "tu" rasuna prea puternic in mine!
cel putin asa era.
am mai gasit inca o data sensul lumii in " binele si raul nu exista. sunt doar niste iluzii conventionale."sau "se va intampla atunci cand vei fi pregatita". am mintit universul ca e prima oara cand le descopar, dar pe mine nu ma puteam mintii.
nu era nicio revalatie in asta.
sau cel putin asa parea.
Sunday, 19 September 2010
the dog days are over!
Happiness, it hurt like a train on a track
Coming towards her,
stuck still no turning back....
She hid around corners and she hid under beds
She killed it with kisses and from it she fled;
With every bubble she sank with a drink
And washed it away down the kitchen sink
And I never wanted anything from you
Except everything you had
And what was left after that too. oh.
Happiness it hurt like a bullet in the mind
Stuck them up drainpipes
By someone who should know better than that
The dog days are over
The dog days are gone
Can you hear the horses
Cuz here they come
Run fast for your mother and fast for your father
Run for your children for your sisters and brothers
Leave all your love and your loving behind you
Can't carry it with you if you want to survive
The dog days are over
The dog days are gone
Can you hear the horses because here they come!
Coming towards her,
stuck still no turning back....
She hid around corners and she hid under beds
She killed it with kisses and from it she fled;
With every bubble she sank with a drink
And washed it away down the kitchen sink
And I never wanted anything from you
Except everything you had
And what was left after that too. oh.
Happiness it hurt like a bullet in the mind
Stuck them up drainpipes
By someone who should know better than that
The dog days are over
The dog days are gone
Can you hear the horses
Cuz here they come
Run fast for your mother and fast for your father
Run for your children for your sisters and brothers
Leave all your love and your loving behind you
Can't carry it with you if you want to survive
The dog days are over
The dog days are gone
Can you hear the horses because here they come!
Wednesday, 28 July 2010
"n-ai de ce=)).uneori mi-e mult mai usor sa scriu decat sa vorbesc. de-asta am ales mesajele -sunt mai rapide, dar te inteleg."
cele mai frumoase lucruri le-am primit in scris.nu lucruri!mint! cuvinte! cuvintele care m-au miscat cel mai mult, fie ca am ras, fie ca am plans, m-am indragostit, am inceput sa urasc, m-am bucurat pana la exaltare sau m-am intristat pana la depresie, au fost toate scrise , nu rostite.
cand scriem (cel putin eu sau cel putin asa mi se pare) suntem mai sinceri, in primul rand, cu noi insine. chit ca mintim un auditoriu fictiv sau o persoana cat se poate de reala careia ii scriem, in noi se produce o delimitare perfecta, de-o claritate incontestabila intre adevar si minciuna : de-asta ne alegem cuvintee cu atentie, de-asta punem accent pe estetica, de-asta taiem fraze intregi si reformulam idei; pentru ca adevarul launtric e atat de clar si de veritabil incat ne copleseste.
atunci cand scriem un mesaj, un mail, un bilet sau (prea rar ) o scrisoare nu avem decat doua alternative ; sa mintim prin fiecare cuvant sau sa fim crunt de sinceri. si asta pentru ca puterea aia covarsitoare a adevarului din noi nu ne da decat aceste doua variante- eliberare totala sau compelta inchidere in sine.
de-asta uneori aleg sa scriu si nu sa vorbesc.pentru ca atunci caut ADEVARUL MEU si numai atunci il gasesc complet, perfect si nealterat. oricata durere sau bucurie mi-ar produce cautarea asta atunci cand duci o viata boema si in acelasi timp superficiala,o viata plina de sentiment si totusi neveritabila, o viata plina de locuri, oameni, lucruri , experiente si nou,o viata pe cat de colorata pe atat de monocroma din perspective improprii tie, atunci cautarea adevarului devine o necesitate.nu exprimarea sau exteriorizarea lui sunt importante-importanta e acceptarea strict intrinseca care aduce , nici mai mult, nici mai putin decat cunoasterea de sine.
asta pentru ca cineva m-a intrebat candva de ce scriu si ce insemana asta pentru mine si pusa in fata faptului implinit nu am mai putut lega doua vorbe -via a vis de mine. iata deci si raspunsul!
cele mai frumoase lucruri le-am primit in scris.nu lucruri!mint! cuvinte! cuvintele care m-au miscat cel mai mult, fie ca am ras, fie ca am plans, m-am indragostit, am inceput sa urasc, m-am bucurat pana la exaltare sau m-am intristat pana la depresie, au fost toate scrise , nu rostite.
cand scriem (cel putin eu sau cel putin asa mi se pare) suntem mai sinceri, in primul rand, cu noi insine. chit ca mintim un auditoriu fictiv sau o persoana cat se poate de reala careia ii scriem, in noi se produce o delimitare perfecta, de-o claritate incontestabila intre adevar si minciuna : de-asta ne alegem cuvintee cu atentie, de-asta punem accent pe estetica, de-asta taiem fraze intregi si reformulam idei; pentru ca adevarul launtric e atat de clar si de veritabil incat ne copleseste.
atunci cand scriem un mesaj, un mail, un bilet sau (prea rar ) o scrisoare nu avem decat doua alternative ; sa mintim prin fiecare cuvant sau sa fim crunt de sinceri. si asta pentru ca puterea aia covarsitoare a adevarului din noi nu ne da decat aceste doua variante- eliberare totala sau compelta inchidere in sine.
de-asta uneori aleg sa scriu si nu sa vorbesc.pentru ca atunci caut ADEVARUL MEU si numai atunci il gasesc complet, perfect si nealterat. oricata durere sau bucurie mi-ar produce cautarea asta atunci cand duci o viata boema si in acelasi timp superficiala,o viata plina de sentiment si totusi neveritabila, o viata plina de locuri, oameni, lucruri , experiente si nou,o viata pe cat de colorata pe atat de monocroma din perspective improprii tie, atunci cautarea adevarului devine o necesitate.nu exprimarea sau exteriorizarea lui sunt importante-importanta e acceptarea strict intrinseca care aduce , nici mai mult, nici mai putin decat cunoasterea de sine.
asta pentru ca cineva m-a intrebat candva de ce scriu si ce insemana asta pentru mine si pusa in fata faptului implinit nu am mai putut lega doua vorbe -via a vis de mine. iata deci si raspunsul!
Friday, 28 May 2010
-si ce-ai facut cu tot ce simteai?
-am incuiat tot intr-o cutie...(am expirat fumul gros cu reflexii albe de luna)
-( a mai tras un fum) si cutia?
-am aruncat-o...undeva departe intr-un ocean infinit numit trecut.
-ce poeta esti!
-nu-s singura....n-am fost , nici n-o sa fiu.
-si ai pierdut-o de tot?
-asta-i intrebarea!....nu.inca mai pot s-o gasesc oricand vreau.
-si sa zicem c-ai vrea acum.
-as gasi-o.
-si ai tine-o in maini recunoscand ca e ea.
-asa...
-ai deschide-o?
-....nu stiu.(eram sincera si se vedea asta)
-bun! nu azi! nici maine! nici poimaine! candva...ai deschide-o?!
-(am inceput sa rad) cine-s eu sa vorbesc de viitor?!pana acum nu mi- adat decat tzepe timpu' asta.
-se oftica pe prezent. prea il iubesti doar pe el.
-pe prezent adica?
-da...pe prezent adica.
-poate o s-o deschid iar. acum nu cred ca as face-o, totusi.
-...de ce?
-la ce dracu m-am mai chinuit sa inchid tot acolo?!
-da...corect!
-multumesc.
-si ce-o sa faci acum?!
-...o sa continui sa simt fericirea asta cat va dura dupa care ...o sa astept enervata si nerabdatoare sa vina...alta!
-asta e fericire?ce simti tu acu'?
-....da!
-chiar te crezi!ma sperii.asta e eliberare, e o euforie trecatoare, da' nu-i fericire.
-si ce e fericirea daca nu o euforie trecatoare?!ce e daca nu e eliberare!/ ce e daca nu e vindecare!?
-....asta e pentru tine.
-si n-ajunge?!
-...deocamdata da.
-deocamdata e PREZENT.
-ba si daca n-o sa vina!?
-sincer ...viitoru' m-a urat dintotdeuna ...da' asta pana s-ajunga prezent.
-(radea) imbatabila!
***scriu numa' porcarii cand nu sunt depresiva:))
-am incuiat tot intr-o cutie...(am expirat fumul gros cu reflexii albe de luna)
-( a mai tras un fum) si cutia?
-am aruncat-o...undeva departe intr-un ocean infinit numit trecut.
-ce poeta esti!
-nu-s singura....n-am fost , nici n-o sa fiu.
-si ai pierdut-o de tot?
-asta-i intrebarea!....nu.inca mai pot s-o gasesc oricand vreau.
-si sa zicem c-ai vrea acum.
-as gasi-o.
-si ai tine-o in maini recunoscand ca e ea.
-asa...
-ai deschide-o?
-....nu stiu.(eram sincera si se vedea asta)
-bun! nu azi! nici maine! nici poimaine! candva...ai deschide-o?!
-(am inceput sa rad) cine-s eu sa vorbesc de viitor?!pana acum nu mi- adat decat tzepe timpu' asta.
-se oftica pe prezent. prea il iubesti doar pe el.
-pe prezent adica?
-da...pe prezent adica.
-poate o s-o deschid iar. acum nu cred ca as face-o, totusi.
-...de ce?
-la ce dracu m-am mai chinuit sa inchid tot acolo?!
-da...corect!
-multumesc.
-si ce-o sa faci acum?!
-...o sa continui sa simt fericirea asta cat va dura dupa care ...o sa astept enervata si nerabdatoare sa vina...alta!
-asta e fericire?ce simti tu acu'?
-....da!
-chiar te crezi!ma sperii.asta e eliberare, e o euforie trecatoare, da' nu-i fericire.
-si ce e fericirea daca nu o euforie trecatoare?!ce e daca nu e eliberare!/ ce e daca nu e vindecare!?
-....asta e pentru tine.
-si n-ajunge?!
-...deocamdata da.
-deocamdata e PREZENT.
-ba si daca n-o sa vina!?
-sincer ...viitoru' m-a urat dintotdeuna ...da' asta pana s-ajunga prezent.
-(radea) imbatabila!
***scriu numa' porcarii cand nu sunt depresiva:))
Wednesday, 27 January 2010
and i don't want the world to see me 'cause i don't think that they'd understand
am luat din tot cate ceva,am fost iubita desi am iubit prea putin , am fost rasfatata desi n-am manifestat macar simpatie , mi s-a oferit enorm si n-am putut inapoia decat o parte, am jucat numai ce-am vrut, am calcat in picioare desi drumul mi s-a eliberat, am fost iertata desi am gresit, altii mi-au platit datoriile, uneori totul mi-a venit pe tava , prea rar a trebuit sa lupt pentru ceva ,am avut noroc, am avut speranta , am avut si am vise, am crescut , am invatat , m-am schimbat si ma schimb in continuare, am riscat , am jucat , am plans de sute de ori , am ras de mii de ori si am zambit de milioane de ori, am iubit si ochi si buze si morminte si n-am strivit corola de minuni a lumii....
am dat inapoi o parte din tot ce am primit crezand ca pot imparti binele in dreapta si in stanga pentru a primi bine inapoi , m-am inselat , am gresit, mi-am luat teapa , am visat, am fost adusa la realitatate, mi-am luat palme , mi-am luat pumni, am cazut si m-am ridicat , am ironizat , am satirizat , am dat portia binemeritate de preaslavire prostiei, i-am invinovatit pe cei nevinovati, am respirat aer curat si viata frumoasa, am gustat whiskan amar si suferinta dulce , am simtit marmura rece si soare cald, am topit in mana mea zapada, am injurat ca birjarii, am fumat peste 40 de tipuri si marci de tigari, am pictat, creionul mi-a murdarit foaia imaculat de alba , literele mi-au dansat si ele, am creat , am facut tot din nimic, am creat lumi interioare si universuri fictive, am cautat perfectiunea , m-am cautata pe mine dar am luat totul ca atare fara a cere explicatii, am crezut in divin si-n suprauman , am cautat fericirea si inca o mai caut si-atata timp cat mai am suflare o voi cauta!
n-am crezut in miracole , dar am sperat in ele, n-am vazut ce avea sa vina dar am stiut mereu ce va urma , n-am putut obtine echilibrul si doar asa am inteles ca dezachilibrul meu defnitoriu e si rau si bun , dar e al meu, am impartit , am strigat, am trait euforie si disperare si durere, am uitat , mi-am amintit, mi-au ramas amintiri si cioburi de oglinda, m-am definit ca imposibil de definit de 1000 de ori , am facut castele de nisip si oameni de zapada , am cazut in genunchi de ras si de durere, am avut respiratia taiata de frumos si de urat, am avut crize de personalitate, am vrut atentie mai mult ca orice,m-am mintit pe mine , am fost mintita si am mintit la randul meu pe altii, am vrut razbunare, am vrut si dreptate, dar am primit mereu ceea ce am meritat,am simtit libertatea infinita a euforiei, doze matematice de adrenalina mi-au dictat pasii si nu am permis nimanui sa se joace de-a dumnezeu cu mine.
am vazut totul prin ochii mei, am simtit totul pe pielea mea, am vorbit pentru mine si nu pentru altii am crezut uneori in iluzii alteori in concret, dar mai presus de orice mi-am trait libertatea prin mine!
when everything's meat to be broken i just want you to know who i am......
am dat inapoi o parte din tot ce am primit crezand ca pot imparti binele in dreapta si in stanga pentru a primi bine inapoi , m-am inselat , am gresit, mi-am luat teapa , am visat, am fost adusa la realitatate, mi-am luat palme , mi-am luat pumni, am cazut si m-am ridicat , am ironizat , am satirizat , am dat portia binemeritate de preaslavire prostiei, i-am invinovatit pe cei nevinovati, am respirat aer curat si viata frumoasa, am gustat whiskan amar si suferinta dulce , am simtit marmura rece si soare cald, am topit in mana mea zapada, am injurat ca birjarii, am fumat peste 40 de tipuri si marci de tigari, am pictat, creionul mi-a murdarit foaia imaculat de alba , literele mi-au dansat si ele, am creat , am facut tot din nimic, am creat lumi interioare si universuri fictive, am cautat perfectiunea , m-am cautata pe mine dar am luat totul ca atare fara a cere explicatii, am crezut in divin si-n suprauman , am cautat fericirea si inca o mai caut si-atata timp cat mai am suflare o voi cauta!
n-am crezut in miracole , dar am sperat in ele, n-am vazut ce avea sa vina dar am stiut mereu ce va urma , n-am putut obtine echilibrul si doar asa am inteles ca dezachilibrul meu defnitoriu e si rau si bun , dar e al meu, am impartit , am strigat, am trait euforie si disperare si durere, am uitat , mi-am amintit, mi-au ramas amintiri si cioburi de oglinda, m-am definit ca imposibil de definit de 1000 de ori , am facut castele de nisip si oameni de zapada , am cazut in genunchi de ras si de durere, am avut respiratia taiata de frumos si de urat, am avut crize de personalitate, am vrut atentie mai mult ca orice,m-am mintit pe mine , am fost mintita si am mintit la randul meu pe altii, am vrut razbunare, am vrut si dreptate, dar am primit mereu ceea ce am meritat,am simtit libertatea infinita a euforiei, doze matematice de adrenalina mi-au dictat pasii si nu am permis nimanui sa se joace de-a dumnezeu cu mine.
am vazut totul prin ochii mei, am simtit totul pe pielea mea, am vorbit pentru mine si nu pentru altii am crezut uneori in iluzii alteori in concret, dar mai presus de orice mi-am trait libertatea prin mine!
when everything's meat to be broken i just want you to know who i am......
Subscribe to:
Posts (Atom)