cum am ajuns aici?cand am ajuns aici?pe-acelasi pamant sec, uscat si prafuit...cum am ajuns sa respiram acelasi aer sec, uscat si prafuit. cum am ajuns sa ma sufoc singura in propria mea lume?!
la fel cum am putut sa inchid totul intr-o cutie intr-o clipa, s-o arunc atat de departe si sa-mi las lacrimile sa-mi innece amintirile in uitare.
la fel cum am putut sa fug iarasi disperata.sa fug iarasi de mine, sa fug de furtuna, sa fug ca nebuna, sa pic in genunchi si sa blestem divinitatea pentru minunea mea.
am lasat furtuna sa ma prinda din urma , am lasat vantul sa urle prin mine, m-am lasat inneca de propria mea lume, de prorpiul meu neant, de gustul propriei mele disperari.
imi suna in urechi vuiet surd si-l iubesc si -l urasc deopotriva asa cum ma iubesc si ma urasc pe mine, asa cum te iubesc si te urasc pe tine...si e tot ce pot auzi si e tot ce ma tine aici.
si-am deschis ochii si nu mai erai nici tu, disparusem si eu si peste tot era furtuna , furtuna mea, intensitatea mea, ploaia mea, blestemul, trairea, freamatul , seva, rasul si demonicul meu.furtuna era in mine, furtuna eram eu.
imi dezlantuisem propriul iad si ma lasam inghitita de el si auzeam vuietul si vedeam furtuna si gustam amarul si simteam frigul dar inca puteam sa zambesc...
zambeam pentru ca si asta era viata, zambeam pentru ca si asta era sentiment, simteam pentru ca si asta era traire... zambeam pentru ca eram in iad si totusi traim si fiecare clipa era o minune...
zambeam pentru ca eram acasa.

CU DEDICATIE:
ochi pentru ochi si lumea va deveni oarba . (mahatma gandhi)