Incunabul

"Esti o veritabila epicuriana!Exact ca mama ta!" -Mi-o spusese atat de convins de faptul ca eu nu stiam ca mama mea cauta placerile alese si rafinate ale spiritului incat nu m-am sinchisit sa-l fac sa creada contrariul si stiam ca daca privirea cu care-i raspundeam avea sa para suficient de pierduta aveam sa-i dau sansa de a se delecta de propria si cu propria voce.
"Nu stii cine a fost Epicur?!" Epicur si discipolii sai intemeiaza o doctrina morala bazata pe teoria etică a fericirii rationale a individului.
"N-a fost cumva un zeu grec?!"- Asta e marele avantaj al oricacrui om care stie Bacon a fost si un pictor , nu doar o sunca-poate sa-si rezerve dreptul de a nu o arata. Teoria mea ca bogatia culturala nu zace in neologisme e pentru multi un lucru absolut anodin, nu pentru ca a ramas pana azi nedemonstrata cat din simplul motiv ca e mult prea greu sa rezisti tentatiei de a ti-o etala.Ca bunastarea nu e numai pentru hedonisti asta inca se mai poate dezbate, dar ca bogatia nu e bogatie fara opulenta asta poate fi considerata axioma.Din punctul meu de vedere oricine intelege de ce-a murit Cezar si Antoniu n-a avut nicio treaba e un om fericit.
"Ah!Nu, nu, nu, copila!"-Of! privirea aceea a omului superior care cruta o biata furnica de la moarte chit ca aceasta l-a deranjat urcandui-se pe picior.Genul asta de om e ca o pustula pentru societate si daca nu mi-as fi amintit ca nu sunt la acelasi nivel cu el i-as fi spus-o cu un aer admirativ si pe cel mai lingusitor mod posibil doar asa sa vad daca Epicur a avut ceva de zis despre infectii si puroaie.
"Epicur a fost teoreticianul doctrinei epicuame!" -Si atat!Tacerea care a precedat explicatia interlocutorului meu a fost memorabila...Nu mai e nevoie de alte adaugiri ....O adevarata paradigma de explicatie!

et jamais je ne ris

-Da...spre deosebire de "cei credinciosi" mama ta a inteles ca e imposibil sa iubeasca o idee generalizata, niste concepte predefinite sau o notiune absoluta si pur obiectiva, in fond ea nu crede ca lucrurile astea exista in aceasta lume.Asa ca a plecat de la ideea de divinitate prin care nici azi nu stie ce intelege, i-a dat ce nume a vrut ea ca sa stabileasca o legatura de prietenie si egalitate intre ea si divinitatea ei si in veci nu s-a straduit sa o defineasca, sa o inteleaga sau sa-i atribuie nimic.Mama ta vorbea cu Gogu cum i-ai scrie unui prieten vechi: nu stia daca scrisorile ajung, nu stia daca scrisorile erau vreodata deschise dar avea incredere oarba ca Gogu o rasfata si toata viata ei fie pentru ca asa era sau pentru ca ea asa a vrut sa fie a fost o constanta intarire a acestei opinii.
-Ce-i drept si eu as crede asta in locul ei...
-Nu cred sa-si fi cerut vreodata iertare de la divinitate, cum nu cred sa-i fi cerut vreodata ceva....Stii diferenta intre joc si joaca?
-In joaca nimeni nu pierde si nu castiga, in joc ai o miza la care doar castigatorii au dreptul...Ea m-a invatat.
-....Mama ta l-a iubit pe Dumnezeu...Platonic!dar l-a iubit.
-Mama a suprvietuit datorita unei iubiri sincere si cat se poate de profunde pentru sine,nu pentru Dumnezeu.
-Si bine a facut!Mama ta a cerut lumii asteia un singur lucru prin Gogu...Stii care?
-Doar unu?
-Da.
-Sa aiba tot ce vrea?
-Nu...I-a cerut lumii asteia sa nu o ia in serios si ca urmare directa sa nu-i ceara vreodata sa fie serioasa:sa nu-i ceara sa faca promisiuni, sa nu-i ceara sa-si asume responsbilitati, sa nu o lege de nimic, sa lase totul sa fie o joaca care din cand in cand sa se transforme in joc. Cred ca singurele momente cand mama ta era serioasa era atunci cand privea spre cer timp de cateva clipe si zambea sau dupa caz, se incrunta.Si poate nici atunci....Atunci ea "ii scria" lui Gogu. Bineinteles ca nu credea sau nu-i pasa daca e adevarata treaba cu raiul si iadul si nu se gandea ca Gogu "o priveste din inalturile cerului", dar cerul era punctul ei de reper pentru ca cerul era gol si nu avea tangente cu cele lumesti.Pe cer nu vedeai oameni, case, societati,preturi, bunuri, bani , familii...pe cer era gol si era liniste.
-Si eu ma uit la cer cand...
-Semeni cu ea...
-Will a fost maestrul ei?
-...da...
-S-a indragostit de maestrul ei?!...
-...si el de ea.... Je suis belle, ô mortels, comme un rêve de pierre.Et mon sein, où chacun s'est meurtri tour à tour...
- Est fait pour inspirer au poète un amour, Éternel et muet ainsi que la matière... De la el stia mama poezia asta?
-De la el stia mama ta de Baudelaire...Poezia asta nu are legatura cu el.Ei aveau alta.
-...Orbii!
-Da.
-O, suflete, priveşte-i! sunt trişti şi singuratici
Ridicoli fără voie, sinistre manechine....
-Ţintind spre nicăierea priviri de umbră pline
Neştiutori de lume, cu umblet de lunatici.
-...Aveau gusturi ...n-am ce zice!
-N-a dus-o intotdeauna ca pe roze .
-Trebuie sa fie ... eu si mama avem o voraba care sa inlocuiasca "teribil", "cumplit" ,"groaznic"...
-Ca-n viata!Si noi o foloseam...dar cu sens mai larg.
-....Radea ca o nebuna! isi amintise un citat care-i placuse mult si pe care nu prea mai avusese ocazia sa-l foloseasca : "pe scena vietii oricine se poate amuza, mai putin actorul".Doamne cu ce pofta radea si-mi spunea intr-una: "Ca-n viata scumpa mea: teribil, oribil, cumplit dar mai ales amuzant!Sa nu joci, scumpa mea!Sa nu joci niciodata!Tu doar amuza-te!".
-A fost singura lectie pe care a prins-o vreodata...de fapt cred ca s-a nascut de la bun inceput cu ea invatata.
-...Chiar!La a cata viata..?
-Nici sa nu indraznesti!

if you wanna run cool

-Hai ca se face tarziu si trebuie sa fug.Saru'mana pentru tot!
-Stai linistita!
-Saluta-i pe-ai tai cand mai vorbesti cu ei.
-De cand platesc "pensia alimentara" cuvintele nu-si mai au rostul.
-Nici pentru mata?
-Pentru mata singurele cuvinte care mai au sens sunt diazepan, extraveral si distonocalm.
-Hm...Ai zice ca a dus-o greu.
-Da...
-Vii diseara?
-Stii deja...
-...Ai grija de tine, John.
-Ana!
-Da, John.
-....Nimic!Faceam prezenta.
-John!
-Nu ma pacalesti asa usor!
-As fi vrut....
-Ce-ai fi vrut?!...Sa-ti para rau?Sa schimbi ceva?!Sa incerci macar sa te opresti o secunda din a te gandi doar la tine?...
-...sa fac prezenta.
-Ha!Bine, Ana.
-Te-am pupat, John.
-...O sa te schimbi vreodata?
-Stii deja...

time can only tell

Draga mea,

Am ajuns de curand in "patria mama a baietilor frumosi si a fetelor dracoase, unde curge vodka la robinet in loc de apa si weekendul tine 5 zile" si daca scrisoarea asta va ajunge totusi la tine stiu ca pana acum ti-ai dat seama ca-ti scriu din nostalgia aia melancolica si binevenita pe care mi-ai provocat-o zilele trecute.
Nu stiu daca scrisoarea asta va ajunge totusi asa ca am sa fiu scurta : Maetre a plecat inainte sa termine, de fapt in stadiul in care e Veronica acum nici nu cred ca a inceput lucrul cu ea.E neatenta, nu se poate concentra, face mofturi si e permanent revoltata-iti aduce aminte de cineva?-.Are blocaje de care cel mai probabil nici ea nu-si da seama.In alta ordine de idei,motivele plecarii lui Maetre nu tin de mine si as prefera sa le discutam fata in fata.Cum nu stiu exact cand va fii acest moment si consider ca ai dreptul sa afli te pot ajuta oferindu-ti adresa la care e el acum.
Te sarut cu drag,
Sofia.

PS:Orasul asta nu s-a schimbat cu nimic.

CA SA-TI RASPUND...

pentru ca am citit numai cacaturi superficiale , sau tampenii lipsite de sens imi astept de vreo 2 saptamani CARTILE:
"la sud de granita , la vest de soare" si "un om sfarsit"...
daca as stii sa pun inimioare tot n-as pune.

PS:stiu!I got taste;)!

ma trada privirea!

zambetu' imi transfigura fata emanand aroganta pura si lascivitate perversa in timp ce fumu' de kentane se disipa atent si aproape speriat de teama sa nu-mi perturbe starea. mi-am fortat cumva degetele sa-si opreasca joaca dar atat de subtil incat calmul amplifica in mod natural toata atotputerea care-mi inunda venele.
mianile era pozitionate de-o asa natura incat impuneau contemplarea acelei puteri pe care-o emana intreaba mea fiinta.
respiratia imi era aproape glaciala, perfect regulata , fara urma de ezitare.
pozitia nu intimida prin ostentativitate, frapa prin certitudinea diabolica a succesului sigur.
narile se dilatau de la parfumul succesului si gustul lui imi imbata fiinta matematic in doze exacte, aproape perfecte.
dar in ochii mei se vedea furtuna devastatoare care domnea peste intregul meu si adevarul omniprezent si incontestabil al esecului.
scantei fulgerau implorand mila si o umezeala ciudata, aproape insesizabila, imi ucidea si ultimele sperante.pupilele mi se dilatau disperate cautand supraumanul divin undeva in afara haosului launtric dezlantuit in mine.
lumina patrundea in mine pana la cauzele durerii pe care instinctele primare se luptau inutil sa o reprime, si le amplifica!
pierdusem! si ma trada privirea!

remember those walls i built!?
well baby they're tumbaling down!

ati vrea voi sa nu fi scris asta:))

e greu de explicat cum ma simt "acuma":)))
dar pentru ca tot am decis sa-mi fac rau singura am s-o fac cum trebuie : beau o cana mare de cafea desi e 10 noaptea , stau pana foarte tarziu( tarziu pentru mine e cam ora 1 deci foarte tarziu e undeva pe la 3 -dimineata) ma apuc de inca o carte ( am terminat 2 in ultimele 5 zile) si teza cel mai probabil o dau maine pe undeva la birou...
nu stiu daca vreodata nu am mai facut altceva decat sa citesc si sa chiulesc o saptamana intreaga .ciudat e ca imi place:) mai ales cand dau pe la scoala si dau cu botu' de realitatea aia care nu-mi convine de nicio culoare...intre timp mai scriu si baluri si scenete si " carti" si chit ca nu dorm mai mult de 4-5 ore pe noapte tot de vreo saptamana, am putere in mine sa le fac calumea.
de oboseala debitez tampenii gen "aprindeti dracu geamurile" ,"e ora 13" in loc de 3 , il simplific pe x patrat cu n si sirurile cu logaritmi naturali incep sa aiba logica. de fericire radiez si rad ca nebuna, de atributii ma agit si ma ocup in stil caracteristic : bine dar fortand la maxim termenu' limita( am noroc cu andreea aici pentru ca mereu ma mobilizeaza in perfectionismul ei sa "pregatim totu' din timp") ,din iubire zambesc si rad si plang, din lene mi se rupe de scoala si din dorinta de a-mi nega realitatea concreta citesc si visez la o "evadare" cat mai rapida si de prea mult timp amanata din motive care acum mi se par stupide( gen nu aveam la cine sa dorm), din dorinta de a avea ce vreau mint pe cine trebuie, din dorinta de a sta si treaza beau cafea si din dorinta de a reveni la reveria visarii mele nu mai beau atat de multa pe cat eram obisnuita.
ma sufoc intre patru pereti si vreau sa simt aeru ca e curat si viata ca e frumoasa si poate ca totusi mi se pare si nu am nevoie de asta chiar atat de intens pe cat simt ca am.
n-am nevoie de confirmarea nimanui ca sa stiu ca pot sa fac tot ceea ce imi propun sa fac si pot sa o fac in acelasi timp bine. pot pentru ca vreau (chit ca starea de reverie nu ma lasa sa simt exact cu ce intensitate) si niciunu dintre toti cei care si-ar dori asta nu-mi poate sta in cale!
deci ce zici : ai vrea sa fi macar o zi in locu meu?:)))