XVII-parca!

-si uite unde te ascundeai!?(mi-am stins tigarea in semn de revenire inchizand in mine toate amintirile acelei dimineti incetosate)
-ce faci?(sunase atat de sparta vocea mea ca pana si eu simtisem ca nu asta am vrut sa spun)
-...te-am cautat.
-stiu!...iarta-ma! am fost...uite! nici eu nu stiu ...n-am vrut sa te evit.
-atunci de ce n-ai raspuns!?daca nu vroiai decat o partida de futai puteai sa-mi spui: "fraiere, am plecat!mersi mult pentru nimic!"
-fraiere, ti-am plans in fata...
-o da! scuza-ma! uitasem de istericalele tale melodramatice!(orgoliul lui era mai ranit ca el, dar sinceritatea aia pe care o manifestasem atunci il facea sa nu ascunda asta sub o masca groasa de indiferenta. m-am ridicat,m-am apopiat de el , mi-am oprit privirea in ochii lui si l-am lasat sa vada in mine prin singura mea fereastra vesnic deschisa. si probabil ar fi facut-o daca buzele mele nu l-ar fi fortat sa-i inchida pe ai lui.limbile noatre au spus atunci tot ce am fi vrut sa spunem noi, fiecare in gura celuilalt.)
-cauta-ma la doua.(ceva din mine imi spunea ca in ziua aceea urma sa reusesc sa stau in banca pana atunci. mi-a aruncat zambetu' ala smecheresc in timp ce-mi elibera mana care nu stiu cum ajunsese intr-a lui si i-am raspuns tot printr-un zambet zavorandu-mi la loc ferestrele si pregatindu-ma sufleteste de inca 5 ore de educatie primara)

-de ce se intampla asta?!
-pentru ca aminoacizii au o grupare functionala cu caracter bazic -NH2- si o grupare functionala cu caracter acid -COOH-.(nici eu nu stiu de unde stiam asta)
-la cat de des treci pe la orele mele ma mir ca stii asta.(puteam sa fiu aroganta si sa tac , dar i-am raspuns sincer cu un zambet tamp pe fata)
-si pe mine.
-iesi si scrie structura unui amfion.(nu mai stiam asta , dar vesnica plesneala si cele cateva priviri furisate in caietu' lu vlad m-au salvat). da. e bine! treci la loc!(eram uimiti amandoi si eu si profu' : nici el nu mai sita ce sa zica , iar eu cu atat mai mult)

-nu nega ca te simti bine!
-nu neg.(imi cumparase de bunavoie si nesilit de nimeni un polonez, fapt ce ma facea sa cred ca avea sa urmeze o polologhie)
-si n-ai vrea sa fie mai des asa?!
-ba da.(eram dezarmant de sincera ca un copil cu un polonez cald si foarte insiropat in mana)
-ma enervezi deja!
-nu te iau la misto,vlad.
-hai gata!
-serios.
as fi iesit dupa el si l-as fi impacat cu un zambet sincer si curat, dar nu ma puteam gandi la nimic : stiam ca ceva se schimbase in mine , stiam ca lucrurile se schimbasera in afara mea, stiam ca urmau repercusiunile unui compromis, a unei obligatii al unui legamant momentan taciturn, dar mai stiam ca vechea eu lasase prea multe lucruri nerezolvate ca noua eu sa se poata instala comod vazand de viitor. nu stiam ce trebuia facut, nu puteam si nici nu cred ca vroiam sa-mi fac ordine in minte, ma gandeam la nimic , vroiam nimic si nu asteptam nimic.nu inexorabil!nici afectiv!doar detasare!