sweet child of mine!

CA SA EVIT INTREBARILE : NU STIU NICI EU CE SA VA RASPUND!




-stii ce-mi aduc aminte cel mai bine despre tac-tu!?(intrebare retorica- se citea curiozitatea in privirea aia aproape dureros de candida si arzatoare)pe langa faptu' ca ii mostenesti pana la cel mai mic detaliu ochii( si n-o spuneam fara un tremur usor dar mult prea bine mascat in voce- obisnuinta cu care ascunsesem ce simt toata viata devenise la fel de necesara ca tigarile si respiratu'), n-o sa uit niciodata cum nu reusea sa castige in fata mea niciodata!
- ce castigai?( era o intrebare dureros de sincera dar mai dureros era ca raspuns nici eu nu-l stiam -il pierdusem de mult sau nu-l avusesem niciodata;asta uitasem-, dar era pusa cu atata patima incat ar fi topit un iceberg intreg)
-cam tot ce vroiam.(nu minteam ...mai ales cand spuneam "cam")
-si el ce pierdea?(ceva ma tenta sa spun "totul" cu un zambet plin de aroganta si superioritate, raspuns menit sa-mi hraneasca batranul si de necuprinsul meu orgoliu- insa copilul din fata mea ma impiedica sa fac ceea ce facusem cel mai bine toata viata -sa joc teatru)
-lucruri importante. ( la vremea aceea nu realizam cat de importante erau sentimentele, rabdarea, iubirea aproape neconditionata, altruismul si afectiunea pe care le obtineam cu orice pret)
-cat de importante?!?( teama de pe chipul unui copil care putea intelege cu mult mai bine la 6 ani gravitatea unor chestiuni pe care eu abia o putusem sesiza la 36 m-a facut sa tresar si in acelasi timp sa afisez un zambet curat, de data asta mai putin menit sa ascunda lacrimile care-mi impaienjeneau privirea).
-poate cele mai importante, dar nu-ti fa tu griji! mereu i le-am dat inapoi.... pentru mine era mai important sa castig decat ce castigam.defapt mereu mi-a placut sa castig mai mult decat orice altceva( a trebuit sa intorc privirea ca sa o evit pe a ei , mai mutl decat sa-mi ascund siroaiele de lacrimi calde care se scurgeau pe obrajii mei)..si am gresit!( mi-am dat singura verdictul cu multi ani in urma , dar acum in fata acestui copil parea insuportabil de grav, capata importanta pe care o meritase de la bun inceput si vina cuprindea tot mai mutl din ce i se cuvenea din sufletul si amintirile mele, dar pentru prima data de cand continuam sa-mi rostesc verdictul in mine rasarea speranta unei iertari pe care o castigasem de mult -tot fara s-o merit)
-nu-i nimic!tati nu se supara!...si cred ca stie ca iti pare rau.
-stiu,puiule!stiu!(si-a disparut la chemarea tatalui ei sarutandu-mi obrazul inainte de la o lua la fuga spre bratele lui, atata de repede incat aproape nici n-am avut timp sa-mi apring o tigare si sa umplu doua pahare de whiskan la fel de amar ca amalgamul din mine pana la intoarcerea lor.)
-ce faci?(o spunea ca intotdeauna -sincer curios , dar nu foarte implicat)
-discutam putin cu fica-ta.e masa-ntreaga!
-da...ce?(nu incetase niciodata sa ma amuze usurinta cu care reuseam sa-i atrag atentia si lejeritatea aproape puerila in care mereu duceam conversatia unde vroiam eu dand impresia ca discutam ce vrea el, dar de data asta am zambit in semn de capitulare, intampinandu-mi "victoria" cu steaguri albe de pace)
-stii ca niciodata nu mi-a placut ma-sa.(nu-i raspundeam la intrebare , dar deviam de la subiectul dorit de mine)dar ea...ea imi place!(copila se juca undeva in apropierea noastra cu o papusa nou-nouta -cel mai probabil-"cadou de la tati")
-mama niciodata ma! da' niciodata n-o sa te abtii tu!
-mai taci ma!(zambeam pentru ca stiam si eu ca are dreptate)
-si nu ca nu poti!doamne fereste!NU VREI!(radeam deja amuzata de patosul cu care mi se aducea acuzatia pe care n-o contestasem , si desi puteam nu aveam de gand sa o combat)
-in general sa stii ca am invatat prin vesnica AUTOEDUCARE sa o fac , dar macar cu voi imi permit sa fiu sincera.oricum nu e niciun secret ca si reciproca e la fel de valabila!
-nu mai zic nimic.(cedase a mia oara ca sa castig eu, dar nu-l puteam lasa sa piarda)
-ai dreptate!imi pare rau.(ar fi vrut iar sa ma contrazica, dar acelasi ceva care-l frapase dintotdeauna la gandirea mea il facea sa incerce inuti- si data asta - sa poata intelege o minte nedictata de logica, lipsita de legi si ratiune,autocontrol sau precizie matematica, o minte brutala, aproape primitiva , animalica bazata pe o notiune care-l atrasese magnetic dintotdeuan dar pe care era absolut incapabil s-o poata cuprinde , experimenta, explica - si cel mai important- simti: trairea pura si nealterata)
-nu-mi faci mie niciun rau.(de fiecare data era ultima solutie ; pentru el reprezenta un nou esec in a-si rezolva singurul puzzle pe care pana la capatul zilelor sale n-avea sa-l rezolve si o noua renuntare iritanta, iar pentru mine ... pentru mine reprezenta zorii unei noi "batalii".era in natura lui sa spuna lucrurile pe care le gandea indiferent de cat rau ar putea provoca- nu o facea niciodata cu intentia de a rani- era ceva totalmente involuntar si de-o nevinovatie sincera, dar asta nu-l impiedica sa-mi faca rau sa-mi activeze singura defensiva in fata lui-ofensiva!)
-stiu, puiule!hai sa bem ceva pana vin astia!
-chiar!?ai vorbit cu ei?
-da acu vreo juma de ora intrau in pitesti . trebuie s-apara.intre timp facem un bridge. eu cu fi-ta tu cu gogu!
-iara eu cu gogu!?
-credeam ca macar o data te gandesti si la mine ca mi-e imposibil sa joc cu un copil de 6 ani!
-stie bridge mai bine ca tine!
-ooooo!baiatu' e smecher!vrei sa jucam dur!?bine, puiule!
-hai, ma , ca glumeam!
-stai calm! e prea tarziu sa-ti mai para rau ca te-a mancat in cur!




NU STIU CE-I ASTA!