I took the stars from my eyes and then I made a map
  And knew that somehow I could find my way back 
 Then I heard your heart beating, you were in the darkness too 
 So I stayed in the darkness with you

the forgiveness of sins

Ce-am facut!?
M-ai tinut in brate in timp ce plangeam si-ti indrugam minciuni despre o viata care n-a fost niciodata a mea.Dar plangeam ca si cum fiecare cuvant al meu era adevar...ma uimesc ca pot face asta...ma uimesc cat de mult am inceput sa cred si eu in fictiunile pe care le creez.
Si ma tineai in brate si-mi spuneai "La multi ani!" .Si eram fericita asa ca te-am urmat sa dansam si sa bem si sa ne mintim impreuna ca momentul ala a insemnat ceva pentru amandoi....
A doua zi puteam vedea in ochii tai ca n-a insemnat nimic...si eu am uitat de el pentru ca a fost o minciuna de la bun inceput.
Dar apoi te-ai uitat la mine, privirea oamenilor care impartasesc un secret, privirea aia a patruns in mine pana in adancuri si ti-am raspuns cu un zambet amar care iti spunea sa n-ai incredere in mine.Si ai inteles atunci ca minteam, ai inteles atunci ca momentul ala n-a insemnat nimic fara sa realizezi de ce.
Nu-mi cer iertare in fata ta, imi cer iertare mie...eu singura am infipt cutitul in propria carne si tot eu am inceput sa-l rotesc urland de durere...
Daca gloria zilelor apuse a insemnat ceva vreodata si daca ceva a ramas din vremurile alea, aceea e lectia despre oamenii care se ranesc singuri,oamenii ca mine...
Imi plang pacatele, imi iert pacatele si merg mai departe tot in pacat...

But in your dreams whatever they be,
You gotta make me a promise,
Promise to me you'll dream
Dream a little dream of me!

And somehow you made me smile

Avea un nume atat de simplu incat i se parea ca joaca teatru de fiecare data cand il rostea.Si era cald si parea a veni de pe taramuri insorite sarutate de ploaie si binecuvantate de zei.Si il astepta cum nu-si amintea sa mai fi asteptat pe cineva de mult timp...pentru cei ce credeu ca o cunosc (deja-vu) e clar ca nu a avut niciodata virtutea rabdarii , iar pentru putinii care o cunosteau era clar ca asta avea sa fie blestemul ei.
Se indragostise de un copil: blond, frumos, cu buze carnoase si ochi albastrii.Ochi cum putini au; ochi in care te afunzi pana in adancuri si din care te elibereaza numai scanteile celor ce poseda "harul Duhului Sfant".Copil dracos cu privirea barbatilor virili care te invaluie si care te dezbraca si care neincetat te inrobeste pe tine si-l face pe el stapan.Ochi ageri si privire taioasa , care straluceu la vederea ei la fel cum stralucesc ochii vanatorului care-si vede prada dupa lungi si anevoioase ore de asteptari.
Dar Adam uita ceva...ea avea un nume atat de patrunzator incat suna a pacat venit de departe de pe taramuri barbare, aride si reci, uitate pana si de zeii pagani.Si nu stia ca ea il asteapta, si nu putea savura placerea nebuna a celui victorios.Si-si chinuia noptile cu veghi lungi sortite zeilor pagani si-unei lumi barbare in care ea era regina, iar el nu putea patrunde. Si intrebarile il chinuiau si pe el cum asteptarea o chinuia pe ea.
Caci si ea avea ochi adanci in care te ineci inghitit de ape, crezand ca luceferii blanzi te vor incalzi acolo in adancuri.Avea ochi cum putine aveau : ochi care minteau facandu-te sa crezi fara sa intrebi si fara sa te indoiesti, ochi intunecati si umbriti ce pareau a deschide o cale catre un suflet sincer.
Si zambet avea Eva; zambet pacatos si imbietor care indemna la pacat si indemna la priviri , zambet taios care reducea la tacere, zambet curat si sincer atunci cand il vedea pe Adam...
Nu se vor iubi niciodata Adam si Eva caci fiecare lupta pentru a-l avea pe celalat si niciunul din ei nu se va darui.
Dar cand se intalneu Adam si Eva erau scantei in privirile lor si foc se-aprindea intre buzele lor si insetati unul de altul incercau sa-l stinga aprinzandu-l si mai tare...
Se iubeau oare Adam si Eva?

Moartea caprioarei

-fara formule de adresare-

S-a intamplat ceva incredibil(Si cand spun "incredibil" ma refer la ceva ce ar putea schimba cursul istoriei asa cum o cunoastem noi pana azi): S-a intamplat CEVA in Grota fara fund si fara scapare a plictiselii vesnice!
Si nu orice festival de muzica populara, si nu orice incaierare intre gasti, si nu orice melodrama a vietii de provincie, nu orice cal scpat pe strazile pavate cu piatra cubica ,nu!
Ah!De-as avea si eu talentul Actritei de-a face din cacat bici doar prin cuvinte!
Mai pe scurt si mai direct (ca altfel nu e de mine) : confruntare directa intre Zeus si Hercule.Titlul epopeei: Lacul lebedelor VS Omul de fier.
Si acum-nu ca ar mai fi nevoie- traducerile:
Tanarul Hercule = Charles,
Batranul (si inteleptul) Zeus -nu mai are nevoie de prezentare,
confruntarea = Joc sportiv care se practică cu mingi mici, lovite cu rachete de către doi sportivi sau două perechi, pe un teren special amenajat, despărtit în două printr-o plasă joasă (ad literam).
Lacul lebedelor(multiple interpretari)= pana si tu stii ca orice efort FIZIC sustinut se lasa cu secretia si eliminarea toxinelor prin porii pielii(ad literam).Asuda Charles ca un....!-desi am spus lucruri mult mai rele de atat simt totusi ca scriind asta o sa-l insult-.Acum ca am lamurit cu apa sa lamurim si cu pasarile : nu stiu daca iti amintesti tu cand imi vorbeai despre vibratie tineretii!Pe cuvantul meu ca in ciuda faptului ca spui enorm de multe prostii si adesea aberezi, in ultimul timp -poate din cauza Sofiei- am inteles mai bine ca oricand foarte multe din maximele tale care-mi erau complet inacesibile.Hercule are vibratia tineretii in sange si-n miscare- si stiu sigur ca tie ti-am lamurit tot (in caz contrat: are niste servicii imparabile pe care trebuie neaparat sa le vezi).
Omul de fier = fie de la batranete experienta fie de la intelepciune , fie de la rangul de zeu suprem, omul care nu are nevoie de nicio prezentare nici nu asuda.Dar nici inima n-avea omul de fier daca-mi amintesc eu bine de Vrajitorul din Oz si vibratia tineretii poate a avut-o candva, dar s-a pierdut odata cu anii.
A fost frumos de privit desi in fiecare clipa ma asteptam sa crape cerul, sa coboare Dumnezeu pe teren sa opreasca jocul si sa-i trimita pe toti acasa sub pretext ca are ceva de discutat cu zeitatile pagane.Desi daca ne luam dupa vorba aia veche cu ce-i place pana si lui Dumnezeu poate c-ar fi fost mai plauzibil sa ia si el un loc in tribune.-->a sunat atat de a la mama!
Atat- asta ca sa-ti multumeasc pentru tot. Cand ai ajuns la Sarajevo!?

Vero.

doua bucati din noi se iubeau frenetic si doua bucati din noi se urau de moarte. alte doua bucati dintr-o ea prea reveerica si dintr-un el prea lucid s-ar fi sfasiat. doua bucati din noi se asteptau una pe cealalta, doua bucati din noi se completau, doua bucati din noi se cautau si alte doua bucati se doreau.
doua bucati din noi erau independente , doua bucati din noi se sfaramau in timp ce doua bucati din nou infloreau, doua bucati dintr-o ea prea vulcanica si dintr-un el morbid de tacut aveau nevoie una de alta. doua bucati se implineau in timp,alte doua mureau odata cu prezentul.
doua bucati invingeau si alte doua bucati pierdeau, doua bucati se stapaneau, doua bucati cucereau si alte doua bucati daramau.o parte dintr-o ea mult prea necoapta si o parte dintr-un el mult prea trecut construiau palate si domneau peste idei ca apa peste pietre.
doua bucati vroiau sa piarda, doua bucati vroiau eliberare, doua bucati vroiau lupta, doua bucati sorbeau cu sete din victorie, doua bucati mai mari riscau in continuare sa mearga pe acelasi drum.
dar apa isi urmeaza cursul ei prin padurea cruda in timp ce pietrele sunt pietre si in desertul sterp.
doua bucati din noi stiau asta, dar eram prea sfasiati in bucati ca sa putem sa mai fim intregi si desertul tanjea dupa ploaie inghitind apa in nisipul lui sec in timp ce padurea tanjea dupa soare inghitind vuietul in penumbra ei racoroasa.

Won't you let me walk you home from school?
Won't you let me meet you at the pool?
Maybe Friday I can get tickets for the dance
And I'll take you....

Won't you tell your dad, "Get off my back?"
Tell him what we said about 'Paint it, black'
Rock n' roll is here to stay come inside where it's okay
And I'll shake you....

Won't you tell me what you're thinking of?
Would you be an outlaw for my love?
If it's so, well, let me know, if it's no, well I can go
I won't make you....

hoinarim de-a lungul si de-a latul zilelor...

-da-mi si mie tigarile!
-mi-ai promis ceva.
-te rog!
-cacat! o sa te omori intr-o zi.
-si te iau si pe tine cu mine....hai! uite cum facem! tu imi dai tigarile ca sa nu ma intind eu dupa ele si promit ca daca aflu ca am cancer pulmonar ma duc si joc ruleta ruseasca.
-pe langa faptul ca e o absoluta ineptie ce spui mi-ai mai zis o data ca asa vrei sa mori deci nu inteleg cum chestia asta imi aduce mie un castig.
-mereu : mie ce-mi iese!?
-poftim!?
-vreau tigarile , ma!
-doamne! ia-le si taci naibii!
-sarumana....moartea mea n-o sa-ti aduca tie niciun castig.
-hai, esti mahmura si aberezi.fumeaza si taci.
-...avem cafea?
-daca ma duc sa iau.
-si te duci?
-nu.
-...
-nu incepe!
-bine. o sa merg eu.
-ce-ai facut aseara pana la urma?
-....ti-aduci aminte cofetaria aia pe langa care treceam in fiecare zi cand veneam acasa?
-nu stiu ...da. cred ca da.de ce? acolo ai fost aseara!?
-nu stiu daca am intrat vreodata acolo, dar bine nici nu cred ca am vrut in mod deosebit....am intrat vreodata ?
-noi doi?...nu-mi aduc aminte.
-in fine!tu, in schimb, de fiecare data cand treceai vedeai o alta si o alta prajitura si te hotarai ca atunci cand o sa intri o sa-ti iei si aia, si aia, si aia si tot asa faceai o lista lunga in fiecare zi....
-te rog eu...
-ai bifat ceva vreodata?
-chiar n-am chef de "filozofiile" tale acum. si stii ce!?vorbeasti ca o cretina!si probabil mai esti inca praf!si chiar n-am chef sa aud ca tu ti-ai bifat lista pana la ultima dorinta , iar eu nici nu m-am apucat de prima. stii ceva chiar vreau sa taci!
-...vroiam sa zic sa mergem la o prajitura.
-incredibila!
-unde pleci acum!?....ma duc sa iau cafea mai incolo.
-bine!
-...doamne!diferenta nu e ca au m-am apucat sa bifez , diferenta e ca eu n-am avut niciodata o LISTA!
-TACI!
-....ce prajitura iti iau?
-vrei sa manaci ceva?
-nu...vreau sa beau cafea.
-hai ca-ti fac un nes.
-hai ca vin cu tine.

-de unde stii unde am fost azi noapte?
-n-am zis ca stiu unde ai fost azi noapte.
-dar stii.
-....mi-au spus.
-"ei" vorbesc cam mult , nu?
-depinde.
-...si esti suparat?
-ar schimba cu ceva daca as fii?
-poate s-ar schimba ceva daca ti-ai da seama si de ce esti.
-n-am zis ca sunt.
-dar esti.
-esti majora faci ce vrei. nu-s tactu!
-vezi? esti.
-si daca ti-as spune: da sunt! si daca ti-as spune ca stii prea bine de ce! daca ti-as spune ca as vrea sa stai noptile aici si nu sa pleci! daca ti-as spune ca imi vine uneori sa te omor cu mana mea te-ai gandi macar de doua ori inainte de a face asta inca o data!?
-....pune-mi doua lingurite de zahar.

...ca o tarfa intr-o lume fara trotuare.

walk of life

e ciudat cum unii oameni nu pot sa planga. e ciudat cum eu nu mai pot sa mai plang. e ciudat cum am ajuns sa rad cand simt ca mi se impaienjenesc ochii de lacrimi.si multe alte lucruri mi se par ciudate.
e greu sa nu-ti pui nicio intrebare timp de o ora. e cumplit sa nu te intrebi nimic o zi intreaga. si e greu sa te simti puternic stiind ca deciziile nu sunt ale tale. nu mai sunt atat de multe lucruri care mi se par grele.
e aiurea ca toti vorbesc despre iubire. e aiurea ca unii o confunda cu sexu. e si mai aiurea ca unii cred ca apogeul vietii e casatoria si intemeierea unei familii. aproape toate lucrurile lumii asteia superficiale sunt cu adevarat aiurea.
e trist sa vezi oameni care mint alti oameni. e trist sa auzi minciuni pe care sa fie absolut necesar sa le crezi. e si mai trist cand te minti singur. si e trist ca nu mai pot sa cred totusi ca tristetea exista cu adevarat desi inca mai pot sa o simt.
e frumos sa fi nostalgic. e frumos sa te bucuri. e frumos sa stii ca scopul iubirii nu e fericirea sau durerea , scopul iubirii e insasi iubirea. e si mai frumos ca pot inca sa iubesc.
e ciudat cum unii oameni pot sa planga de fericire.
mai e putin!inca putin si gata!

there's a drumming noise inside my head
it starts when you're around!
i swear to god that you can hear it
it makes such an all mighty sound!
louder than sirens, louder than bells,
sweater than heaven and harder than hell!

am plecat fara sa-i spun nimic, nici macar adio desi cumva stiam ca n-am sa-l mai vad niciodata. ceea ce facusem elida chiar si acel "poate" din mintea mea, in inima mea nu fusese niciodata.

invatasem sa nu privesc in jos atunci cand merg, indiferent de cate ori as fi facut drumul acela priveam mereu in jur si catre cer. cumva priveam prin oameni, privirea mea trecea de zidurile inegrite , se ridica pana la coroanele copacilor si se oprea undeva in infinitul albastru de deasupra-mi. credeam instictiv ca dincolo de cer e mult mai mult si ca vesnicia va fi suficienta ca sa aflu exact ce.
dar cerul nu mi se mai parea infinit, azi nu mai era nimic dincolo de el si nu-mi pasa de ce. cu siguranta ca daca as fi cautat raspunsul meu te-ar fi implicat pe tine . si nu vroiam sa-mi amintesc de tine.nu vroiam sa-mi amintesc ca te iubeam , nu vroiam sa-mi amintesc ca te uram pentru asta, nu vroiam sa-mi amintesc ca trebuie sa-ti spun ca mi-e dor de tine si nu vroiam sa-mi aminesc ca intr-o si urmeaza sa-ti spun sa nu ma mai cauti. nu vroiam sa-mi amintesc ca sunt prea tanara desi niciodata nu crezusem asta. nu vroiam sa stiu ce inseamana "imposibil " asa ca incercam sa-mi amintesc de inexorabil, imanent, inavuabil, homodiegetism , funambulesc,hedonism, transcedental, propedeutica....
am inceput sa privesc oamenii oprindu-mi privirea in a lor- nu gaseam nimic si nu vroiam sa ma gandesc ce caut defapt pentru ca nu vroiam sa-mi amintesc ca te caut pe tine asa ca am continuat sa caut fara sa stiu ce. si n-am gasit decat vite in staul , sete de bani, libertate ingradita, posibilitati limitate, nici o urma de sentiment, nici o urma de bucurie, nici macar liniste doar strigate disperate izvorate din jocuri banale ale mintii, lux si saracie, noroi si mocirla si nici o urma de sentiment, nici o urma de fericire, nici o urma de plinate, nici macar multumire doar sete si disperare si strigate disperate. si eu strigasem odata cu ei , dar nu vroiam sa-mi amintesc ce pentru ca nu vroiam sa stiu ca te chemasem pe tine.
si priveam in gol spre cerul limitat si prea putin albastru si cautam ceva dar nu vroiam sa-mi amintesc ce.

si ma dureau ochii. ma dureau ingrozitor... o clipa am crezut ca ma dor pentru ca vreau sa plang si nu pot; mi-au secat toate lacrimile. dar de ce as fi plans? nu eram nici macar trista...
m-am convins apoi ca e de la orele de citit si atat.
si cumva m-am ridicat masinal si m-am apropiat de biblioteca. m-am oprit exact la cartea in care zaceau invelite intr-o foaie cu versuri traduse cele doua "amintiri" : a mea si a ta.
acum erau ambele ale mele si atat.
si am luat cartea, m-am asezat turceste pe pat, am deschis foaia cu versuri traduse si am scos afara cele doua "amintiri". pe-a mea am pus-o deoparte si am tinut-o doar pe cea de la tine. am privit-o cateva secunde jucandu-ma cu varful degetelor pe firele negre cu reflexii argintii.
iti contemplam "amintirea" si atat.
si-apoi am simtit soarele cald al unei zile de iunie , si ti-am vazut chipul ,si ti-am simtit zambetul ala sincer, si te-am vazut razand, nu lumii , te-am vazut razandu-mi mie si pentru o clipa am reinviat o alta care murise demult. lacrimi calde au inceput sa cada pe colturile foii cu versuri traduse. si nu eu plangeam , era altcineva pentru ca eu nu sufeream; pe mine nu ma durea.
eu eram fericita si atat.

aseara am gasit o pana neagra ca cea pe care mi-ai dat-o ....pe tine insa, poate nu te-am gasit.

she's the one

-unde e?
-nu stiu.
-ce vrea sa faca!?
-nu stiu!
-a zis ceva?
-nu.
-ce-ati vorbit ultima data?!
-nu mi-a mai vorbit de luni de zile.
-esti tampit!acu' doua zile vorbeai cu ea!
-si totusi nu mi-a mai spus nimic de luni de zile!
-esti dobitoc!...doamne, unde e ?unde dracu' s-a dus!?
-dintre noi, dobitoc esti tu!...
-nu cred ca realizezi cat de mult ma tin acum sa nu-ti mut fata...tot ei ar trebui sa-i multumesti si pentru asta.
-degeaba. tot n-o sa stim unde e sau ce face. daca pentru tine raspunsuri gen' "sunt bine.","sunt ok."," n-am nevoie de nimic.", "nu se intampla nimic cu mine." insemana ca vorbeste cu adevarat imi pare sincer rau de tine.
-nu trebuia s-o ascultam...
-stiu.
-daca tot esti asa destept de ce dracu' n-ai facut nimic cand trebuia!?
-am facut tot ce am putut.
-....esti chiar atat de impacat cu tine!?
-da!
-nici pe tine nu esti in stare sa te minti. pacat!.....
-e vina mea si de data asta , nu?!
-...iarta-ma n-am vrut sa sune asa...imi pare rau...ma vezi cum sunt!
-lasa!de ce-a plecat in primu' rand?
-nu-ti fa asta.
-de ce-a plecat!?
-....
-de ce n-a vrut sa se mai intoarca!?de ce n-a vrut sa ne mai vorbeasca!? de ce s-a dus!?....
-.....n-a fost vina ta. cel putin nu doar a ta, nici eu n-am facut nimic s-o aduc inapoi.
-nu te-ar fi lasat s-o faci...singuru' care putea eram eu si nici macar o secunda n-am vrut asta ...nu cu adevarat! nu atat incat sa insemne ceva.
-....ce-a zis ultima data?
-ca e bine.
-nu!ultima data inainte sa plece...
-ca-i pare rau...c-o sa-i fie nedrept de dor...ca ne iubeste si spera s-o iertam.
-...si noi ce i-am zis?
-noi...nimic. am lasat-o sa plece.
-cat timp ne-a luat sa vedem c-a plecat de tot?!...
-tie...cateva zile, mie...pana acum.


MUCH LATER EDIT:


o vreme au mers impreuna , unul langa altul, mana de mana, inghiontindu-se si razand pueril dar coplesitor de sincer.
apoi au inceput sa vada mereu aceleasi locuri, aceleasi nume, aceleasi fete, acelasi ras, aceeasi mana, aceeasi ochi.
au hotarat sa-si dea drumul o perioada pentru ca amortisera, dar au continuat sa mearga pe acelasi drum tot impreuna.
cu timpul curiozitatea lui il mana tot mai in fata, cu pasi tot mai repezi, cu o putere inexplicabila care-l umplea de euforie. pentru ea era prea mult; obosise asa ca ramanea mereu in urma, privirea ii fugea mereu spre tot ce lasa in urma, peste toate lucrurile de care trecea fara sa aiba macar timp sa le vada sau sa le simta, sa le planga sau sa se bucure de ele.
a prins-o de mana si a tras-o pana sus, mereu dupa el , mereu inainte, mereu fara sa se opreasca, inca impreuna.
dar ceva s-a intamplat! ea n-a mai putut urca...daduse tot ce avea de dat, rasufla prea greu si nu mai avea puterea de a merge mai departe asa ca si-a desprins mana din a lui si i-a dat drumul.in momentula la tot pamantul dintre ei s-a rupt in doua si intre ei zacea o prapastie infinit de adanca.
ar fi putut sari pana la el doar daca el o prindea. a intins mana in gol , dar el se departase deja, fara sa priveaasca inapoi.
a stat acolo mult timp privindu-l cu ochii sfasiati de durere si mana intinzandu-se disperata catre el,dar n-a indraznit nicio desunda sa-l strige...
stia ca daca l-ar fi strigat el s-ar fi intors si gasindu-i privirea ar fi inteles atunci totul, dar nu s-ar fi intors dupa ea, i-ar fi intors spatele si si-ar fi continuat drumul drept inainte, tot mai sus, manat de aceiasi hotarare si putere euforica.
era pe marginea prapastiei si s-ar fi aruncat.nu putea sa riste sa-l strige!
asa ca o vreme l-a privit asteptandu-l sa se intoarca cu mana inca intinsa spre el, si spre salvarea ei, dar salvarea nu venise...
lacrimile i-au luat locul sperantei si si-a coborat incet mana. s-a lasat in voia si puterea lor , dar nu s-a putut misca.
continua sa-l astepte cu ochii in lacrimi, dar el nu se oprea, el nu se intorcea , el nu privea niciodata inapoi, nici nu vazuse ca ea nu mai era, nici nu simtise cand ea i-a dat drumul de mana, simtise doar o usurare cand nu trebuise sa o mai care-asta o durea cel mai rau.
dar tot asta o salvase! n-o ucisese inca nimic si nimic n-avea cum s-o faca! a gasit in ea putere si hotarare, a gasit in ea speranta, si-a inchis gandurile, si-a potolit furtuna din minte, a transformat haosul in ordine si a privit inapoi spre tot ce lasase in urma. stia sa se intoarca , dar n-avea de gand sa o faca!
a mai privit o data dupa el : inca se departa.
si atunci ceva inexplicabil s-a petrecut, o forta divina sau ceva din afara ei o striga pe nume, ceva o chema , si nu era el! si nu era gand! si nu era iluzie! si nu avea chip si nici voce, dar cumva o chema!nu deslusea disperare, nu deslusea incatusare, nu se simtea tarata, se simtea chemata.
a adunat toata taria din ea si s-a eliberat! o durea sa paraseasca amorteala, o durea sa-si paraseasca sperantele , o durea sa-l paraseasca pe el! dar lacrimile nu o mai puteau opri!le lasa sa curga , dar nu le lasa s-o mai incatuseze. le lasa s-o lovesca , le lasa s-o oboseasca , le lasa s-o inunde , dar nu s-o invinga!
mergea acum pe marginea prapastiei fara teama de a cadea : stia ca in curand urma sa vina o zi cand va putea sa o sara si atunci va gasi drumul ei! va merge singura in ritmul ei, cu sperantele ei. chemarea aia o va ajuta sa-si gaseasca calea, chemarea aia o va calauzi pe propriul ei drum!ca el gresise sau nu nu mai conta, desi o durea...ea facea ceea ce trebuia sa fi facut de la inceput.
se inselase totusi!chemarea aia nu venea din afara ei, chemarea aia venea dinauntrul ei.

i can't wait to hate you:)

we went round for round 'til we knoked love out
we were laying in the ring , not making a sound
and if that's a metaphore for you and I
WHY IS IT SO HARD TO SAY GOODBYE?!

I can't wait to hate you ,make you pain like I do
I still can't shake you off
I can't wait to brake throw these emotional changel
it seems like such a lost cause.

i can't wait to face you, brake you down so low
there's no place left to go
i can't wait to hate you!

****recunosc ca am invatat , nu inventat smecheria asta tot de la un smecher;)