“When I was a boy of fourteen, my father was so ignorant I could hardly stand to have the old man around. But when I got to be twenty-one, I was astonished at how much he had learned in seven years.”

Mark Twain

If you believe they put a man on the moon

Werther: ce dragut ca nu ma critici:))de maine sau poimaine revin la cealalta cartela de pe care o sa te pot suna(nr asta nu-mi permite prea multe minute) oricum,doavada ca nu ti-ai pierdut talentul narativ in luna asta ep care trebuie sa o urasti sta povestioara asta:)).eu imi duc viata calculata de zi cu zi...astazi seara am de facut un eseu,maine altul si tot asa.Mi-a revenit piciorul si pot se merg la volei.Am iesit saptamana trecuta de 3 ori in oras/club dar nu am ce sa-ti povestesc inca:)).Seamana putin situatia cu inceputul clasei a 9-a,desi nu ar trebui.Am fost astazi la un curs de psihologie pentru cei din anul trei...am din ce in ce mai putin dubii ca asta o sa fac,chiar daca mai e mult timp pana acolo.
Ai si tu grija de tine:P
Te sun zilele astea,acum fug sa termin de citit,iar apoi sa scriu eseul.
te-am pupat.

Cannah: stii...ma sperie pustiu (stiu ca probabil n-ai chef dar n-am cu cine vorbi...nu trebuie sa citesti asta daca nu vrei si clar nu trebuie sa-mi raspunzi , dar simt nevoia sa spun cuiva care sa ma accepte si nu sa ma inteleaga:) ) ...l-am cunoscut la o petrecere in apartamentul frate (ii spunem apartamentul frate pentru ca mereu petrecem cu ei , mereu bem cu ei , mereu suntem noi pe la ei sau ei pe la noi) Te rog nu ma intrerupe! Vad ca esti online , dar nu vreau o conversatie!
era fumat , era baut si tocmai adusese iarba ca sa mai fumeze putin ..era de asemenea pierdut in timp si spatiu cum n-am mai vazut pe nimeni de cand am venit.mi-am dat seama ca nu mai fumase cine stie ce la viata lui si ca nimenrise (ca multi dintre noi cand incepem liceul) ca vaca in trifoi!i-am pus o singura intrebare care si-a indeplinit scopul si l-a facut sa-mi spuna in 10 minute toata viata lui.bineinteles ca l-am intrebat de cate ori a incercat sa se sinucida ...am facut ceva ce nu credeam c-o sa mai fac vreodata am citit un om ca pe o carte si am profitat de asta si i-am spart zidurile si am daramat ce-am prins ca sa-l fac sa vada ca EU stiu cine e! si mai ales ca sa-l fac sa creada ca numai EU pot sa stiu vreodata cine e....si poate ca am dreptate.
si a vazut si a si crezut si m-am speriat. m-am speriat pentru ca pustiul nu era zeu, era pusti, nu avea nimic sa-mi ofere , eu nu puteam sa-l las pe el inauntru , eu nu puteam sa ma sprijin de el sau sa invat ceva de la el ...si asta m-a speriat!m-a speriat pentru ca era deja mult prea tarziu sa mai dau inapoi: nu faci asa ceva nu darami ziduri si-un templu intreg ca sa patrunzi intr-o cetate si apoi cand vezi ca nu e nimic pentru tine acolo sa pleci! nici macar Maria Sa Maetre nu ar face asa ceva!asa ca m-am speriat si-am ramas.
dar s-a plictisit fetita...cum adica sa nu ia nimic!? trebuia sa fie ceva acolo pentru oricine cucereste!
asa ca am fumat cu el ca sa am un pretext si m-am culcat cu el. si dumnezeule a fost bine!
nu m-am putut culca cu el treaza, nu fara sa am un pretext...nu m-am putut culca cu el cand e treaz si l-am nenorocit deja cum m-a nenorocit si pe mine unu mai bun odata!si hai sa-ti spun si de ce...miercuri seara el era spart, eu bausem suficient cat sa am pretextul; facem sex ca nebunii pana la 6 dimineata cand il adorm frumos, ma imbrac si plec. la 9 se trezeste, se panicheaza si ma suna... jur ca tremura tot si am crezut ca o sa planga cand m-a vazut.dar era treaz asa ca nu m-am culcat cu el ca sa-l linisteasc; l-am lasat sa vorbeasca cum m-a lasat si pe mine unu mai bun...si l-am lasat sa planga si sa ma stranga tare si l-am lasat sa adoarma la mine in brate si n-am mai plecat ...pentru ca e prea tarziu sa mai plec acum.
asa ca de doua zile stau si ma uit in gol si ma intreb ce naiba am facut?! si nu-mi raspunde nimeni, dar am dat din intamplare peste asta: "cine isi uita trecutul e condamnat sa-l retraiasca".si-am ras.si cineva m-ar intreaba si ce-ai fi vrut sa faci altceva?!sa plangi!? si daca ai fi tu acel altcineva ti-as raspunde ca da! sa plang, dar cum nu esti tu am sa aleg sa tac.
si de doua zile aflu ca pustiu bea mai putin si nu mai cumpara iarba in fiecare seara, ca a inceput sa se duca la cursuri si e mai calm...si eu stau si ma intreb ce-o sa fac cu el de acum incolo?!
//
do you recall what was revealed the day the music died!?

forget about it!

-Nu!Nu!Nu!Cel mai bine te scoteai cand ii aminteai ca tu o sa duci mai departe numele familiei.
-Iti dai seama ca atunci cand ieseam amandoi pe usa ne desparteam si daca ar fi venit dupa noi incepeam si alergam , si daca nu murea pana ajungeam jos la strada, atunci puteam sa plecam amandoi in directii diferite si nu ar mai fi stiut dupa cine sa se ia.
-Da!Ar fi fost ceva in genu' pe care urasc mai mult: fii-mea! e primul meu copil, ei si,la dracu! fii-miu ! e o putoare , dar el o sa duca mai departe numele familiei.Rahat!Dupa fii-mea ma iau.
-...Neah!Cred totusi ca ne-ar fi asteptat acasa.
-Asta pentru ca era convins ca trebuia sa ne intoarcem.
-Da cum a fost si de tine cand ai plecat ...
-John!Stii ca n-am plecat din cauza lor.Nu pot sa zic ca i-am iubit prea tare sau ca am fost extraordinar de fericita, dar nu de asta am plecat.
-Stai calma!Toata lumea stie de ce-ai plecat.
-Iara incepi?!
-Exact: de egoista si de lasa!
-Eu nu cred ca e nevoie de lasitate ca sa fugi la Berlin la 18 ani!
-Cu cati bani?
-50 de fututi de euro!
-Aha stiam eu ca povestea e putin mai dramatica de atat.
-Te rog eu, John!Dupa atatia ani, chiar nu ai putut sa treci peste dezgroparea mortilor.
-Ana, te-au cautat doi ani de zile.A-i bagat-o pe maica-ta in spital!Pentru tine chiar nu are nicio importanta , nu!?Si normal ca n-are!Tu ai ajuns la Berlin si-ai inceput sa faci ce stii mai bine!Sa jupoi barbatii de bani pana cand ai ajuns sa te futi cu directorul teatrului national!Extraordinara poveste!Ma mir ca ti-a luat doi ani sa dai un semn la asemenea succese.
-....Am fost ocupata , John...Nu chiar ca tine cu medicina, dar am avut si eu treburile mele.
-Da...
-...Bai, am ajuns celebra?!
-Chiar ce dracu cauti la Teatrul Mic?!
-Am ramas fara spectacole la Paris si trebuia cumva sa-mi platesc ratele la Bentley.
-Ai avut noroc.Oferta ca asta...mai rar!Pe bune acum. Ce cauti aici?
-Tu, nu auzi mai ca "Vestul Salbatic" nu ma mai vrea?
-I-ai innebunit pana si pe olandezi?
-Nu chiar , dar nu stiu sa scriu pe limba lor.
-Nici Caro Emerald , dar n-a oprit-o niciodata.Chiar fii-ta nu e cu tine?
-E la mosie.
-...Stai ca era sa ma innec...Ce cauta la mosie?
-Vroia si ea sa-si cunoasca originile.
-Da!Ce as alege eu, daca as fi tu, intre o vara prin capitalele Europei si a-mi cunoaste originile...Da.Grea decizie.
-Ai fii surprins de alegerea nepoatei tale.A mea ar fi evidenta!
-Hm!Ceva e putred in Danemarca...Cred ca am sa o caut pe nepoata mea si am sa-i verific temperatura.Ii facem si o analiza psihologica, stai linistita, ma ocup eu de toate cheltuielile , tu, ai grija de Bentley.
-Of!Ce m-as face eu fara tine, John!
-Iti amintesti cand iti dadeam bani de tigari?
-Da..dupa ce spalam vasele in locul tau.

-ce facem?
-nu stiu...vedem noi.
-poate tu. eu ma duc.
-bine...vad eu.

I close my eyes and dream about a sunny holiday
I wish that I was beachin' down on Saint Tropez
Or sitting in the lobby at the fabulous Pierre
With diamonds on my fingers and not a single care

Instead I'm on the Avenue where nobody goes
With fields of green that wilted like a last summer rose
Some people call it paradise, but I call it pain
Baby take me anywhere, but not here again

You promised me a motorcade and endless perfume
A palace in Geneva with a perfect view
And dreams painted yellow like the colour of gold
And dine with kings and queens until the food gets cold

Instead I'm on the edge of all I thought I would be
This dream is now a comedy I don't wanna see
Some people call it laughter but I call it pain
Baby take me anywhere but not here again

Why am I sitting in the middle of nowhere
Standing here with nothing to do
Wondering if I really love you, oh oh
I guess that I do!

I know we have a chemistry
This combination's heavenly
But don't forget you promised me
Everything, everything

Why am I sitting in the middle of nowhere
Standing here with nothing to do
Wondering if I really love you, oh oh
I guess that I do!

"mi-ai amintit ca iubesc viata fara sa-mi amintesti si de ce. m-am intrebat intr-una cum ai facut si intr-o zi , cand ma asteptam mai putin,a venit revelatia: niciodata nu stiusem de ce. niciodata nu ma obosisem sa ma intreb de ce. si atunci , acum DE CE ma intreb?"

am citit biletul . ma durea sufletul , ochii ma tradau si totusi curva din mine a gasit taria sa articuleze : penibil!

-sa stii ca in viata fiecare clipa moare ca sa se nasca alta si tot asa pana la ultima-ala-i apogeul pe care multi nu vor sa-l vada. moartea nu-i altceva decat o alta schimbare, schimbarea ultima din etapa asta daca vrei , da nu-i un sfarsit.
-...o poveste se termina pentru a incepe alta, o iubire se termina pentru a naste alta , un om pleaca pentru a veni un altul....asta nu putem eu sa accept?
-da si asta. vezi, tu, pentru cineva care e atat de ancorat in prezent, de la ultima "moarte" sezsizabila tu n-ai facut altceva decat sa traiesti din trecut.
-...si nu e vorba ca n-am putut...n-am vrut sa merg inainte nu....de ce naiba n-am vrut sa fiu in prezent.
-prostiile tale. el nu mai e in prezent. el e doar in trecut si poate va mai fi in viitor dar ACUM nu!ai priceput!
-nu!am acceptat!...stii..important e sa ne concentram pe nasteri nu? asta vroiai sa-mi spui.
-da.
-si ce s-a nascut dupa "moartea" lui?
-...
-a da!o noua eu!cu libertate deplina si gata de viata!un copil superb pe cale sa devina o femeie puternica...
-..numai tu stii sigur, dar fi la feld e sigura ca s-a nascut de mult un lucru pe care ai refuzat sa-l vezi...oricum..treaba cea mai grea pentru un maestru e sa-si faca elevul sa-si dea seama ca nu mai are nevoie de el.
-ai meditat azi/
-da.
-esti in forma!
-stiu...merci.
-ti-aduci aminte cand am invatat sa mergem pe biciclete?
-da.
-cati ani aveam?
-..nu stiu. eram mici.
-ti-aduci aminte cand mi-a dat drumul sa merg singura am inceput sa urlu si-am cazut.
-da.
-am refuzat sa ma mai urc pe bicileta daca nu ma tinea mama si-apoi...
-ti-a dat drumu' fara sa-ti spuna.si ghici ce?! stiusesi de la bun inceput sa mergi singura...buna analogie! puerila asa , da' ok!
-eu ,de fapt, vroiam sa-ti zic sa mergem maine sa ne plimbam.
-sigur!
-sa mor daca te mint!

doi la mana

....si da tonul ala a fost identic pana la cel mai mic detaliu! si nu nu-i un repros pentru nici unul din voi, nu pentru ca nu mi-as permite -am trecut de mult si peste faza asta evolutiva- dar pentru ca mi se pare inutil sa incerc sa exprim pozitia mea in fata unei decizii de mult luata; si asta cu toate ca am sa revin la partea cu iubirea si mai exact la partea cu mine pentru ca undeva in intrepatrunderea astora doua zace si cheia solutionarii misterului.dar sa le luam pe rand!
am inceput cu tonul , nu? mai exact cu ce ascundeau defapt aroganta si durerea din tonul vostru. acum sa discutam despre regret...celalat gen de durere modulat in glasul vostru cu aceleasi variatiuni si aceeasi intensitate : regretul...
cifra 6...cifra anilor pierduti, cifla timpului scurs intre noi , un timp ce-i drept masurat de dobitoci care in fond si la urma urmei raportat la triunghiul asta nu inseamana nimic si doar luat individual se rezuma la inca cateva granule de nisip scurse pe fundul clepsidrei. cifra asta fatidica dintre noi nu inseamana mare lucru pentru un copil care inca-si traieste copilaria , ce-i drept printre profunzimi si nume mari si filozofii si fanfaronade fara rost. desi nu e pe deplin asa si eu sunt pe deplin constienta de farmecul pe cale sa se piarda ai celor mai frumosi ani , dar pentru voi doi e ceva de mult apus, sunt clipe moarte si ingropate in trecut , clipe din care n-au ramas decat amintirile.
am citit si-un indemn in regretul ala , un alt lucru pe care mi l-ati spus , dar in moduri diferite si anume indemnul oricarui batran catre oricare tanar ; acela de a se bucura de tineretea lui ... nu ca ati fi matusalemici , dar ati pierdut tinerea pe care o invidiati in mine, deja simtit primele semne ale bolii, ale oboselii, ale neputintei fizice, ale iluziilor moarte, ale unor flacari pe care timpul le-a transformat usor-usor in scrum. si stiu prea bine ce vise , ce sperante, ce pasiune, cata viata cata ,cata inflacarare, cata putere si cata tinerete se citeste pentru unul in ochii , iar pentru celalalt in obrajii mei.
am inteles...poate ma insel, dar cel putin acum asta cred, ca desi varsta e ceva irelevant , timpul insa nu cruta pe nimeni...
de ce sunteti totusi mai batrani decat ar eticheta realitatea stiti prea bine si nici nu vred ca sunt eu in masura sa justific chit ca poate as avea dreptate, dar nu puteti , n-ati putea sa ma priviti in ochi spunandu-mi ca nu-mi invidiati tineretea! sau ca nu regretati ca pentru voi nu mai incepe scoala, nu se mai repeta filmul ala al celor mai frumoase amintiri, nu e nimeni sa intoarca clepsidra!

unu la mana...

partea ciudata?! ma rog!e un fel de-a spune ciudata...dar sa revenim la idee ca e mai importanta decat felul in care o denumesc.
initial...traiam cu impresia ca oricat as fi cautat in lumea asta larga printre 7 miliarde de suflete nu as fi putut nici in 10 vieti de om sa gasesc doua fiinte de-o antiteza atat de opulenta incat sa duca pana la grosolanie.si as fi trait din ce in ce mai convinsa de asta (nu ca ar avea vreo importanta pentru voi si nici chiar pentru mine de altfel ce cred eu despre caracterele si personalitatile voastre)pana ieri.
a da!... inainte de a continua tin sa mentionez ca antiteza asta se naste paradoxal, dintr-o asemanare ; caci e o antiteza de natura spirituala, e o antiteza a celor mai adanci profunzimi, e o antiteza de origine care tine de eul launtric si perfect intrinsec al fiecaruia din voi si pentru ca ea sa existe trebuia ca voi sa aveti cel putin un grad asemanator de spiritualitate si profunzime.simplu, nu?
asta face cumva ca deosebirile dintre voi sa se departeze mult de ideea generala de antiteza si sa fragmenteze cumva ideea asta absoluta de diametral opus. si totusi pentru mine nu exista nici perfectune nici absolut se poate trece cu vederea incoerenta lingvistica (atata timp cat voi respira si-mi va bate inima nici ca vor exista vreodata) si la un asemenea nivel se poate ignora cu usurinta ideea conform careia un cocalar si un rocker sunt doua notiuni antitetice.
si totusi...am deviat!...
spuneam ca ieri a fost ziua in care mi-am dat seama ca gresesc si asta dintr-o prostie, o fraza tampita , in aparenta banala si lipsita de sens , dar rostita de voi in exact acelasi mod , ascunzand aceleasi idei, substraturi si profunzimi, atingandu-ma in exact acelasi mod : " si tu, incepi scoala."
am sa incep cu tonul...tonul ala arogant si plin de sine al celui ce se izoleaza pentru a suferi, a celui ce ma lasa in urma nu pentru ca nu m-ar iubi, nu pentru ca nu l-as fericit , dar pentru ca alaturi de mine nu va atinge niciodata desavarsirea absoluta prin durere, a celui ce se rupe de viata pentru a suferi , a celui ce stie cat de profunde vor fi insingurarea si suferinta si stie ca rasplata va fi creatia,nasterea unei creatii, izbavirea celor spirituali al caror nume dainuie peste veacuri.tonul acela arogant si plin de o nesfarsita durere ai celor ce viseaza sa ajunga nemuritori, sa pacaleasca cumva iminentul, ai celor ce si-au asumat deja riscul unui vesnic potential anonimat...tonula cela prin de superioritate ai celor care stiu ca pot desi succesul nu le e garantat, a celor ce stiu ca geniile nu sunt chiar atata de rare, a celor ce stiu ca intr-adevar numai suferinta ( aceea pe drept profunda si cu adevarat demna de atributul covarsitoare) naste arta si a celor ce stiu ca au mereu la indemana o cale mai scurta de a termina cu totul.

you're an island and my ship has run aground!

stau si-mi vine sa-mivars sufletu' iara pe blogu' asta (aproape) nenorocit!dar n-as spune nimic nou, n-as vorbi cu stil sau eleganta despre nimic care sa nu fie prea melodramatic sau prea pueril, as cauta degeaba ceva bun in mine, as evita degeaba mucegaiul si toata putreziciunea care zac in mine si pe care singura le sporesc si n-o spun cu lacrimi in ochi si nu se rupe o bucata din mine si nu mi se tanguie vocea (cel putin nu din cauza asta) o spun ca un om care recita o poezie pe care a invatat-o de cand era mult prea mic ca sa o priceapa si pur si simplu o turuie.
mi-am dat de atatea ori verdictu' asta incat mi-l repet poetic, impacata cu el si cu mine exact ca un om care-si cunoaste soarta si stie ca oricat ar lupta impotriva destinului nu are cum sa castige. n-o spun cu durere!nu sufar!nici nu sper!
frati-miu imi spunea ca oamenii ca mine au pasiune!tot frati-miu spunea ca oamenii ca mine iubesc viata suficient de mult incat s-o traiasca si tot oamenii ca mine sunt cei care schimba ceva!oameni care-i invata pe oameni sa iubeasca, oameni care-i invata pe oameni sa daruiasca, oameni care-i invata pe oameni sa traiasca si oameni care-i invata pe oameni ce-nseamna de fapt sa fi om...cuvinte prea mari pentru mine, prea mari ca sa le pot crede si prea mari ca sa nu-mi provoace lacrimi de bucurie si rauri de iubire care sa se reverse drept multumiri tacute din ochii mei.tot el mi-a spus ca sufar de sindromul "cuibului gol' fara sa am literalmente copii-imbatabil si incontestabiL!
i-am spus ca oamneii ca el au o putere mult mai mare sa schimbe ceva, oamenii ca el sunt cei care ajung sa conteze, oamenii ca el sunt cei care merita puterea dar nu o vor.nu m-a crezut, nu din modestie, cat din lipsa vointei de a crede in orice. mi-a spus doar ca n-are pentru ce sa lupte , n-are pentru ce sa se iubeasca, n-are pentru ce sa strice tot ce vede bun (TOT ) in mine si putinul demn de admirat din lume.
l-am sunat pe sefu sa-i spun "la multi ani"!mi-a raspuns fericit, usor mirat, dar fericit.
-la multi ani!
-multumesc mult de tot!ana,...tu mai esti suparata!?
-[sefu]...eu..incerc...(mi se sparsese vocea deja)
-nu suport sa te vad asa! nu-ti sta bine suparata.
-...multu...
-gata!vorbim marti in particular!vreau sa vad zambetu' ala pe fata ta!stii ca nu-ti sta bine si nu-mi place sa te vad asa!
-saru'mana!
-pa, anita!(mi se sparsese si inima in momentu' ala)
nu inteleg de ce mi se ofera atat...nu inteleg uneori cum pot sa primesc atat fara sa-mi provoc sila mie. nu inteleg cum pot sa dau vreodata inapoi tot ceea ce primesc , ce am eu de dat, ce dau pana la urma!?cum spun eu"multumesc"!zambind de fericire!?stiu ca uneori pot sa inund o camera de bucurie daca zambesc, dar asta nu e nici o sutime din ceea ce primesc in schimb-
nu cred in karma, sau poate cred. nu cred nici ca lumea e o oglinda: zambeste-i si-ti va zambi inapoi, dar uneori simt ca tot universul incearca sa ma contreze.nu crezi in dragoste neconditionata!?-IA!nu crezi in fericire deplina!?-IA!nu esti niciodata multumita cu ce ai din cauza unui egoism scarbos!?-IA SI MAI MULT!continui sa ceri in nemernicia ta!?-MAI IA!
uneori oboseste si-mi cere inapoi cateva frimituri de fericire ca sa se refaca...atunc imi pica ceru' in cap!sunt ca un copil cu 10 acadele : nu sunt in stare sa le mananc singura pe toate , dar cand un alt copil vrea sa-mi ia una incep si urlu si zbier si dezlantui iadu' pe pamant pentru ca dintr-o data acadeaua aia devine cea mai buna si cea mai frumoasa!si cea mai dulce si cea mai cu mot!dau un exemplu pueril , ma descriu prin ipocrizii dar asta sunt!lascivitate, perversitate, puerilitate, macar de ceva duc lipsa si nu-mi pare rau: naivitate!sunt eu cu mine si nu ma suport!oricat mi-as iubi eu viata n-am sa pot vreodata in tot egoismu' meu sa ma iubesc pe mine odata cu ea!as fi prea sadica cu tot ce-i bun cu mine.

we won't say our goodbyes!you know it's better that way.
we won't brake, we won't die!it's just a moment of change!