heavy,heavy fuel

Unu: Nu stiu de ce "te victimizezi" ca si cum ar crede cineva ca "m-ai ingropat" aici!
Doi: Credeam ca pana la varsta ta-aha!Kriptonita!- ai invatat si tu sa respecti intimitatea oamenilor!
Trei: Multumesc pentru vorbele de duh.O sa le tin minte!
Acum ca mi-am scos astea din sistem te informez ca sunt bine, ca nu m-a ucis plictiseala si nici nu intentionez sa evadez prea curand.Bafta cu spetacolele!

Vero

dusty memories

Scumpa mea,

Iti scriu din patria mama a mancarii bune cu gustul careia am inceput iarasi sa ma obisnuiesc de cand m-am intors in tara.Da, iubita mea, iti scriu de la o masuta din lemn de cires, umbrita de panza alba cu reclame de "bun gust" , langa o biserica catolica care mi-a revelat ideea de pluriperspectivism mai degraba decat pe cea de divinitate,de pe terasa "improvitaza" direct pe stradutele pavate cu piatra cubica ale Piatei Mici din Sibiu.Improvizez si eu niste dubii si-ti spun ca dupa atatia ani tot Unionul dintre toate locurile din lumea asta unde mi-a fost dat sa imbuc cate ceva are mancare mai buna chiar decat la mama acasa.
Ti-as fi scris pe fuga sau deloc daca nu era locul asta sa-mi aminteasca de vremuri stravechi...patronul, un tip cat se poate de anteprenor si in aceeasi masura de consecvent -pana si gustul frappe-ului astuia e acelasi-, a venit cu o idee tare faina : ii lasa pe doritori sa scrie pe hartie veche si arsa la lumanare cele mai dragi "Amintiri din copilarie".Stii ca nu pot sa rezist unei astfel de provocari asa ca am profitat de activarea memoriei involuntare si am scris Unionului despre "o Timisoara aproape uitata a unor veri de aur, cerand iertare de la un Sibiu al unor toamne de plumb".Vazand cat poetism clasicist imi activeaza toata atmosfera asta, am hotarat sa semnez anonim, nu inainte sa las amintire oricui va fi vrednic sa citeasca citatul celebru al Virginiei Woolf.
Si daca am reusit sa te bag intr-o stare de nostalgie sunt absolut sigura ca e placuta si mai ales bine-venita. Si profitand de scrisoarea asta tin sa te anunt ca acum 3 zile mi-a venit ideea unui mic turneu-si asta elucideaza misterul pozitiei mele geografice- pe care l-am pus la punct din biroul parasit directorului in "dulcele stil clasic": am pus mana pe telefon si am sunat prieteni vechi si mai ales dornici oricand de o revedere spontana.Ca atare, in seara asta,spectacol la Gong.Spre marea mea surpindere, s-au vandut biletele , desi toata treaba n-a avut parte nici de un minim decent de mediatizare-bineinteles, asta a fost un prilej pe care stii ca nu-l puteam rata, de a primi multe , multe, laude si multi , multi lauri de glorie-.Stii tu, chestii de-astea care tie nu-ti mai fac de mult nicio placere.Ce-i drept e un spectacol penibil de degradare umana asa ca te pot intelege pana in punctul in care trebuie sa-mi amintesc ca tocmai savurand astfel de spectacole gratuite poti sa te perfectionezi in meseria asta.
Dar sa lasam lucrurile astea marunte.Te rog sa o anunti si pe scumpa mea fiica de plecarea mea si promit ca am sa-mi fac timp sa-i scriu macar o vedere, daca nu o scrisoare din Targu Mures.
Si cum tot am intrat in acest subiect...o iubesc pe Veronica, si oricat de denaturata mi s-ar putea reprosa ca sunt, sunt totusi mama si doar o alta mama ar putea intelege ce inseamna asta.Stiu ca suna a cel mai teatral cliseu, dar unele adevaruri exact asa se spun.Asa ca din moment ce copilul meu a avut toata increderea-si pe buna dreptate- sa-ti incredinteze tie o parte din framantarile ei, am sa te rog cum am mai facut-o de atatea ori si cum stiu sigur ca am s-o mai fac si de azi ianinte sa ai grija de ea cu aceeasi severitate , tact si intelepciune cu care ai avut grija si de mama ei candva.
Pentru inceput as putea sa-ti recomand o cura de muzica clasica-macar de capitolul cultura generala, ma pot oricand lauda cu mandria-mi caracteristica ca m-am ocupat in cresterea copilului meu.La fel ca si mine prefera corzile clapelor si pe Vivaldi lui Chopin la orice ora din zi si din noapte.Stiu ca asta iti e suficient cat sa-ti faci o idee despre cum ai sa incepi sa o "dresezi" in vizita pe care nu trebuie sa-mi spui ca sa stiu ca o pregatesti in sensul asta.
Poate nu am fost eu o mama exceptionala, dar imi pot da seama cand copilul meu are probleme-oricat de inventate sau oricat de exagerate.Iti urez spor la munca cu mica mofturoasa, desi sunt de pe acum sigura ca amintirile si nostalgia iti vor face probleme mai mari decat lipsa nativa de obedienta a Veronicai.

Reverente,
Actrita.

PS: Sa nu aiba nimeni impresia ca ma prosteste: Maetre a disparut!De ce?

azi.

am invatat azi ca a fi ori foarte optimist ori foarte pesimist nu compenseaza in a te face un om realist. din contra! te face un om dezechilibrat.
am realizat azi ca niciodata nu voi sta cu berea si cu paharul central, in fata mea . berea va fi in dreapta si paharul in stanga( sau invers). la fel si tigarile mele si bricheta, caietu' si cartea, prietenii si familia, deciziile pe care le iau si actiunile pe care le fac in sensul asta.
am constientizat azi ca drumul meu va fi intotdeauna" la dreapta" sau " la stanga" , niciodata "drept inainte!" .
dincolo de toate "revelatiile" mele , dincolo de tot dezechilibrul ce se naste din ele si ma caracterizeaza in absolut orice as face exista si oameni care pot scoate tot ce e mai bun din mine , la fel cum exista si aceia care intotdeauna vor scoate tot noroiul,mocirla si mahalaua din mine....(nu exista nimeni care ma poate face sa le arat pe amandoua, inca!)

sa nu se inteleaga gresit! sunt fericita asa cum sunt si nu m-as schimba pentru nimic in lume. asta sunt! asa ma caracterizeaza si atata timp cat voi iubi viata si libertatea si tot ce prin subiectivitatea mea e frumos si merita, atat timp cat voi putea asterne pe hartie ganduri si trairi , atat timp cat voi fi ascultata si auzita , atata timp cat linii subtiri si carbune negru vor naste din alb imaculat "incantari" vizuale , atata timp cat respir si traiesc si rad si plang imi iubesc viata! si nu ma voi schimba decat in ceea ce EU consider ca e bine!

sa revenim deci la prima categorie de oameni mai sus mentionata pentru existenta carora ii multumesc divinitatii! ii multumesc pentru sansa de a-i cunoaste, de a-i avea langa mine si de a-i iubi!azi ii iubesc mai mult pe lia si pe vlad.
o iubesc pe lia pentru ca ma face zi de zi sa ma cunosc tot mai bine , pentru ca vorbeste aceeasi limba cu mine si orice i-as spune oricat de codat, orcat de subtil , oricat de mascat si ascuns , oricat de incet sau oricat de mut ma va intelege perfect. o iubesc pentru ca nu e mereu de acord cu mine , o iubesc pentru ca ma asculta oricat de mult as abera, o iubesc pentru ca imi da puterea sa fiu tare exact atunci cand simt ca nu o mai am, pentru ca ma ajuta sa constientizez singura care sunt limitele si sandardele mele . o iubesc pe lia pentru profunzimea , poetismul si calitalea conversatiei . o iubesc pe lia pentru ca e o artista , e o filozoafa si e in acelasi timp un copil visator si adorabil.si altele...
il iubesc pe vlad(numai prostii or sa priceapa un kkt din asta!) pentru ca e oglinda mea!ma confrunta cu mine : atat cu partile mele bune cat si cu defectele mele. il iubesc pe vlad pentru ca suntem pe cat de asemanatori pe atat de diferiti, il iubesc pentru ca stie de fiecare data ca manifest rautate numai atunci cand de fapt am nevoie de iubire,pentru ca stie sa ma asculte, pentru ca se pierde in sirul ideilor" filozofice" la fel ca si mine , pentru ca sutem ca doua planuri concurente: ne intersectam intr-o infinitate de punte , dar ne si despart o infinitate de punte ( o ard in termeni matematici:)) ), pentru ca stie deopotriva sa ma critice si sa ma aprecieze, sa ma scoata din sarite si sa ma faca sa rad , sa ma certe si sa ma ia in brate. il iubesc pentru ca stie sa treaca de ambalaj si sa ajunga la eu cea bruta , fara ascunzisuri , fara ocolisuri. il iubesc pentru ca cedeaza si face compromisuri doar pentru a ma face fericita , pentru ca ne mistocarim doar din afectiune pura si pentru ca dincolo de toate astea ma respecta asa cum il respect si eu pe el.si altele...

nu doar pe ei ii iubesc ( sa nu te superi :X) dar AZI pe ei doi ii iubesc cel mai tare!

fair ain't what I really need

postarea cu numarul 100 e inchinata unui cantec pentru amalgamul din mine!!!
... eram in masina mi-era frig , sete si somn. ma scarbise iara cu comentariile de prost gust , cu ironizarile" celor multi si inferiori" care au ajuns mai departe ca el , cu aerul acela de om care si-a ratat viata si vesnica nemultumire a "personalitatii" aleia a lui duhnind a batranete,greoi, scarba, iluzii desarte si sperante moarte.
imi taiase a mia oara "aripile" si-mi secase compasiunea.imi omorase zambetul si transormase a milioana oara primavara care izbucnea pe nesimtite inviorandu-mi toata fiinta in iarna rece, pustie si grea.
asa priveam in gol incercand sa-mi stapanesc dorinta febrila de a urla si de a-l lovi pana cand nu as mai fi avut eu putere sa ma ridic. priveam luminile cum fug si imaginile care-mi treceau prin fata erau si ele in ton cu irna din mine....ar fi avut farmec daca ma lasa in primavara mea.atunci a inceput:

This town is colder now, I think it's sick of us
It's time to make our move, I'm shakin off the rust
I've got my heart set on anywhere but here
I'm staring down myself, counting up the years
Steady hands, just take the wheel...
And every glance is killing me
Time to make one last appeal... for the life I lead

Stop and stare
I think I'm moving but I go nowhere
Yeah I know that everyone gets scared
But I've become what I can't be, oh
Stop and stare
You start to wonder why you're 'here' not there
And you'd give anything to get what's fair
But fair ain't what you really need
Oh, can u see what I see

They're tryin to come back, all my senses push
Un-tie the weight bags, I never thought I could...
Steady feet, don't fail me now
Gonna run till you can't walk
But something pulls my focus out
And I'm standing down...

Stop and stare
I think I'm moving but I go nowhere
Yeah I know that everyone gets scared
But I've become what I can't be, oh
Stop and stare
You start to wonder why you're here not there
And you'd give anything to get what's fair
But fair ain't what you really need
Oh, you don't need
What you need, what you need...
Stop and stareI think I'm moving but I go nowhere
Yeah I know that everyone gets scared
But I've become what I can't be
Oh, do you see what I see...

iar ei nu vad ca am nevoie de ei ...ei nu vad ca nu mai am puterea sa trec peste glume si greseli ca nu mai am puterea sa iert si calmul si rabdarea si compasiunea din mine seaca...si ca vreau sa ma lase sa-i iubesc .doar atat! si cata nevoie am de asta!dar pun ziduri si bariere si sunt nefericiti dincolo de ele, iar eu nu mai am puterea sa trec peste asta ...eu nu mai am puterea sa mai ajung dincolo , nu ca sa sec iara! dar ei nu vad! si n-o sa vada!

ABERATII mohorate care suna bine:))

plictiseala si fum,mult fum ....de tigara

toata lumea fuma! asa in sictir, "Numai in batjocura", ca sa ma faca sa ma simt ,sa zicem prost, ca sa-mi demonstreze cat de inferioara si autodistructiva sunt, ca sa -mi reproseze , ca dealtefel intotdeauna, " subtil" ca nu sunt de acord cu mine cu viata mea si cu felul in care mi-o traiesc, cu autodistrugerea cu tot . aveau talentul de a face mare caz din asta si de a-mi scoate ochii cu asta si ca sa ma poate convinge se mai luau si de felul cum fumez ca o "diva", victoria beckam:>:>:>
si cu toate ca mi se dilatau narile in ultimu hal , si salivam chiar , nu vroiam o tigara pentru ca ma uitam mult prea in gol,ma durea mult prea in cur , si cascam de plictiseala. nu auzeam nimic din ce se vorbea in juru meu , nu pentru ca as fi vrut sa aud altceva , ci tocmai pentru ca imi palcea linistea aceea interioara absolut divina! fixasem ceasu de pe perete , dar daca m-ar fi intrebat cineva cat e , as fi tresarit si m-as mai fi uitat o data concentrata ca sa pot sa-i raspund ca e si jumate.
la un moment dat mi se intinde o tigara , in speranta ca ma voi intinde dupa ea si -mi vor lua pachetul din fata chiar in momentul in care as fi pus mana s-o iau. pacat ca n-avem chef nici macar de asta.la masa se discuta.... nu stiu despre ce se discuta , dracu stie! EL era foarte in verva , gesticuland mult , rosu la fata , incercand sa acapareze atentia , iar EA il privea atenta in ochi sorbindu-i cuvintele fara sa le inteleaga . avea privirea aia de tampa, pe care o au unele fetele " cu care" nu poti vorbi , pentru ca vorbele trec prin ele fara sa ajunga nicaieri si se pierd , fara niciun regret ca au fost aruncate. la astfel de fete , cum era EA n-avea asta nici cea mai mica importanta, nu asta era scopul lor!bine , cu siguranta nici EL nu spunea ceva absolut briliant, fenomenal si fabulos de interesant....defapt cred ca era pe dos. era atat de pornit incat mai mult ca sigur susutinea sus si tare un kkt , o puerilitate sau pur si simplu o chestie tembela sau misogina ...
se potriveau?mai bine ca gayi din fata mea? nu credeam ca isi dadeau seama cat de mult se pupa in cur si cat de homosexual isi vorbesc, " daca vrei sa fi fericit eu te las..." , " te iubesc prea mult ca sa renunt la tine"..... si toate astea pentru o fata si o cearta tampita , izbucnita dintr-un motiv la fel de tampit....
se fuma! si parca ma strigau pe mine si comentau ca nu-i bag in seama , dar nu vroiam ca asta sami atraga atentia de la linistea aia surda si divina din mintea mea....
ma gandeam ca poate mi-ar prinde bine sa vad un film cand ma intorc acasa dar ce rost ar fi avut? nu era locul meu acolo, nu vroiam sa fiu acolo si parca nicaieri in alta parte , nu vroiam sa fiu deloc si totusi gandul ca as putea sa nu mai fiu ma speria.
in dreapta mea se bea bere la metru, halbe peste tot pe masa si rasete stridente insotite de mustrari subtile si tacute care oricum n-aveau nicio importanta. zgomotul devenea din ce in ce mai plat mai simplu , mai comod si crea o patura de tacere interioara divina ....
cineva nou a venit la masa cautand pe altcineva. s-au gasit. s-au salutat si a u inceput sa discute aparte de restu probleme cruciale ale existentei umane....nici eu nu duceam grija zilei de maine, nici eu nu stiam ce e aia viata, dar stiam ca a trai e ceva dincolo de cele trei telefoane mobile, cate unu pentru fiecare retea, , permisu de conducere si halba de bere! stiam ca a trai e undeva dincolo de dorinta de a avea bani si libertate si aveam impresia ca pe langa mine un singur om din toata gloata de 15 adunata la masa , mai simtea lafel.
poate ca nu e nimic dincolo de materialism si lucruri banale , si fericirea e ceva prea perisabil ca sa poata fi pretuita ca valoare.
in jurul meu zgomot si fum , mult fum de tigare..... iar in mine liniste... liniste divina...