vino iar

Si o iubesc pe mama! O iubesc atat de tare incat simt ca mi se rupe inima atunci cand rareori o prin plangand. Caci mama nu se plange, mama nu reproseaza, mama nu "zice nici car nici mar", mama nu e niciodata nemultumita.
Oh de l-as vedea o data macar pe tata plangand. De m-ar lua o data tata in brate sa simt caldura cu care femeia asta e de-ajuns sa-mi zambeasca ca sa o simt!
Am invatat sa gatesc de la mama desi n-a fost acasa prea mult. Am invatat sa trec peste de la mama. Am invata sa nu-mi fie sila de lucruri mizere si sa nu miorlai ca o mironosita de la mama. Am invatat ca cea mai profunda feminitate se ascunde in spatele unei atitudini dominante si masculine de la mama. Am invatat ca lacrimile cele mai dureroase sunt cele care nu se vad de la mama. Dar mai presus de toate astea am invatat sa nu ma leg de maini si sa port cruci de la mama.
Am avut si am inca probleme cu asumarea responsabilitatii. Frati-miu spune ca e lasitate, dar eu spun ca e teama. E teama de a duce in spate poveri care nu sunt ale mele, e teama de a vea grija de lucruri care nu-mi apartin, e teama de responsabilitate pentru ceva diferit de mine. De-asta nu promit. De-asta atunci cand sunt fortata sa ma dedic unei cauze renunt. Nu e vorba de neputinta aici. E vorba de lipsa de vointa!
Dar vorbeam de parintii mei. In mare parte acestia au fost oamenii care ne-au facut sa ne intrebam cum dracu de-am iesit din asa ceva?! Si voi mai reveni la ei poate mult mai des decat ar fi cazul... dar devin poetica si emotionata cand vorbesc prea mult despre mama asa ca pentru momet e suficient.
Am sa ma opresc putin pentru ca ninge. In ploioasa Anglie ninsoarea nu insemana decat un singur lucru, la care marii intelepti cu titulaturi de academicieni fac referire ca 'defimiliarizarea vietii de zi cu zi', pe scurt calvar. Totul in tara se opreste. In Anglia ninge atat de rar incat incat nu se merita ca guvernul sa faca o investitie de miliarde pentru ceva atat de insignifiant. Dar atunci cand zapada depaseste 5 centimetrii absolut totul moare.Economic vorbind , pierderile sunt enorme dar tot nu sunt suficiente sa acopere o potentiala investitie.
In noaptea asta Anglia isi scrie 'scutirea". Cel putin doua zile de zacut la pat si amorteala. Dar in naoptea asta noi, europenii din Est, ii luam de mana pe cei dragi si le aratam ce insemana ala frecus. E cumva hilar sa-i vezi pe englezi reactionand la zapada. Multi dintre ei nu stiu ca "joaca' asta e interzisa naoptea pentru ca atunci se bea vin fiert si se sta la caldura cu paturi pe picioare si se canta. Nu au ei tabere sau 'perversiuni montane' , dar au cantecelele lor. Si plus de asta nu-i nimic rau in a asculta colinde in februarie. Maine le arat cum se fac oamenii de zapada.