Urasc sa ma cert cu fratele meu. E o senzatie ciudata de vinovatie amestecata cu un sentiment amar de dezamagire pe care mi-o lasa fiecare cearta. Nu conteaza cine are dreptate, la 5 ani conta. Nu conteaza cine spune adevarul sau nu, de fapt noi doi nu avem adevar. Si totusi un adevar ne tine impreuna, fiecare conversatie e o rutina bazata pe adevarul unei credinte pe care o redescoperim si o redefinim amandoi in fiecare zi. Ceva din mine imi spune ca e aceeasi credinta desi ori de cate ori vorbim atingem teme si probleme atat de diferite si legatura dintre noi e o imbinare rareori armonioasa de feluri atat de strident opuse de a ne exprima, de a ne vorbi, de a ne manifesta, de a trai.
Privim lumea la fel eu si el. O vedem la fel dar eu alegeam sa ma las purtata de valul ei in timp ce el alegea sa inoate contra curentului. Spun alegeam pentru ca azi nu mai stim niciunul ce facem. M-am schimbat si eu , s-a schimbat si el.
Eram"puntea lui catre lume". Dar apoi am plecat. Si am simtit amar si am simtit vina si m-am certat pentru ca l-am lasat singur si m-am mustrat pentru ca nu are pe nimeni, desi pana sa plec nu stiam ca doar pe mine ma avea.Si-am plans ca nu pot sa fiu langa el ca nu pot sa beau o bere, ca nu pot sa-l iau in brate, ca nu pot sa-i spun o gluma sau sa ma plang de viata pe care o duc.
Si tot asa era cand eram copii. Il santajam in nevinovatia lui si profitam de faptul ca era mai mic ca sa jucam jocurile pe care le vroiam eu. Niciodata nu "ne jucam ce vroia el". Si mult mai tarziu mi-a parut rau, si inca imi pare chiar daca el m-a iertat.
Dar asta nu s-a schimbat cu timpul desi a fost multa vreme in care credeam ca el a devenit fratele cel mare si eu devenisem sora cea mica si santajata...Am fost mereu sora cea mare si mi-am iubit mereu fratele mai mic.
E prea greu sa-mi explic sau sa explic legatura dintre noi, relatia noastra sau raporturile dintre noi doi. De multe ori suntem frati si atat.
Si azi, acum mi-e ca dracu de dor de el! Si as vrea sa fiu acolo, cu el pe terasa sa ben Silva neagra si sa ciocnim pentru nepoti. Sa-l ascult si sa radem impreuna. Sa ma certe, sa se infurie dar sa fie langa mine!
Azi, aici, acum mi-e dor de fratele meu!