Pentru mine implinirea acestei religii era excelenta. Si asta am facut: am fost un copil excelent! Note maxime, diplome, competenta. Undeva pe la 15 ani, cand am inceput liceul am avut si aceea perioada de reevaluare a credintei mele. Atunci am inteles ca excelenta nu era atat de importanta pentru a ma simti mai aproape de credinta mea si din ce in ce mai departe de Dumnezeul pe care il avusesem vreodata.
Dupa aceea perioada de reevaluare, mi-am modificat din nou credinta, era aceeasi numai cu o forma noua: arta. Arta era o credinta politeista al carui Zeus era literatura.
In aceeasi masura in care copil fiind atribuiam notiunea de pacat celor care nu-l iubeau pe Dumnezeu, atribuiam aceeasi vinovatie celor care nu iubeau cultura sub numele de ignoranta.
Si credinta mea noua sub ambele ei forme imi oferea ce-mi oferise decorul bisericesc: atentie, afectiune, admiratie, respect. Am inlocuit doua lucruri care imi ofereau aceleasi placeri si aceleasi beneficii, poate mai mult sau mai putin functie de context.
Poate ca credinta nu se manifesta asa. Poate ca nimeni nu crede in zeu ci in ceea ce el ofera. Caci orice credinta are un ritual sub orice forma a ei si acel ritaul poarta numele de religie, iar implinirea lui te departeaza de credinta in aceiasi masura in care te apropie de cei care, la fel ca si tine, il implinesc.
Multa vreme mi-am practicat religia intr-atat incat ajunsesem sa lefiu extrem de draga celor care imi impartaseau credinta , dar nu mai aveam niciun pic de credinta. Si atunci, undeva pe la 18 ani am schimbat-o iar.
Dar nu voi vorbi inca despre aceasta crdedinta.Pentru a o intelege simt ca trebuie sa mai treaca timp. Pentru moment insa, un mic exemplu care sa-mi sustina 'teoria' caci altfel n-ar mai fi valida in ochii nimanui. Am inceput sa beau cafea acum aproape 5 ani. Fiecare dimineata incepea cu o cafea, fiecare dupa-amiaza avea mai mult farmec cu o cafea si pentru ca dupa un timp nu mai simteam niciun "efect negativ" serile erau si ele insotite de aroma de cafea. Ajunsesem sa beau 4-5 cafele pe zi. Si folosesc timpul trecut pentru ca de cateva zile beau ceai. 4-5 cani de ceai pe zi fara sa duc dorul cafelei la care nu credeam sa renunt vreodata. Nu am fost fortata. Nu am nicio problema medicala legata de consumul de cafea. Nu cred ca imi va fi in niciun fel benefica inlocuirea asta sau ca voi avea ceva de castigat din asta pe termen lung. Pur si simplu am ramas fara cafea.
Si pentru cei care stiu ca putin poate insemna foarte mult, e suficient sa spun asta ca sa ma dezvalui aproape intru totul.