Dar sa revenim si ca tot vorbeam de mama , chiar azi am avut o discutie cu ea. I-am marturisit intr-catva ca am avut un moment de "scapare" ieri noapte.Si in aceeasi masura i-am marturisit si ca am trecut peste.Ca viata mea sa nu le para complet fictionala alor mei trebuie sa le dau din cand in cand "pastilele"."Pastilele" sunt povestioare care contin un procentaj mare de adevar, despre "latura mai putin fericita" a vietii mele de student. Spre exemplu le spun ca am sinuzita-ceea ce e adevarat si le spun ca m-am tratat cu programare la doctor, reteta si toace cele- complet fals. (Nu neparat pentru ca nu cred in pastile, dar pur si simplu nu aveam de unde sa scot cele 8 lire pentru prescriptie.)
Cand ii spun mamei-caci numai ei pot sa-i spun- despre un moment de 'scapare" sunt constienta ca ea nu poate si nu trebuie sub nicio forma sa intelega amploarea momentelor mele de "scapare". Dar "da bine" cand nu-mi pictez viata numai in culori pastelate si de-asta o fac. E ca un exercitiu de veridicitate pe care il fac in mare masura pentru mine. Am nevoie ca ei sa-si ia "pastilele" pentru ca atunci cand le servesc "masa festiva" sa poata sa o digere fara probeleme.
E un lucru de care eu personal am vrut sa ma asigur. Ca nu vor interveni in "lumea nou descoperita" si mai ales ca nu-si vor face "griji si probleme parintesti" pentru mine. Am inteles in mometul in care mi-am asumat ( in masura in care chiar am facut-o) toata povestea asta cu plecatul in Anglia ca e de datoria mea sa fac tot ce e posibil ca ei sa stea linistiti si sa nu se implice. Pentru toate minciunile si itele de care a fost nevoie ca sa fac plecarea asta posibila le datorez macar atat lucru alor mei.
Dar ceea ce m-a surprins azi a fost ca fara bocete si plansete mama mi-a spus ca sunt grozava. Bineinteles ca a spus-o in masura in care ea cunoaste doar ipotetic si doar in foarte mica masura "adevarul factual" al existentei mele fizice. Dar acel compliment al mamei a insemnat un singur lucru- confirmarea dorintei mele. Am reusit sa-mi inchei conturile, am reusit cumva sa le asigur alor mei o zona de comfort in care nu e necesar si nu trebuie sa-si faca griji pentru fiica lor. Nu sunt copilul martir care-si minte parintii ca e fericit spre binele lor! Nu sunt copilul martir care-si minte parintii ca e fericit de dragul fratelui! Sunt omul care asigura sustinatorilor sai legali dreptul de a se retrage din functie inainte ca viata sa le-o permita! Asa ca da! Sunt grozava!