nu mai plansesem de mult , dar o fac din nou azi:) si zambesc amar pentru ca stiu ca lacrmile astea curg degeaba ...tot ce doare azi maine va zacea in mine sub mormane de superficialitate si probleme existentiale inexistente si furtuna de ganduri si intensitatea toate inchise in strafundurile existentei maltratate de puterea exercitiului meu inconstient de reprimare.
am invatat sa reprim, sa potolesc si sa scad intensitatea prin brutalitate si ipocrizie, sa spulber si farama de adevar din mine prin mitomanie,sa omor exuberanta optimismului meu debordant cu crispare si superficialitate...nu m-am mai luptat cu morile de vant si n-am mai creat deziluzii din praf, dar n-am mai savurat nici gustul victoriei iluzorii si nici n-am mai nascut bucurie pura din nimic.
m-am calmat! cacat as da ani doar ca sa mai pot sa mai rad o data cu intensitatea de atunci, doar ca sa mai recuperez o farama din toata speranta care ma umplea atunci, doar sa mi aud o data cum luminez o camera intreaga cu zambet intiparit si uitat pe fata mea de nu stiu cate ore.am uitata cum e sa fi indragostit .... si in adancuri stiu ca-mi placea , dar azi reprim si asta.
de dependenta si vicii n-am scapat, doar le-am intensificat desi n-as fi crezut ca mai e posibil si le-am adus la un asemenea stadiu incat "singuratate" e sinonim cu "insuportabil" si tot "important" cu "iluzoriu" si am pierdut iar notiunea de detaliu, nu mai vad decat un ansamblu incetosat si dureros de neclar.
si nu ma mai inteleg nici eu pe mine, nu-mi permit deci luxul de a-i permite oricui altcuiva sa incerce, dar ironia si paradoxul ma fac sa-mi doresc sa ma poata pricepe si dezlega cineva atunci cand eu nu sunt capabila de asta...
se cheama schimbare si normal si atunci de ce nu pot decat sa tanjesc dupa libertatea unei veri depravate si licentioase!?
inceputul pare departe, dar mai departe pare sfarsitul,dar nu-i nimic: e primavara iara . cel putin pe din-afara....
No comments:
Post a Comment