am incheiat o noua etapa de tranzitie a vietii mele , dar de data asta nu mai e doar una din multele faze ale crizelor de personalitate, are caramizilor care fundamenteaza caracterul unui adolescent in formare, ale nevoii de a fi in centrul atentiei etc. , etapa asta a fost importanta , definitorie, incredibil de grea si de asemenea incredibil de frumoasa....
cu riscul de a ma repeta insistent am sa folosesc iara metafora cu fundul prapastiei si poalele muntelui. am coborat pentru ca mi-a fost usor, pentru ca vroiam sa ma complac in mediocritate, pentru ca jos era distractia mare si jos se traia momentul fara perspectiva viitorului, pentru ca asa m-am eliberat de complexe si a mers! am primit toate lectiile de viata de care aveam nevoie, a trecut peste complexele din capul meu si am crescut , dar complacandu-ma tot mai mult intr-o prostie care nu-mi era si niciodata nu mi-a fost caracteristica , am absolvit scoala vietii repede invatand despre smecherie, ipocrizie, mitomanie, popularitate, preturi corecte, ierarhie, aristocratie , paria, clase sociale, bauturi fine, tigari de marca, jocuri de noroc,argou,jargon, teatru si prefacatorie, respect de sine, curve, smecherasi si tot ce pune societatea in miscare: banii!era momentul sa tranzitez , dar n-am facut-o pentru ca-mi lipsea motivatia: de ce sa plec cand "viata e frumoasa si aerul curat"?! de ce sa plec cand era asa de bine sa dai "all in pe neve", in timp ce suflai fumu' de kentane ca sa-ti potolesti euforia adrenalinei cu o gura de jack?! de ce sa pleci cand poti bea vodka din vaza sus pe mese agatat de gatul unuia la fel de mort ca tine, in timp ce-ti urla salam in difuzoare ca-ti vin banii si-ti mor dusmanii!? de ce sa pleci cand smecherii iti cumpara shoturi de tequilla, cafele si ballantine's dupa care-i lasi cu botul umflat ca nu esti nici curva, nici proasta nici beata! nu-mi neg trecutul e o parte din mine, cea mai colorata , care indiferent cat de mult ma voi schimba nu o voi regreta in veci si stiu de ce spun ca a fost si va ramane poate chiar cea mai frumoasa etapa!
dar motivatia nu vine intotdeauna din interior!a venit dintr-o nevoie, a venit dintr-o obligatie , a venit fortata din nevoia mea de a fi liniste in casa si in familie (pe care nici acum nu le suport mai mult decat inainte)! aici ii multumesc TIRANULUI, singuru' care s-a jucat cu mine de-a dumnezeu si ma bucur in sinea mea ca se zgarie pe ochi pentru ca n-a iesit cum a vrut sau cum s-a asteptat el, pentru ca nici de data asta copilu' lui nu face ca el , nici de data asta nenorocirea aia de progenitura nu il asculta intru totu' pe taticu!si totusi m-a fortat sa fac un lucru pe care nu-l mai facusem de mult : sa urc! si la fel cum pofta vine mancand asa si motivatia mea a venit pe parcurs! si s-a nascut in mine dorinta de a urca prapastia ...
curand am inteles ca nu o pot urca singura asa ca divinitatea a rezolvat: mi-a dat tot ce aveam nevoie (se stiu prea bine nu mai are rost sa-i mai ridic eu mult in slavi)! si chiar si asa vroiam sa urc fara sa las in urma tot ce gasisem jos! aici intervine regula pretului corect : pentru ceea ce primisem trebuia sa renunt la tot ceea ce aveam ; am rupt pe rand bucati din mine, renuntand la tot ce era trecut si privind tot inainte! acceptasem sa platesc pretul si s-a meritat! despre urcus ... cel mai greu si paradoxal frumos lucru pe care l-am facut vreodata (si sunt cosntienta ca nu cunosc nici macar un om care sa stie senzatia cu adevarat)!
si iata-ma ajunsa azi la poalele muntelui : aici intervine lectia despre independenta : aici nu mai am prieteni , aici nu mai am dreptul de a primi ajutor , aici sunt singura!aici eu impun reguli, norme, tinte, opriri , pauze si ritm de munca. dar n-am luat inca decizia! nu stiu daca sunt facuta pentru munte (e evident ca vreau sa incep sa urc)!insa nu stiu daca de aici incolo mai e de mine...nu stiu daca mai sunt capabila si trebuie sa recunosc ca sunt rupta de oboseala in toata adrenalina mea euforica!
acestea fiind zise, inchei cu a-mi varsa sufletul : la multi ani mie! sunt mai constienta acum ca oricand ca lumea e a mea nu conteaza cati o vor si aproape mereu obtin ce vreu ; multumesc pentru tot ce mi-ati oferit in ultimele luni si imi cer scuze pentru putinul pe care am putut sa-l ofer inapoi(voi sunteti multi eu sunt doar una)!
PS: m-am impacat si cu ideea ca de maine ma intorc in groapa cu serpi:))) dar inca mai am o raza de speranta ca poate o sa scap cumva pana la urma!
se simte miros de proaspat!
GIVE ME THE BASE LINE AND I'LL SHAKE IT
GIVE ME A RECORD AND I'LL BRAKE IT!
No comments:
Post a Comment