Translate

Showing posts with label eu cu mine si noi. Show all posts
Showing posts with label eu cu mine si noi. Show all posts

Thursday, 13 May 2010

just like a pill........

-ce dracu mai vrei ma, de la mine?!
-...nu stiu..sincer, nu stiu ce dracu' vreau eu DE LA TINE. (o spusesem cu o ura atat de falsa pe care nu eram capabila -inca- sa o simt incat a trebuit sa-mi accentuez iesirea dramatica pe care o cerea conjunctura cu o tigara suficient de tare sa-mi tina piept lacrimilor)
-ce-a fost asta!?
-aolo! te rog eu...nu pot sa fac asta acum!
-ce?! sa plangi sau sa vorbesti cu mine despre scena d-acolo?
-....ambele.(prea tarziu!deja plangeam)are dreptate si-o stii prea bine...nu stiu ce vreau de la el.
-gresit!(ma luase in brate ca sa ma linisteasca , dar ca de obicei afectiunea lui avea atunci efect contrar)el nu stie ce vrei, tu stii...doar ca esti oleaca putin prea incapatanata ca s-o recunosti.
-de cand ai ajuns tu un psiholog asa dat dracu.
-vezi. ar trebui sa te taxez pentru asta, da' stai calma stiu ca stai cam prost cu monetaru' asa ca in cazu' tau , fac o exceptie, si accept si plata in natura.(radeam si eu cu el , dar nu era rasu' meu. imi placea ca dintotdeauna avusesem stilu' ala masculin al "luarii pietrei de pe suflet" : dupa doua trei profunzimi, urmau niste glume de autobaza ca sa nu se piarda totusi mirosu' de testosteron)
-nu as putea sa fac asta cu o fata.
-de ce?
-n-ai cum sa intelegi...
-explica-mi!
-altadata, puiule! cand o sa fiu mai vesela...acum mi-e bine asa.
-of1 nu meriti! si stiu ca te fac sa te doara mai rau pentru ca-ti zic asta , dar imi pare rau de tine tocmai pentru faptu' ca nu meriti.(avea dreptate chiar durea mai rau)
-vrei s-o auzi cu voce tare?
-nu! tu esti aia care trebuie s-o auzi cu voce tare.
-trece dac-o spun cu voce tare?
-....nu( iara aceiasi afectiune cu efect contrar)
-dar primul pas spre rezolvarea unei prosbeleme e sa recunosti ca o ai , nu?!
-cam asa ceva.(liniste... dulce si deloc incomoda)
-a zis ceva?!de fapt nu vreau sa stiu!
-oricum n-as stii am iesit imediat dupa tine.
-de teama sa nu se omoare copilu' suferind de depresii...
-nu, ma!
-stiu ! stiu! iara sunt rea cu tine! multumesc!
-si eu sa stii!(nu era nevoie sa o spunem ca sa o stim -era un rai divin in cuvintele alea, o eliberare euforica si o protectie care ne facea sa ne simtim intangibili,dar daca as fi incercat sa-i explic asta s-ar fi speriat prea rau ca sa o mai creada sau spuna vreodata.imi imaginam scena : usa trantindu-se dupa mine, ochii lui m-au urmarit sigur pana la usa pana cand creierul i-a obligat sa se intoarca mai intai spre pamant si apoi catre sticla de vodka. buzele lui ar fi vrut sa spuna ceva , dar creierul le comanda sa taca si picioarele lui ar fi vrut sa ma urmeze , dar creierul le-a comandat sa stea pe loc pana cand tot el va considera de cuviinta sa se indrepte catre sticla pe care inca , tot sub comanda creierului, ochii o mai fixau. calmul lui ar fi vrut sa fuga, dar creierul il obliga sa stea. inima lui ar fi vrut sa se induplece,sa-si calce pe orgoliu si sa-si ceara iertare pentru ceva ce nu fusese greseala lui, dar creierul ii spunea ca nu fusese greseala lui.intre timp o alta privire diferita de a mea il urmarea, incerca sa-l analizeze si sa prinda in doua secunde tot ce e era in lumea lui. imposibil!era imposibil de strabatut zidul ala de impasibilitate asa ca un oftat urmat de o noua privire scrutatoare ramasa pe veci neobservata consemnau invingerea. picioarele acelea s-au ridicat si inima aia n-a ascultat de ratiune a iesit pe usa urmandu-ma si tot fara sa-si asculte ordinele a pus o intrebare retorica: "ce-a fost asta?!")
-stiu, puiule!(liniste...dulce si nu incomoda)

and i swear!you're just like a pill!
instead of making me better , you keep making me ill!

****o fi pacat sa ai blog?

Tuesday, 2 March 2010

rezumat al iernii din mine....

nu mai plansesem de mult , dar o fac din nou azi:) si zambesc amar pentru ca stiu ca lacrmile astea curg degeaba ...tot ce doare azi maine va zacea in mine sub mormane de superficialitate si probleme existentiale inexistente si furtuna de ganduri si intensitatea toate inchise in strafundurile existentei maltratate de puterea exercitiului meu inconstient de reprimare.
am invatat sa reprim, sa potolesc si sa scad intensitatea prin brutalitate si ipocrizie, sa spulber si farama de adevar din mine prin mitomanie,sa omor exuberanta optimismului meu debordant cu crispare si superficialitate...nu m-am mai luptat cu morile de vant si n-am mai creat deziluzii din praf, dar n-am mai savurat nici gustul victoriei iluzorii si nici n-am mai nascut bucurie pura din nimic.
m-am calmat! cacat as da ani doar ca sa mai pot sa mai rad o data cu intensitatea de atunci, doar ca sa mai recuperez o farama din toata speranta care ma umplea atunci, doar sa mi aud o data cum luminez o camera intreaga cu zambet intiparit si uitat pe fata mea de nu stiu cate ore.am uitata cum e sa fi indragostit .... si in adancuri stiu ca-mi placea , dar azi reprim si asta.
de dependenta si vicii n-am scapat, doar le-am intensificat desi n-as fi crezut ca mai e posibil si le-am adus la un asemenea stadiu incat "singuratate" e sinonim cu "insuportabil" si tot "important" cu "iluzoriu" si am pierdut iar notiunea de detaliu, nu mai vad decat un ansamblu incetosat si dureros de neclar.
si nu ma mai inteleg nici eu pe mine, nu-mi permit deci luxul de a-i permite oricui altcuiva sa incerce, dar ironia si paradoxul ma fac sa-mi doresc sa ma poata pricepe si dezlega cineva atunci cand eu nu sunt capabila de asta...
se cheama schimbare si normal si atunci de ce nu pot decat sa tanjesc dupa libertatea unei veri depravate si licentioase!?
inceputul pare departe, dar mai departe pare sfarsitul,dar nu-i nimic: e primavara iara . cel putin pe din-afara....