irefutabil!

am inteles azi ca scriitorii nu-si masoara bibliografiile personajelor in zile , ci in ani, decenii, vieti pe care nu le-au trait, ar fi vrut sa le traiasca sau se vor intreba mereu cum ar fi fost sa le traiasca.timpul e o dimensiune aparte pentru cel ce scrie ,practic e la fel de mobil si inexistent ca vidul si diametral opus utopismului.
in ceea ce ,limitand inimaginabil, numind realitate cotidiana a individului devenim scavi ai unui timp caracterizat prin notiuni de infinit , desi pentru fiecare din noi e finit, ireversibil desi traim mereu in si din trecut, prezent desi prezentul e o fractie pe care nu suntem capabili sa o cuprindem datorita dimensiunilor infinit de mici si dimensional, desi eternitatea in care speram si sustinem cu tarie ca urmeaza e complet adimensionala.
si de ce aberez asta!?
1 la mana: pentru ca nu-mi ajunge o viata pentru tot ceea ce vreau sa fac, nu-mi ajunge timpul de azi pentru ziua de maine, ma simt mereu obosita, mereu aleg prin renuntare din lipsa de timp, mereu ma indrept spre moarte din motive ce tin de firesc, si tind sa privesc psre viitor pentru ca nu ma complac sau impac cu prezentul!vreau sa traiesc nu intr-o carte ci in toate care s-au scris si care se vor scrie vreodata! si dupa ce voi termina o sa mor linistita si fara audi a4 si 3 caini de lupta!
2 la mana: DAU O LECTIE DE FILOZOFIE!

ps: a vevit si mult asteptata si binemeritata saptamana de carti, carti, carti si carti!