sau baliverne

Si am putut ignora multa vreme intrebarea pana cand m-am trezit intr-o zi singura intr-un apartement de 8 persoane, intr-un campus fantomatic populat de asiatici care abia articuleaza un cuvant in Engleza, in luna decembrie avand doua zile libere de la munca. Atunci n-am mai putut ignora intrebarea. Si tot atunci mi-am petrecut 48 , paote mai bine, de ore incercand sa sa-mi raspund. Bineinteles ca nu am gasit raspunsul exact atunci- raspunsurile nu vin niciodata atunci cand avem noi chef. Ideea nu e raspunsul in sine. Ideea e ca intr-un moment de incetinire al ritmului vietii mele am devenit constienta de mine. Atunci cand ne miscam cand radem,primim telefoane, scriem mesaje,ne parfumam incheieturile, fumam o tigare,ne futem, zambim clientilor,bem si umplem pahare doar ca sa o luam de la capat in dimineata urmatoare nu realizam ca existam, realizam ca posedam (ma rog aceia care isi bat capul cu a realiza ceva despre lume si viata). Cand totul se opreste pentru o secunda ca orice ne pune lumea in miscare sa-si traga rasuflarea ceea ce posedam , prin extensie, ceea ce e material inceteaza sa existe pentru a ne contura existenta si devine o anexa, o extensie a fiintei. Si atunci realizam ca existam.
In Curtea de Arges existam mult mai mult decat posedam; ritmul era prea incet, morbid,mult prea lent pentru a permite posesia.
Din pacate, in stadiul in care isi recunosc autonomia oamenii sunt macinati de ceea ce numim spiritualitate.Frati-miu m-a contrazis candva spunanad ca nu toti putem sa facem asta. Eu indraznesc sa pun contrariul. Toti putem!
Un om drag mie mi-a spus in simplitatea lui ca "oamenii destepti gandesc mult prea mult si atunci devin tristi". Oameni "inteligenti" o numesc constientizare a existentei. Ceilalti o numesc plictiseala. Fugin de plictiseala pentru ca fugim de tristete. Simplu.
Sau toate astea sunt niste baliverne care au sens pentru mine Henri Bergson si Michael North.