partea ciudata?! ma rog!e un fel de-a spune ciudata...dar sa revenim la idee ca e mai importanta decat felul in care o denumesc.
initial...traiam cu impresia ca oricat as fi cautat in lumea asta larga printre 7 miliarde de suflete nu as fi putut nici in 10 vieti de om sa gasesc doua fiinte de-o antiteza atat de opulenta incat sa duca pana la grosolanie.si as fi trait din ce in ce mai convinsa de asta (nu ca ar avea vreo importanta pentru voi si nici chiar pentru mine de altfel ce cred eu despre caracterele si personalitatile voastre)pana ieri.
a da!... inainte de a continua tin sa mentionez ca antiteza asta se naste paradoxal, dintr-o asemanare ; caci e o antiteza de natura spirituala, e o antiteza a celor mai adanci profunzimi, e o antiteza de origine care tine de eul launtric si perfect intrinsec al fiecaruia din voi si pentru ca ea sa existe trebuia ca voi sa aveti cel putin un grad asemanator de spiritualitate si profunzime.simplu, nu?
asta face cumva ca deosebirile dintre voi sa se departeze mult de ideea generala de antiteza si sa fragmenteze cumva ideea asta absoluta de diametral opus. si totusi pentru mine nu exista nici perfectune nici absolut se poate trece cu vederea incoerenta lingvistica (atata timp cat voi respira si-mi va bate inima nici ca vor exista vreodata) si la un asemenea nivel se poate ignora cu usurinta ideea conform careia un cocalar si un rocker sunt doua notiuni antitetice.
si totusi...am deviat!...
spuneam ca ieri a fost ziua in care mi-am dat seama ca gresesc si asta dintr-o prostie, o fraza tampita , in aparenta banala si lipsita de sens , dar rostita de voi in exact acelasi mod , ascunzand aceleasi idei, substraturi si profunzimi, atingandu-ma in exact acelasi mod : " si tu, incepi scoala."
am sa incep cu tonul...tonul ala arogant si plin de sine al celui ce se izoleaza pentru a suferi, a celui ce ma lasa in urma nu pentru ca nu m-ar iubi, nu pentru ca nu l-as fericit , dar pentru ca alaturi de mine nu va atinge niciodata desavarsirea absoluta prin durere, a celui ce se rupe de viata pentru a suferi , a celui ce stie cat de profunde vor fi insingurarea si suferinta si stie ca rasplata va fi creatia,nasterea unei creatii, izbavirea celor spirituali al caror nume dainuie peste veacuri.tonul acela arogant si plin de o nesfarsita durere ai celor ce viseaza sa ajunga nemuritori, sa pacaleasca cumva iminentul, ai celor ce si-au asumat deja riscul unui vesnic potential anonimat...tonula cela prin de superioritate ai celor care stiu ca pot desi succesul nu le e garantat, a celor ce stiu ca geniile nu sunt chiar atata de rare, a celor ce stiu ca intr-adevar numai suferinta ( aceea pe drept profunda si cu adevarat demna de atributul covarsitoare) naste arta si a celor ce stiu ca au mereu la indemana o cale mai scurta de a termina cu totul.
No comments:
Post a Comment