doi la mana

....si da tonul ala a fost identic pana la cel mai mic detaliu! si nu nu-i un repros pentru nici unul din voi, nu pentru ca nu mi-as permite -am trecut de mult si peste faza asta evolutiva- dar pentru ca mi se pare inutil sa incerc sa exprim pozitia mea in fata unei decizii de mult luata; si asta cu toate ca am sa revin la partea cu iubirea si mai exact la partea cu mine pentru ca undeva in intrepatrunderea astora doua zace si cheia solutionarii misterului.dar sa le luam pe rand!
am inceput cu tonul , nu? mai exact cu ce ascundeau defapt aroganta si durerea din tonul vostru. acum sa discutam despre regret...celalat gen de durere modulat in glasul vostru cu aceleasi variatiuni si aceeasi intensitate : regretul...
cifra 6...cifra anilor pierduti, cifla timpului scurs intre noi , un timp ce-i drept masurat de dobitoci care in fond si la urma urmei raportat la triunghiul asta nu inseamana nimic si doar luat individual se rezuma la inca cateva granule de nisip scurse pe fundul clepsidrei. cifra asta fatidica dintre noi nu inseamana mare lucru pentru un copil care inca-si traieste copilaria , ce-i drept printre profunzimi si nume mari si filozofii si fanfaronade fara rost. desi nu e pe deplin asa si eu sunt pe deplin constienta de farmecul pe cale sa se piarda ai celor mai frumosi ani , dar pentru voi doi e ceva de mult apus, sunt clipe moarte si ingropate in trecut , clipe din care n-au ramas decat amintirile.
am citit si-un indemn in regretul ala , un alt lucru pe care mi l-ati spus , dar in moduri diferite si anume indemnul oricarui batran catre oricare tanar ; acela de a se bucura de tineretea lui ... nu ca ati fi matusalemici , dar ati pierdut tinerea pe care o invidiati in mine, deja simtit primele semne ale bolii, ale oboselii, ale neputintei fizice, ale iluziilor moarte, ale unor flacari pe care timpul le-a transformat usor-usor in scrum. si stiu prea bine ce vise , ce sperante, ce pasiune, cata viata cata ,cata inflacarare, cata putere si cata tinerete se citeste pentru unul in ochii , iar pentru celalalt in obrajii mei.
am inteles...poate ma insel, dar cel putin acum asta cred, ca desi varsta e ceva irelevant , timpul insa nu cruta pe nimeni...
de ce sunteti totusi mai batrani decat ar eticheta realitatea stiti prea bine si nici nu vred ca sunt eu in masura sa justific chit ca poate as avea dreptate, dar nu puteti , n-ati putea sa ma priviti in ochi spunandu-mi ca nu-mi invidiati tineretea! sau ca nu regretati ca pentru voi nu mai incepe scoala, nu se mai repeta filmul ala al celor mai frumoase amintiri, nu e nimeni sa intoarca clepsidra!