Translate

Monday, 6 September 2010

am sa-ti spun intr-o zi...

am sa-ti spun intr-o zi cat de tare m-a durut cand ai plecat.
am sa-ti spun intr-o zi ca nu m-a durut plecarea ta cat m-a durut felul cum ti-ai luat ramas -bun.
am sa-ti spun intr-o zi si de ce plangeam cu adevarat.
am sa-ti spun intr-o zi ca nu sunt chiar atata de fericita precum te-am lasat sa crezi.
am sa-ti spun intr-o zi ca nu te-am iertat.
am sa-ti spun intr-o zi ca inca n-am aruncat cutia cu amintirile noastre intr-un ocean infinit numit trecut.
am sa-ti spun intr-o zi ca nu mai stiu cum sa joc teatru din cauza ta.
am sa-ti spun intr-o zi si de ce nu ma cunosti atat de bine pe cat crezi tu.
am sa-ti spun intr-o zi toate dorintele mele arzatoare.
am sa-ti spun tot intr-o zi cand va conta.
am sa-ti spun intr-o zi la ce-am renuntat pentru tine.
am sa-ti spun intr-o zi si ce mi-ai daruit.
am sa-ti spun intr-o zi cand voi fi pregatita ca te iubesc inca.
am sa-ti spun intr-o zi cand voi fi pregatita ca pentru asta o sa te urasc toata viata
am sa-ti spun intr-o zi ca mi-e dor de tine la fel cum am sa-ti spun intr-o zi sa nu ma mai cauti.

Friday, 3 September 2010

trei la mana...

asa! trei la mana....am discutat despre aroganta, am discutat despre durere si despre regret.acum ... sa eliminam si ideea prin care scoala ar fi vre-un fel de piedica , un fel de prapastie intre lumile concrete din faceti parte voi si cea din care fac parte eu -pentru ca nu sunteti atat de prosti incat sa credeti sau sa va lasati influentati de asta...buN! si acum ca am facut asta sa revenim la farama aia de sentiment ascuns in spatele unei aparente ascunse....
nu insisit prea mult pe tonul de protectie paternala pe care aveti impresia ca-l puteti justifica prin experienta , mai mult decat prin varsta care nu a fost nicicand o notiune de limitare...si fac asta ca sa ajung la aceea iubire speciala, care-si picteaza peisajul fara nicio nuanta paternala sau amicala...
da genul ala de iubire!caci asta e motivul asemanarii!asta e cauza tuturor similitudinilor, a coincidentelor , a confruntarii, a dorintei de individualitate si exclusivitate, a concurentei, a luptei si indraznesc sa spun a plecarii...
caci ma iubiti poate diferit , dar ma iubiti!si desi nu am certudinea zilei de maine , acum in clipa asta inca o mai faceti!
fraza aia stupida a reusit sa spuna tot ceea ce voua va fost prea teama sau ati considerat prea inutil sa spuneti .a fost o declaratie de dragoste! a fost rostirea unui adevar pe care singuri il faceti imposibil si dureros ...
asa ca am raspuns si eu chemarii voastre, am ascultat ce aveati de spus , am inteles ce era de inteles si am raspuns indubitabil mai sincer si mai profund decat oricare din voi : "DA..(eu sunt hermina lupilor de stepa)"

doi la mana

....si da tonul ala a fost identic pana la cel mai mic detaliu! si nu nu-i un repros pentru nici unul din voi, nu pentru ca nu mi-as permite -am trecut de mult si peste faza asta evolutiva- dar pentru ca mi se pare inutil sa incerc sa exprim pozitia mea in fata unei decizii de mult luata; si asta cu toate ca am sa revin la partea cu iubirea si mai exact la partea cu mine pentru ca undeva in intrepatrunderea astora doua zace si cheia solutionarii misterului.dar sa le luam pe rand!
am inceput cu tonul , nu? mai exact cu ce ascundeau defapt aroganta si durerea din tonul vostru. acum sa discutam despre regret...celalat gen de durere modulat in glasul vostru cu aceleasi variatiuni si aceeasi intensitate : regretul...
cifra 6...cifra anilor pierduti, cifla timpului scurs intre noi , un timp ce-i drept masurat de dobitoci care in fond si la urma urmei raportat la triunghiul asta nu inseamana nimic si doar luat individual se rezuma la inca cateva granule de nisip scurse pe fundul clepsidrei. cifra asta fatidica dintre noi nu inseamana mare lucru pentru un copil care inca-si traieste copilaria , ce-i drept printre profunzimi si nume mari si filozofii si fanfaronade fara rost. desi nu e pe deplin asa si eu sunt pe deplin constienta de farmecul pe cale sa se piarda ai celor mai frumosi ani , dar pentru voi doi e ceva de mult apus, sunt clipe moarte si ingropate in trecut , clipe din care n-au ramas decat amintirile.
am citit si-un indemn in regretul ala , un alt lucru pe care mi l-ati spus , dar in moduri diferite si anume indemnul oricarui batran catre oricare tanar ; acela de a se bucura de tineretea lui ... nu ca ati fi matusalemici , dar ati pierdut tinerea pe care o invidiati in mine, deja simtit primele semne ale bolii, ale oboselii, ale neputintei fizice, ale iluziilor moarte, ale unor flacari pe care timpul le-a transformat usor-usor in scrum. si stiu prea bine ce vise , ce sperante, ce pasiune, cata viata cata ,cata inflacarare, cata putere si cata tinerete se citeste pentru unul in ochii , iar pentru celalalt in obrajii mei.
am inteles...poate ma insel, dar cel putin acum asta cred, ca desi varsta e ceva irelevant , timpul insa nu cruta pe nimeni...
de ce sunteti totusi mai batrani decat ar eticheta realitatea stiti prea bine si nici nu vred ca sunt eu in masura sa justific chit ca poate as avea dreptate, dar nu puteti , n-ati putea sa ma priviti in ochi spunandu-mi ca nu-mi invidiati tineretea! sau ca nu regretati ca pentru voi nu mai incepe scoala, nu se mai repeta filmul ala al celor mai frumoase amintiri, nu e nimeni sa intoarca clepsidra!

unu la mana...

partea ciudata?! ma rog!e un fel de-a spune ciudata...dar sa revenim la idee ca e mai importanta decat felul in care o denumesc.
initial...traiam cu impresia ca oricat as fi cautat in lumea asta larga printre 7 miliarde de suflete nu as fi putut nici in 10 vieti de om sa gasesc doua fiinte de-o antiteza atat de opulenta incat sa duca pana la grosolanie.si as fi trait din ce in ce mai convinsa de asta (nu ca ar avea vreo importanta pentru voi si nici chiar pentru mine de altfel ce cred eu despre caracterele si personalitatile voastre)pana ieri.
a da!... inainte de a continua tin sa mentionez ca antiteza asta se naste paradoxal, dintr-o asemanare ; caci e o antiteza de natura spirituala, e o antiteza a celor mai adanci profunzimi, e o antiteza de origine care tine de eul launtric si perfect intrinsec al fiecaruia din voi si pentru ca ea sa existe trebuia ca voi sa aveti cel putin un grad asemanator de spiritualitate si profunzime.simplu, nu?
asta face cumva ca deosebirile dintre voi sa se departeze mult de ideea generala de antiteza si sa fragmenteze cumva ideea asta absoluta de diametral opus. si totusi pentru mine nu exista nici perfectune nici absolut se poate trece cu vederea incoerenta lingvistica (atata timp cat voi respira si-mi va bate inima nici ca vor exista vreodata) si la un asemenea nivel se poate ignora cu usurinta ideea conform careia un cocalar si un rocker sunt doua notiuni antitetice.
si totusi...am deviat!...
spuneam ca ieri a fost ziua in care mi-am dat seama ca gresesc si asta dintr-o prostie, o fraza tampita , in aparenta banala si lipsita de sens , dar rostita de voi in exact acelasi mod , ascunzand aceleasi idei, substraturi si profunzimi, atingandu-ma in exact acelasi mod : " si tu, incepi scoala."
am sa incep cu tonul...tonul ala arogant si plin de sine al celui ce se izoleaza pentru a suferi, a celui ce ma lasa in urma nu pentru ca nu m-ar iubi, nu pentru ca nu l-as fericit , dar pentru ca alaturi de mine nu va atinge niciodata desavarsirea absoluta prin durere, a celui ce se rupe de viata pentru a suferi , a celui ce stie cat de profunde vor fi insingurarea si suferinta si stie ca rasplata va fi creatia,nasterea unei creatii, izbavirea celor spirituali al caror nume dainuie peste veacuri.tonul acela arogant si plin de o nesfarsita durere ai celor ce viseaza sa ajunga nemuritori, sa pacaleasca cumva iminentul, ai celor ce si-au asumat deja riscul unui vesnic potential anonimat...tonula cela prin de superioritate ai celor care stiu ca pot desi succesul nu le e garantat, a celor ce stiu ca geniile nu sunt chiar atata de rare, a celor ce stiu ca intr-adevar numai suferinta ( aceea pe drept profunda si cu adevarat demna de atributul covarsitoare) naste arta si a celor ce stiu ca au mereu la indemana o cale mai scurta de a termina cu totul.

doar oamenii..

doar oamnii pot rani oameni la fel cum doar oamenii pot naste, creste, schimba alti oameni...
doar oamenii pot vindeca sau pot provoca durere, doar oamenii pot sa iubeasca sau sa urasca, doar oamenilor le poate fi frica si doar oamenii o pot invinge...
doar oamenii pot sa riste inaitne de a-si asuma riscul, doar oamenii pot sa fuga de ei insisi , doar oamenii pot sa minta pentru a se salva, doar oamenii pot ignora chemarea launtrica, doar oamenii pot ignora supraumanul si tot doar oamenii pot sa se creada deasupra altor oameni...
doar oamenii pot sa rataceasca prin pustiurile propriei lor existente, doar oamenii pot sa se intrebe si tot doar oamenii pot sa nu afle in viata raspunsurile..
doar oamenii pot sa spere, doar oamenii sunt neputinciosi si doar timpul oamenilor se masoare in ore, in zile, in luni si in ani.. doar oamenilor poti sa le dai ani de viata, doar oamenii au varste phihologice, patologice, biologice, mithice, doar oamenii au ere de glorie si decadere...
doar oamenii se mint ca au putere, doar oamenii au nume care dainuie peste generatii sau care mor ingropate in trecut, doar oamenii pot sa creada in glorie , in euforie, in simtire, in bani, in zei , in temple, in vise, in lumi departate pe care nu le vor atinge nicicand atata timp cat inca inima lor de oameni bate....
doar oamenii au si creaza idealuri care mor odata cu cei ce le-au dat nastere doar pentru a face loc altora mai noi, mai frumoase, mai marete,mai moderne... doar oamenii se pot minti ca exista maretie si exista nemurirea unui nume, a unei conceptii , aunei idei ... si asta tot din vina lor caci nimic nu se chimba mai repede ca oamenii!
doar oamenii se pot afunda in mocirla cuvintelor, doar oamenii nu pot avea pace si linsite, doar oamenii se pot chinui si innebuni singuri desi doar oamenii pot intui ca nu exista pe lume doaua lucruri la fel , ca adevarul uman e individual , ca nu exista pe lume absolut , transcendent, imanent, funambulesc , abaracadrabism, perfectiune si obisctivism pur...doar oamenii pot fi nebuni sau normali, doar oamenii pot fi criminali sau judecatori, doar oamenii pot fi buni sau rai , drepti sau nedrepti, vindecatori sau focare de boala, culti si inculti, scriitori si analfabeti, colerici si melancolici, visatori sau idealisti, optimisti sau pesimisti, superstitiosi sau rationali, logici sau boemi.. doar oamenii pot fi aroganti, altruisti sau egoisti, nepasatori sau ultraimplicati, reci sau calzi, nesimtiti, aroganti, artificiali, noi, moderni, invechiti, naturali, sintetizati, introvertiti sau extrovertiti, singuri,tristi,sinucigasi, indragostiti de ura, inveninati de bunatate, invatati de timp, empirici,puerili sau maturi, profunzi sau superficiali...doar oamenii se pot defini atribuind nume unor notiuni abstracte, ridicularizandu-se pentru a insuma complexitatea intr-o caricatura grotesc de proasta, intr-o schita inuman de simpla...
doar oamenii pot rani oameni la fel cum doar oamenii pot naste , creste, schimba alti oameni...

Thursday, 2 September 2010

we're flat broke but hey we do it in style!;)

you've got the music in you! don't let go!
i've been away too long
and every day i've missed you more and more and more

you look like you did before only prettier,
and every day i love you more!