m&c

-stia si el odata sa spuna exact ce simte dar nu stiu pe unde a uitat sau pur si simplu n-a mai avut nevoie de asta.azi simte nevoia sa minta si intelegem , noi toti intelegem , dar eu nu inteleg de ce pe mine.
si da poate sunt blestemata sa aflu adevarul din spatele celei mai mici si mai nevinovate minciuni si nu cer asta , n-am cerut niciodata asta pentru ca oricat de eliberator ar fi el adevarul pe mine nu m-a ajutat la nimic.
si mai stia odata sa aiba grija de el, dar a renuntat la asta nu stim pentru ce dar banuim pentru cine, noi toti banuim pentru cine. si nu e dreptul nostru sa spunem ca asta nu e pretul corect, dar nici el nu se poate convinge ca afacerea asta nu e ca jocul la bursa.
-si i-ati spus toate lucrurile astea vreodata?
-la ce bun?!parca a uitat pana si ca-l iubim. parca a uitat ca e de-al nostru si ca apartine unei "familii" care tine la traditie si la istorie si care are motive intemeiate s-o faca.pentru noi ritul si cultul sunt sfinte, le-am pastrat dintotdeauna pentru faptul ca nu au fost create de noi si nici de strabunii nostrii, dar astea sunt lucruri in care el nu mai crede, legile nostre sunt straine pentru el si se incapataneaza sa se indeparteze de tot ce era mai sfant in existenta noastra...se va pierde.
-e primul "razvratit"?
-nu.cu certitudine nu si desi razvratirile lui sunt normale- aproape toti am trecut prin asta si pe nici unul din noi nu ne-au mirat, nu l-am putut intelege. nu pe el. ne asteptam la mult mai mult din partea lui...poate l-am supraestimat.
-de ce nu l-ati putut intelege?
-...pentru ca are un potential mult peste asta, pentru ca a fost educat si crescut mult mai bine de atat.adevarat dar nu astea sunt motivele caci pana la urma cu totii am fost si cu totii il intelegem. ceea ce ne-a luat prin surprindere la o etapa atat de asteptate in evolutia oricarui membru al "familiei" au fost viteza si impactul.
a renuntat la tot intr-o secunda.mult prea mult si mult prea repede....vartejul vietii face asta oamenilor, putini sunt cei care-i scapa.dar adesea vartejurile ne duc pe fundul unei prapastii si numai acolo oamenii "pierduti" gasesc curajul de a se adresa divinitatii si de a cauta din nou ceva ce n-au pierdut niciodata, doar au ignorat.si de acolo din strafundul prapastiei blestemama divinitatea intreband-o " de ce ne-a facut atat de slabi incat sa nu putem iesi din prapastie?"...se zice ca atunci dumnezeu, sub indiferent ce forma a lui, ne raspunde de undeva din strafundurile constiintei " te-am facut atat de slab sa nu poti iesi din prapastie pentru ca te-am facut suficient de puternic incat sa nu cazi in ea"...
legea "familiei" noastre nu te poate impiedica sa gusti frenezia vietii, legea noastra nu te impiedica sa ajungi in prapastie, dar te impiedica sa i te adresezi divinitatii doar atunci cand tu simti ca ai pierdut totul si mai mult de atat nu ti se mai poate lua nimic....caci legea te invata ca nimic nu ti se ia,totul ti se ofera.
...odata uitat acest lucru ...
-ce se intampla cand uiti asta?
-....sa zicem doar ca vei petrece mult si bine punand intrebari si cautand raspunsuri care nu exista.

dar nu-i nimic.

Ma crezi de multe ori nebuna si poate ca si sunt , dar nu pentru ca nu sunt ca si tine. E gresit sa ma renegi asa -nimeni nu te-ar putea invata vreodata asta, poate doar un dobitoc- e ca si cum te-ai diseca pe tine, sinele tau pierdut pe care numai o singuratate exceptionala te-ar putea IMPIEDICA sa-l gasesti. E chiar hilar cum inca nu vezi ca numai langa mine poti sa te gasesti, dar nu-i nimic. Inseamna ca n-ai nevoie; cel putin nu acum.
Te-ai temut vreodata irational?Ai mintit vreodata ca te temi!?De fapt tu nu prea minteai , eu te-am invatat sa minti. Uita asta! E printre lucrurile cretine pe care te-am obligat sa le faci de nebuna. O sa devina imposibil sa mai traiesti cu tine daca incepi sa minti. Si stii de ce?Lasa-i pe altii si lasa dracului moralitatea aia cretina!Oamenii se mint mereu.Problema e ca vei ajunge sa te minti pe tine si atunci te vei zavori inauntru cu dracu in camera. Si crede-ma pe cuvant nu vei mai putea trai cu tine.
Niciodata nu ti-am scris asa. Nici n-am sa-ti mai pot scrie vreodata ca la inceput, dar pare atata de dezlanat si de nenorocit ceea ce-ti scriu acum incat n-am sa-ti trimit niciodata asta.
Am sa fac ce n-am facut vreodata in scrisori-dar tinand cont ca nu o voi trimite, nu e chiar o scrisoare-am sa vorbesc deschis despre ceea ce ma tine treaza la ora asta, in ziua asta. Sunt fericita!Asta nu o pot contesta nici macar eu. Chiar sunt. (s-au intors zilele bune)Si drumul a aparut iara si am auzit pana si chemarea iarasi, mai stiu pe deasupra si ce e de facut.Si atunci de ce naiba nu dorm la ora asta, nu!?Asta nici macar eu nu pot stii sigur, dar pare a fi ceva legat de un lucru pe care l-am trecut cu vederea si l-am bagat sub pres de fiecare data cand m-am impiedicat de el(ce sa fie oare?) si lucrul asta nu ti-l pot spune acum pentru ca nu-l vei uita si cheia e sa-l uiti ca sa pot muri. Intelegi?!Normal ca nu. Dar nu insista, trebuia sa uiti asta de mult si trebuia sa fim acum pe alt drum. Si cand vei uita si voi muri si eu odata cu amintirea asta o sa-ti dai seama despre ce era vorba.E chiar haios daca e asta!Oricum nu pot baga mana in foc ca e chiar asta sau e si asta.(Stai calm -am sa plec eu prima.)
Asa ca pana imi gasesc si eu sinele pierdut gandeste-te : DE CE PRIVESC SARMANII ORBI SPRE CER?
Era sa uit!Inainte sa plec te las cu citatul zilei:

O, suflete, priveste-i! sunt tristi si singuratici
Ridicoli fara voie, sinistre manechine
Tintind spre nicaierea priviri de umbra pline
Nestiutori de lume, cu umblet de lunatici.

Pe fata lor se stinge a cerului lumina!
Ei ochii si-i îndreapta spre larga departare
Si-asa cum trec pe strada spre-o-nchipuita zare
Oricît de greu li-e gîndul, ei fruntea nu si-o-nclina.

Se pierd prin noaptea sora cu vesnica tacere...
Tu rîzi si cînti, cetate cu lacoma placere
Si voluptatea vietii cu frenezie-o sorbi.

Ma vezi numai pe mine, mai jalnic decît ei
Iar inima ma-ntreaba, cînd trec cu pasii grei
- De ce-si ridica ochii spre cer, sarmanii orbi?


PS: Nu e greu.

trei la mana...

asa! trei la mana....am discutat despre aroganta, am discutat despre durere si despre regret.acum ... sa eliminam si ideea prin care scoala ar fi vre-un fel de piedica , un fel de prapastie intre lumile concrete din faceti parte voi si cea din care fac parte eu -pentru ca nu sunteti atat de prosti incat sa credeti sau sa va lasati influentati de asta...buN! si acum ca am facut asta sa revenim la farama aia de sentiment ascuns in spatele unei aparente ascunse....
nu insisit prea mult pe tonul de protectie paternala pe care aveti impresia ca-l puteti justifica prin experienta , mai mult decat prin varsta care nu a fost nicicand o notiune de limitare...si fac asta ca sa ajung la aceea iubire speciala, care-si picteaza peisajul fara nicio nuanta paternala sau amicala...
da genul ala de iubire!caci asta e motivul asemanarii!asta e cauza tuturor similitudinilor, a coincidentelor , a confruntarii, a dorintei de individualitate si exclusivitate, a concurentei, a luptei si indraznesc sa spun a plecarii...
caci ma iubiti poate diferit , dar ma iubiti!si desi nu am certudinea zilei de maine , acum in clipa asta inca o mai faceti!
fraza aia stupida a reusit sa spuna tot ceea ce voua va fost prea teama sau ati considerat prea inutil sa spuneti .a fost o declaratie de dragoste! a fost rostirea unui adevar pe care singuri il faceti imposibil si dureros ...
asa ca am raspuns si eu chemarii voastre, am ascultat ce aveati de spus , am inteles ce era de inteles si am raspuns indubitabil mai sincer si mai profund decat oricare din voi : "DA..(eu sunt hermina lupilor de stepa)"

si am stiut dintotdeauna!

si am stiut dintotdeauna sa ascult vocea din mine fara sa-mi pun intrebarea "cine sunt eu?" la fel cum stiu ca facand asta o sa am raspunsul in fiecare clipa...
am stiut dintotdeauna ca nu stiu sa iubesc asa cum am stiut mereu sa las impresia ca o fac mai bine ca oricine...
am stiut dintotdeauna sa mint la fel cum am stiut mereu care-i adevarul meu...
am stiut mereu ce-nseamana sa ai si sa-ti aperi lumile interioare la fel cum acum stiu ca unele lucruri nu se pot explica ...
am stiut mereu ce sa zic din impulsul momentului la fel cum acum stiu ca gresesc doar atunci cand nu-l urmez ...
am stiut mereu ca nu stiu sa ma joc la fel cum acum stiu ca asta e doar numele pe care oamenii il dau lucrurilor cu adevarat importante...
si am stiut mereu ca o sa ma gasiti la fel cum acum stiu ca intr-o zi am sa va pierd...
am stiut mereu ca am pierdut din vina mea la fel cum acum stiu ca nu e mereu important sa castigi...
am stiut mereu ca primesc ceea ce merit la fel cum acum stiu ca atunci cand nu mai am nimic nu e timpul sa cer, e timpul sa dau...
am stiut mereu ca nu voi putea pastra copilul din mine, la fel cum acum stiu ca am fost mereu o combinatie intre copilul rasfatat si mama ultraprotectiva..

sweet dreams

nu stiu !ana vreau sa o cheme pentru ca vine de la "channah" ceea ce in limba ebraica se traduce "gratia favorita" si pentru ca nu mai stiu semnificatii pompoase de nume mai mult sau mai putin romanesti. kkt!


ursitoarele au decis ca pleca din start cu dezechilibru emotional , hedonism , probleme cardiace si o placere orgasmica de a intinde "coarda" pana pocnea , se rupea si o lovea rau!stia prea bine ( si daca se intampla sa uite soarta avea mereu grija sa -i aminteasca) ca fie roata si patrata , tot se mai intorce o data!si totusi risca!
hedonismul ei o imbata cu tarie , orgoliu si putere de caracter. toate astea trezeau in ea dorinta de putere! dar atunci cand o avea nu profita de ea.
strucutra ei o impiedica sa guste din putere : vroia sa stie ca o are , ca detine ( in general!) fara a profita de asta. nu vroia sa guste vroia doar sa vada si sa stie ca poseda!nu era absolutista ...se multumea cu fragmente atat timp cat fragmentele erau pe palcul si , o multumeau si o interesau.
timpul vrusese de multe ori sa o plictiseasca in schimb invatase de la altii ca viata e mult prea scurta pentru asta! isi dezvoltase deci o conceptie proprie asupra savurarii clipei....nu se referea la lucrurile materiale cat mai ales la cele imateriale. isi rezuma viata la savurare , la trairea fiecarei senzatii si a fiecarui sentiment la intensitatea maxima.
ca orice element universal , si conceptia asta , avea partea ei negativa. experimntarea intensitatii maxime nu putea separa trairile pozitive de cele negative. simtea extazul cu aceiasi intensitate cu care simtea durerea, radea cu aceiasi intensitate cu care plangea , iubireaavea aceiasi intensitate cu ura. asta o facea sa para si poate sa fie exagerata , dar mai mult decat orice dezechilibtrata emotional ....din contra! ei ii conferea echilibru , o impiedica sa se " piarda" , o mentinea pe linia de plutire si o facea sa simta ca traieste veritabil!
dorinta capatase conotatii sacre prin educatie si mediul de dezvoltare; le pierduse! dorinta era nevoie! iar satisfacerea nevoii ii completa existenta interioara . instinctul animalic lupta din ce in ce mai rar cu moralitatea, religia , diplomatia si regulile civilizatiei si societatii. lasa nevoia sa invinga principiul pentru ca implinerea ei o muncea, o lucra , o intarea , o facea sa lupte si nimic nu se compatra cu satisfactia implinirii ei.
principiile erau moralitate , iar moralitatea nimic mai mult decat instincul de turma al individului! renuntase la ele spre a-si hrani valorea dominanta : distractia. era deci individualista! paradoxal nu putea rezista o zi fara a fi inconjuurata de oameni.
stiuse, desi n-o exprimase niciodata, ca oamenii sunt precum hienele! imediat ce simt slabiciunea ataca! stiuse ca cei puternici domina , iar cei slabi sunt dominati! i se parea prea putin relativ pentru lumea ei interioara , dar nu putuse schimba nimic pana la propria-i revelatie divina : JOACA! nu jocul ; jocul avea reguli! joaca insa nu
joaca era libertate, joavca era putere , joaca era extaz, joaca era tot ceea ce vroia ea sa fie!si mai important decat orice joaca o putea aplica in orice!
avea probleme si greutati le depasea asa cum putea cu sau fara joaca , cu sau fara mila , cu sau fara usurinta ..uneori insa avea prea multe ...atunci avea nevoie de oameni , oameni numiti "pod". acesti oamnei trebuia sa-i fie straini , dar dornici de a o asculta , nu trebuia sa le pese , trebuia doar sa asculte. lor le incredinta cea mai neagra parte a ei : speranta de a primi ajutor. de fiecare data se spulbera si de fieczaare data asta o intarea inde-ajuns spre a trece singura peste ceea ce credea ca nu putea depasi!
ABERA!

filozofic pare complicat ...in realitate e banaL!

cadru de plictiseala

aparte de absolut orice am scris pana acum trebuie sa spun ca in acest moment simt ca mor de plictiseala si as scrie , as povesti , as inventa, dar inspiratia mea e si ea la fel de plictisita.
as inventa un frappe cu zero calorii facut cu foarte foarte foarte multa dragoste si multa frisca facuta cu foarte foarte foarte multa MUNCA!
as scrie despre o terasa de lemn negru , nou , dar vopsit in stil "avantgarde" pentru efectu' de antic si romantic , cu umbrele mari din panza cafenie , cu nuante de crem si mese de sticla , rotunde ( ca cei asezati sa nu simta niciun fel de dezechilibru in ierarhia generala a grupului) cu picioare metalice , subtiri ,vopsite in negru , decorate cu modele florale si fara pic de geometrie matematica, cu scaune cu spatar cu perne de marimi diferite, maronii din catifea lucioasa si rece , cu ciucuri mari brodati in colturi, si cadre metalice subtiri , curbate , inflorate si iarasi deloc geometrice.
si as povesti ... as avea nevoie de un protagonist , dar mai bine de o protagonista , o ea cu rochita roz de matase, cu volanase si dantela fina , o palarie vintage crem si balerini brodata cu margele ciocolatii , de asemenea crem si de asemenea din catifea. langa ea la alata masa as pune un manelist cu punga de seminte lanag el , maieu strans pe corp si blugi prafuiti prea scurti intentionat sa nu ascunda "puma" de pe adidasi, doaua telefoane "smechere" , un n95 si un prada , si o sticla de bere .....hai sa fie tuborg , in fata .restu' e istorie!