et jamais je ne ris

-Da...spre deosebire de "cei credinciosi" mama ta a inteles ca e imposibil sa iubeasca o idee generalizata, niste concepte predefinite sau o notiune absoluta si pur obiectiva, in fond ea nu crede ca lucrurile astea exista in aceasta lume.Asa ca a plecat de la ideea de divinitate prin care nici azi nu stie ce intelege, i-a dat ce nume a vrut ea ca sa stabileasca o legatura de prietenie si egalitate intre ea si divinitatea ei si in veci nu s-a straduit sa o defineasca, sa o inteleaga sau sa-i atribuie nimic.Mama ta vorbea cu Gogu cum i-ai scrie unui prieten vechi: nu stia daca scrisorile ajung, nu stia daca scrisorile erau vreodata deschise dar avea incredere oarba ca Gogu o rasfata si toata viata ei fie pentru ca asa era sau pentru ca ea asa a vrut sa fie a fost o constanta intarire a acestei opinii.
-Ce-i drept si eu as crede asta in locul ei...
-Nu cred sa-si fi cerut vreodata iertare de la divinitate, cum nu cred sa-i fi cerut vreodata ceva....Stii diferenta intre joc si joaca?
-In joaca nimeni nu pierde si nu castiga, in joc ai o miza la care doar castigatorii au dreptul...Ea m-a invatat.
-....Mama ta l-a iubit pe Dumnezeu...Platonic!dar l-a iubit.
-Mama a suprvietuit datorita unei iubiri sincere si cat se poate de profunde pentru sine,nu pentru Dumnezeu.
-Si bine a facut!Mama ta a cerut lumii asteia un singur lucru prin Gogu...Stii care?
-Doar unu?
-Da.
-Sa aiba tot ce vrea?
-Nu...I-a cerut lumii asteia sa nu o ia in serios si ca urmare directa sa nu-i ceara vreodata sa fie serioasa:sa nu-i ceara sa faca promisiuni, sa nu-i ceara sa-si asume responsbilitati, sa nu o lege de nimic, sa lase totul sa fie o joaca care din cand in cand sa se transforme in joc. Cred ca singurele momente cand mama ta era serioasa era atunci cand privea spre cer timp de cateva clipe si zambea sau dupa caz, se incrunta.Si poate nici atunci....Atunci ea "ii scria" lui Gogu. Bineinteles ca nu credea sau nu-i pasa daca e adevarata treaba cu raiul si iadul si nu se gandea ca Gogu "o priveste din inalturile cerului", dar cerul era punctul ei de reper pentru ca cerul era gol si nu avea tangente cu cele lumesti.Pe cer nu vedeai oameni, case, societati,preturi, bunuri, bani , familii...pe cer era gol si era liniste.
-Si eu ma uit la cer cand...
-Semeni cu ea...
-Will a fost maestrul ei?
-...da...
-S-a indragostit de maestrul ei?!...
-...si el de ea.... Je suis belle, ô mortels, comme un rêve de pierre.Et mon sein, où chacun s'est meurtri tour à tour...
- Est fait pour inspirer au poète un amour, Éternel et muet ainsi que la matière... De la el stia mama poezia asta?
-De la el stia mama ta de Baudelaire...Poezia asta nu are legatura cu el.Ei aveau alta.
-...Orbii!
-Da.
-O, suflete, priveşte-i! sunt trişti şi singuratici
Ridicoli fără voie, sinistre manechine....
-Ţintind spre nicăierea priviri de umbră pline
Neştiutori de lume, cu umblet de lunatici.
-...Aveau gusturi ...n-am ce zice!
-N-a dus-o intotdeauna ca pe roze .
-Trebuie sa fie ... eu si mama avem o voraba care sa inlocuiasca "teribil", "cumplit" ,"groaznic"...
-Ca-n viata!Si noi o foloseam...dar cu sens mai larg.
-....Radea ca o nebuna! isi amintise un citat care-i placuse mult si pe care nu prea mai avusese ocazia sa-l foloseasca : "pe scena vietii oricine se poate amuza, mai putin actorul".Doamne cu ce pofta radea si-mi spunea intr-una: "Ca-n viata scumpa mea: teribil, oribil, cumplit dar mai ales amuzant!Sa nu joci, scumpa mea!Sa nu joci niciodata!Tu doar amuza-te!".
-A fost singura lectie pe care a prins-o vreodata...de fapt cred ca s-a nascut de la bun inceput cu ea invatata.
-...Chiar!La a cata viata..?
-Nici sa nu indraznesti!