O auzeam azi pe Clara cum imi povestea ca inghitise niste pastile cu doua zile in urma si ajunsese la spital, dar nu reusise sa se omoare.Mi se parea atat de natural ca Dumnezeu n-a vrut s-o ia la el , dar nu am fost in stare sa-i spun nimic despre asta.
Tot ce faceti toti sunt mofturi!Toata lumea asta cu tot cacatul asta pe care il numiti societate e un mare moft!
Nu o ascultam pe Clara si poate ar fi fost mai bine sa o ascult si poate ca ar fi fost mai bine sa-i vorbesc chiar daca nu puteam sa-i spun mai mult decat stia si ea deja : Dumnezeu ii apara pe betivi si curentul electric are alergie la apa si la prosti.
N-am putut sa joc azi...Nu sunt in stare de nimic. Tot ce fac e sa ma gandesc la
Doamne!Nu pot nici pana azi sa-l iert si nici nu pot sa-l condamn!
Dumnezeule , Will, n-am sa te pot ierta niciodata!N-am sa te pot ierta niciodata! Si totusi rasuna in mine fiecare cuvant al tau de parca ar fi cel mai dulce sunet pe care l-am auzit vreodata, de parca ar veni de Acasa!
Will , te implor! Doamne,fa-l sa se opreasca!Fa-l sa se opreasca inainte sa ajung sa-l urasc.
18 septembrie.
Ii scriu intruna de 3 zile ...ii scriu scrisori pe care stiu ca nu le va citi niciodata , ii scriu scrisori pe care nici eu nu am curajul de a le trimite vreodata. N-ai sa vezi niciodata , Will!N-ai sa stii niciodata adevarul si nici eu n-am sa ti-l spun.Nu pot!
Pot sa-i iert tot, minciunile, lacrimile astea, promisiunile, dar niciodata n-am sa-l pot ierta pentru felul in care a plecat!
Nu mai sunt in stare de nimic...plang si scriu scrisori si plang si scriu scrisori...le-am spus alor mei ca lucrez si m-am incuiat in camera de trei zile.
Dumnezeule am nevoie sa ies si sa fumez o tigara! Dar oriunde m-as duce, indiferent unde as incerca sa scap dau de EL, dau de toate amintirile mele vii!Doamne!Te implor....ma intorc catre divinitatea pe care am renegat-o si cersesc mila!
Si jur ca nu-mi pasa!Vreau doar sa se termine!
2 octombrie
Am plecat la Timisoara ca sa nu fiu nevoita sa ma ocup de bal...Nicicand nu-mi amintesc ca orasul asta sa fi fost mai trist si mai morbid ca in saptamanile astea.
I-am mintit pe ai mei ca am plecat intr-o colaborare cu un teatru inventat despre care Sofia mi-a spus ca ar fi un liceu totusi.Pe cei de la scoala i-am mintit ca ma operez in sfarsit de o problema pe care nu cred ca am avut-o vreodata....Trebuie sa-mi amintesc sa falsific o scutire...
Incep sa mint iarasi...Will, mi-e incredibil de dor de tine!
Par moarta de palida...Beatrice s-a speriat de mine. Mama ei m-a tinut 2 saptamani pe "mancare buna si sanatoasa ca-n Banat".Mi-a fost rusine ca am mintit ca tin un regim special ca sa nu fiu nevoita sa mananc...Mesele mele au devenit tigarile si cafeaua de cand a plecat.
Doamne, cum a ajuns viata mea de cand a plecat EL!Nici macar de o calatorie cu trenul nu ma mai pot bucura.
5 octombrie
Nu am fost capabila macar sa scriu doua pagini de scenariu pentru porcaria de bal.Am rugat-o pe Andreea, desi nu-mi amintesc daca intr-adevar am rugat-o sau daca ea chiar stie sau pur si simplu totul a fost in mintea mea.
Azi m-a prins directorul fumand langa centrala.S-a speriat atat de tare de infatisarea mea incat m-a trimis acasa si a sunat-o pe mama sa aiba grija de alimentatia mea...sunt slabita si palida.Mama nu s-a ingrijorat prea rau...ceea ce e bine.Sa-si aminteasca ca sunt copilul lor e ultimul lucru de care am nevoie.
8 octombrie
Balul a fost un succes care nu-mi apartine, dar traditia cere sa primesc si sa accept laurii.Cred ca am iest afara sa ma imbat si l-am lasat pe bou de romana sa indruge liber...
Am vrut sa ma imbat , dar l-am vazut pe Superstar.A inteles de ce il evitam si dupa o vreme a lasat sticla in locul in care obisnuiam sa bem impreuna si a plecat. Am baut singura o sticla de Jack.Probabil de-asta mi s-a parut ca am cunoscut pe cineva pana a doua zi de dimineata.
Nu am putut sa-i raspund!Nu mai pot sa-i raspund!Nu mai vreau sa mai plang...lasa-ma Will, te implor!
15 octombrie
Simt ca sunt atat de aproape sa-l urasc si totusi undeva in adancul meu stiu ca n-am sa pot s-o fac niciodata...
Frati-miu imi spune sa fiu tare pentru ca te vei intoarce! Pentru ca nu ma urasti ...pentru ca tu nu esti omul care sa lase treaba neterminata ..
Si totusi ai putut sa distrugi in secunde tot ce ai cladin in luni. Ai putut sa ma privesti in ochi si sa-mi spui "Actrito!Nu mai plange, nu convingi pe nimeni!Puteai sa joci scena asta mult mai bine!".Si cat am plans...si cat mai plang si azi...nu mai sunt in stare sa scriu, si joc din ce in ce mai prost...
Will...in unicul meu moment de sinceritate...tu, nu m-ai crezut!
Iti jur ca le voi juca!O!Si ce scene voi juca! O si cum voi juca!Voi striga lumii povestea asta!Si cate altele!Iti jur Will, iti jur ca o lume va stii numele meu si povestea ta si chiar de asta nu mi te va aduce inapoi si nu te va face mai putin ignorant sau mai putin fericit : imi promit asta acum!
"Daca as simti ceva, as tacea!"
Bine, Will!E randul meu acum!
17 octombrie
L-am facut pe frati-miu sa ma urasca. Ce-i drept il inteleg...a fost singurul om caruia am putut sa-i spun ce e cu mine...Dar chiar si asa nu meritam "consolarea".L-am innebunit. O sa ma urasca!
26 octombrie
Joc iarasi.Lucrurile incep sa se miste pe scena , dar sunt tot mai pierduta in afara ei...Dumnezeule!Nu voi permite sa mi se ia acest ultim refugiu!
Nu voi permite sa-si asume nimeni dreptul meu!Ce e al meu e al meu!
Si nici macar tu, Will! Nici macar , tu, omul caruia i-am dat tot , nici macar tu, n-ai putut sa-mi iei asta!
5 noiembrie
Ma urasc azi si-mi urasc lacrimile.
Cum am putut sa cred ca te vei intoarce?!?Cum am putut sa cred ca ai sa te tii de cuvant macar o data!?
Cum de n-am invatat ca promisiunile tale nu inseaman nimic?!
Nu pot nici macar sa te urasc,nenorocitule!Te iubesc!
Te iubesc mai mult ca oricand!
7 noiembrie
Sibiu...
27 noiembrie
Am fugit la Berlin cu tot ce aveam...mai exact cu nimic.....
No comments:
Post a Comment