si mi-a fost dor pana cand sentimentul ma inundase atat de tare incat ma amortise complet. mi-a fost dor pana cand tot ce trecea de momentul apoteotic al intensitatii ma depasea fizic si senzorial.
am adormit plangand cu gandul pierdut departe si m-am trezit inapoi in patul meu.am incercat sa las lumina sa ma inunde ducandu-ma inapoi catre sursa durerii pe care aveam s-o reprim.n-a putut ea sau poate n-am putut eu...
eram incapabila sa simt asa ca am predat controlul celei de-a doua puteri in fiinta mea (nu cred ca duce pe nimeni cu gandul la putere in stat) instinctul de supravietuire.
atunci cand sentimentele esuau in a ma ghida , adica atunci cand eram prea amortita sa simt singurul lucru care ma putea transcede timp de 24 de ore intr-o stare de normalitate relativa era puterea lui "respir deci exist!".
mi-am calmat setea cu cafea si foamea cu tigari pregatita sa satisfac orice alta nevoie care-mi aigura supravietuirea.au venit matematic si le-am satisfacut calculat. nevoia de societate cu "directorul de publciitate", nevoia de integrare cu glume si discutii inutile despre familie, oameni , viata si vise, nevoia de aer cu geamurile deschise la maxim, nevoia de sunet cu muzica "la blana" , nevoia de imagini cu valea valsanului, nevoia de a ma simti superioara cu baietii de la drumuri si poduri, nevoia de intinerire cu cineva cu 13 ani mai mare, nevoia de libertate cu timp pierdut mintind departe de casa ...
simteam ca sunt si atat cand am ajuns la redactie cu un zambet pe fata.
nu zambeam de bucurie, zambeam pentru ca imi satisfacusem nevoile.
n-am mai zambit in timp ce alergam ca disperata prin casa ce urma sa fie a mea din motive de ironie a sortii si o legislatie proasta, am continuat sa zambesc chit ca aveam nevoi ce nu puteau fi satisfacute , chit ca simteam durere si oboseala...zambeam pentru ca inca nu simteam nimic.
am ajuns si acasa ...ar fi fost prea de tot inca sa mai zambesc ...in sinea mea totusi o faceam pentru ca imi invinsesem pshihicul: desi lacrimile curgeau iara si amintiri despre sursa durerii au inceput sa le alimenteze progresiv totul urma sa se termine repede ...apogeul era aproape si simeam omniprezneta aia divina a certitudinii cu toata fiinta : curand intensitatea avea sa ma depaseasca fizic si senzorial.

I was born in the arms of imaginary friends
Free to roam, made a home out of everywhere I've been
Then you come crashing in, like the realest thing
Trying my best to understand all that your love can bring

Oh half of my heart's got a grip on the situation
Half of my heart takes time
Half of my heart's got a right mind to tell you
That I can't keep loving you
Oh, with half of my heart

I was made to believe i'd never love somebody else
I made a plan, stay the man who can only love himself
Lonely was the song I sang, 'til the day you came
Showing me a better way and all that my love can bring

Oh half of my heart's got a grip on the situation
Half of my heart takes time
Half of my heart's got a right mind to tell you
That I can't keep loving you
Oh, with half of my heart
With half of my heart

Your faith is strong
But I can only fall short for so long
Time will hold, later on
You will hate that I never gave more to you than half of my heart
But I can't stop loving you
But I can't stop loving you
But I can't stop loving you with half of my...

Half of my heart
Half of my heart

Half of my heart's got a real good imagination
Half of my heart's got you
Half of my heart's got a right mind to tell you
That half of my heart won't do

Half of my heart is a shotgun wedding to a bride with a paper ring
And half of my heart is the part of a man who's never really loved anything

Half of my heart
Half of my heart
Half of my heart