Translate

Wednesday, 28 July 2010

"n-ai de ce=)).uneori mi-e mult mai usor sa scriu decat sa vorbesc. de-asta am ales mesajele -sunt mai rapide, dar te inteleg."


cele mai frumoase lucruri le-am primit in scris.nu lucruri!mint! cuvinte! cuvintele care m-au miscat cel mai mult, fie ca am ras, fie ca am plans, m-am indragostit, am inceput sa urasc, m-am bucurat pana la exaltare sau m-am intristat pana la depresie, au fost toate scrise , nu rostite.
cand scriem (cel putin eu sau cel putin asa mi se pare) suntem mai sinceri, in primul rand, cu noi insine. chit ca mintim un auditoriu fictiv sau o persoana cat se poate de reala careia ii scriem, in noi se produce o delimitare perfecta, de-o claritate incontestabila intre adevar si minciuna : de-asta ne alegem cuvintee cu atentie, de-asta punem accent pe estetica, de-asta taiem fraze intregi si reformulam idei; pentru ca adevarul launtric e atat de clar si de veritabil incat ne copleseste.
atunci cand scriem un mesaj, un mail, un bilet sau (prea rar ) o scrisoare nu avem decat doua alternative ; sa mintim prin fiecare cuvant sau sa fim crunt de sinceri. si asta pentru ca puterea aia covarsitoare a adevarului din noi nu ne da decat aceste doua variante- eliberare totala sau compelta inchidere in sine.
de-asta uneori aleg sa scriu si nu sa vorbesc.pentru ca atunci caut ADEVARUL MEU si numai atunci il gasesc complet, perfect si nealterat. oricata durere sau bucurie mi-ar produce cautarea asta atunci cand duci o viata boema si in acelasi timp superficiala,o viata plina de sentiment si totusi neveritabila, o viata plina de locuri, oameni, lucruri , experiente si nou,o viata pe cat de colorata pe atat de monocroma din perspective improprii tie, atunci cautarea adevarului devine o necesitate.nu exprimarea sau exteriorizarea lui sunt importante-importanta e acceptarea strict intrinseca care aduce , nici mai mult, nici mai putin decat cunoasterea de sine.
asta pentru ca cineva m-a intrebat candva de ce scriu si ce insemana asta pentru mine si pusa in fata faptului implinit nu am mai putut lega doua vorbe -via a vis de mine. iata deci si raspunsul!

1 comment:

Irina said...

In scris esti tu cu tine... Stai, te gandesti, asa e bine, asa nu e bine, pe cand prin viu grai nu sta nimeni sa te astepte sa scoti tu 3 cuvinte pe jumatatea de ora ca le gandesti bine...

In scris imi place. Poti sa spui lucrurile altfel, poti sa "lovesti" sau sa "iubesti" mai bine prin cuvinte... scrise