alta continuare

-marieeeeeeeee!cu maioneza, da!?
-da,ma!
-asa!...si cu ketchup dulce, da?!
-da.ma! mai taci dracu!
era tibu tipand pe fereastra de la etaju' doi pana jos la magazinul de la poarta liceului unde marie ii cumpara probabil obisnuitul hamburger din pauza mare. il auzeau de pe deal toti cei care mancau tigari in alea 20 de minute de libertate si nu m-am putut abtine sa nu-i observ reactia de trasarire, mai mult dureroasa decat uimita, a lui katy care era langa mine la usa de la cabinet asteptand si ea aceiasi scutire medicala salvatoare.
evita sa vorbeasca cu mine ( probabil aflase si ca "statusem" cu tibu inaintea" izbucnirii mele vulcanice" dar, ceva o impiedica sa nu mai discute cu mine deloc.) ma obisnuisem cu tacerea penibila dintre noi doua si cel mai probail indiferent din ce punct de vedere ar fi abordat subiectul i-as fi taiat-o scurt cu" katy, stii ce?! eu ma duc la o tigare!".
nu aveam de gand sa ma obosesc sa-i explic cat de proasta fusese a mia oara pentru ca ii "oblojise ranile" prin ploaia de injuraturi fara sa primeasca macar un cacat de "multumesc' trantit in vant( chiar si dupa trecerea starii de ebrietate). nu aveam de gand s-o injosesc reamintindu-i ca tibu le luase pe toate la rand , mai putin pe ea ( probabil isi daduse si pana si bou seama ca asta ar transforma dintr-un ghimpe in coaste intr-un ghimpe in coaste de doua poate chiar de trei ori mai mare-incepusera ,de la o vreme, sa priceapa si ei ca pizda cere sacrificii- ).constiinta nu-mi facea nici macar o mustrate vis-a-vis de faptu ca "statusem" cu el in conditiile in care stiam foarte bine ca ea il iubeste si nici n-avea de gand sa-mi faca prea curand si nici macar nu ma asteptam ca navleaga sa priceapa ceea ce ii impartasisem...intr-un fel regretam ca dracu ca impartasisem o astfel de lectie de viata( caci pana la urma, pentru mine, putea trece chiar drept una dintre cele mai mari intelepciuni ale vietii) cu o persoana atat de incapabila sa priceapa nici cea mai mica parte din intelesul ei. ceva din mine vroia din rasputeri sa strige" proasto!uita-te la tine!" si nu constiinta sau faptu' ca ma simteam cu musca pe caciula ma opreau s-o fac, cat dezinteresul total de care era cuprins intreaga mea fiinta luni la ora 11 dimineata.
ea parea in schimb nedumerita nu stia daca nu o fac proasta sdin cauza" vinovatiei" mele , a proceselor de cosntiinta sau pentru ca efectiv mi se rupe(caci nici o traire nu o tradam mai usor si mai imediat ca dezintelesul total: aveam o privire usor incruntata , dar total pierduta in spatiu, buzele mele faceau un bot usor arogant si total impasibil,iar fumul de tigara intra si iesea cu o regularitate aproape matematica exceptand pauzele neobisnuit de lungi pe care le faceam lasand indiferenta tigarea s" sa se fumeze singura". asa arata porteretul meu in clipa aia!)

dar dezinteresul meu total in aceea dimineata nu venea de la sine. din contra! venea din mine ca un mecanism automat de autoparare( pe care mi-a luat multi ani sa-l construiesc). venea ca sa ascunda senzatia de sec si golul de mine decare nu putusem sa scap.
ma intritstase cumva amintirea lui viciu pentru ca ma fortase sa-mi amintesc de clipele frumoase mai mult decat de "procesul de vindecare".ma jurasem pe mama( nimic nu era mai sacru pentru mine si asta e unul din putinele lucruri care nu s-a schimbat pana azi) si aiurea si total aberant dar, chiar pe copilul meu nenascut( ala pe care in urma cu un minut abia aflasem ca nu il am) ca nu o sa mai pic in genunchi (la propriu sau figurat) in fata lui sau in fata oricarui alt nenorocit pe care voi avea ghinionul sa-l intalnesc!
si a durut ca dracu si a parut o vesnicie dar a venit si soarele dupa furtuna ....imi promisesem sa nu uit o clipa cat de greu imi fusese asa ca asta , anturajul si mediul in care cresteam ma transformasera incet dar sigur in ceea ce afisasem in acel weekend la munte: total opusul" fetitei" pe care o viseaza un smecheras, dar o "fata" pe care numai un smecheras o mai putea aprecia.
insa era cazul sa-mi revin si sa incerc sa dau de mary, nu de alta dar trebuia cumva sa aflu ce patise frati-miu si totusi ceva imi spunea ca inca nu se poate : ca golul ala fusese acolo dintotdeauna dupa plecarea lui, doar ca acum il vazusem si il simtisem mai clar ca nuiciodata ...si acelasi "ceva" imi spunea ca nu o sa-l pot umple niciodata singura) si totusi acum era cazul sa -mi aleg de ce boala suferisem la pat 3 zile , 4 chiar! am spus total la deruta "febra aftoasa" ca sa zic si eu ceva si nici nu -mi amintesc daca doctorita a ras sau nu de mine , tot ce stiu e ca am lasat-o e katy in urma cu aceiasi stare de nepasare acuta si m-am indreptat spre cancelarie cu acelasi mers greoi de om total sictirit de viata.

cum m-am certat cu bo$$u nu-mi amintesc si practic nici n-are importanta.imi amintesc in schimb incercarile total esuate de a o suna pe mama( probabil pentru ca mama era intr-o sedinta) si capitularea lui nervoasa, nu inainte de o ultima amenintare cu exmatricularea -bineinteles!la urmatoarea abatere!-
-sa vad atunci cand se va trezi cu foaia de exmatriculare in mana daca o va interesa si pe ea de soarta ta!
nu vazusem pe moment ca nu-mi luase scutirea medicala (fapt ce denota ca n-avea de gand sa aprobe motivarea absentelor mele asa ca am rezolvat-o cu dirigu'-on calm si cu tact)
-lasa!stai linistita nu-ti fa, tu, probleme cu absentele...si oricum pana maine ii trece si chiar daca nu vorbesc eu cu el....
-nu stiu cum sa va spun ca nici nu-mi faceam.
-totusi ..stai si tu, cuminte. macar saptamana asta!
-bine , dirigu!
nu minteam ( cel putin nu in momentu' ala) .gandul asta mi-a adus pentru o foarte scurta secunda un zambet undeva in coltul boticului meu usor arogand si total impasibil.