xix-continuare

mi-am blocat privirea pe "mama" scris cu majuscula,cumva grabit, cumva sictirit,cu litere perfecte, digitale si matematic egale. fra sa-mi dau seama de ce, am apasat pe butonul verde din dreapta si am pus instinctiv telefobnul la ureche asteptand sa-mi raspunda. a sunat o data, de doua ori,, de trei ori pana cand aceasi voce calda si familiara mi-a spus ca am accesat casuta vocala aabonatului.m-am uitat plictisita la ceas. se facuse 11.
nu eram dezamagita si nici nu se intamplase ceva neasteptat sau neobisnuit. era sambata,deci mama era tot la lucru , probabil in vreo sedinta.n-am ma incercat sa o mai sun.
la ora 11 jumate "casa de weekend" era la fel de goala si linistea "domnea' in continuare peste tot , dar mai ales in mine si numai vantu mai imprastia cenusa din gratare.
-bine c-ai venit ca trebuie s-apara si shore. ( am tresarit, nu-l vazusem)
-pai nu sta si el?
-nu ca cica are treaba....m-a cam injurat el, da pana mea imi e dator si tre s-ajung si eu in oras...tu, n-ai mai rezolvat nimic , nu?
-cu ce?..a! cu mersu' acasa!...nu. n-am dat de mary ..deci vin cu voi daca nu e nicio problema.
-da, ma! stai calma, gagico.
m-am asezat pe banca din foisor privind in gol intr-o liniste ciudata , dar placuta. fiecare dintre no ar mai fi spus ceva , dar nu ne geseam cuvintele.incepuse sa se auda zgomot prin casa, deci se trezeau "batalioanele". speram sa pot pleca fara scandal, intrebari sau discutii oricum inutile, dar nu-mi faceam iluzii.
s-a asezat si el lnaga mine oferindu-mi o tigare.
-ai dormit vr-un pic?
-ce?a!nu!...ce !?se vede asa de rau?(ma fortam din toate celulele si din toti nervii sa zambesc)
-termina ,ma!nu mai fi botoasa!nu-mi palce sa te vad asa(in acel moment as fi sarit pe El si as fi stins zabbetu' ala smecheresc cu buzele mele , dar mi-ampotolit hoardele de hormoni cu ochii impaienjeniti si lacrimi calde care-mi curgeau pe obraji)
-scuze!( m-am ridicat brusc si am vrut sa plec, dar mana lui a tinut prea strans de mana mea ca sa ma mai pot misca)
-ce-am zis ma eu adineauri!?hai dracu! tu, nu esti asa! hai nu mai fi botoasa ca nu-ti sta bine!(ma privea fix in ochi cu , iar eu incercam disperata sa dau de privirea aia calma care sa ma potoleasca, dar cand am gasit-o, in sfarsit, lacrimile au inceput sa curga mai rau) fii faina!( nu spunea niciodata frumoasa)razi!
claxonu' lu sore ne-a trezit pe amandoi. mi-am sters lacrimile razand fortat si mi-am aprins tigarea.
-oooo asa rapid?!gata boss acu venim!..hai fugi si ia-ti bagajele ca dobitocu' n-are chef sa stea.
uitasem ca-mi lasasem toate bunurile "de valoare" in bucatarie, unde era stransa toata populatia la cafeaua de dimineata plus sitneza serii.
-pot sa te rog ceva?
-vrei sa ti le iau eu?...bagajele adica.
-da!...daca vrei.
am ramas cu zambetu' ala tamp pe fata tot drumu' si acasa si chiar atunci cand ii scriam un mesaj cu "nu, multuesc!nu ma mai intorc cu tine. mersi mult pentru tot." si chiar toata seara . si as fi putut sa jur ca zambetu de pe fata mea , a doua zi dimineata, era acelasi.